2ra-1791/17 — recunoașterea freptului pierdut la spațiu locativ

prima instanță, Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău dosarul nr. 2ra-1791/2017

judecător: L. Ursu

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: M. Guzun, I. Cotruță, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

04 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari, Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Budescu Lidia, prin

intermediul avocatului Melnic Petru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Budescu

Lidia împotriva lui Vasiliu Anatolii, Vasiliu Irina, Lupan Sergiu și Lupan Vera

cu privire la recunoașterea dreptului pierdut la spațiu locativ, obligarea de a nu

crea impedimente la folosirea acestuia și compensarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Budescu Lidia și menținută hotărîrea Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 30 noiembrie 2016

c o n s t a t ă :

La 24 decembrie 2014 Budecsu Lidia a depus cerere de chemare judecată

împotriva lui Vasiliu Anatolii, Vasiliu Irina, Lupan Sergiu și Lupan Vera cu

privire la recunoașterea dreptului pierdut la spațiu locativ, obligarea de a nu crea

impedimente la folosirea acestuia și compensarea cheltuielilor de judecată.

Motivând acțiunea reclamanta a indicat că, conform Hotărîrii Sovietului

raional a deputaților poporului r-lui Octombrie (în prezent s. Rîșcani) nr. 6 din 20

mai 1986 reclamantei și membrilor familiei ei i-a fost repartizat un apartament cu

suprafața locativă de 39,0 m2. Astfel i-a fost eliberat ordinul nr. 4486 seria “B”

din 30 mai 1986.

În apartamentul menționat au avut dreptul să locuiască Vasiliu Anatolii,

Vasiliu Irina, Lupan Sergiu și Lupan Vera, care din anul 1986 au încetat să mai

locuiască în apartamentul respectiv.

1

Menționează reclamanta că Vasiliu Anatolii, Vasiliu Irina, Lupan Sergiu și

Lupan Vera nu mențin cu ea careva relații familiare, nu au o gospodărie comună

și nici nu-și onorează careva obligații de membrii ai familiei chiriașului.

Cere reclamanta recunoașterea dreptului pierdut la spațiu locativ, obligarea

de a nu crea impedimente la folosirea acestuia și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 30 noiembrie 2016

cererea de chemare în judecată a fost admisă parțial, s-a recunoscut pierdut

dreptul de folosire a spațiului locativ a lui Vasiliu Anatolii, și Lupan Vera în

privința apartamentului nr. 1 din mun. Chișinău str. I. Pruncul, 13.

În rest acțiunea a fost respinsă.

S-a încasat din contul Lidiei Budescu în beneficiului Irinei Vasiliu

cheltuielile de judecată în mărime de 117,10 lei și 5000 lei cheltuieli de asistență

juridică, în total 5117,10 lei.

S-a încasat în mod solidar din contul lui Vasiliu Anatolii și Lupan Vera în

beneficiul Lidiei Budescu suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, a fost respins apelul

declarat de Budescu Lidia și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 30 noiembrie 2016.

La 21 iulie 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei (f.d. 189).

La 04 august 2017, Budescu Lidia, prin intermediul avocatului Melnic

Petru, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea parțială a deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017 și

a hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 30 noiembrie 2016, cu

pronunțarea unei noi hotărîri de admitere integrală acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat de Budescu Lidia, prin intermediul avocatului Melnic Petru, la 04 august

2017 împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, declarat în

termen.

Recurenta în motivarea recursului a indicat că, consideră neîntemeiată și

ilegală decizia instanței de apel și emisă cu încălcarea normelor de drept material

și procedural.

Totodată, susține că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțe ce au importanță pentru soluționarea corectă a pricinii, pronunțând

în acest sens o decizie neîntemeiată.

Indică că la examinarea cauzei instanțele nu au ținut cont de circumstanțele

expuse și probele prezentate și anexate la materialele pricinii.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

2

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 01 septembrie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui

Vasiliu Anatolii, Vasiliu Irina, Lupan Sergiu și Lupan Vera copia cererii de recurs

cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Vasiliu Anatolii, Vasiliu Irina, Lupan Sergiu și Lupan Vera nu și-au

valorificat dreptul respectiv și nu au depus referință.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție menționează că, Budescu Lidia, prin intermediul

avocatului Melnic Petru, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile

de declarare a recursului prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) Codul de

procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.

270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

3

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele

recursului, au fost verificate minuțios, la judecarea pricinii în ordine de apel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Budescu Lidia, prin intermediul avocatului Melnic Petru, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Budescu Lidia, prin intermediul avocatului Melnic

Petru, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

4