Oferta de republică a Republicii Croația în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Oferta de re-publicare a acestui rezumat este acordată exclusiv în scopul includerii în baza de date a Curții HUDOC. © Office of the Representative of the Republic of Croatia before the European Court of Human Rights. All rights reserved. Permisia de a publica acest rezumat a fost acordată numai în scopul includerii sale în baza de date a Curții HUDOC. © Office de l'Agent de la Republica Croația în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Toate drepturile rezervate. L'autorisation de republier ce résumé a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données de la Cour de Justice HUDOC.
© Čera Čera PRENOTA SAŽETĂ PRENOTA BASESNOU PRODUCITOR PRODUCITOR NIVIVEL NIVEL NIVEL VIEL VIEL VIEL VIEL VIEL VIEL 18. În timpul călătoriei cu trenul din Cehia în Germania, reclamantul și fiica sa, cetățeni germani de origine indiană, au fost solicitați de polițiști să le prezinte documentele de identitate pentru a le verifica și a-și stabili identitatea.Claimantul a întrebat polițiștii de ce tocmai el și fiica sa au fost aleși pentru verificarea identității, la care polițiștii i-au răspuns că este vorba de o verificare de identitate și că este vorba de un trafic ilegal de țigări din Germania din Cehia.Considerând că nici aceștia nu au dovedit identitatea lor exclusiv din motive discriminatorii, deoarece nu au fost alți bărbați din alte țări, reclamantul a declarat că nu au fost prezenți în închisoare, iar reclamantul a declarat că nu au fost prezenți în închisoare, iar reclamantul a declarat că nu au fost prezenți în închisoare, iar reclamantul a declarat că nu au fost prezenți în justiție, iar reclamantul a declarat că nu a fost în interesul său să-și prezinte identitatea, deoarece nu a fost în interesul său să-și prezinte identitatea.
Având în vedere art. 14 din Convenție, reclamantul își poate contesta că verificarea identității a fost efectuată exclusiv din cauza pielii sale și că instanțele germane au refuzat să efectueze o anchetă pe motive care îi sunt considerate discriminatoriu. OCJENA ECJEP aplicabilitate și permisibilitate Sukladno praski ECJEP, obligația de a purta și de a arăta documentele de identitate ofițerilor de poliție atunci când aceștia solicită în sine nu reprezintă o amestecare în viața privată a unei persoane (Rejens împotriva Belgiei , br.
16810/90, Pragniti Commission, etc., 9 septembrie, 1992. În lumina celor de mai sus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat motivele reclamantului și a concluzionat că acesta a făcut o afirmație convingătoare că a dovedit identitatea sa din cauza caracteristicilor sale fizice și pragmatice și că aceasta este suficient de gravă și are consecințe negative asupra vieții sale private (Sejdić și Finci împotriva Bosniei și Herțegovinei [VV], nr. 27996/06 și 34836/06, punctul 43, CEDO 2009). În lumina acestor informații, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat motivele reclamantului și a concluzionat că acesta a făcut o afirmație convingătoare că a dovedit identitatea sa din cauza caracteristicilor sale fizice și pragmatice și că aceasta este suficient de gravă și are consecințe negative asupra vieții sale private.
În ceea ce privește efectuarea anchetelor, în conformitate cu obligațiile pozitive pe baza Convenției, statele membre trebuie să instituie mecanisme adecvate pentru a asigura posibilitatea de a stabili identitatea și, dacă este necesar, de a pedepsi persoanele responsabile, dar se bucură, în același timp, de o anumită libertate de evaluare a modului în care își vor organiza sistemul juridic. statele membre sunt deci libere să aleagă modul în care vor oferi protecție, care poate fi de natură penală, civilă, administrativă sau profesională (F.O. împotriva Hrvatske , br. 29555/13, stavak 91., 22 aprilie 2021 etc.). În consecință, atunci când autoritățile naționale investighează evenimente violente, trebuie să investigheze dacă există prejudecăți etnice sau rasiale sau influențe asupra comiterii lor.
ESLJP este de acord cu faptul că dovedirea motivațiilor rasiale este adesea extrem de dificilă în practică, motiv pentru care obligația în cauză pentru stat reprezintă o obligație de mijloace, nu un rezultat. Nici o autoritate națională nu trebuie să facă ceea ce este rezonabil în circumstanțe concrete pentru a colecta și asigura dovezi, să investigheze toate mijloacele practice de a descoperi adevărul și să aducă o decizie motivată, imparțială, care să nu lase în afara suspiciunii faptele care ar putea fi legate de discriminarea rasală (B.S. împotriva Spaniei, broșura B.S. împotriva Herțogomiei, broșura B.S. împotriva Spaniei, broșura B.S. împotriva Herțogiei, broșura B.S. împotriva României, broșura B.S.
împotriva României, broșura B.S. împotriva României, broșura B.S. împotriva României, broșura B.S. împotriva României, broșura B.S.
împotriva României, broșura B. împotriva României, broșura B. împotriva României, broșura B. împotriva României, broșura B. împotriva României, broșura B. împotriva României, broșura B. împotriva României, broșura B. împotriva României, broșura B. împotriva României, broșura B. împotriva României, broșura B. împotriva României, broșura B. României, broșura B. împotriva României, broșura B. României, broșura B. împotriva României, broșura B. României, broșura B. României, broșura B. României, broșura B. României, broșura B. României, broșura B. României, broșura B. României, broșura B. României, broș VV), nr. 27996/06 și 34836/06, punctul 43, CEDO 2009.), atunci când există o afirmație convingătoare că o persoană a fost expusă la tratament discriminatoriu datorită caracteristicilor sale rasiale sau etnice, autoritățile naționale au obligația, în conformitate cu art. 14 în legătură cu art. 8 din Convenție, de a efectua o anchetă privind posibilele legături dintre stările rasiste și acțiunile unui reprezentant al statului.
În acest sens, ECJ a susținut concluziile Comisiei Europene pentru Combaterea Racismului și Intoleranței că profilarea rasală duce la stigmatizarea și dezonorarea persoanei cărora le-a fost expusă identitatea. Aplicând principiile și obligațiile statului membru prevăzute la articolele 8 și 14 din Convenție, ECJ a concluzionat că ancheta nu a fost efectuată direct de către autorul incidentului, ci de către un agent de poliție, respectiv de către un agent de poliție în care a fost investigată identitatea personală a unui angajat al autorității germane, în legătură cu o infracțiune în care acesta a fost implicat.
În continuare, în ceea ce privește procedurile în fața instanțelor administrative, Curtea Europeană a Justiției a observat că aceste instanțe nu au evaluat temeinicitatea cererilor plângerilor plângerilor, ci au respins cererea lor din motive formale, considerând că plângătorul nu are un interes legitim în a lua o decizie privind legalitatea dovedirii identității sale. În consecință, instanțele administrative au propus să colecteze dovezile necesare, adică să audieze martorii care au fost prezenți în timpul verificării identității, în ciuda faptului că plângătorul a susținut o afirmație convingătoare că a fost victima profilării rasiale.
În același timp, Curtea Europeană a Justiției a observat că aceste instanțe pot stabili circumstanțele în care autoritățile nu și-au îndeplinit obligația pozitivă de a verifica dacă orice persoană a fost discriminată în mod corespunzător, în conformitate cu dispozițiile legii internaționale, în cazul în care nu au fost stabilite alte metode de a determina dacă o persoană a fost discriminată în mod efectiv în temeiul articolului 14 din Convenție.[1][3] Curtea Europeană a decis să concluiască că nu există nicio cauză de discriminare în temeiul articolului 14 din Convenție.[2]
© Ured zastupnika Republike Hrvatske pred Europskim sudom za ljudska prava. Sva prava pridržana. Dopuštenje za ponovno objavljivanje ovog sažetka dano je isključivo u svrhu uključivanja u HUDOC bazu podataka Suda. © Office of the Representative of the Republic of Croatia before the European Court of Human Rights. All rights reserved. Permission to re-publish this summary has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC. © Bureau de l’Agent de la République de Croatie devant la Cour européenne des droits de l’homme. Tous droits réservés. L’autorisation de republier ce résumé a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
ZAHTJEV BR. 215/19 Neprovođenje učinkovite istrage o uvjerljivim navodima podnositelja da je provjera njegova identiteta bila diskriminatorna bilo je protivno člancima 8. i 14. Konvencije ČINJENICE Tijekom putovanja vlakom iz Češke u Njemačku, podnositelja zahtjeva i njegovu kćer, njemačke državljane indijskog porijekla, policijski službenici zatražili su identifikacijske dokumente radi provjere i utvrđivanja njihovog identiteta. Podnositelj zahtjeva upitao je policijske službenike zašto su upravo on i njegova kći odabrani za provjeru identiteta, na što mu je policijski službenik odgovorio da je riječ o nasumičnoj provjeri te da su česta krijumčarenja cigareta u Njemačku iz Češke. Smatrajući da je provjera njihova identiteta provedena isključivo iz razloga što su bili druge boje kože od ostalih putnika u vlaku, podnositelj zahtjeva je pred Upravnim sudom osporio zakonitost izvršene provjere identiteta.
Podnositelj je pred tim sudom istaknuo da pravni temelj za miješanje u njegovo pravo na informacijsko samoodređenje [1] nije bio valjan jer nije postojao osnovani razlog za provođenje njegove provjere identiteta. U postupku u kojem je saslušan samo podnositelj zahtjeva, Upravni sud je odbacio tužbu navodeći da podnositelju zahtjeva nedostaje legitiman interes za donošenje presude o zakonitosti provjere njegovog identiteta. Žalbu podnositelja zahtjeva odbacio je Žalbeni upravni sud koji je također smatrao da podnositelj nema legitiman interes za donošenje presude o zakonitosti provjere, zbog čega nije niti ulazio u ocjenu osnovanosti njegovog zahtjeva niti je ispitivao jesu li policijski službenici postupili diskriminatorno prilikom provjere njegova identiteta.
PRIGOVORI Pozivajući se na članak 14. Konvencije, podnositelj zahtjeva prigovorio je da je provjera identiteta provedena isključivo zbog boje njegove kože te da su njemački sudovi odbili provesti istragu njegovih navoda da je navedeno predstavljalo diskriminatorno postupanje. OCJENA ESLJP-a Primjenjivost i dopuštenost Sukladno praski ESLJP-a, obveza nošenja i pokazivanja identifikacijskih dokumenata policijskim službenicima kada oni to zatraže samo po sebi ne predstavlja miješanje u privatan život pojedinca ( Reyntjens protiv Belgije , br. 16810/90, odl. Komisije, 9. rujna 1992., Odluke i Izvješća 73, str. 152.). Članak 8. Konvencije načelno će stoga biti neprimjenjiv i u slučaju provjere identiteta pojedinca koji je pripadnik neke etničke manjine.
No, ako je provjera identiteta pojedinca učinjena iz diskriminatornih razloga, članak 8. mogao bi biti primjenjiv u vezi s člankom 14. Konvencije, ako podnositelj zahtjeva može predstaviti da je provjera identiteta ciljano provedena nad njim zbog nekih njegovih specifičnih fizičkih ili etničkih obilježja. Na taj način, na podnositeljima je teret dokaza da je u njihovom predmetu dosegnut potreban prag ozbiljnosti – to jest podnositelji moraju dokazati i objasniti konkretne negativne posljedice koje je provedena mjera imala na njihov privatni život te takvu tvrdnju potkrijepiti na odgovarajući način ( Denisov protiv Ukrajine [VV], [2] br. 76639/11, članci 110.-114., 25. rujna 2018.). Ipak, kada je u pitanju rasna diskriminacija, od nacionalnih vlasti zahtijeva se poseban oprez i energična reakcija jer rasna diskriminacija predstavlja vrstu diskriminacije koja sa sobom nosi ozbiljne posljedice ( Sejdić i Finci protiv Bosne i Hercegovine [VV], br.
27996/06 i 34836/06, stavak 43., ECHR 2009.). U svjetlu navedenog, ESLJP je analizirao navode podnositelja te zaključio da je podnositelj iznio uvjerljivu tvrdnju da je provjera njegova identiteta provedena zbog njegovih fizičkih i etničkih karakteristika te da je ona imala dovoljno ozbiljne i negativne posljedice na njegov privatni život. Naime, provjera podnositeljeva identiteta izvršena je na javnom mjestu - u vlaku, te sukladno navodima podnositelja jedine dvije osobe čiji je identitet provjeren bile su on i njegova kći, koji su se od ostatka putnika razlikovali po boji kože. Također, objašnjenje policijskih službenika zašto su proveli provjeru njihovog identiteta, ni na koji način nije razjasnilo da su postojali drugi objektivni razlozi zbog kojih je provjera izvršena.
Podnositelj je ujedno naveo da je provjera identiteta u vlaku, na javnom mjestu dovela do toga da se podnositelj osjećao stigmatizirano i poniženo zbog čega nekoliko mjeseci nije putovao vlakom. Posljedično, ESLJP je zaključio da je u predmetu podnositelja dosegnut prag ozbiljnosti potreban za primjenu članka 8. u vezi s člankom 14. Konvencije, te je utvrdio da je zahtjev dopušten. Osnovanost Kada je u pitanju provođenje istrage, sukladno pozitivnim obvezama temeljem Konvencije, države članice VE moraju uspostaviti odgovarajuće mehanizme kako bi osigurale mogućnost utvrđivanja identiteta i, po potrebi, kažnjavanja odgovornih osoba, ali pritom uživaju određenu slobodu procjene kako će organizirati svoj pravni sustav.
Stoga su države članice slobodne odabrati način na koji će pružati zaštitu, a koji može biti kaznenopravne, građanskopravne, upravnopravne ili profesionalnopravne prirode ( F.O. protiv Hrvatske , br. 29555/13, stavak 91., 22. travnja 2021.). Sukladno praksi ESLJP-a obveza provođenja učinkovite istrage može se pojaviti i u kontekstu članka 8. Konvencije kao mjera kojom se štiti integritet pojedinca ( Burlya i drugi protiv Ukrajine , [3] br. 3289/10 , stavci 161. i 169.-170, 6. studenog 2018.). Predmetna obveza dodatno je naglašena kada je potrebno istražiti postupanje predstavnika države, te kada podnositelj iznese uvjerljivu tvrdnju da je bio meta nekog postupanja zbog svojih etničkih ili fizičkih karakteristika.
Posljedično, kada nacionalne vlasti istražuju nasilne događaje dužne su istražiti jesu li etničke ili rasne predrasude bile od utjecaja za njihovo počinjenje. ESLJP je pritom svjestan da je dokazivanje rasne motivacije često izuzetno teško u praksi, zbog čega predmetna obveza za državu predstavlja obvezu sredstava, a ne rezultata. No nacionalne vlasti moraju učiniti ono što je razumno u konkretnim okolnostima kako bi prikupile i osigurale dokaze, istražile sva praktična sredstva za otkrivanje istine i donijele potpune, obrazložene, nepristrane odluke, bez izostavljanja sumnjivih činjenica koje bi mogle ukazivati na rasom potaknuto nasilje ( B.S. protiv Španjolske , br. 47159/08, stavak 58., 24. srpnja 2012.).
Dodatno, da bi se istraga mogla smatrati učinkovitom, institucije i osobe koje su odgovorne za njezino provođenje moraju biti neovisne od pojedinaca koji se istražuju. Navedeno ne znači samo izostanak bilo kakve hijerarhijske ili institucionalne povezanosti, već i praktičnu neovisnost ( Burlya i drugi protiv Ukrajine , br. 3289/10, stavak 127., 6. studenog 2018.). Konačno, u kontekstu prethodnih utvrđenja ESLJP-a da rasna diskriminacija predstavlja očiti primjer diskriminacije koja može imati ozbiljne posljedice ( Sejdić i Finci protiv Bosne i Hercegovine [VV], br. 27996/06 i 34836/06, stavak 43., ECHR 2009.), kada postoji uvjerljiva tvrdnja da je pojedinac bio izložen diskriminatornom postupanju zbog svojih rasnih ili etničkih karakteristika, nacionalne vlasti imaju obvezu, sukladno članku 14. u vezi s člankom 8. Konvencije, provesti istragu o mogućoj vezi između rasističkih stavova i postupaka predstavnika države.
U tom smislu, ESLJP je istaknuo i zaključke Europske komisije za borbu protiv rasizma i netolerancije da rasno profiliranje rezultira stigmatizacijom i otuđenjem osoba koje su mu bile izložene. Primjenjujući istaknuta načela i obveze koje za državu proizlaze iz članaka 8. i 14. Konvencije, ESLJP je zaključio da istraga provedena u predmetu podnositelja nije bila neovisna. Naime, sukladno navodima njemačke vlade unutarnju istragu o incidentu, odnosno provjeri identiteta podnositelja koju je izvršio policijski službenik, provela je neposredno viša policijska vlast koja je bila u izravnoj hijerarhijskoj i institucionalnoj vezi s policijskim uredom u kojem je policijski službenik bio zaposlen.
Nadalje, što se tiče postupaka pred upravnim sudovima, ESLJP je primijetio da ti sudovi nisu ocjenjivali osnovanost podnositeljevog tužbenog zahtjeva već su tužbu odbacili zbog formalnih razloga smatrajući da podnositelj nema opravdan interes za donošenje odluke o zakonitosti provjere svog identiteta. Posljedično, upravni sudovi su propustili prikupiti potrebne dokaze, odnosno saslušati svjedoke koji su bili prisutni tijekom provjere identiteta, unatoč tome što je podnositelj iznio uvjerljivu tvrdnju da je bio žrtva rasnog profiliranja. U tim okolnostima, ESLJP je utvrdio da njemačke vlasti nisu ispunile svoju pozitivnu obvezu poduzimanja svih razumnih mjera kako bi putem neovisnog tijela utvrdile je li postupanje prema podnositelju zahtjeva bilo diskriminatorno čime su propustile provesti učinkovitu istragu i onemogućile ESLJP-u da donese zaključak o tome je li provjera identiteta podnositelja predstavljala rasno profiliranje.
Slijedom navedenog, ESLJP je zaključio da je došlo do povrede članka 14. u vezi s člankom 8. Konvencije. [1] U njemačkom pravnom sustavu predmetno pravo pretpostavlja ovlast svakog pojedinca da samostalno može odlučiti koje osobne podatke želi otkriti i tko ih smije koristiti. [2] Sažetak presude dostupan je na hrvatskom jeziku . [3] Sažetak presude dostupan je na hrvatskom jeziku .