3ra-820/17 — contestarea actului administrativ si obligarea dispunerii marcării conventionale si înmatriculării mijlocului de transport

prima instanță: O. Melniciuc dosarul nr. 3ra-820/17 instanța de apel: A. Panov, M. Anton, V. Clima D E C I Z I E 18 octombrie 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Maria Ghervas, Ion Druță Luiza Gafton, Mariana Pitic examinând recursul declarat de către Andrei Nour, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Nour împotriva Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat „Registru” cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea dispunerii marcării convenționale și înmatriculării mijlocului de transport, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017, prin care a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat „Registru”, au fost casate hotărârea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 01 septembrie 2016 și încheierea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 01 iunie 2016 și a fost emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acțiunii, c o n s t a t ă: La data de 20 mai 2016, Andrei Nour a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea dispunerii marcării convenționale și înmatriculării mijlocului de transport.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1 din 19 aprilie 2016, Gheorghe Căpățînă, în calitate de vânzător, i-a vândut mijlocul de transport de model Mercedes 312 D, anul producerii 1996, caroseria nr. WDB 9034631P570708, cu n/î xxxxx. Menționează că, la data de 19 aprilie 2016, s-a adresat la Direcția identificare și înmatriculare a mijloacelor de transport cu o cerere, prin care a solicitat înmatricularea mijlocului de transport de model Mercedes 312 D, anul producerii 1996, caroseria nr. WDB 9034631P570708, cu n/î xxxxx, conform actelor necesare prezentate, însă ultima, prin răspunsul nr. 03/1-N-1020 din 22 aprilie 2016, i-a refuzat, din motiv că a fost constatat faptul falsificării numerelor de identificare ale caroseriei și motorului acestui transport.

1 Susține că, ulterior, prin cererea din 12 mai 2016, a solicitat Direcției identificare și înmatriculare a mijloacelor de transport marcarea convențională a motorului mijlocului de transport de model Mercedes 312 D, anul producerii 1996, caroseria nr. WDB 9034631P570708, cu n/î xxxxx, însă ultima, prin răspunsul nr.03/l-N-1232m din 18 mai 2016, l-a informat că, conform art. 20 din Legea cu privire la petiționare, petițiile adresate a doua oară, care nu conțin argumente ori informații noi, nu se reexaminează. Relevă că, poziția pârâtului, expusă în răspunsurile nr. 03/1-N-1020 din 22 aprilie 2016 și nr. 03/1-N-1232m din 18 mai 2016, este abuzivă, bazată pe aprecierea subiectivă și parțială a circumstanțelor de fapt și de drept aferente speței examinate, or, aceasta aduce atingere dreptului de proprietate al cumpărătorului, lipsindu-l de posibilitatea de a beneficia de mijlocul de transport.

Invocă că, prin ordonanța Procuraturii Botanica mun. Chișinău din 17 iulie 2012 a fost refuzat în începerea urmăririi penale pe motivul existenței altor circumstanțe, care exclud pornirea urmăririi penale, or, s-a constatat că numărul caroseriei VIN a automobilului de model Mercedes 312 D a fost falsificat în afara teritoriului Republicii Moldova, fiind imposibilă stabilirea persoanei, care nemijlocit a falsificat numărul caroseriei. Mai invocă că, în cadrul examinării materialului s-a mai constatat că, automobilul enunțat nu a fost și nu se află în căutare de către țările membre ale O.I.P.C. Interpol.

Declară că, automobilul de model Mercedes 312 D a fost inițial înregistrat pe teritoriul Republicii Moldova la data de 11 noiembrie 2013, fiind eliberat nr. de înmatriculare xxxxx, iar ulterior, a fost reînmatriculat încă de 4 ori, fapt confirmat prin adeverința eliberată de către Ministerul Tehnologiilor Informației și Comunicațiilor la data de 29 aprilie 2016. Menționează că, conform pct. 6 din Regulile de înmatriculare a mijloacelor de transport, aprobate prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1047 din 08 noiembrie 1999, schimbul agregatelor sau marcarea lor cu numere de identificare convenționale se admite numai cu permisiunea deținătorului sistemului informațional automatizat „Registrul de stat al transporturilor” și numai în cazul refuzului pornirii sau încetării urmăririi penale a proprietarului transportului de către organele de drept, și dacă aceste agregate nu sunt anunțate în căutare.

Susține că, revendicările formulate de către el față de autoritate privind marcarea convențională și înregistrarea mijlocului de transport au la bază prevederile legale enunțate, iar refuzurile expediate sunt neîntemeiate, fiind emise contrar prevederilor legale, care drept consecință au avut lezarea dreptului său de proprietate garantat atât de legislația națională, cât și de cea internațională. Solicită anularea deciziilor nr. 03/l-N-1020 din 22 aprilie 2016 și nr. 03/l-N- 1232m din 18 mai 2016, eliberate de către Direcția identificare și înmatriculare a mijloacelor de transport și dispunerea marcării convenționale și înmatriculării mijlocului de transport de model Mercedes 312 D, anul producerii 1996, cu 2 nr.caroseriei WDB 9034631P579708, nr. de înmatriculare xxxxx, cu eliberarea certificatului de înmatriculare de către Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor.

Prin încheierea Judecătoriei Rîscani, mun. Chișinău din 01 iunie 2016 nu a fost dat curs cererii de chemare în judecată depusă de către Andrei Nour și i-a fost comunicat lui Andrei Nour despre necesitatea lichidării neajunsurilor și, anume, să concretizeze pârâtul, fiindu-i acordat pentru aceasta un termen de 7 zile din momentul primirii copiei de pe încheierea în cauză. La data de 20 iunie 2016, Andrei Nour a depus o cerere, prin care a solicitat înlocuirea Ministerului Tehnologiilor Informaționale și Comunicațiilor cu ÎS „CRIS „Registru”. Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 01 septembrie 2016 acțiunea a fost admisă, a fost declarat ca ilegal refuzul ÎS „CRIS „Registru” privind marcarea convențională a mijlocului de transport de model Mercedes 312D, anul producerii 1996, caroseria nr. WDB 9034631P570708, cu n/î xxxxx și a fost obligată ÎS „CRIS „Registru” să dispună marcarea convențională și să înmatriculeze după Andrei Nour mijlocul de transport de model Mercedes 312D, anul producerii 1996, caroseria nr. WDB 9034631P570708, cu n/î xxxxx, cu obligarea eliberării certificatului de înmatriculare. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017 a fost admis apelul declarat de către ÎS „CRIS „Registru”, au fost casate hotărârea și încheierea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție.

La data de 03 aprilie 2017, Andrei Nour a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este neîntemeiată, deoarece instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material. Menționează că, în condițiile în care încheierea de acceptare a cererii de chemare în judecată emisă în conformitate cu art. 168 CPC este în vigoare, anularea încheierii de a nu da curs cererii de chemare în judecată nu poate afecta intentarea procesului și, respectiv, calcularea termenului de prescripție de la o altă dată decât data depunerii cererii și acceptării acesteia.

Susține că, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că, concretizarea cercului participanților la proces a constituit o veritabilă executare a dispoziției judecătorești privind înlăturarea și remedierea neajunsurilor. Or, în conformitate cu art. 16 alin.(1) CPC, încheierile instanței judecătorești sunt obligatorii, iar neexecutarea lor atrage răspunderea prevăzută de Codul de procedură civilă. Afirmă că, instanța de apel, la examinarea cauzei, a interpretat eronat prevederile art. 271 din Codul civil. Declară că, conform normei de drept enunțate, persoana interesată poate invoca omiterea termenului de prescripție doar în prima instanță și până la încheierea dezbaterilor judiciare, însă intimata nu a invocat în prima instanță omiterea de către 3 el a termenului de prescripție.

Relevă că, conform art. 277 din Codul civil, cursul prescripției extinctive se întrerupe în cazul intentării acțiunii în modul stabilit. După întreruperea cursului prescripției extinctive începe să curgă un nou termen. Timpul scurs până la întreruperea prescripției extinctive nu se include în noul termen de prescripție. Invocă că, încheierea de primire a cererii de chemare în judecată a întrerupt termenul de prescripție, iar în situația cînd termenul de prescripție este întrerupt, termenul calculat până la depunerea cererii nu se include în noul termen. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 30 august 2017 a considerat recursul admisibil și a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei în instanța de apel pentru judecarea apelului în fond din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, la data de 19 aprilie 2016, Gheorghe Căpățînă, în calitate de vânzător și Andrei Nour, în calitate de cumpărător au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1, prin care Gheorghe Căpățînă a vândut lui Andrei Nour automobilul de model Mercedes 312 D, anul producerii 1996, nr. caroseriei WDB 9034631P579708, cu n/î xxxxx. În aceeași zi, Andrei Nour a depus la ÎS „Centrul Resurselor Informaționale de Stat „Registru” o cerere, prin care a solicitat înmatricularea automobilului de model Mercedes 312 D, anul producerii 1996, nr. caroseriei WDB 9034631P579708, cu n/î xxxxx. Prin răspunsul nr. 03/1-N-1020 din 22 aprilie 2016 Direcția identificare și înmatriculare a mijloacelor de transport i-a refuzat pe motiv că, a fost constatat faptul falsificării numerelor de identificare ale caroseriei și motorului acestui mijloc de transport.

La data de 12 mai 2016, Andrei Nour a depus la ÎS „Centrul Resurselor Informaționale de Stat „Registru” o cerere, prin care a solicitat marcarea convențională a motorului mijlocului de transport de model Mercedes 312 D, anul producerii 1996, nr. caroseriei WDB 9034631P579708, cu n/î xxxxx în baza ordonanței de neîncepere a urmării penale. Prin răspunsul nr. 03/1-N-1232m din 18 mai 2016 Direcția identificare și înmatriculare a mijloacelor de transport l-a informat despre faptul că, conform art.20 din Legea cu privire la petiționare, petițiile adresate a doua oară, care nu conțin 4 argumente ori informații noi, nu se reexaminează.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Andrei Nour a solicitat anularea deciziilor nr. 03/l-N-1020 din 22 aprilie 2016 și nr. 03/l-N-1232m din 18 mai 2016, eliberate de către Direcția identificare și înmatriculare a mijloacelor de transport și dispunerea marcării convenționale și înmatriculării mijlocului de transport de model Mercedes 312 D, anul producerii 1996, cu nr. caroseriei WDB 9034631P579708, nr. de înmatriculare xxxxx, cu eliberarea certificatului de înmatriculare. Prima instanță, fiind investită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la concluzia temeiniciei acțiunii. Ulterior, instanța de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către ÎS „Centrul Resurselor Informaționale de Stat „Registru”, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând hotărârea primei instanțe și pronunțând o nouă hotărâre, prin care a respins acțiunea ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că, soluția dată de către instanța de apel este greșită. Conform art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Conform art. 16 alin. (1) și (2) din Legea menționată, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ și nu este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte a actului respectiv și repararea pagubei cauzate. Acțiunea poate fi înaintată nemijlocit instanței de contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de lege și în cazurile în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin nesoluționarea în termen legal ori prin respingerea cererii prealabile privind recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate.

Iar conform art. 17 alin. (1) și (4) din aceeași Lege, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea acesteia; data comunicării refuzului de soluționare a unei cereri prin care se solicită recunoașterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea unei astfel de cereri; data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă. Termenul de 30 de zile specificat la alin. (1) este termen de prescripție.

5 Cu referire la prevederile normelor de drept enunțate, se constată că, termenul de adresare în instanța de contencios administrativ curge fie de la data comunicării răspunsului la cererea prealabilă, fie de la data expirării termenului de 30 de zile în care autoritățile indicate erau obligate să examineze cererea prealabilă.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că, în speță, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 17 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ urmează a fi calculat de la data primirii răspunsului Direcției identificare și înmatriculare a mijloacelor de transport nr. 03/1-N-1232m din 18 mai 2016. Or, revendicările solicitate de către Andrei Nour în cererile depuse la ÎS „Centrul Resurselor Informaționale de Stat „Registru” sunt diferite și, anume, prin cererea din 19 aprilie 2014 Andrei Nour a solicitat înmatricularea automobilului de model Mercedes 312 D, anul producerii 1996, nr. caroseriei WDB 9034631P579708, cu n/î xxxxx, iar prin cererea din 12 mai 2016 a solicitat marcarea convențională a motorului acestui mijloc de transport, proceduri care sunt distincte.

Din materialele dosarului rezultă că, Andrei Nour, primind răspunsul nr. 03/1- N-1232m din 18 mai 2016, la data de 20 mai 2016, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor, iar la data de 20 iunie 2016, a depus o cerere, prin care a solicitat înlocuirea Ministerului Tehnologiilor Informaționale și Comunicațiilor cu ÎS „Centrul Resurselor Informaționale de Stat „Registru”. În circumstanțele enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, instanța de apel eronat a respins acțiunea ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție extinctivă. Această circumstanță este apreciată de către Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție drept o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Or, instanța de apel nu s-a expus asupra fondului cauzei. Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite cauza în instanța de apel pentru judecarea apelului în fond. La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și reexaminând cauza, să emită o decizia legală și întemeiată, respectând dreptul părților la un proces echitabil. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Andrei Nour.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017 în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Nour împotriva 6 Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat „Registru” cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea dispunerii mărcii convenționale și înmatriculării mijlocului de transport, cu trimiterea cauzei la Curtea de Apel Chișinău pentru judecarea apelului în fond. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Președintele ședinței, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Maria Ghervas Ion Druță Luiza Gafton Mariana Pitic 7