2r-590/17 — decaderea din drepturile parintesti

2r-590/17 — decaderea din drepturile parintesti (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.2r-590/17

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani) (jud. L. Pruteanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai)

DECIZIE

20 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței , judecător Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de XXXX, prin intermediul avocatului Sofiana

Tocari,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de XXXX,împotriva lui

XXXX,, intervenient accesoriu Direcția pentru protecția drepturilor copilului sect.

Buiucani, mun.Chișinău cu privire la decăderea din drepturile părintești,

împotriva încheierii din 15 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 12 iulie 2016, XXXX, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva

lui XXXX, intervenient accesoriu Direcția municipală pentru protecția drepturilor

copilului solicitând decăderea din drepturile părintești a lui XXXX în privința fiicei

XXXX, născută la XXXX, din motiv că nu-și execută obligațiile de părinte.

Concomitent, a solicitat să se dispună ca hotărârea instanței să constituie temei pentru

rectificarea datelor din Registru de Stat a Actelor Stării Civile pentru schimbarea

numelui de familie a copilului din „XXXX” în „XXXX”.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că în anul 2003 a făcut cunoștință cu

XXXX, cetățean al Indiei. Ulterior, la data de 07 aprilie 2005, s-a născut fiica comună-

XXXX. Pornind de la faptul că nu s-a aflat în relații de căsătorie cu pârâtul XXXX,

fiica a fost înregistrată la Oficiul de Stare Civilă Căușeni sub numele de familie al

mamei- XXXX. Până în anul 2009 a locuit împreună cu fiica în Republica Moldova,

în lipsa tatăl copilului, care în acea perioadă nu s-a interesat niciodată de soarta

copilului și nu i-а acordat ajutor sub nici o forma pentru educația și creșterea fiicei.

Susține că, în anul 2008 a fost contactată de către pârât și timp de un an încerca

să o convingă să plece la el în Dubai. În anul 2009 s-a decis să plece în Dubai, lăsând

fetița sub supravegherea și întreținerea părinților săi. Într-o perioadă de 8 luni de 3 ori

a fost în Dubai la pârâtul XXXX, încercând să întemeieze o familie. Ulterior, în anul

2010, la invitația tatălui său, au venit împreună cu pârâtul în Republica Moldova. La

acel moment au hotărât să fie împreună, deoarece credea că vor forma o familie și au

închiriat un apartament în mun. Chișinău.

1

Menționează reclamanta că, pârâtul promitea că va deschide o afacere și va avea

grijă de familie. Astfel, locuind împreună și crezând că vor reuși să formeze o familie,

a schimbat numele de familie a fiicei din „XXXX” în „XXXX”. Peste o perioadă de

timp, XXXX a plecat în Dubai, spunând că va reveni în curând.

Declară reclamanta că, la invitația pârâtului, la data de 22 decembrie 2010

împreună cu fiica XXXX au plecat la el în vizită. Cât s-au aflat acolo, au început

probleme însoțite inclusiv și de violență atât în privința sa, cât și a copilului. Au locuit

împreună o lună, ulterior separat, însă pârâtul a insistat să se întoarcă la el, în caz

contrar, le va da în sclavie. Pârâtul a întreprins tentative de împăcare și de a forma o

familie, însă au eșuat. La data de 01 aprilie 2011, în urma unei cerți însoțite de acte de

violență atât în privința sa, cât și a copilului, a revenit împreună cu copilul în Republica

Moldova.

Indică reclamanta că, în anul 2014, XXXX a revenit în Republica Moldova, i-а

cerut iertare, invocând că tot ce s-a întâmplat a fost din cauza geloziei. La acel moment

l-a crezut și a acceptat să locuiască împreună în apartamentul închiriat anterior. Peste

puțin timp s-a convins că nu mai poate forma o familie cu pârâtul, deoarece continuau

violențele atât în privința sa, cât și în privința copilului, motiv pentru care au început

să locuiască cu fetița împreună în alt apartament închiriat în mun.Chișinău.

Precizează că, i-a cerut pârâtului să o ajute la întreținerea copilului, în caz contrar

va înainta acțiune de decădere din drepturile părintești, însă solicitările sale au rămas

fără rezultat. Pârâtul i-а spus că nu are de gând să susțină financiar copilul și dacă

dorește, poate înainta acțiune de decădere din drepturi părintești. La acel moment avea

pregătit pachetul de documente privind decăderea tatălui din drepturile părintești, dar

nu l-a depus, deoarece a crezut că totuși își va onora obligațiile părintești și va acorda

ajutor pentru creșterea și educația copilului. De atunci și până în prezent nu a comunicat

cu pârâtul XXXX și întreține copilul singură, fiind ajutată de către părinții săi.

Afirma reclamanta că, a depus în Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău cerere de

chemare în judecată împotriva lui XXXX cu privire la încasarea pensiei de întreținere

a copilului minor. Conform adeverințelor Inspectoratului General de Poliție, Serviciul

Poliției Judecătorești, Serviciul Poliției Judecătorești Buiucani nr. 21346 din 21

septembrie 2015 și nr. 8552 din 19 aprilie 2016 din dosarul de căutare cu

nr.2015030273, pârâtul XXXX a fost anunțat în căutare. Totodată, fiind întreprinse un

șir de măsuri speciale de investigație și până la adresarea în instanță, nu a fost stabilit

locul aflării acestuia.

Invocă reclamanta că, pârâtul a manifestat o atitudine neglijentă și indolentă față

de creșterea și educarea fiicei XXXX, această sarcină revenindu-i în exclusivitate

mamei, el doar solicitându-le să se supună tradițiilor și credinței lui. Pârâtul nu a

manifestat nici un interes față de fiică și nu a acordat ajutor pentru întreținerea și

educația ei.

Prin hotărârea din 09 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) s-

a respins cererea de chemare în judecată depusă de XXXX împotriva lui XXXX,

intervenient accesoriu Direcția pentru protecția drepturilor copilului sect. Buiucani,

mun.Chișinău cu privire la decăderea din drepturile părintești.

La 22 februarie 2017, XXXX, prin intermediul avocatului Sofiana Tocari, a depus

cerere de apel (nemotivat) împotriva hotărârii din 09 februarie 2017 a Judecătoriei

Chișinău (sediul Buiucani).

2

Prin încheierea din 27 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat curs cererii

de apel depusă de către XXXX și s-a comunicat apelantei despre necesitatea prezentării

cererii de apel întocmite în conformitate cu exigențele Legii și a dovezii plății taxei de

stat în sumă de 75 lei, acordându-i în acest sens un termen de 10 zile din momentul

recepționării încheierii.

La 02 iunie 2017, XXXX, prin intermediul avocatului Sofiana Tocari, a înregistrat

cererea de apel motivată.

Prin încheierea din 15 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit cererea

de apel depusă de către XXXX, din motiv că nu au fost îndeplinite indicațiile instanței

de apel expuse în încheierea din 27 aprilie 2017.

La 11 iulie 2017, XXXX, prin intermediul avocatului Sofiana Tocari, a declarat

recurs împotriva încheierii din 15 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

casarea încheierii, cu dispunerea examinării apelului declarat. Concomitent a solicitat

repunerea în termenul procedural, dacă instanța va consideră ca recursul este declarat

în afara termenului legal, deoarece despre încheierea contestată a aflat la 28 iunie 2017,

când a primit copia acesteia personal. Astfel, consideră că recursul este declarat în

termen.

În motivarea recursului s-a invocat că restituirea cererii de apel îi îngrădește

dreptul de acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, garantate atât de Codul de

Procedură Civilă al RM, cât și de prevederile CEDO.

Menționează că, cumulul de circumstanțe care au condus la nerecepționarea

încheierii și omiterea posibilității de înlăturare a neajunsurilor și anume achitarea taxei

de stat, nu ține de exercitarea cu rea credință a drepturilor procedurale, ci din motive

obiective.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Curtea de Apel Chișinău a adoptat încheierea contestată la 15 iunie 2017, iar

XXXX, prin intermediul avocatului Sofiana Tocari, a declarat recurs la 11 iulie 2017.

Materialele cauzei atestă că încheierea contestată a fost pronunțată în lipsa

apelantei și a fost expediată în adresa sa la 26 iunie 2017, conform scrisorii de însoțire

(f.d.93), iar avocatul apelantei-Sofiana Tocari a recepționat-o, contra semnătură, la 28

iunie 2017 (f.d.94).

Astfel, Colegiul consideră că recursul declarat la 11 iulie 2017 de către XXXX,

prin intermediul avocatului Sofiana Tocari, împotriva încheierii din 15 iunie 2017 a

Curții de Apel Chișinău, este în termen și nu este necesară repunerea în termenul de

declarare a recursului.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul declarat de XXXX, prin intermediul avocatului Sofiana Tocari, neîntemeiat și

pasibil de a fi respins, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 426 alin.(3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

3

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs, după

ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

În conformitate cu prevederile art. 364 alin. (1) Cod de procedură civilă, cererea

de apel se depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata

taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii.

În conformitate cu prevederile art. 368 Cod de procedură civilă, dacă cererea de

apel nu întrunește condițiile prevăzute la art.364 și 365 și dacă cererea este depusă fără

plata taxei de stat, instanța de apel dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea

participanților la proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen

pentru lichidarea neajunsurilor. Dacă apelantul îndeplinește în termen indicațiile din

încheierea judecătorească, apelul se consideră depus la data prezentării inițiale.

Încheierea instanței de apel de a nu se da curs cererii poate fi atacată cu recurs.

Din materialele pricinii rezultă că la 22 februarie 2017, XXXX, prin intermediul

avocatului Sofiana Tocari, a depus cerere de apel (nemotivat) împotriva hotărârii din

09 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) (f.d.60-61).

Colegiul precizează că în art. 368 alin.(1) Cod de procedură civilă, se stipulează

oportunitatea acordării apelantului unui termen pentru lichidarea neajunsurilor admise

la depunerea cererii de apel. Legislația în vigoare nu stabilește un termen expres pentru

înlăturarea neajunsurilor, dar se presupune a fi un termen rezonabil și suficient pentru

apelant pentru a efectua anumite acțiuni procesuale prealabil desfășurării ședinței de

examinare a cererii de apel.

În conformitate cu art. 110 Codul de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

În conformitate cu art. 113 alin. (1) Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua

actul de procedură încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit

de instanța judecătorească (judecător).

Prin încheierea din 27 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat curs cererii

de apel depusă de către XXXX și s-a comunicat apelantei despre necesitatea prezentării

cererii de apel întocmite în conformitate cu exigențele Legii și prezentarea dovezii

plății taxei de stat în sumă de 75 lei, acordându-i în acest sens un termen de 10 zile din

momentul recepționării încheierii (f.d.70-71).

Din materialele cauzei rezultă că, fapt reținut și de instanța de apel, XXXX nu a

recepționat încheierea prin care nu s-a dat curs cererii de apel, însoțită de înștiințarea

despre data ședinței din 15 iunie 2017 ora 11:00 (în cadrul căreia urma a fi soluționată

chestiunea punerii pe rol a cererii de apel și după caz examinarea acesteia), expediată

pe adresa indicată de însăși apelantă în cererea de apel nemotivată: mun.Chișinău, str.

Alba Iulia, nr. 77/6, ap.65 (f.d.60), fiind restituit plicul cu mențiunea „plecat” (f.d.85).

De altfel, în cazul unei eventuale schimbări de domiciliu, apelanta era obligată în

conformitate cu art. 107 Cod de procedură civilă, de a înștiința instanța de apel despre

noua adresă.

Tot aici, este de menționat că chiar și în condițiile când apelanta nu a recepționat

încheierea instanței de apel din 27 aprilie 2017 prin care nu s-a dat curs cererii de apel

și prin care a fost informată despre necesitatea prezentării cererii de apel în

4

conformitate cu exigențele Legii, inclusiv și prezentarea dovezii plății taxei de stat în

sumă de 75 lei, la 02 iunie 2017, XXXX, prin intermediul avocatului Sofiana Tocari, a

înregistrat cererea de apel motivată, însă nu a prezentat dovada plății taxei de stat

(f.d.73-75).

Pe cale de consecință, în conformitate cu art. 369 alin.(1) lit. a) Cod de procedură

civilă, prin încheierea din 15 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit cererea

de apel depuse de către XXXX, din motiv că nu au fost îndeplinite indicațiile instanței

de apel expuse în încheierea din 27 aprilie 2017 (f.d.88-92).

Colegiul apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel precum că XXXX

nu a îndeplinit indicațiile instanței de apel, or, depunând cererea de apel motivată la 02

iunie 2017, prin intermediul avocatului său, urma să prezinte și dovada plății taxei de

stat, în condițiile când prin aceeași încheiere a instanței de apel de a nu da curs cererii

de apel, s-a oferit termen atât pentru prezentarea apelului conform exigențelor legii, cât

și a dovezii plății taxei de stat.

În speță, Colegiul precizează că în termenul stabilit de lege, inclusiv și în cel

acordat suplimentar de către instanța de apel, XXXX nu și-a valorificat drepturile sale

garantate de legislația națională și să prezinte inclusiv și dovada plății taxei de stat la

depunerea cererii de apel rezultând din prevederile art. 365 alin.(4), 368 alin.(1) Cod

de procedură civilă.

În concluzie, Colegiul conchide că acțiunile lui XXXX nu constitue decât o

eludare a acesteia de a-și realiza drepturile procedurale, rezultând din prevederile art.

56 alin.(3) și art. 61 alin. (1) Codul de procedură civilă, care obligă părțile de a se folosi

cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

Colegiul consideră neîntemeiat argumentul recurentei precum că prin restituirea

cererii de apel i s-ar îngrădi reclamantei dreptul de acces la justiție și dreptul la un

proces echitabil, deoarece din materialele cauzei se identifică că instanța de apel a creat

condițiile necesare prevăzute atât de legea națională, cât și cea internațională,

asigurându-i apelantei posibilitatea de a-și valorifica efectiv drepturile sale.

Colegiul relevă că recurenta nu a dat dovadă de diligență și bună credință în

realizarea drepturilor sale, ca ulterior să invoce încălcarea drepturilor de acces la

justiție și la un proces echitabil, garantate de art.6 § 1 CEDO, art. 20 al Constituției

Republicii Moldova, art. 5 Cod de procedură civilă, în condițiile când personal nu și-a

realizat drepturile garantate de legislația în vigoare.

Mai mult ca atât, recurenta invocând că nerecepționarea încheierii instanței de

apel și omiterea posibilității de a înlătura neajunsurile prin prezentarea dovezii plății

taxei de stat nu ar ține exercitarea cu rea credință a drepturilor procedurale, însă ar fi

din motive obiective, nu a indicat în ce ar consta aceste motive, ce au dus la omiterea

termenului de către apelantă pentru înlăturarea neajunsurilor și îndeplinirea integrală a

indicațiilor instanței de apel expuse în încheierea emisă în conformitate cu art. 368

alin.(1) Cod de procedură civilă.

În atare circumstanțe, instanța de recurs relevă că soluția adoptată de instanța de

apel prin încheierea recurată privind restituirea cererii de apel în rezultatul nelichidării

neajunsurilor integral, este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil,

în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale, având în vedere și obligația părților privind

exercitarea drepturilor procedurale cu bună credință și în termen.

5

Or, în conformitate cu art. 27 alin.(1) Cod de procedură civilă, disponibilitatea în

drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților, de

a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății,

precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele

procedurale de apărare.

În această ordine de idei, Colegiul reține că argumentele invocate în cererea de

recurs, indică direct la nerespectarea de apelantă/recurentă a drepturilor sale

procedurale și eschivarea de la îndeplinirea actelor de procedură, în măsura stabilită de

normele de drept procedural și nu pot fi acceptate de către instanța de recurs în vederea

casării actului judecătoresc contestat. Or, din textul recursului declarat nu se disting

anumite temeiuri confirmate, probate întru anularea încheierii contestate.

Astfel, Colegiul consideră necesar să precizeze că circumstanțele expuse de

recurent nu pot fi acceptate de către instanța de recurs în vederea casării actului

judecătoresc contestat, în condițiile când instanța de apel s-a conformat prevederilor

legale la restituirea cererii de apel.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea contestată

este întemeiată și conformă prevederilor legale, iar argumentele invocate de către

recurent nu sunt justificate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat, cu

menținerea încheierii instanței de apel din 15 iunie 2017.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a), art. 428 Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de XXXX, prin intermediul avocatului Sofiana

Tocari.

Se menține încheierea din 15 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de XXXX împotriva lui XXXX,

intervenient accesoriu Direcția pentru protecția drepturilor copilului sect. Buiucani,

mun.Chișinău cu privire la decăderea din drepturile părintești.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

6