2ra-2008/17 — încasarea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-2008/17

Prima instanță - (judecătoria Cimișlia) S. Aramă

Instanța de apel - (Curtea de Apel Comrat) Ș. Starciuc, A. Curdov, L. Caraianu

Î N C H E I E R E

25 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

judecători Iuliana Oprea

Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Stănescu Valeriu în

interesele recurentului Duca Gheorghe,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu

Răspundere Limitată „Cimișlia-Gaz” împotriva lui Duca Gheorghe privind încasarea

prejudiciului material,

împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 21 iunie 2017, prin care a fost respins

apelul declarat de Duca Gheorghe și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 06

februarie 2017,

c o n s t a t ă :

La 06 aprilie 2015, Societatea cu Răspundere Limitată „Cimișlia-gaz” s-a adresat

în instanța de judecată, cu cererea de chemare în judecată împotriva lui Duca Gheorghe

solicitând încasarea prejudiciului material în mărime de 46035,15 lei și compensarea

cheltuielilor de plata taxei de stat în mărime de 1381,10 de lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată, a invocat că 31 ianuarie 2002 Duca

Gheorghe a încheiat cu Societatea cu Răspundere Limitată „Cimișlia-gaz” contractul de

furnizare a gazelor naturale pentru locul de consum, or. Cimișlia, str. Mihai Sadoveanu,

26/A. Potrivit prevederilor contractuale Duca Gheorghe s-a obligat să asigure

integritatea echipamentului de măsurare instalat la locul de consum, precum și a

sigiliilor aplicate.

La 17 august 2013 în urma efectuării unui control la domiciliu pârâtului de către

reprezentanții Societății cu Răspundere Limitată „Cimișlia-gaz”, s-a depistat că

echipamentul de măsurare a gazelor naturale funcționa cu devieri.

Astfel, a fost întocmit actul de control în care s-a indicat necesitatea demontării

controlului și supunerii acestuia expertizei metrologică.

Relatează reclamantul că potrivit concluziei raportului de expertiză efectuat de

către Centrului de Expertize Independente, sigiliul de stat aplicat mecanismului de

calcul al echipamentului de măsurare demontat de la consumatorul Duca Gheorghe a

fost înlăturat și înlocuit cu unul contrafăcut.

1

După constatarea încălcării, prin decizia comisiei de examinare a încălcărilor

clauzelor contractuale de către consumatori s-a decis calcularea consumului de gaze

naturale cu aplicarea sistemului paușal, fiind calculat un prejudiciu în mărime de

46035,15 lei adus întreprinderii de către Duca Gheorghe.

Prin hotărîrea Judecătoriei Cimișlia din 06 februarie 2017 cererea de chemare în

judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Cimișlia-gaz”, a fost admisă.

S-a încasat de la Duca Gheorghe în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată

„Cimișlia-gaz” prejudiciu material în mărime de 46035,15 lei și suma de 1381,10 de lei

cu titlu de cheltuieli de plata taxei de stat.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe la 02 martie 2017, Duca Gheorghe a

declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Cimișlia din 06 februarie 2017,

solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de respingere a cererii de

chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Cimișlia-gaz”.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pe perioada 17 august

2012-17 august 2013, Duca Gheorghe a consumat gaze naturale în sumă de

46035,15 lei, iar careva motive pentru a pune la îndoială veridicitatea încălcărilor

constate de către reprezentații Societății cu Răspundere Limitată „Cimișlia-gaz”, nu

sunt, iar actele emise au fost supuse și controlului judiciar care au rămas în vigoare fără

modificări.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 21 iunie 2017 s-a respins apelul declarat

de Duca Gheorghe și s-a menținut hotărârea judecătoriei Cimișlia din 06 februarie 2017.

La examinarea apelului instanța a reținut că instanța de fond a examinat pricina

sub toate aspectele, a verificat și apreciat corect probele prezentate de părți, iar

argumentele apelului sunt similare celor invocate în primă instanță, cărora instanța le-a

dată o apreciere corectă, având la bază cumul de dovezi administrate în cadrul

dezbaterilor judiciare, apreciate conform art.130 din Codul de procedură civilă.

La 18 august 2017, avocatul Stănescu Valeriu în interesele recurentului Duca

Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 21 iunie 2017,

și a hotărârii Judecătoriei Cimișlia din 06 februarie 2017, solicitând admiterea apelului,

casarea hotărârilor menționate și pronunțarea unei noi decizii de respingere a

pretențiilor înaintate de Societatea cu Răspundere Limitată „Cimișlia-gaz”.

Ca temei de drept recurentul a invocat prevederile art.432 alin.2) lit.a) b) și c) din

Codul de procedură civilă, care statuează că, se consideră că normele de drept material

au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a

interpretat în mod eronat legea.

În motivare, a indicat că nu este de acord cu soluția de apel, fiind adoptată cu

interpretarea eronată a circumstanțelor de drept și de fapt, conținutul deciziei relevă o

insuficientă analiză a probatoriului administrat în cauză de către instanțele investite cu

judecarea fondului, ceea ce a condus la reținerea unei situații de fapt inexacte.

Recurentul susține că concluziile instanței de fond și ale instanței de apel sunt în

contradicție cu circumstanțele pricinii, dat fiind faptul că aprecierea probelor examinate

a fost subiectivă.

În opinia recurentului instanța de apel nu a examinat corect pricina și nu a dat o

apreciere justă probelor administrate în cadrul judecării cauzei în fond.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

2

că, Curtea de Apel Comrat a pronunțat dispozitivul deciziei la 21 iunie 2017.

Potrivit scrisorii de comunicare copia deciziei motivate a fost expediată părților la

05 iulie 2017 (f.d.180), iar la materialele cauzei lipsește dovada recepționării acesteia de

către recurent. Recurentul susține că a recepționat decizia la 07 iulie 2017.

Potrivit stipulărilor art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost declarată la 18 august 2017, respectiv recursul este depus

în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

Conform art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

3

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În corespundere cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de avocatul Stănescu

Valeriu în interesele recurentului Duca Gheorghe nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Stănescu Valeriu în interesele

lui Duca Gheorghe.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Iuliana Oprea

judecători Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

4