ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 26.07.2017

2ra-1364/17 — Încasarea datoriei

HOTĂRÂRE
26.07.2017
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
Încasarea datoriei
Temei legal
Temeiurile declarării recursului
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
2ra-1364/17 — Încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ra-1364/17

Prima instanță: Jud. Bălți

Jud. A.Donos

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți:

I.Grosu, A. Corcenco, A. Ciobanu

26 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso”

Societatea cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă

„Incaso” Societatea cu Răspundere Limitată către Rotari Tamara Mihail privind

încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 16 februarie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societatea cu Răspundere

Limitată și menținută hotărârea Judecătoriei Bălți din 02 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 04 august 2016 avocatul Covaliov Natalia acționând în interesele

Întreprinderii Mixte „Incaso” Societatea cu Răspundere Limitată a înaintat acțiune

civilă către Rotari Tamara Mihail privind încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a invocat că, în baza contului personal, Întreprinderea

Mixtă „Terra Salubritate" Societatea cu Răspundere Limitată în calitate de operator,

investită de Primăria mun. Bălți în baza contractului de concesiune, a prestat în mod

continuu, cantitativ și calitativ serviciile publice de evacuare a deșeurilor la adresa

mun. Bălți, str. Paladia 56/1, care aparține cu dreptul de proprietate/folosința

beneficiarului Rotari Tamara.

A menționat că, prin decizia Consiliului municipal Bălți nr. 11/57 din 28

noiembrie 2013 a fost aprobat tariful pentru serviciile de salubrizare prestate pe

teritoriul municipiului Bălți, pentru populație reieșind din calculul lunar pentru o

persoană ce locuiește în fondul locativ amenajat - 15,75 lei/lunar și din sectorul

locativ privat - 26,5 lei lunar.

1

A explicat că, pentru neachitarea facturilor de plată a serviciilor de evacuare a

deșeurilor pîrîta a acumulat o datorie în mărime de 1 239, 60 lei, calculată lunar

pentru fiecare locatar în baza tarifului.

A indicat că, pentru neachitarea datoriei la data scadentă pârâtei i-a fost

calculată dobânda de întârziere în mărime 370, 88 lei.

A explicat că, reieșind din faptul că pîrîta nu a achitat până în prezent datoria

se constată cu certitudine faptul că încasarea acesteia este imposibilă pe cale

amiabilă, iar unica soluție legală reprezintă doar adresarea în instanța de judecată și

încasarea forțată a datoriei.

A solicitat încasarea din contul pârâtei Rotari Tamara a datoriei în sumă de

1610,48 lei, cheltuielile de judecată pentru taxa de stat în sumă de 270 lei și

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 500 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălți din 02 noiembrie 2016, acțiunea depusă de

Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societatea cu Răspundere Limitată către Rotari

Tamara Mihail privind încasarea datoriei a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 16 februarie 2017 s-a respins apelul

declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societatea cu Răspundere Limitată și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Bălți din 02 noiembrie 2016.

La 02 mai 2017 Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societatea cu Răspundere

Limitată a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând repunerea

în termen, admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 16 februarie

2017 și a hotărârii Judecătoriei Bălți din 02 noiembrie 2016, cu emiterea unei noi

decizii prin care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, invocând că instanțele de judecată au apreciat greșit

probele și înscrisurile administrate la caz, fapt ce a dus la aplicarea eronată a

normelor de drept material.

În acest sens, susține că instanțele de judecată nu au elucidat pe deplin toate

circumstanțele în raport cu argumentele și probele prezentate și au trecut în mod

superficial asupra circumstanțelor pricinii, fără a da apreciere acestora în coraport

cu normele de drept invocate ca fiind lezate.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei rezultă că decizia Curții de Apel Bălți a fost

pronunțată la 16 februarie 2017, expediată în adresa părților la 27 februarie 2017

(f.d 81), recepționată de către recurent, la 02 martie 2017.

Astfel, având în vedere că recursul declarat împotriva deciziei Curții de Apel

Bălți din 16 februarie 2017 a fost depus la 02 mai 2017, în conformitate cu art. 434

Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

2

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2). Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține

următoarele. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

3

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societatea cu Răspundere Limitată nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societatea cu Răspundere

Limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători

Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

4

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2017-07-26
0,97
2ra-1362/17 — încasarea datoriei
prima instanţă: A. Donos dosarul nr.2ra-1362/17 (Judecătoria Bălţi) instanţa de apel: A. Gheorghieş, A. Toderaş, A. Albu (Curtea de Apel Bălţi) Î N C H E I E R E 26 iulie 2017 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios adminis
CSJ 2017-10-25
0,97
2rh-189/17 — incasarea datoriei
Prima instanţă: S. Ghercavii dosarul nr. 2rh-189/17 Instanţa de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, A.Garbuz Instanța de recurs: V. Doagă, I. Druță, M. Pitic Î N C H E I E R E 25 octombrie 2017 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de con
CSJ 2017-07-05
0,97
2r-415/17 — încasarea datoriei
Prima instanţă: S. Ghercavii dosarul nr. 2r-415/17 Instanţa de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, A.Garbuz D E C I Z I E 05 iulie 2017 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în com
CSJ 2016-09-21
0,96
2ra-1859/16 — încasarea datoriei
Dosarul nr.2ra-1859/16 prima instanţă: A. Donos instanţa de apel: E. Ababei, G. Polivenco, A. Garbuz ÎNCHEIERE 21 septembrie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în compon
CSJ 2017-07-12
0,96
2ra-1219/17 — încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere
prima instanţă: Al. Roşca (Judecătoria Bălţi) dosarul nr. 2ra-1219/17 instanţa de apel: Gh. Scutelnic, E. Grumeza, S. Procopciuc (Curtea de Apel Bălţi) ÎNCHEIERE 12 iulie 2017 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios adminis
Sursă