2ra-1535/16 — recunoașterea ca pierdut a dreptului la spațiu locativ

Judecătoria Buiucani Dosarul nr.2ra-1535/16

Mun. Chișinău

Judecător: V. Chisilița

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

ÎNCHEIERE

07 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Iuliana Oprea,

Judecători Sveatoslav Moldovan, Nicolae Craiu

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Pasat

Lilia, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Pasat

Lilia împotriva lui Golovei Veronica și Societății pe Acțiuni „Livsercom” privind

recunoașterea ca pierdut al dreptului la spațiul locativ, recunoașterea dreptului de

proprietate și obligarea eliberării actelor necesare privatizării locuinței,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 24.03.2014, Pasat Lilia s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Veronicăi Golovei și SA „Livsercom” prin care a solicitat recunoașterea

dreptului pierdut asupra spațiului locativ în odaia nr. 57 de pe str. I. Pelivan 9, mun.

Chișinău, obligarea administrației SA „Livservcom” de a elibera actele necesare

pentru privatizarea odăii nr. 57 din str. Ion Pelivan 9, mun. Chișinău, recunoașterea

dreptului de proprietate asupra spațiului locativ din ap.57 str. Ion Pelivan 9, mun.

Chișinău și obligarea SA „Livservcom” de a elibera actele necesare pentru

privatizarea ap. 57 din str. Ion Pelivan 9, m. Chișinău.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, conform deciziei Primăriei

mun. Chișinău nr. 21/15 din 24.07.1997, căminului de pe str. I. Pelivan m. Chișinău,

i-a fost atribuit statut de bloc locativ, iar în anul 1995 a primit un pat-loc în odaia nr.

de pe str. I. Pelivan m. Chișinău în odaia nr. 57.

Menționează reclamanta că în anul 1997, căminului dat i-a fost atribuit statut

juridic de bloc locativ oferind locatarilor dreptul la privatizare, iar în anul 1998,

Golovei Veronica a predat bunurile căminului intendentului și a plecat la țară. Pasat

Lilia a rămas să locuiască în aceiași odaie cu familia și deoarece la 25.11.1998 s-a

născut primul copil, a profitat de situația dată și a primit acordul din partea SA

„Livservcom”, a ocupat odaia părăsită de Golovei Veronica, investind bani pentru

efectuarea reparației capitale.

Notează că prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

09.11.2004, lui Pasat Lilia și lui Golovei Veronica le-a fost recunoscut dreptul în

privința unui pat loc în odaia nr. 57, însă dat fiind faptul că spațiul de 12 m.p. nu era

suficient pentru a locui două familii, prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 04.02.2005, a fost suspendată executarea hotărârii respective până la

1

examinarea acțiunii înaintate de SA „Livservcom” împotriva lui Golovei Veronica

privind strămutarea în altă odaie.

Concretizează reclamanta că din perioada anului 2005, deține viza de

reședința în odaia nr. 57 din blocul locativ amplasat pe str. I. Pelivan 9 din mun.

Chișinău, achitând integral toate serviciile comunale, iar Golovei Veronica, locuind

în odaia nr. 43 din același bloc, la fel deține viza de reședință.

Colegiul mai atestă, că prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 29 noiembrie 2004 au fost respinse ca neîntemeiate cerințele Liliei Doni privind

recunoașterea dreptului pierdut a lui Veronica Golovei la spațiul locativ din ap. 57,

caminul nr. 2 de pe str. I. Pelivan 9, m. Chișinău, a fost recunoscut nul bonul de

repartiție nr. 62 din 11 august 2003 eliberat pentru odaia 57, caminul nr. 2 de pe str.

I. Pelivan 9, m. Chișinău pe numele L. Doni, lasînd în vigoare bonul nr. 30/1 din

08.08.1995 pe pat-loc pe numele L. Doni, a fost recunoscut dreptul Veronicăi

Golovei de folosință a unui pat-loc în apartamentul 57, caminul nr. 2 de pe str. I.

Pelivan 9, m. Chișinău, în baza bonului de repartiție nr. 30/5 din 07.08.1995,

instalînd-o forțat și obligînd-o pe Lilia Doni să nu-i creeze obstacole în folosirea

acestui spațiu locativ, respingîndu-se totodată ca nefondate și cerințele V. Golovei

privind recunoașterea L. Doni cu dreptul pierdut la spațiul locativ și evacuare din

apartamentul 57, caminul nr. 2 de pe str. I. Pelivan 9, m. Chișinău și perceperea

daunei morale de 10 000 lei

Mai indică reclamanta că la 05.09.2014, s-a adresat cu o cerere către

administrația SA „Livservcom” cu solicitarea de a-i elibera actele necesare pentru

privatizarea spațiului locativ, însă la 08.09.2014 a primit răspuns negativ,

invocându-se litigiu de drept ce poate fi soluționat doar cu acordul părților sau în

instanța de judecată.

Consideră că, deoarece pârâta Golovei Veronica nu mai locuiește în odaia nr.

57 de pe str. I. Pelivan 9, m. Chișinău, aceasta a pierdut dreptul la spațiului locativ

în odaia dată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 16.06.2015 acțiunea a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a

tuturor probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune nu au avut

un suport probatoriu.

La 22.06.2015, Pasat Lilia a depus apel prin care a solicitat casarea hotărârii

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată să fie

admisă integral.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2016 s-a respins apelul

declarat de către Pasat Lilia și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 16.06.2015.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele

dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată,

instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare obiectivă și justă

2

probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material

și procedural și în consecință a adoptat o hotărîre legală și întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, Pasat Lilia a înaintat cerere de

recurs, prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 24 februarie 2016 și a hotărârii primei instanțe din 11 noiembrie 2014,

cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată să fie admisă.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 24.02.2016

a fost recepționată de către recurent la 19.04.2016. Astfel, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin

prisma art. 425 CPC, consideră recursul depus la data de 27.04.2016 în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 17.06.2016, Golovei Veronica a prezentat referință prin care solicită

respingerea ca fiind inadmisibilă a cererii de recurs înaintată de Pasat Lilia, ca fiind

lipsită de temei.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse

în cererea de apel și anume, neaplicarea normelor de drept material și procedural

pertinente cauzei.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au

apreciat înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care

este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum

formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

3

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în

recursul declarat de către Pasat Lilia asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Pasat Lilia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

D I S P U N E:

Recursul declarat de către Pasat Lilia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Iuliana Oprea

Judecători Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

4