2ra-1672/17 — stabilirea paternității, constatarea faptului introducerii datelor în actul de naștere din spusele pârâtei și obligarea OSC de a introduse modificări în actul de naștere.

2ra-1672/17 — stabilirea paternității, constatarea faptului introducerii datelor în actul de naștere din spusele pârâtei și obligarea OSC de a introduse modificări în actul de naștere. (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ra – 1672/17

prima instanță: Judecătoria Comrat

Judecătorul: S. Popovici

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul

Judecători: V. Movilă, N. Veleva, E. Dvurecenschii

D E C I Z I E

11 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Iurie Bejenaru

Luiza Gafton

Tamara Chișca – Doneva

Mariana Pitic

judecând cererea de recurs declarată de Tomailî Anatoli, prin intermediul

avocatului Dmitri Chiseev,

în cauza civilă la cererea de chemare depusă de Tomailî Anatoli împotriva

Iasîbaș Ștefanida, intervenient accesoriu Oficiul Stare Civilă Comrat, privind

stabilirea paternității, constatarea faptului introducerii datelor în actul de naștere din

spusele pârâtei și obligarea Oficiul Stare Civilă Comrat de a introduce modificări în

actul de naștere,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 9 martie 2017, prin care s-a admis

apelul declarat de Iasîbaș Ștefanida și s-a casat integral hotărârea Judecătoriei

Comrat din 14 aprilie 2015, cu emiterea unei hotărâri de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 20 august 2013, Tomailî Anatoli a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva Iasîbaș Ștefanida, privind stabilirea paternității.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, din luna septembrie 2010 până

în aprilie 2011, s-a aflat în relații de concubinaj cu Iasîbaș Ștefanida. Ulterior, la

XXXXXXXX, după 3 luni de când au început să locuiască separat, pârâta a născut-o

pe XXXXXXX.

Tomailî Anatoli a subliniat că, de fapt, pârâta refuză să depună împreună cu el

cerere la Oficiul de Stare Civilă, cu privire la înregistrarea paternității.

Pagină 1 din 14

Reclamantul a solicitat constatarea paternității copilului, născut în afara

căsătoriei, XXXXXXX (vol. I, f. d. 1).

Pârâta Iasîbaș Ștefanida nu a formulat referință în întâmpinarea cererii de

chemare în judecată, dar nici nu s-a prezentat la judecarea cauzei civile.

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 6 decembrie 2013, s-a respins acțiunea

ca fiind neîntemeiată (vol. I, f. d. 53 – 59).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Tomailî Anatoli a declarat apel

împotriva acesteia, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri (vol.

I, f. d. 65).

Curtea de Apel Comrat, prin decizia din 24 iunie 2014, a admis apelul depus

de Tomailî Anatoli și a casat hotărârea Judecătoriei Comrat din 6 decembrie 2013,

cu trimiterea pricinii spre rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecată

(vol. I, f. d. 82 – 85). Totodată, Colegiul judiciar a stabilit că era necesar de atras în

proces Serviciul Stare Civilă pentru soluționarea justă a cauzei.

La 18 noiembrie 2014, Judecătoria Comrat a introdus în calitate de

intervenient accesoriu Oficiul Stare Civilă Comrat (vol. I, f. d. 100).

La 11 februarie 2015, Tomailî Anatoli, prin intermediul avocatului Dmitrii

Chiseev, a depus cerere de extindere a pretențiilor din acțiunea inițială (vol. I, f. d.

118)

În completarea acțiunii, reclamantul a invocat că, din răspunsul Întreprinderii

de Stat „C.R.I.S. „Registru” nr. 02/226877 din 24 octombrie 2014, rezultă că în

Registrul de stat al populației lipsește informație cu privire la înregistrarea vizei de

domiciliu/reședință a cet. Iasîbaș Anatoli. Prin urmare, datele indicate din spusele

mamei Iasîbaș Ștefanida la nașterea copilului XXXXXXX sunt inventate.

Tomailî Anatoli a solicitat, în plus, constatarea faptului introducerii datelor în

actul de naștere din spusele pârâtei și obligarea Oficiul Stare Civilă Comrat de a

introduce modificări în actul de naștere.

Pe parcursul examinării cauzei, pârâta Iasîbaș Ștefanida și intervenientul

accesoriu Oficiul Stare Civilă Comrat nu au formulat referințe în întâmpinarea

cererii de chemare în judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 14 aprilie 2015, s-a admis parțial

acțiunea (vol. I, f. d. 134 – 135, 140 – 141, 146 – 147).

Astfel, s-a stabilit faptul paternității lui Tomailî Anatoli în privința minorei

XXXXXXX și s-a obligat Oficiul Stare Civilă mun. Comrat de a introduce

modificări în certificatul de naștere nr. XXX din XXXXXXX în rubrica datele

despre tatăl, de a indica în calitate de tată pe Tomailî Anatoli Pantelei. În rest, s-a

respins capătul de cerere referitor la constatarea faptului introducerii datelor în actul

de naștere din spusele pârâtei ca fiind neîntemeiat.

Pagină 2 din 14

Împotriva acestui act de dispoziție, Iasîbaș Ștefanida a declarat apel în

termenul legal. În rezultat, intervenientul accesoriu Oficiul Stare Civilă a avansat o

referință, în care a notat că numele de familie al tatălui a fost înscris după numele de

familie a mamei „Iasîbaș”, iar prenumele tatălui a fost inserat la indicația

declarantului, adică a mamei (vol. I, f. d. 174 – 175).

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 31 martie 2016, s-a respins apelul

declarat de Iasîbaș Ștefanida și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Comrat din 14

aprilie 2015 (vol. I, f. d. 230 – 233).

La 5 octombrie 2016, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție a decis admiterea recursului depus de Iasîbaș Ștefanida

și a casat decizia Curții de Apel Cahul din 31 martie 2016, cu restituirea pricinii

pentru rejudecare la Curtea de Apel Cahul, de un alt complet de judecători (vol. II, f.

d. 14 – 19).

Curtea de Apel Cahul, prin decizia din 9 martie 2017, a admis apelul declarat

de Iasîbaș Ștefanida și a casat integral hotărârea Judecătoriei Comrat din 14 aprilie

2015, cu emiterea unei hotărâri de respingere a acțiunii în partea constatării

paternității (vol. II, f. d. 45 – 49).

Totodată, în temeiul art. 265 lit. a) din Codul de procedură civilă, s-a încetat

procesul în partea capătului de cerere al reclamantului Tomailî Anatoli împotriva

Iasîbaș Stefanida, privind constatarea faptului introducerii datelor cu privire la tată

în actul de naștere a copilului XXXXXXX, din cuvintele mamei, dat fiind că în

această parte cererea nu urmează a fi judecată în procedură civilă.

La fel, s-a scos de pe rol cererea de chemare în judecată depusă de Tomailî

Anatoli împotriva Iasîbaș Stefanida, în partea pretenției referitoare la obligarea

Oficiului Stare Civilă Comrat de a introduce modificări în actul de naștere a

copilului XXXXXXX, deoarece reclamantul nu a respectat procedura prevăzută de

lege, de soluționare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară, conform art. 267 lit.

a) din Codul de procedură civilă.

La 15 mai 2017, Curtea de Apel Cahul le-a expediat participanților la proces

copia deciziei integrale din 9 martie 2017 (vol. II, f. d. 50).

La 14 iulie 2017, Tomailî Anatoli, prin intermediul avocatului Dmitri

Chiseev, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 9 martie

2017, solicitând casarea acesteia în partea respingerii capătului de cerere, cu privire

la stabilirea paternității, cu pronunțarea unei hotărâri de admitere în această parte.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, Tomailî Anatoli a afirmat că a

renunțat la demersul referitor la efectuarea expertizei genetice, din motivul lipsei

intimatei Iasîbaș Ștefanida împreună cu copil în țară, fiind plecați peste hotare.

Totodată, recurentul a precizat că intimata nu neagă în cererile sale

paternitatea acestuia și nu a declarat că a avut relații intime cu alți bărbați în

Pagină 3 din 14

momentul conviețuiri împreună. Din această perspectivă, instanța de apel trebuia să

aplice art. 123 alin. (6) din Codul de procedură civilă.

În subsidiar, Tomailî Anatoli a susținut că martorii au declarat că acesta

locuia și ducea o gospodărie împreună cu intimată, iar comportamentul acestora a

dat dovadă că formează un cuplu. Prin urmare, se consideră tatăl biologic al

copilului.

La 10 august 2017, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs Iasîbaș Ștefanida,

informând-o că referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii.

În mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (vol. II, f. d. 63).

La 12 septembrie 2017, intimata Iasibaș Ștefanida a depus o referință în

întâmpinarea recursului, solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului se decide fără prezența participanților la proces sau a

reprezentanților acestora, prin emiterea unei încheieri nemotivate despre care se face

o mențiune pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

În procedura de filtru, completul de judecată a constatat că decizia integrală a

instanței de apel din 9 martie 2017 a fost expediată în adresa părților la 15 mai 2017

(vol. II, f. d. 50), însă nu există dovada recepționării efective a acesteia de către

participanții la proces. De fapt, potrivit plicului prezentat de avocatul recurentului,

se atestă că scrisoarea, care conținea actul contestat, a ieșit din biroul (oficiul) poștal

la 30 mai 2017 (vol. II, f. d. 58). Totuși, în lipsa unor înscrisuri pertinente, instanța

de recurs nu poate determina cu precizie momentul, când a fost comunicată

hotărârea motivată. Astfel, în atare situație și pentru a nu admite o ingerință

disproporțională în dreptul de acces la justiție, dar având în vederea informațiile de

pe plic, instanța de judecată a decis că recursul declarat Tomailî Anatoli, prin

intermediul avocatului Dmitri Chiseev, este depus în termenul prevăzut de art. 434

alin. (1) din Codul de procedură civilă.

De asemenea, mandatul seria MA nr. 0522856 din 25 martie 2014 a dovedit

faptul că avocatul Dmitri Chiseev a fost împuternicit în mod legal să atace hotărârea

judecătorească și să reprezinte interesele lui Tomailî Anatoli, fiind subiectul abilitat

cu dreptul de a declara prezentul recurs (vol. I, f. d. 70) în conformitate cu

dispozițiile art. 430 din Codul de procedură civilă. În același timp, materialele

cauzei, confirmă că cererea nu a fost depusă repetat și nu a fost examinată anterior.

La fel, s-a stabilit că argumentele recurentului se încadrează în temeiurile prevăzute

de art. 432 din Codul de procedură civilă.

Pagină 4 din 14

Prin urmare, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 22 septembrie

2017, recursul declarat de Tomailî Anatoli, prin intermediul avocatului Dmitri

Chiseev, a fost considerat admisibil spre examinare în fond (vol. II, f. d. 73).

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursul s-a examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților

la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de

Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele

expuse în cererea de recurs și referință au fost formulate cu suficientă precizie

pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată, toate

punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în

mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență, recurentul și intimata

au avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să răspundă la concluziile părții

adverse. Mai mult, nici un participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale (a

se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții v. Finlanda, 19 aprilie

2007, parag. 72 – 75, Eriksson v. Suedia, 12 aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkä v.

Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34).

În subsidiar, în parag. 26 – 27 din decizia Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 din Codul

de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect

autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de

fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă instanța de

apel sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în

persoană. Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând decizia contestată în raport cu criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Tomailî Anatoli, prin intermediul avocatului Dmitri Chiseev, este

neîntemeiat și urmează a fi respins, cu menținerea deciziei Curții de Apel Cahul din

9 martie 2017, pentru motivele ce succed.

Instanța de recurs notează că raportul juridic dedus judecății vizează acțiunea

depusă de Tomailî Anatoli împotriva Iasîbaș Ștefanida, privind constatarea

paternității copilului născut în afara căsătoriei, XXXXXXXX (vol. I, f. d. 1).

Astfel, în urma judecării acesteia, prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 6

decembrie 2013, s-a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată (vol. I, f. d. 53 – 59).

În aceeași ordine de idei, Curtea de Apel Comrat, prin decizia din 24 iunie

2014, a admis apelul depus de Tomailî Anatoli și a casat hotărârea Judecătoriei

Comrat din 6 decembrie 2013, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în prima

instanță, în alt complet de judecată (vol. I, f. d. 82 – 85).

Pagină 5 din 14

În argumentarea opiniei sale, instanța de apel a considerat că prima instanța a

soluționat problema drepturilor unor persoane neantrenate în proces. De fapt,

instanța de fond nici nu a stabilit cercul subiecților, care ar putea fi afectați, prin

punerea în executare a hotărârii. Într-un final, Colegiul judiciar a stabilit că era

necesar de atras în proces Serviciul Stare Civilă pentru soluționarea justă a cauzei.

Respectiv, la 3 octombrie 2014, Tomailî Anatoli, prin intermediul avocatului

Dmitrii Chiseev, a depus demers cu privire la numirea expertizei ADN pentru a afla

dacă acesta este tatăl biologic al copilului XXXXXXX (vol. I, f. d. 98).

Prin urmare, la 18 noiembrie 2014, Judecătoria Comrat a introdus în calitate

de intervenient accesoriu Oficiul Stare Civilă Comrat (vol. I, f. d. 100), însă a lăsat

fără examinare cererea descrisă mai sus.

Totuși, prin încheierea protocolară din 22 decembrie 2014, Judecătoria

Comrat a decis acceptarea refuzului lui Tomailî Anatoli referitor la dispunerea

efectuării expertizei ADN (vol. I, f. d. 111, pe verso).

Colegiul judiciar evidențiază că, la 11 februarie 2015, Tomailî Anatoli, prin

intermediul avocatului Dmitrii Chiseev, a depus cerere de extindere a pretențiilor

din acțiunea inițială, solicitând, în plus, constatarea faptului introducerii datelor în

actul de naștere din spusele pârâtei și obligarea Oficiul Stare Civilă Comrat de a

introduce modificări în actul de naștere (vol. I, f. d. 118).

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 14 aprilie 2015, s-a admis parțial

acțiunea (vol. I, f. d. 134 – 135, 140 – 141, 146 – 147). Așadar, s-a stabilit faptul

paternității lui Tomailî Anatoli în privința minorei XXXXX și s-a obligat Oficiul

Stare Civilă mun. Comrat de a introduce modificări în certificatul de naștere nr.

XXXXXXXXX în rubrica datele despre tatăl, de a indica în calitate de tată pe

Tomailî Anatoli Pantelei. În rest, s-a respins capătul de cerere referitor la

constatarea faptului introducerii datelor în actul de naștere din spusele pârâtei ca

fiind neîntemeiat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că actul de naștere

nr. 95 din 8 august 2011 conține informație despre tatăl copilului – Iasîbaș Anatoli.

În acest sens, această înscriere coincide cu prenumele și datele de anchetă ale

reclamantului, exceptând numele de familie, care a fost introdus în baza art. 23 alin.

(4) din Legea nr. 100 din 26 aprilie 2001, privind actele de stare civilă. Faptul

conviețuirii reclamantului și pârâtei au fost confirmate prin declarațiile martorilor

Gorelco V. H. și Tomailî A. P.

Împotriva acestui act de dispoziție, Iasîbaș Ștefanida a declarat apel în

termenul legal. Respectiv, prin decizia Curții de Apel Cahul din 31 martie 2016, s-a

respins apelul declarat de Iasîbaș Ștefanida și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Comrat din 14 aprilie 2015 (vol. I, f. d. 230 – 233).

Pagină 6 din 14

La 5 octombrie 2016, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție a decis admiterea recursului depus de Iasîbaș Ștefanida

și a casat decizia Curții de Apel Cahul din 31 martie 2016, cu restituirea pricinii

pentru rejudecare la Curtea de Apel Cahul, de un alt complet de judecători (vol. II, f.

d. 14 – 19). La judecarea cauzei, instanța de recurs a constatat că instanța de apel nu

a dat apreciere argumentelor aduse de Iasîbaș Ștefanida cu privire la faptul că

paternitatea nu poate fi stabilită doar în baza unor declarații ale martorilor. Mai

mult, instanța ierarhic inferioară a ignorat criteriile prevăzute la art. 46 din Codul

familiei.

Curtea de Apel Cahul, prin decizia din 9 martie 2017, a admis apelul declarat

de Iasîbaș Ștefanida și a casat integral hotărârea Judecătoriei Comrat din 14 aprilie

2015, cu emiterea unei hotărâri de respingere a acțiunii în partea constatării

paternității (vol. II, f. d. 45 – 49).

Totodată, în temeiul art. 265 lit. a) din Codul de procedură civilă, se încetează

procesul în partea capătului de cerere al reclamantului Tomailî Anatoli împotriva

Iasîbaș Stefanida, privind constatarea faptului introducerii datelor cu privire la tată

în actul de naștere a copilului XXXXX, din cuvintele mamei, dat fiind că în această

parte cererea nu urmează a fi judecată în procedură civilă.

La fel, s-a scos de pe rol cererea de chemare în judecată depusă de Tomailî

Anatoli împotriva Iasîbaș Stefanida, pe capătul pretenției privind obligarea Oficiului

Stare Civilă Comrat de a introduce modificări în actul de naștere a copilului

XXXXXX, deoarece reclamantul nu a respectat procedura prevăzută de lege, de

soluționare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară, conform art.267 lit. a) din

Codul de procedură civilă.

Pe fondul cauzei, instanța de apel a subliniat că proba cu martorii,

administrată de prima instanță, nu este în stare să confirme faptul conceperii

minorului XXXXXXX de la Tomailî Anatoli. Mai mult, deși actul de naștere al

copilului din litigiu conține datele de anchetă ale lui Tomailî Anatoli, nu se

formează o convingere fermă în vederea stabilirii paternității. Astfel, constatarea

paternității de prima instanță este una eronată în lipsa unui raport de expertiză de tip

ADN, atât timp cât declarațiile unor martori sunt insuficiente pentru admiterea

acestui capăt de cerere. Mai mult, potrivit procesului – verbal din 9 martie 2017,

Tomailî Anatoli și avocatul acestuia, Chiseev Dmitrii, au concretizat la întrebările

instanței de apel că refuză la numirea expertizei, din cauza faptului că Iasîbaș

Ștefanida și copilul nu sunt pe teritoriul Republicii Moldova (vol. II, f. d. 44).

Într-un final, instanța de apel a încasat de la Tomailî Anatoli în beneficiul

statului taxă de stat în mărime de 75 lei, pentru examinarea cauzei în ordine de apel.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel s-a călăuzit de articolele 46

și 48 din Codul familiei.

Pagină 7 din 14

La caz, Tomailî Anatoli a criticat ilegalitatea deciziei Curții de Apel Cahul

din 9 martie 2017, în partea respingerii capătului de cerere referitor la stabilirea

paternității asupra copilului XXXXXX. Astfel, instanța de recurs va examina doar

acest aspect.

În conformitate cu limitele impuse de articolul 442 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Colegiul lărgit învederează că recurentul a afirmat că a renunțat la

demersul referitor la efectuarea expertizei genetice, din motivul lipsei intimatei

Iasîbaș Ștefanida împreună cu copil în țară, fiind plecați peste hotare. Totodată, s-a

precizat că intimata nu neagă în cererile sale paternitatea acestuia și nu a declarat că

a avut relații intime cu alți bărbați în momentul conviețuiri împreună. În subsidiar,

Tomailî Anatoli a susținut că martorii au declarat că acesta locuia și ducea o

gospodărie împreună cu intimată, iar comportamentul acestora a dat dovadă că

formează un cuplu. Prin urmare, se consideră tatăl biologic al copilului.

În apărarea sa, intimata Iasîbaș Ștefanida nu a recunoscut argumentele

recurentului și a solicitat respingerea acestora (vol. II, f. d. 66).

Analizând argumentele expuse în cererea de recurs și cele din referința

intimatei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție constată că instanța de apel a examinat pricina cu respectarea

normelor de procedură și a aplicat corect legea materială, iar soluția pronunțată este

una corectă. Însă, în opinia instanței, este necesar de motivat suplimentar chestiunile

cu privire la retragerea demersului de numire a unei expertize și a faptului că

intimata nu a negat paternitate.

Potrivit jurisprudenței sale consecvente, CtEDO a statuat că instanțele

judecătorești naționale au obligația de a-și motiva deciziile (a se vedea Van de Hurk

c. Olandei, 19 aprilie 1994, parag. 61, seria A nr. 288). Întinderea obligației de a

motiva hotărârea poate varia în dependență de caracterul deciziei și trebuie

determinată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea Ruiz Torija c. Spaniei, 9

decembrie 1994, parag. 29, seria A nr. 303-A). Deși articolul 6 parag. 1 din

Convenție nu obligă instanțele de judecată să ofere răspunsuri detaliate la toate

argumentele invocate, totuși din hotărâre trebuie să reiasă clar că elementele

esențiale ale cauzei au fost examinate (a se vedea Taxquet c. Belgiei [MC], nr.

926/05, parag. 91, CEDO 2010).

În plus, Curtea Europeană a precizat că articolul 6 din Convenție nu obligă

statele contractante să instituie instanțe de apel sau de recurs. Cu toate acestea, un

stat care dispune de astfel de instanțe judecătorești are obligația să se asigure că

justițiabilii se bucură în fața acestora de garanțiile fundamentale prevăzute de

articolul 6 (a se vedea, printre altele, Delcourt c. Belgiei, 17 ianuarie 1970, parag.

25, seria A nr. 11, și Erfar-Avef c. Greciei, nr. 31150/09, parag. 39, 27 martie 2014).

Pagină 8 din 14

Instanța de recurs reține că instanța de apel a aplicat just articolele 46 și 48

din Codul familiei la soluționarea speței.

Astfel, conform art. 46 din Codul familiei, drepturile și obligațiile reciproce

ale părinților și copiilor rezultă din proveniența copiilor, atestată în modul stabilit de

lege.

Articolul 48 din legea citată prevede că dacă copilul este născut din părinți

necăsătoriți între ei și în lipsa declarației comune a părinților sau a tatălui copilului,

paternitatea se stabilește de către instanța judecătorească în baza declarației unuia

dintre părinți, a tutorelui (curatorului) copilului sau a copilului însuși la atingerea

majoratului.

La acest capitol, instanța de recurs remarcă că la soluționarea acestor categorii

de litigii trebuie să se dovedească faptul că persoana, care se pretinde a fi tatăl

copilului, a avut relații sexuale cu mama acestuia în timpul legal al conceperii și

faptul că copilul, a cărui paternitate se cercetează, a fost conceput din aceste relații.

Dovada paternității se face prin orice mijloc de probă admis de lege: martori,

înscrisuri (ex.: înscrierile din foaia clinică privind datele despre sarcină, despre noul-

născut), mărturisirea pârâtului. Un rol deosebit îl reprezintă expertiza medico -

judiciară, instanța urmând să-și formeze convingerea asupra stabilirii paternității din

ansamblul de probe prezentate. Datorită specificului acestei probleme și dat fiind că

paternitatea se întemeiază pe faptul incert și imposibil de probat în mod nemijlocit,

instanțele trebuie să dea prudență deosebită în administrarea și aprecierea probelor.

În conformitate cu art. 118 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă, fiecare

parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al

pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea justă a pricinii sînt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

Totodată, articolul 130 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă prevede

că instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe

cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor

din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Fiecare probă

se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar

toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea pricinii.

Prin prisma normelor enunțate, Colegiul lărgit subliniază că recurentul a avut

obligația pozitivă de a demonstra în fața primelor instanțe că din luna septembrie

2010 până în aprilie 2011, s-a aflat în relații de concubinaj cu Iasîbaș Ștefanida. Iar,

Pagină 9 din 14

ulterior, la XXXXXXX, după 3 luni de când au început să locuiască separat,

intimata a născut-o pe XXXXXXX.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs reține că instanța de apel a stabilit că

martorii prezentați de Tomailî Anatoli în fața primei instanțe sunt insuficienți pentru

stabilirea paternității, iar faptul că actul de naștere a copilului XXXXXX conține

date de anchetă a recurentului nu formează convingerea fermă în vederea admiterii

pretenției acestuia (vol. II, f. d. 49).

Pe baza celor relatate, Colegiul lărgit apreciază că instanța de apel nu a

respins depozițiile martorilor Gorelco Vladimir (vol. I, f. d. 132) și Tomailî Anna

(vol. I, f. d. 133), însă a considerat că nu sunt destule pentru probarea gestionării

unei gospodării comune de către părțile implicate în proces. De fapt, numărul relativ

mic de martori necesita o prezentare suplimentară a acestora, atât timp cât avocatul

recurentului Dmitri Chiseev, inițial, a solicitat audierea a cinci martori prin

demersul, înregistrat la 3 octombrie 2014 cu nr. 9601 (vol. I, f. d. 97). Cu toate

acestea, motivul pentru care nu a fost susținut această cerere integral nu a fost adus

la cunoștința instanței, iar materialele cauzei nu pot forma o concluzie certă în

această parte.

Mai mult, traiul în comun și gestionarea unei gospodării comune a mamei

copilului cu recurentul, până la nașterea copilului, poate fi confirmat prin prezența

circumstanțelor caracteristice relațiilor de familie: traiul în comun în aceeași

locuință, alimentarea în comun, bugetul comun, grija reciprocă a unuia față de altul,

procurarea bunurilor pentru traiul în comun, etc. Poate fi considerat trai în comun

cazul în care, deși părțile locuiau în încăperi diferite, recurentul sistematic vizita

intimata, participa la cheltuielile legate de gospodărirea comună.

Instanța de recurs constată lipsa unor asemenea probe conduce inevitabil la

soluția că acest argument al recurentului nu a fost demonstrat pe deplin.

În același timp, Colegiul lărgit respinge poziția lui Tomailî Anatoli cu privire

la aplicarea articolului 123 alin. (6) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia

faptele invocate de una din parți nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte

nu le-a negat. Or nu există confirmare din înscrisurile prezente la dosar că intimata

Iasîbaș Ștefanida nu a negat paternitatea recurentului. În realitate, cererile de apel și

cererea de recurs declarate de intimată pe parcursul examinării cauzei, dar și

referința formulată împotriva recursului lui Tomailî Anatoli (vol. II, f. d. 65 – 68),

confirmă în mod cert că aceasta susține poziția Curții de Apel Cahul din 9 martie

2017 de respingere a pretenției referitoare la stabilirea paternității. De asemenea,

aceasta manifestă dezacordul cu argumentele invocate în cererea de recurs.

În subsidiar, recurentul nu s-a folosit în probarea acestui element de fapt de

posibilitatea prevăzută la articolul 118 alin. (2) din Codul de procedură civilă,

conform căruia partea care nu a exercitat pe deplin obligația de a dovedi anumite

Pagină 10 din 14

fapte este în drept să înainteze instanței judecătorești un demers prin care solicită

audierea părții adverse în privința acestor fapte dacă solicitarea nu se referă la

circumstanțele pe care instanța le consideră dovedite.

În continuare, instanța de recurs propune să examineze argumentul

recurentului ce ține de retragerea demersului de efectuare a expertizei ADN. Astfel,

acesta a indicat că a renunțat la acest demers din cauza lipsei intimatei Iasîbaș

Ștefanida împreună cu copilul din țară.

Cu privire la acest aspect, se reține motivarea instanței de apel, care a

constatat că în scopul clarificării provenienței copilului, în cadrul dezbaterilor

judiciare, avocatul Chiseev Dmitri, în interesele lui Tomailî Anatoli,a solicitat

numirea expertizei genetice (ADN) (vol. I, f. d. 98). Însă, ulterior, acesta în lipsa

apărătorului său, în cadrul ședinței de judecată a declarat că renunță la demersul

reprezentantului acestuia privind numirea expertizei biologice, pe motiv că intimata

și copilul nu se află pe teritoriul Republicii Moldova, ce se confirmă prin procesul –

verbal al ședinței de judecată din 22 decembrie 2012 (vol. I, f. d. 111).

Totuși, această împrejurare a fost considerată una decisivă de către Curtea

Supremă de Justiție, care prin decizia din 5 octombrie 2016, a opinat că soluția

primei instanțe referitoare la imposibilitatea efectuării expertize este una declarativă

(vol. II, f. d. 18).

Din această perspectivă, Colegiul judiciar reține că refuzul recurentului de a

numi o asemenea expertiză a fost menținut și în fața instanței de apel, inclusiv și de

avocatul acestuia, fapt consemnat în procesul – verbal al ședinței de judecată din 9

martie 2017 (vol. II, f. d. 43 – 44), invocând temeiuri similare, și anume plecarea

pârâtei și a copilului din țară.

Astfel, instanța de judecată reamintește că recurentul a renunțat la numirea

unei expertize la 9 martie 2017, însă certificatul nr. 709 din 4 octombrie 2013,

anexat de recurent (vol. I, f. d. 30), demonstrează că intimată era plecată peste

hotarele țării la situația din anul 2013. Totodată, acest înscris a fost semnat de

primarul sat. Congaz, care nu este un organ competent în acest sens, având

informații veridice doar pentru regiunea pe care o poate reprezenta. De fapt,

articolul 130 alin. (5) din Codul de procedură civilă prevede că proba este declarată

ca fiind veridică dacă instanța constată prin cercetare și comparare cu alte probe că

datele pe care le conține corespund realității.

În plus, conform procesului – verbal al ședinței de judecată din 9 martie 2017,

Tomailî Anatoli a declarat că nu poate confirma prin documente faptul că pretinsul

său copil se află cu mama pe teritoriul Federației Rusă, însă această se demonstrează

de Serviciul Vamal (vol. II, f. d. 44). Prin urmare, se atestă că recurentul cunoștea

modalitatea de a demonstra că atât intimata, cât și copilul, sunt plecați peste hotarele

Pagină 11 din 14

Republicii Moldova, însă conștient nu a depus efort pentru a susține prin probe

veridice acest punct de vedere.

De asemenea, instanța de recurs notează că avizele poștale, recepționate la 9

decembrie 2016 (vol. II, f. d. 27) și 15 februarie 2017 (vol. II, f. d. 36), au fost

primite personal de destinatarul Iasîbaș Ștefanida Pantelei. Or asemenea

circumstanță a permis pe de o parte examinarea cauzei în ordine de apel în absența

acesteia, iar pe de altă parte demonstrează că în perioada decembrie 2016 –

februarie 2017 aceasta se afla pe teritoriul Republicii Moldova. Aceeași situație este

caracteristică și pentru 24 iulie 2015 (vol. I, f. d. 169).

În consecință, instanța de recurs constată că motivele recurentului, referitoare

la faptul că intimata cu copilul erau plecate din țară, sunt declarative și se combat

prin probele analizate mai sus.

Instanța de recurs susține că Curtea Europeană, în practica sa consecventă, a

hotărât deja, în mai multe cauze privind prezumții legale de paternitate, că o situație

în care era imposibil să se acorde prioritate realității biologice asupra unei prezumții

legale de paternitate nu era compatibilă cu obligația de a garanta respectarea

efectivă a vieții private și de familie, chiar și ținând seama de marja de apreciere de

care beneficiază statele (a se vedea Mizzi v. Maltei, parag., CEDO 2006-I (extrase);

Shofman v. Rusia, 24 noiembrie 2005, parag. 45). La fel, se evidențiază că cazuri

similare au fost examinate în cazurile Ostace v. România, 25 februarie 2014, parag.

33 – 52, Tavli v Turcia, 9 noiembrie 2006, parag. 36; İYİLİK v. Turcia, 6 decembrie

2011; I.L.V. v. România, 24 august 2010).

Pe baza celor prezentate, Colegiul judiciar este solidar cu opinia instanței de

apel că, în lipsa unui raport de expertiză de tip ADN, declarațiile doar a martorilor

sunt insuficiente pentru admiterea pretenției cu privire la stabilirea paternității (vol.

II. f. d. 49).

Cu privire la argumentul recurentului referitor la necesitatea de a lua în

considerare cu prioritate interesele superioare ale copilului, instanța de judecată

subliniază că deși art. 8 din Convenție tinde, în esență, să protejeze persoanele

împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților publice, acesta nu impune statelor

doar să se abțină de la astfel de ingerințe; acesta poate implica, în plus, obligații

pozitive inerente respectării efective a vieții private sau de familie. Limita dintre

obligațiile pozitive și obligațiile negative ale statului în raport cu această dispoziție

nu se pretează însă unei definiții precise. Cu toate acestea, principiile aplicabile sunt

comparabile. În ambele cazuri, trebuie să se țină seama de echilibrul just care

trebuie păstrat între interesele concurente ale individului și ale societății în

ansamblul său; de asemenea, în ambele ipoteze, statul beneficiază de o anumită

marjă de apreciere (Shofman citată mai sus, pct. 33-34, 24 noiembrie 2005).

Pagină 12 din 14

În acest sens, pentru a determina o cerere de constatare a paternității,

instanțele trebuie să țină seama de principiul de bază al intereselor copilului. Într-

adevăr, articolul 8 al Convenției trebuie să extindă, atunci când circumstanțele

impun acest lucru, asupra relației care s-ar putea dezvolta între un copil născut în

afara căsătoriei și tatăl său natural. Factorii care trebuie luați în considerare includ

natura relației dintre părinții naturali și interesul și atașamentul tatălui natural față de

copil înainte și după naștere (a se vedea Nylund v. Finlanda ( dec.), CEDO 1999-VI,

Nekvedavicius c. Germaniei (dec.), 19 iunie 2003, L. v. Țările de Jos, parag. 36,

CEDO 2004 -IV, Anayo v. Germania, parag. 57, 21 decembrie 2010, și Ahrens v.

Germania, parag. 58, 22 martie 2012).

Totuși, din analiza probatoriul, instanța de judecată constată că recurentul nu

a demonstrat o legătură strânsă dintre acesta și copil și nu a motivat în cererea sa în

ce măsură ar fi putut fi afectat principiul enunțat mai sus. În esență, Colegiul lărgit

punctează că în temeiul art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, instanța de

recurs verifică legalitatea hotărârii atacate în limitele invocate în recurs, iar potrivit

art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs trebuie să

cuprindă esența și temeiurile recursului, precum și argumentul ilegalității deciziei

atacate. În atare situație, instanța de judecată observă că recurentul a generalizat că

nu s-a ținut cont de interesul superior al copilului, fără a specifica prin ce s-a

manifestat această încălcare. Or, prin simpla introducere în conținutul cererii a unei

asemenea poziție, nu rezultă în mod cert procedeul juridic prin care nerespectarea

acestor prevederi legale ar putea influența legalitatea soluției privind respingerea

paternității.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție notează că recurentul a beneficiat de o procedură contradictorie.

Acesta a putut să prezinte, în diverse etape ale acesteia, argumentele pe care le

considera pertinente pentru apărarea intereselor sale, iar decizia de respingere a

acțiunii sale a fost motivată de către instanța de apel. Un raționament subsidiar al

instanței în susținerea poziției sale constă în faptul că recurentul a fost reprezentat de

către avocatul Dmitri Chiseev, persoană abilitată și calificată, conform art. 1 al Legii

cu privire la avocatură, să pledeze și să acționeze în numele clienților lor, să practice

dreptul, să apară în fața unei instanțe judecătorești sau să consulte și să reprezinte în

materie juridică clienții lui. Astfel, acesta a fost în măsură să cunoască condițiile

pentru apărarea intereselor clientului său.

În consecință, recurentul a avut posibilitatea legală de a prezenta probe

suplimentare în afară de dispunerea efectuării unei expertize ADN, însă nu a folosit

acest mijloc de apărare a intereselor sale. Deci instanța consideră că a fost respectat

un echilibru just între dreptul copilului minor de a i se proteja interesele în

Pagină 13 din 14

procedură, de vreme ce nu există o incertitudine cu privire la identitatea sa, iar

recurentul nu a probat în nici un fel filiația sa față de acesta.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept: să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu

recurs.

Având în vedere cele constatate supra, instanța de recurs nu identifică, în

procedura în litigiu, considerată în ansamblul său, niciun indiciu privind inechitatea

sau caracterul arbitrar care putea ridica o problemă din perspectiva art. 6 parag. 1 și

art. 8 din CtEDO, iar, în final, ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de

Tomailî Anatoli, prin intermediul avocatului Dmitri Chiseev,

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Tomailî Anatoli, prin intermediul avocatului

Dmitri Chiseev.

Se menține decizia Curții de Apel Cahul din 9 martie 2017, în cauza civilă la

cererea de chemare depusă de Tomailî Anatoli împotriva Iasîbaș Ștefanida,

intervenient accesoriu Oficiul Stare Civilă Comrat, privind stabilirea paternității,

constatarea faptului introducerii datelor în actul de naștere din spusele pârâtei și

obligarea Oficiul Stare Civilă Comrat de a introduce modificări în actul de naștere.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecători Iurie Bejenaru

Luiza Gafton

Tamara Chișca - Doneva

Mariana Pitic

Pagină 14 din 14