2ra-1904/17 — incasarea datoriei

2ra-1904/17 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 2ra-1904/17

prima instanță: (judecătoria Bălți) Sv. Ghercavii

instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) A. Albu, A. Toderaș, R. Burdeniuc

D E C I Z I E

18 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, Iuliana Oprea

judecători Galina Stratulat

Ion Druță

Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de către Cebotari Iurie,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea

Mixtă ”INCASO” societate cu răspundere limitată prin intermediul avocatului

Covaliov Natalia împotriva lui Cebotari Iurie cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 23 mai 2017, prin care a fost admis

apelul declarat de Întreprinderea Mixtă ”INCASO” societate cu răspundere limitată

prin intermediul avocatului Covaliov Natalia, casată hotărârea Judecătoriei Bălți

din 14 decembrie 2016 și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 22 august 2016, Întreprinderea Mixtă ”INCASO” societate cu răspundere

limitată prin intermediul avocatului Covaliov Natalia, în calitate de creditor în baza

contractului de cesiune din 01 octombrie 2014 încheiat cu Întreprinderea

Municipală ”Terra Salubritate” societate cu răspundere limitată, a înaintat cerere de

chemare în judecată împotriva lui Cebotari Iurie cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea cererii de chemare în judecată, a invocat că, în baza contului

personal, Întreprinderea Municipală ”Terra Salubritate” societate cu răspundere

limitată în calitate de operator, investită de Primăria municipiului Bălți în baza

contractului de Concesiune, a prestat serviciile publice de evacuare a deșeurilor la

locuința situată pe str. Miron Costin 5, care aparține cu drept de proprietate

beneficiarului Cebotari Iurie.

De asemenea, a menționat că prin decizia Consiliului municipal Bălți

nr. 11/57 din 28 noiembrie 2013, a fost aprobat tariful pentru serviciile de

salubrizare prestate pe teritoriul municipiului Bălți pentru populație, reieșind din

calculul lunar pentru o persoană ce locuiește în fondul locativ amenajat - 15,75

lei/lunar și din sectorul locativ privat – 26,50 lei/lunar.

1

La fel, a relatat că pentru neachitarea facturilor de plată pentru serviciile de

evacuare a deșeurilor, pîrîtul a acumulat o datorie în mărime de 3.407,30 lei,

calculată lunar pentru fiecare locatar în baza tarifului, iar pentru neachitarea

datoriei la data scadentă, pîrîtului i-a fost calculată dobînda de întîrziere în mărime

de 1.029,70 lei.

Solicită încasarea de la Cebotari Iurie a datoriei în sumă de 4.437 lei, a taxei

de stat în mărime de 270 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de

1000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 14 decembrie 2016, acțiunea înaintată

de Întreprinderea Mixtă ”INCASO” societate cu răspundere limitată prin

intermediul avocatului Covaliov Natalia a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 23 mai 2017, a fost admis apelul

declarat de Întreprinderea Mixtă ”INCASO” societate cu răspundere limitată prin

intermediul avocatului Covaliov Natalia, casată hotărârea Judecătoriei Bălți din 14

decembrie 2016 și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă.

S-a încasat de la Cebotari Iurie în beneficiul Întreprinderii Mixte ”INCASO”

societate cu răspundere limitată datoria în sumă de 4.437 lei, taxa de stat în mărime

de stat în mărime de 472,50 lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de

1000 lei.

La 17 august 2017, prin intermediul oficiului poștal, Cebotari Iurie a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul Cebotari Iurie, în motivarea recursului a menționat că instanța de

apel a aplicat eronat normele de drept material, fapt ce a dus la soluționarea greșită

a cauzei, precum și faptul că a fost dată o apreciere arbitrară probelor.

De asemenea, a relatat că pentru calcularea datoriei în beneficiul

Întreprinderii Municipale ”Terra Salubritate” societate cu răspundere limitată,

intimatul a prezentat doar prețul (tariful) serviciului prestat pentru un locatar, fără

argumentarea volumului acestuia (numărul de locatari), indicat în calcule.

La fel, a menționat că în instanța de apel a declarat faptul că în imobil

locuiește împreună cu soția, însă instanța de apel nu a dat apreciere acestor

declarații.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei

integrale.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 23 mai 2017.

Din actele pricinii urmează că Cebotari Iurie a recepționat decizia redactată a

instanței de apel la data de 20 iunie 2017, fapt confirmat prin avizul de recepție

(f.d. 90).

Astfel, recursul declarat de Cebotari Iurie la 17 august 2017, se consideră

depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

2

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile cererii de recurs,

Colegiul consideră necesar de a respinge recursul din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe.

S-a constatat că, prin cererea de chemare în judecată, Întreprinderea Mixtă

”INCASO” societate cu răspundere limitată, în baza contractului de cesiune din 01

octombrie 2014 încheiat cu societatea cu răspundere limitată ”Terra Salubritate”, a

solicitat încasarea de la Cebotari Iurie a datoriei în sumă de 3.407,30 lei și a

dobînzii de întîrziere în mărime de 1029,70 lei, precum și a cheltuielilor de

judecată.

Fiind investită cu judecarea prezentei acțiuni, prima instanță a ajuns la

concluzia netemeiniciei acțiunii înaintate de Întreprinderea Mixtă ”INCASO”

societate cu răspundere limitată.

Pentru a decide astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că, la materiale cauzei lipsesc probe concludente și pertitente ce ar

demonstra că societatea cu răspundere limitată ”Terra Salubritate” a prestat servicii

de evacuare a deșeurilor menajere lui Cebotari Iurie, ori că a creat condiții pentru

evacuarea deșeurilor.

La fel, prima instanță a concluzionat că potrivit Actului privind achitările

pentru serviciile de salubrizare prestate la adresa str. Miron Costin 5 municipiul

Bălți, se solicită încasarea datoriei de 3407,30 lei pentru perioada 01 ianuarie 2014

– 01 octombrie 2014, lunar cîte 238,50 lei, adică pentru 9 persoane, însă nu a fost

prezentată nici o probă că în imobilul situat pe str. str. Miron Costin 5 municipiul

Bălți, mai locuiește cineva cu excepția proprietarului.

Deci, prima instanță a reținut că calculul este abuziv, neprobat și trezește

îndoieli rezonabile despre prestarea serviciului de salubrizare.

Prin decizia instanței de apel, a fost admis apelul declarat de Întreprinderea

Mixtă ”INCASO” societate cu răspundere limitată prin intermediul avocatului

Covaliov Natalia, casată hotărârea Judecătoriei Bălți din 14 decembrie 2016 și

emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea înaintată de Întreprinderea Mixtă

”INCASO” societate cu răspundere limitată a fost admisă.

În motivarea concluziilor sale, instanța de apel a menționat că Cebotari Iurie

nu s-a adresat către prestatorul de servicii, administrației publice locale sau altor

autorități împuternicite prin lege pentru a verifica calitatea serviciului prestat

precum și numărul locatarilor ce beneficiază de aceste servicii.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de apel este întemeiată și legală

din considerentele ce urmează.

La caz se constată că, la 21 septembrie 2012, între Consiliul municipal Bălți

și societatea cu răspundere limitată ”Terra Salubritate” a fost încheiat contractul de

cesiune a serviciului de salubrizare a municipiului Bălți, în baza căruia Consiliul

municipal Bălți s-a obligat să predea în concesiune către societatea cu răspundere

3

limitată ”Terra Salubritate” serviciul public de salubrizare de pe raza municipiului

Bălți.

Totodată, conform contractului în cauză, Consiliul municipal Bălți s-a

obligat să ofere societății cu răspundere limitată ”Terra Salubritate” în exclusivitate

desfășurarea activității de colectare și transportare a deșeurilor menajere solide

produse pe teritoriul Municipiului Bălți pe toată durata de valabilitate a

contractului.

Prin decizia Consiliului municipal Bălți nr. 11/57 din 28 noiembrie 2013

”Cu privire la aprobarea tarifelor pentru transportarea deșeurilor menajere”, s-a

aprobat tariful pentru serviciile de salubrizare prestate pe teritoriul municipiului

Bălți.

Deci, prin decizia menționată, a fost aprobat tariful pentru serviciile de

salubrizare prestate pe teritoriul municipiului Bălți pentru populație, reieșind din

calculul lunar pentru o persoană ce locuiește în fondul locativ amenajat - 15,75

lei/lunar și din sectorul locativ privat – 26,50 lei/lunar.

După cum s-a stabilit, serviciile de salubrizare au fost prestate lui Cebotari

Iurie în lipsa unui contract încheiat între societatea cu răspundere limitată ”Terra

Salubritate” și Cebotari Iurie.

Conform art. 25 din Legea cu privire la serviciile publice de gospodărire

comunală nr. 1402 din 24 octombrie 2002, persoanele fizice și juridice care

beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală sunt obligate să achite

contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite, în termenul prevăzut

de contractul încheiat între operator și consumator.

Astfel, din prevederea legală citată reiese că serviciile publice de gospodărie

comunală se prestează, și respectiv se achită costul acestora, în baza contractelor

încheiate cu consumatorii.

Într-adevăr, legea impune obligația încheierii unui contract de prestări de

servicii ca generator de apariție a obligațiilor.

Conform art. 25 alin. (5) din Legea cu privire la serviciile publice de

gospodărire comunală nr. 1402 din 24 octombrie 2002, agenții economici care

furnizează/prestează servicii de gospodărie comunală fără contracte cu

consumatorii, în caz de neachitare a sumelor datorate, pot acționa conform

prevederilor alin (4), care prevede că, dacă consumatorul nu achită suma datorată,

operatorul este în drept să acționeze consumatorul în judecată.

Deci, Colegiul reține că în caz de prestare a serviciilor publice de

gospodărire comunală, indiferent de faptul a fost sau nu încheiat contract în acest

sens, consumatorii urmează să achite serviciile prestate. Or, lipsa unui contract nu

scutește consumatorul de obligația de a achita serviciul prestat.

Având în vedere specificul serviciilor de salubrizare și anume interesul

general al comunității, ce constau în evacuarea deșeurilor menajere de pe teritoriul

localității, se atestă că consumatorii nu pot invoca ca motiv de neachitare a acestui

serviciu lipsa probelor de prestare a acestuia sau refuzul de a i se presta serviciul

dat.

În mod normal, se prezumă că persoana produce deșeuri menajere pe

teritoriul localității, iar noțiunea de salubrizare întrunește totalitatea activităților și

4

lucrărilor de colectare, transportare, sortare, prelucrare, tratare, valorificare,

neutralizare (incinerare) și depozitare a deșeurilor menajere, precum și măturatul,

spălatul și stropitul străzilor, înverzirea lor, lucrărilor de dezinfecție, deratizare și

ecarisaj.

Mai mult ca atît, prevederile capitolului VI al Regulamentului cu privire la

modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și ne comunale pentru

fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de

la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă nr. 191 din 19

februarie 2002, stabilesc modul de reducere a plăților în cazul nerespectării

volumului, termenului, calității serviciilor prestate. Prestarea calitativă a serviciului

public se prezumă până la proba contrarie.

În cazul în care consumatorul contestă calitatea și volumul serviciului

prestat, acesta poate să se adreseze administrației publice locale care a semnat

contractul cu prestatorul, solicitând verificarea faptelor invocate și/sau Agenției de

protecție a consumatorului, altor autorități împuternicite prin lege.

Nu poate fi reținut argumentul recurentului precum că nu este de acord cu

calitatea serviciilor de salubrizare prestate, precum și că în imobilul ce-i aparține

cu drept de proprietate locuiește numai împtreună cu soția și nu este de acord cu

faptul că în factura de plată pentru serviciile de salubrizare sunt indicate 9

persoane.

La caz, Colegiul menționează că instanța de apel întemeiat a concluzuionat

că Cebotari Iurie nu a probat faptul că s-a adresat prestatorului de servicii,

administrației publice locale sau altor autorități împuternicite prin lege pentru a

verifica calitatea serviciilor prestate, precum și numărul locatarilor care locuiesc în

imobil, beneficiari de serfviciul prestat.

În această ordine de idei, Colegiul reține ca fiind neîntemeiate argumentele

recurentului că instanța de apel, în motivarea deciziei, a constatat consumatorul, nu

a contestat calitatea serviciilor prestate, acestea fiind prezumate ca efectuate

corespunzător.

La fel, actele cauzei denotă că Cebotari Iurie este proprietarul bunului imobil

situat pe str. Miron Costin 5 municipiul Bălți, adică pe teritoriul de prestare a

serviciilor de salubrizare.

Astfel, avînd calitatea de consumator al serviciilor de salubrizare, Cebotari

Iurie are obligația de a achita plata pentru serviciile prestate.

Conform art. 514 Cod civil, Obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit

(delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Conform art. 572 alin. (2) Cod civil, obligația trebuie executată în modul

corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

Conform actului privind achitările serviciilor de salubrizare prestate lui

Cebotari Iurie (cont personal), eliberat de societatea cu răspundere limitată ”Terra

Salubritate”, soldul la 01 octombrie 2014 a constituit suma de 3407,30 lei (f.d. 24).

Conform art. 585 Cod civil, în cazul în care, conform legii sau contractului,

obligația este purtătoare de dobîndă, se plătește o dobîndă egală cu rata de bază a

Băncii Naționale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată.

5

Conform art. 619 alin. (1) Cod civil, obligațiilor pecuniare li se aplică

dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata

dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

După cum s-a menționat, prin cererea de chemare în judecată, Întreprinderea

Mixtă ”INCASO” societate cu răspundere limitată a solicitat încasarea de la

Cebotari Iurie a datoriei în sumă de de 3.407,30 lei, iar pentru neachitarea datoriei

la data scadentă, dobînda de întîrziere în mărime de 1.029,70 lei pentru perioada 02

septembrie 2014 – 16 aprilie 2016 (f.d. 31).

În acest sens, instanța de recurs relevă că conform art. 617 alin. (1) Cod

civil, dacă nu execută obligația în urma somației primite după scadență din partea

creditorului, debitorul se consideră în întârziere ca urmare a somației.

Punerea debitorului în întârziere constă într-o manifestare de voință din

partea creditorului prin care el pretinde executarea obligației unui debitor care

tergiversează o executare ce mai este posibilă. Procedura punerii în întârziere nu

este reglementată în mod special, de aceea poate rezulta din orice act, notificare,

telegramă. Aceasta urmează a fi confirmată prin avizul de recepție din partea

debitorului.

În această ordine de idei, Colegiul menționează că prin reclamația expediată

la 17 noiembrie 2015 de către Întreprinderea Mixtă ”INCASO” societate cu

răspundere limitată în adresa recurentului, ultimul a informat despre cesiunea

creanței și a solicitat achitarea datoriei totale de 4.034,72 lei, ce urma a fi achitată

în termen de 5 zile (f.d. 22), iar potrivit avizului de recepție (f.d. 23), reclamația a

fost recepționată de către Cebotari.

În acest sens, Colegiul consideră că instanța de apel legal și întemeiat a

admis cererea Întreprinderii Mixte ”INCASO” societate cu răspundere limitată

privind încasarea datoriei și dobânzii de întârziere, având în vedere faptul că au

fost anexate probe care să confirme punerea în întârziere a lui Cebotari Iurie prin

aducerea la cunoștință a datoriei și termenelor limită de rambursare.

Cu referire la încasarea cheltuielilor de judecată, instanța de recurs relevă

următoarele.

În conformitate art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții

care a avut cîștig de cauză cheltuielile de judecată.

În acest context, art. 96 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că,

instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții

care a avut cîștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care

acestea au fost reale, necesare și rezonabile.

Conform actului de primire-predare a serviciilor prestate din 16 aprilie 2016

conform contractului de prestare de servicii juridice avocaționale, total spre plată

urma a fi achitată suma de 1000 lei (f.d. 32), iar prin ordinul nr. 2115 din 20 iulie

2016, Întreprinderea Mixtă ”INCASO” societate cu răspundere limitată a achitat în

contul avocatului Covaliov Natalia suma de 1000 lei (f.d. 4).

De asemenea, din materialele cauzei urmează că Întreprinderea Mixtă

”INCASO” societate cu răspundere limitată a achitat taxa de stat la înaintarea

6

cererii de chemare în judecată în mărime de 270 lei (f.d. 3, 5), precum și taxa de

stat pentru depunerea cererii de apel în mărime de 203 lei (f.d. 66).

Deci, Colegiul consideră că deoarece instanța de apel a admis acțiunea

înaintată de Întreprinderea Mixtă ”INCASO” societate cu răspundere limitată,

întemeiat a dispus și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 1000

lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 472,50 lei.

Urmare a celor indicate, Colegiul concluzionează că instanța de apel a

constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond și corect a aplicat cadrul legal.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a respinge recursul și de a menține decizia instanței de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

A respinge recursul declarat de Cebotari Iurie.

A menține decizia Curții de Apel Bălți din 23 mai 2017, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată înaintată de către Întreprinderea Mixtă ”INCASO”

societate cu răspundere limitată prin intermediul avocatului Covaliov Natalia

împotriva lui Cebotari Iurie cu privire la încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Iuliana Oprea

judecători Galina Stratulat

Ion Druță

Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

7