2ra-450/17 — constatarea faptului de concubinaj

2ra-450/17 — constatarea faptului de concubinaj (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ra – 450/17

prima instanță: Judecătoria Nisporeni

Judecător: G. Șișcanu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: D. Manole, A. Bostan, I. Cotruță

ÎNCHEIERE

10 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Nicolae Craiu și Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ștefan Paladi,

în pricina civilă la cererea lui Paladi Ștefan, persoana interesată Plîngău Olga

privind constatarea faptului de concubinaj,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de către Plîngău Olga și casată hotărârea Judecătoriei

Nisporeni din 22 aprilie 2016 și hotărârea suplimentară din 12 mai 2016, cu emiterea

unei noi hotărâri, prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă :

La 15 iulie 2015, Paladi Ștefan a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Plîngău Olga privind constatarea faptului de concubinaj și partajarea bunurilor

obținute în devălmășie.

Prin încheierea Judecătoriei Nisporeni din 20 iulie 2015, a fost refuzată

primirea în procedură a cererii de chemare în judecată. (f. d. 13)

La 12 octombrie 2015, Colegiul Civil al Curții de Apel Chișinău a admis

recursul declarat de către Paladi Ștefan și a casat integral încheierea primei instanțe

din 20 iulie 2015, restituind pricina la faza primirii cererii de chemare în judecată, în

același complet de judecată. (f. d. 45 – 47)

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Nisporeni din 15 decembrie 2015, a

fost admisă cererea reprezentantului reclamantului Paladi Ștefan, avocatul Guzun

Vladimir privind disjungerea cererii de partajare a averii într-o procedură separată. (f.

d. 61, verso)

Astfel, în motivarea acțiunii, petiționarul Paladi Ștefan a indicat, din anul 2002

și până la data depunerii prezentei cereri, s-a aflat în relații de concubinaj cu Plîngău

Olga, cu care a dus gospodărie comună. În acești 13 ani, a agonisit mai multe bunuri

Pagină 1 din 6

materiale, dar, având deplină încredere, în concubina sa, persoana interesată Plîngău

Olga, nu a fost împotrivă să le înregistreze pe numele ei.

În această ordine de idei, a relatat că, în urma neînțelegerilor apărute între ei, a

ajuns la concluzia că nu mai poate conviețui cu dânsa și este necesar de a se despărți,

iar gospodăria și bunurile dobândite pe parcurs trebuie partajate.

Solicită Paladi Ștefan, constatarea faptului de concubinaj dintre el și Plîngău

Olga și încasarea de la persoana interesată a cheltuielilor de judecată în mărime de

2000 lei (f. d. 37).

Prin hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 22 aprilie 2016, a fost admisă

acțiunea și s-a constatat faptul că Paladi Ștefan a conviețuit în relații de concubinaj cu

Plîngău Olga, din anul 2002 până la 15 iulie 2015.

La fel, a fost încasat de la Plîngău Olga taxa de stat în cuantum de 100 lei. (f. d.

81, 97 – 98)

La 12 mai 2016, a fost adoptată hotărâre suplimentare, prin care a fost admisă

cererea depusă de Paladi Ștefan și încasată de la Plîngău Olga în folosul lui a

cheltuielilor de judecată, formate din cheltuieli de asistență juridică în mărime de

2000 lei. (f. d. 88)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, a fost admis apelul

declarat de către Plîngău Olga și casată hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 22 aprilie

2016 și hotărârea suplimentară din 12 mai 2016, cu emiterea unei noi hotărâri, prin

care acțiunea a fost respinsă, ca nefondată. (f. d. 122 – 127)

La adoptarea soluției, instanța de apel a statuat că prima instanța a stabilit greșit

faptul concubinajului dintre Paladi Ștefan și Pîngău Olga, din anul 2002 până la 15

iulie 2015. Or, această perioadă nu cade sub incidența cazurilor stabilite de lege la

constatarea acestui fapt juridic, întrucât această procedură specială este prevăzută

pentru cetățenii, care se aflau în concubinaj până la 08 iulie 1944 și nu au avut

posibilitatea de a înregistra căsătoria în organele de stare civilă în legătură cu decesul

unuia dintre ei. (f. d. 126)

La 21 decembrie 2016, Curtea de Apel Chișinău a expediat pentru cunoștință

copia deciziei integrale din 29 noiembrie 2016 în adresa participanților la proces. (f. d.

128)

La 10 ianuarie 2017, Paladi Ștefan a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, solicitând casarea deciziei instanței de apel,

hotărârii primei instanței din 22 aprilie 2016 și a hotărârii suplimentare din 12 mai

2016, cu restituirea cauzei la rejudecare în prima instanță.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurentul afirmă că, după primirea

repetată în procedură a cererii de chemare în judecată, prima instanță a examinat

cerința sa privind constatarea faptului concubinajului separat de pretenția referitor la

partajul averii în devălmășie. Astfel, susține că au fost încălcate dispozițiile art. 188

Codul de procedură civilă și art. 280 alin. (3) Codul de procedură civilă.

Cererea de recurs a fost timbrată cu taxa de stat în mărime de 50 lei. (f. d. 134)

Pagină 2 din 6

La 06 februarie 2016, în conformitate art. 439 alin. (2) CPC, Curtea Supremă de

Justiție a expediat cererea de recurs în adresa Plîngău Olga cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data primirii scrisorii.

Corespunzător, în cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia. (f. d. 138)

Până la data examinării pricinii, intimata nu a depus referință, prin care să-și

expună opinia cu referire la recursul declarat.

Analizând admisibilitatea recursului, conform art. 440 CPC, Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

În corespundere cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei de drept enunțate, instanța de recurs constată că recursul

declarat de Paladi Ștefan la 10 ianuarie 2017 este depus în termen.

Concomitent, materialele cauzei, atestă că recursul nu a fost examinat anterior,

iar, conform art. 430 CPC, a fost intentat de persoană îndreptățită să-l declare.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând

încadrarea în dispozițiile art. 432 alin.(2), (3) și (4) CPC a temeiurilor și argumentelor

invocate în recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată existența temeiului prevăzut la art.

433 lit. a) CPC, pentru considerentele ce succed.

În conformitate cu art. 432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural. Temeiurile declarării recursului sunt enumerate exhaustiv în

alineatele (2), (3) și (4).

Rațiunea acestor dispoziții legale fundamentează ideea că judecarea recursului

exercitat conform secțiunii II-a, cap. XXXVIII al CPC, are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Colegiul judiciar reamintește că în cauzele civile Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu garantează un drept de recurs și

că o eventuală procedura de examinare a admisibilității acestuia este în concordanță

cu Convenția. (a se vedea, inter alia, Erik ØVLISEN împotriva Danemarcei, nr.

16469/05, 30 august 2006 sau Kukkonen împotriva Finlandei (nr. 2), nr. 47628/06, 13

aprilie 2009, § 24)

Cu toate acestea, un stat care dispune de astfel de instanțe de recurs are

obligația să se asigure că justițiabilii se bucură în fața acestora de principiile unui

proces echitabil consacrate în art. 6 alin. (1), în special, dreptul de acces la o instanță,

dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

Pagină 3 din 6

Din acest punct de vedere, Colegiul își propune să verifice esența și temeiurile

recursului, argumentele ilegalității deciziei atacate, în limitele în care au fost

formulate și prin prisma garanțiilor sus enumerate.

În privința primului aspect, instanța de recurs subliniază că pot fi stabilite

diferite limitări dreptului de acces al persoanei la o instanță judecătorească, în partea

ce ține de admisibilitatea căilor de atac. De altfel, condițiile pentru autorizarea unui

recurs pe probleme de drept pot fi mai stricte decât pentru o cale de atac ordinară. (a

se vedea, inter alia, „Levages Prestations Services” împotriva Franței, nr. 21920/93,

23 octombrie 1996, § 45)

Astfel, în corespundere cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin.(2), (3) și (4).

În același context, alin. (2) și (3) ale art. 432 CPC prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost

încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și

în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prin urmare, se atestă că reglementările referitoare la formalitățile și termenele

impuse de art. 433 ș 432 alin. (2) – (4) CPC constau atât în a proteja interesul părții,

cât și de a păstra rolul Curții Supreme de Justiție în asigurarea interpretării unitare a

legii. Respectiv, aceste limitări urmăresc un scop legitim, îndeplinind cerințele

securității juridice și a bunei administrări a justiției. (a se vedea, mutatis mutandis,

Affaire Trevisanato împotriva Italiei, nr. 32610/07, 16 decembrie 2016, § 36 - 37)

La caz, recurentul Paladi Ștefan consideră că prima instanța a examinat cerința

sa privind constatarea faptului concubinajului separat de pretenția referitor la partajul

averii în devălmășie, încălcând dispozițiile art. 188 Codul de procedură civilă și art.

280 alin. (3) CPC. Astfel, în susținerea poziției sale, a invocat prevederile art. 432

alin. (4) Codul de procedură civilă.

În acest context, completul judiciar reamintește că Paladi Ștefan a fost

reprezentat de către avocatul Guzun Vladimir, împuternicit prin mandatul seria MA

nr. 0828750 din 10 iulie 2015. (f. d. 9 (verso) – 10)

Astfel, la 15 decembrie 2015, avocatul acestuia, a depus cerere privind

disjungerea pretențiilor privind constatarea faptului concubinajului de cele referitoare

la partajul averii în devălmășie, pentru a fi examinate în procedură aparte. (f. d. 59)

Respectiv, prin încheierea protocolară a Judecătoriei Nisporeni din 15

decembrie 2015, a fost admisă cererea menționată mai sus și reținută spre examinare

cerința privind constatarea faptului juridic. (f. d. 61, verso)

În aceste împrejurări, instanța de recurs reține că recurentul nu a indicat prin ce

s-a manifestat încălcarea esențială a art. 188 și 280 alin. (3) CPC, atâta vreme cât

reprezentantul, împuternicit de el, a depus în ședința de judecată din 15 decembrie

2015 un asemenea demers și nu a avut obiecții după admiterea acestuia.

Pagină 4 din 6

În lumina celor relatate, Colegiul constată că încălcările invocate, exprimate

sub forma unor enunțuri generale, nedezvoltate, nu permit încadrarea lor în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (4) CPC. Or, în mod evident, lipsește o formulare suficientă

și adecvată în ceea ce privește chestiunea de drept pusă în discuție pentru a identifica

esența și temeiul cererii de recurs, impuse de art. 437 alin. (1) lit. f) din CPC.

Cu privire la dreptul justițiabilului „de a fi auzit”, garantat de Convenție,

completul judiciar notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească poate

varia în funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle împotriva

Finlandei, Culegere de hotărâri și decizii 1997-VIII, 19 Decembrie 1997, § 55).

Așadar, atunci când este necesară autorizarea unui recurs pentru a înștiința o instanță

superioară privind capetele de cerere și pentru a pronunța în cele din urmă o decizie,

art. 6 § 1 nu impune ca refuzul de a acorda o astfel de autorizație să fie însoțit de o

motivație detaliată (a se vedea cauza Kukkonen împotriva Finlandei (nr. 2), citat

anterior, § 24 și Bufferne împotriva Franței (dec.), nr. 54367/00).

De altfel, având în vedere cele menționate în combinație cu dreptul la un recurs,

în jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a precizat că aceste întrebări sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în drept intern și, este în principiu, competența

instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip. (a se

vedea, de exemplu Doorson împotriva Olanda, rapoarte de hotărâri și decizii 1996-II,

26 martie 1996, § 67 și Kukkonen împotriva Finlandei (nr. 2), pct. 25,).

La acest capitol, instanța reține că recursul declarat de către Paladi Ștefan nu s-

a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce-ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicări

eronate a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Astfel,

acesta nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, adică este lipsit de șanse de succes și

nu este capabil să ofere îndreptarea situației din deciziile judecătorești contestate,

fiind neglijate în mod clar cerințele dispozițiilor art. 432 alin. (1) – (4) CPC. (a se

vedea, inter alia, Valentin Gorizdra împotriva Republicii Moldova, nr. 53180/99 sau

BURG și alții împotriva Franței (decembrie), CEDO 2003-II, nr. 34763/02)

În plus, Colegiul relevă că recurentul Paladi Ștefan a declarat prezenta cerere,

după ce a fost auzit de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a

avut deplină jurisdicție. (mutatis mutandis, „Levages Prestations Services” împotriva

Franței, citată anterior, § 48 – 50)

În cele de urmă și în baza argumentelor inserate în recurs, completul judiciar

apreciază că a fost asigurat lui Paladi Ștefan dreptul de acces la o instanță și dreptul de

a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există

suspiciuni privind încălcarea echității procedurii din perspectiva art. 6 § 1 din CtEDO,

rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate

observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în vederea apărării

punctului său de vedere. (a se vedea mutatis mutandis, BLÜCHER împotriva Cehiei,

nr. 58580/00, 11 aprilie 2005, pct. 65 – 67)

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Pagină 5 din 6

Astfel, având în vedere argumentele prezentate de recurent și faptul că instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură

și aplicarea corectă a legii materiale, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide în mod unanim că

recursul declarat de către Paladi Ștefan nu ridică probleme de drept și urmează a fi

considerat, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Paladi Ștefan.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova

Pagină 6 din 6