2ra-1921/17 — stabilirea paternitații

2ra-1921/17 — stabilirea paternitații (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ra-1921/17

Prima instanță: Jud. Botanica mun.Chișinău

Jud. V. Puica

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău:

A.Panov, M. Anton, A. Danilov

D E C I Z I E

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Svetlana Filincova

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Translator Alexandra Tricolenco

examinând recursul declarat de xxxxx,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de xxxxx către yyyyy

și zzzzz privind stabilirea paternității și anularea înscrierii,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de yyyyy și zzzzz, casată hotărârea Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 27 octombrie 2016 și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere

a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 05 mai 2015, xxxxx s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva

Irinei yyyyy și zzzzz cu privire la stabilirea paternității în raport cu copilul xxxxx;

anularea înscrierii la rubrica „tata” în certificatul de naștere - zzzzz, cu includerea în

rubrica „tată” în certificatul de naștere al copilului - xxxxx; modificarea înscrierii

în actul de stare civilă, certificatul de naștere al copilului, la rubrica numele copilului

din „zzzzz” în „xxxxx”.

În motivarea acțiunii a indicat că, din anul 2007 a început să locuiască împreună

cu pârâta în apartamentul mamei sale, care un timp îndelungat se afla peste hotarele

1

țării. Astfel, au devenit o familie, locuiau împreună și au început să ducă o

gospodărie comună.

A menționat că, la xxxxx 2009 s-a născut fiul xxxxx el, împreună cu rudele și

prietenii, o vizitau pe pârâtă la maternitate și au adus-o acasă cu copilul. Timp de

doi ani totul a fost bine, au botezat copilul, el fiind înscris ca tată în certificatul de

botez, însă după o perioadă, au început să apară conflicte la care nu găseau soluții.

A afirmat că, pârâta a luat copilul și a plecat la părinții săi. Ulterior, s-au

împăcat și au locuit câteva luni împreună la părinții acesteia, au înscris copilul la

grădiniță.

A susținut că uneori pârâta lucra în schimburi de noapte și el rămânea cu

copilul, iar dimineața îl ducea la grădiniță. La necesitate și la rugămintea

administrației grădiniței, ajuta de multe ori la efectuarea reparației și instalarea

utilajului tehnico-sanitar, iar când copilul era bolnav, se ducea deseori cu el la medic.

A relatat că, în final viața lor de familie a eșuat, deoarece pârâta a început să

întrețină relații de concubinaj cu alt bărbat și îi interzicea să vadă copilul, îi reproșa

că nu este tatăl acestuia, iar la rugămintea pârâtei, educatoarele grădiniței nu-i

permiteau să se vadă cu fiul său.

Prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 27 octombrie 2016,

pretenția reclamantului privind modificarea înscrierii în actul de stare civilă și

certificatul de naștere a copilului referitor la numele de familie din ,, zzzzz” în

,,xxxxx” a fost scoasă de pe rol.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 27 octombrie 2016

acțiunea a fost admisă parțial. S-a recunoscut reclamantul xxxxxx ca fiind tatăl

biologic al copilului xxxxxx, năsut la xxxxx 2009. S-a anulat din actul de stare civilă

înscrierea la rubrica „tata” - zzzzz. fiind indicat că hotărârea constituie temei pentru

modificarea înscrierii în actul de naștere la rubrica „tata” și eliberarea altui certificat

de naștere pentru copilul xxxxx.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2017 s-a admis apelul

declarat de yyyyy și zzzzz, s-a casat hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău

din 27 octombrie 2016 și s-a pronunțat o nouă hotărâre, prin care: s-a respins cererea

de chemare în judecată depusă de xxxxx către yyyyy și zzzzz privind stabilirea

paternității și anularea înscrierii din actul de stare civilă.

La 21 iunie 2017, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, xxxxx a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2017 cu menținerea hotărârea

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 27 octombrie 2016.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

invocând că instanța de judecată a apreciat greșit probele și înscrisurile administrate

la caz, fapt ce a dus la aplicarea eronată a normelor de drept material.

2

Susține că, instanța de apel nu a verificat și nu a dat apreciere înscrisurilor

prezentate de dânsul, prin care se dovedește cert că anume el este tatăl biologic al

copilului.

Consideră incorectă concluzia instanței de apel precum că instanța de fond

eronat a dispus anularea înscrierii la rubrica ,, tată” în certificatul de naștere – zzzzz,

cu includerea în rubrica ,,tată” în certificatul de naștere al copilului - xxxx în lipsa

unei hotărâri judecătorești, care ar fi răsturnat prezumția legală a paternității lui

zzzzz ce a apărut în baza declarației comune a mamei yyyyy și zzzzz, depusă la

organul de stare civilă.

La fel, consideră incorectă și concluzia instanței de apel precum că, certificatul

de naștere al copilului nu poate fi contestat, întrucât art. 49 din Codul familiei,

prevede clar că paternitatea poate fi contestată numai pe cale judecătorească de către

persoanele care sunt mama sau tatăl firesc al copilului.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele cauzei atestă că, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 27 aprilie 2017, însă careva date ce ar confirma recepționarea acesteia de către

părți la materialele cauzei, lipsesc.

Astfel, având în vedere că recursul declarat împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 27 aprilie 2017 a fost depus la 21 iunie 2017, în conformitate cu art.

434 Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

Prin încheierea din 15 noiembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond

de un complet din 5 judecători.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței

de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Conform art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și

întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședința de judecată.

Potrivit art. 241 alin. alin. (1) și (5) CPC, instanța judecătorească adoptă

hotărârea în numele legii. În motivare se indică: circumstanțele pricinii, constatate

de instanță, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste

3

circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de

care s-a călăuzit instanța.

Verificând legalitatea deciziei atacate, prin prisma argumentelor invocate în

cererea de recurs, Colegiul constată că instanța de apel, la examinarea cauzei, a

aplicat eronat prevederile legale, concluziile expuse în decizie sunt în contradicție

cu circumstanțele cauzei, totodată, însăși esența constatărilor instanței de apel sunt

de natură contradictorie între ele, care afectează legalitatea deciziei contestate.

Conform art.373 alin.(2) Cod de Procedură Civilă, în limitele apelului, instanța

de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei

instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces.

Din suportul probatoriu prezent la materialele dosarului rezultă că la 05 mai

2015, xxxxx a depus cerere de chemare în judecată împotriva yyyyy și zzzzz,

solicitând stabilirea paternității și recunoașterea ca tată biologic al copilului minor

xxxxx, cu menționarea faptului că hotărârea instanței de judecată va servi drept

temei pentru organele competente privind radierea înscrierii în registrul de acte de

stare civilă și din certificatele de naștere ale copilului în rubrica „tată”, cu includerea

lui xxxxx în rubrica „tată” în actul de naștere.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 27 octombrie 2016,

acțiunea a fost admisă parțial, s-a stabilit paternitatea lui xxxxx față de minorul

xxxxx, a.n. xxxxx 2009, pârâtul zzzzz urmând a fi radiat din rubrica „tată” din

registrele de stare civilă și din certificatul de naștere xxxxx din xxxxx 2015 eliberat

pe numele lui xxxxx în baza hotărîrii judecătorești.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2017, a fost admis apelul

declarat de către yyyyy și zzzzz, casată hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 27 octombrie 2016 și pronunțată o nouă hotărâre de respingere a

acțiunii.

Pornind de la faptul că, instanța de apel, în justificarea soluției sale de

respingere a acțiunii indică cert că, înscrierea din certificatul de naștere la rubrica

tatăl copilului minor xxxxx - zzzzz nu poate fi anulată, deoarece copilul xxxxx este

născut din părinți necăsătoriți, iar înscrisul în actul de stare civilă s-a executat

conform declarației comune a părinților în privința tatălui copilului.

Mai indică că, instanța de fond prin hotărîrea sa incorect a dispus anularea

înscrierii din rubrica „tată” din registrele de stare civilă și din certificatul de naștere

xxxxx din xxxxx 2015 eliberat pe numele lui xxxxx pe zzzzz, deoarece aceasta a

depășit limitele de judecare a pricinii stabilite de art. 240 alin.(3) CPC.

Colegiul constată că, în speță, instanța de apel nu a determinat corect temeiul

juridic al cererii de chemare în judecată, nu a constatat esența încălcării drepturilor,

libertăților sau a intereselor legitime ale reclamantului, nu a determinat natura

4

juridică a pretențiilor lor și nu a elucidat circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea justă a cauzei.

Or, potrivit art. 48 Codul familiei, dacă copilul este născut din părinții

necăsătoriți între ei și în lipsa declarației comune a părților sau a tatălui copilului,

paternitatea se stabilește de către instanța judecătorească.

Potrivit art.23 alin.(4) din Legea nr.100 din 26 aprilie 2001 privind actele de

stare civilă, în cazul nașterii copilului din părinții necăsătoriți între ei, dacă lipsește

cererea comună a părinților sau hotărîrea instanței judecătorești privind stabilirea

paternității, numele de familie a tatălui se scrie după numele familiei al mamei, iar

prenumele tatălui la indicația mamei sau a persoanei care face declarația de naștere.

În conformitate cu art.66 alin.(3) din legea sus indicată, în caz de litigiu între

persoanele interesate, problema modificării rectificării sau completării actului de

stare civilă urmează a fi soluționată de instanța de judecătorească.

Conform prevederilor art.69 alin.(2) lit.(c) aceleași legi, anularea înscrierii în

actul de stare civilă, la rubrica ,,tată”, se face în temeiul unei hotărâri judecătorești.

Și numai după aceasta se vor include noi date despre tatăl copilului în actul de

naștere al copilului, ca urmare a stabilirii paternității unei alte persoane în privința

copilului.

Totodată, instanța de recurs reiterează faptul că, instanța de fond nu a depășit

limitele de judecare a pricinii stabilite de art. 240 alin.(3) CPC, deoarece potrivit

materialelor cauzei reclamantul xxxxx a depus cerere prin care a solicitat

modificarea acțiunii prin introducerea unei noi pretenții la cea inițială (f.d 64). Ca

urmare reclamantul la pct.1 și 2 din cererea menționată face referire la anularea

înscrierii în rubrica tată în certificatul de naștere al copilului minor xxxxx, născut

la xxxxx 2009 cetățeanul zzzzz cu includerea în rubrica tată xxxxx.

Prin astfel de cerințe, reclamantul contestă paternitatea stabilită în ordinea

art.47 alin.(5) Codul Familiei, condiție prevazită de art.49 alin.(1) Codul Familiei.

În cazul dat urmează a fi determinat obiectul litigiului din cumulul cerințelor

înaintate de reclamant, concretizate ulterior.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră soluția dată în prezentul litigiu de către instanța de

apel, incorectă, or, instanța s-a expus în privința raționamentului respingerii acțiunii,

aplicând eronat legea materială și fără a da o apreciere tuturor probelor administrate.

Tot în această ordine de idei, instanța de recurs consideră incorectă poziția

instanței de apel precum că inițial ar fi necesară o hotărâre de contestare a

paternității și ulterior cerința de anulare a înscrierii în certificatul de naștere a

copilului.

Or, în acțiunea de contestare a paternității, doar reclamantului îi revine sarcina

probațiunii prin care urmează a fi arătate împrejurările de fapt și motivele ce conduc

la răsturnarea paternității copilului.

5

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție remarcă faptul că, certificatul de naștere xxxx a fost eliberat, la 25 iunie

2015, însă cererea de chemare în judecată a reclamantului xxxxx cu privire la

stabilirea paternității a fost deja depusă la 05 mai 2015. Astfel, ultimul a aflat de

introducerea lui zzzzz în rubrica ,,tată” în certificatul de naștere xxxxx eliberat pe

numele lui xxxxx, după intentarea procesului, fapt confirmat prin (f.d.31).

Ca urmare, recurentul a depus cererea de modificare a acțiunii prin

introducerea unei noi pretenții la cea inițială și anume: să fie anulată înscrierea, în

rubrica tată, în certificatul de naștere a copilului xxxxx nascut la xxxxx, zzzzz; să

fie inclus în rubrica tată, în certificatul de naștere a copilului xxxxx nascut la xxxxx,

xxxxx, fapt confirmat prin (f.d.64).

Înaintând acțiunea în judecată, reclamantul xxxxx a prezentat probe ce

confirmă în primul rând faptul că, el este tatăl biologic al copilului minor xxxxx.

Ca urmare, instanța de fond corect a apreciat probele și a dat o analiză justă

admițând parțial acțiunea înaintată.

Se reține că la materialele cauzei sunt anexate în calitate de probă explicațiile

reclamantului confirmate prin declarațiile martorilor xxxxx, xxxxxx și xxxxx care

au mărturisit în ședința judiciară, că xxxxx și yyyyy au locuit împreună din anul

anul 2009, au continuat să locuiască împreună aproximativ 2-3 ani, apoi s-au

despărțit. Împreună se odihneau la mare, iar copilul xxxx îl numea ,, tată” pe xxxxx.

Mai mult ca atît, xxxxx a fost prezent la botezul copilului și a achitat plata

pentru botez, fapt confirmat prin certificatul de botez (f.d.7), în care xxxxx este

inclus ca tată-l copilului.

De asemeni au confirmat, că xxxxx întreținea familia pe yyyyy și copilul

xxxxx. Pîrîta nu era angajată în câmpul muncii, iar faptul convețuirii și ducerea unei

gospodării comune se confirmă și prin fotografiile anexate (f.d.46-50).

Suplimentar au mai comunicat că reclamantul avea grijă de copilul xxxxx și îl

ducea la grădiniță.

Prin certificatul nr. xxxx din 13 februarie 2015 eliberat de Administrația

instituției preșcolare nr.xxxxx din mun. Chișinău, se confirmă faptul că xxxxx se

prezenta tată-l copilului xxxxx și în lunile august – septembrie 2011 a acordat ajutor

la efectuarea lucrărilor de reparație (f.d 11).

Deși instanța de apel s-a expus în privința invocării înscrisului respectiv în

calitate de probă de către reclamant/recurent, nu a admis-o ca probă, luând în

considerație doar actul de înregistrare a nașterii copilului xxxxx, în care este indicat

ca tată - yyyyy.

Concluzia instanței de apel precum că înscrierea în actul de stare civilă în

rubrica „tată” nu se supune contestării de către părinții firești, este una total eronată,

întrucât potrivit art. 49 alin. (3) lit. b) Codul familiei, nu au dreptul să conteste

6

paternitatea persoana care a fost înscrisă drept tată al copilului în baza declarației

comune a acesteia și a mamei copilului, atribuind norma la situația faptică, că nu are

dreptul să conteste paternitatea yyyyy, care a dat acordul la înscrierea sa în calitate

de tată al copilului, însă xxxxx dispune în totalitate de acest drept.

Or, potrivit art. 49 alin. (1) Codul Familiei, paternitatea poate fi contestată

numai pe cale judecătorească de către persoanele înscrise drept tată sau mamă ori de

către persoanele care sunt mama sau tatăl firesc al copilului, de către tutorele

(curatorul) copilului.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție reține faptul că intimații au refuzat efectuarea unei

investigații genetice AND pentru determinarea paternității.

Acest fapt este confirmat prin demersul înaintat de reclamant în ședința de

judecată, anexat în scris, unde solicită efectuarea investigației (f.d.65 -66).

Totodată la materialele cauzei există refuzul oficial depus de reprezentantul

pârâților avocatul Istrati Adrian (f.d. 69-70). Ultimul a susținut refuzul și în ședința

de judecată, consemnat în procesul – verbal al ședinței de judecată (f.d. 75 verso).

Instanța de fond luând toate măsurile de cercetare multilaterală a

circumstanțelor cauzei a fost nevoită să dispună, prin încheiere protocolară

respingerea demersului înaintat de reclamant, în temeiul refuzului pîrîtei yyyyy de

a prezenta copilul pentru investigație ( f.d. 79 verso).

Potrivit pct.19 al Hotărârii explicative a Plenului Curții Supreme de Justiție

nr.5 din 21 decembrie 2015, eschivarea de la efectuarea expertizei este interpretată

în defavoarea persoanei, care s-a eschivat de la efectuarea acesteia. Atât raportul de

expertiză, cât și eschivarea de a participa la efectuarea expertizei urmează a fi

apreciate în cumul cu alte probe.

Instanța de recurs susține că Curtea Europeană, în practica sa consecventă, a

hotărât deja, în mai multe cauze privind prezumții legale de paternitate, că o situație

în care era imposibil să se acorde prioritate realității biologice asupra unei prezumții

legale de paternitate nu era compatibilă cu obligația de a garanta respectarea efectivă

a vieții private și de familie, chiar și ținând seama de marja de apreciere de care

beneficiază statele (a se vedea Mizzi v. Maltei, parag., CEDO 2006-I (extrase);

Shofman v. Rusia, 24 noiembrie 2005, parag. 45).

La fel, se evidențiază ca situații similare au fost examinate în cazurile Ostace

v. România, 25 februarie 2014, parag. 33 – 52, Tavli v Turcia, 9 noiembrie 2006,

parag. 36; İYİLİK v. Turcia, 6 decembrie 2011; I.L.V. v. România, 24 august 2010).

Pe baza celor prezentate, Colegiul judiciar este solidar cu opinia instanței de

fond că, în lipsa unui raport de expertiză de tip ADN, declarațiile părților și a

martorilor sunt suficiente pentru admiterea pretenției cu privire la stabilirea

paternității (f.d. 82-84).

7

Cu privire la argumentul recurentului referitor la necesitatea de a lua în

considerare cu prioritate interesele superioare ale copilului, instanța de judecată

subliniază că deși art. 8 din Convenție tinde, în esență, să protejeze persoanele

împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților publice, acesta nu impune statelor

doar să se abțină de la astfel de ingerințe; acesta poate implica, în plus, obligații

pozitive inerente respectării efective a vieții private sau de familie. Limita dintre

obligațiile pozitive ale statului în raport cu această dispoziție nu se pretează însă unei

definiții precise. Cu toate acestea, principiile aplicabile sunt comparabile. În ambele

cazuri, trebuie să se țină seama de echilibrul just care trebuie păstrat între interesele

concurente ale individului și ale societății în ansamblul său; de asemenea, în ambele

ipoteze, statul beneficiază de o anumită marjă de apreciere (Shofman citată mai sus,

pct. 33-34, 24 noiembrie 2005).

În acest sens, pentru a determina o cerere de constatare a paternității, instanțele

trebuie să țină seama de principiul de bază al intereselor copilului.

Într-adevăr, articolul 8 al Convenției trebuie să extindă, atunci când

circumstanțele impun acest lucru, asupra relației care s-ar putea dezvolta între un

copil născut în afara căsătoriei și tatăl său natural. Factorii care trebuie luați în

considerare includ natura relației dintre părinții naturali interesul și atașamentul

tatălui natural față de copil înainte și după naștere (a se vedea Nylund v. Finlanda (

dec.), CEDO 1999-VI, Nekvedavicius c. Germaniei (dec.), 19 iunie 2003, L. v.

Țările de Jos, parag. 36, CEDO 2004 -IV, Anayo v. Germania, parag. 57, 21

decembrie 2010, și Ahrens v. Germania, parag. 58, 22 martie 2012).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție, în circumstanțele enunțate, conchide că prima instanță, temeinic și legal

a ajuns la concluzia privind admiterea parțială a acțiunii dispunând stabilirea

paternității lui xxxxx față de minorul xxxxx, a.n. xxxxx. De asemeni corect a dispus

anularea din actul de stare civilă, înscrierea la rubrica „tată” zzzzz c/p xxxxx.

În acest context, instanța de recurs reține că instanța de apel și-a fundamentat

concluzia doar pe susținerile pîrîților - intimaților, a dat o apreciere arbitrară probelor

și drept rezultat a aplicat eronat normele de drept material.

În atare circumstanțe, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că, soluția dată de prima instanță

conform normelor de drept material enunțate este legală și întemeiată, care a cercetat

pertinent probele administrate la materialele pricinii și corect a soluționat litigiul dat.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, circumstanțele

pricinii au fost constatate de prima instanță, însă normele de drept material au fost

aplicate eronat de către instanța de apel și nu este necesară verificarea suplimentară

a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a

casa integral decizia instanței de apel și de a menține hotărârea primei instanțe.

8

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către xxxxx.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2017 și se menține

hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 27 octombrie 2016, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de xxxxx către yyyyy și zzzzz

privind stabilirea paternității și anularea înscrierii.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței judecător: Tatiana Vieru

Judecători:

Svetlana Filincova

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

9