2ri-279/17 — validarea popririi

2ri-279/17 — validarea popririi (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Prima instanță: L. Bulgac dosarul nr. 2ri-279/17

D E C I Z I E

11 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Iurie Bejenaru,

Ala Cobăneanu, Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de lichidatorul societății cu răspundere limitată

„Hîncu-SV”, în procedura falimentului, întreprinderea individuală „Muntean Oleg”,

împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 03 iulie 2017,

în cauza civilă intentată la cererea de validare a popririi înaintată de lichidatorul

societății cu răspundere limitată „Hîncu-SV”, în procedura falimentului, întreprinderea

individuală „Muntean Oleg” față de terțul poprit societatea cu răspundere limitată

„Petrocub & Co”,

c o n s t a t ă

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017 s-a trecut în

procedura falimentului a societății cu răspundere limitată „Hîncu-SV” (în continuare –

SRL „Hîncu-SV”) și s-a desemnat în calitate de lichidator al debitorului ÎI „Muntean

Oleg”.

La 16 mai 2017 lichidatorul SRL „Hîncu-SV”, ÎI „Muntean Oleg” a depus cerere

de validare a popririi împotriva terțului poprit, societatea cu răspundere limitată

„Petrocub & Co” (în continuare – SRL „Petrocub & Co”).

În motivarea cererii a menționat că, între SRL „Hîncu-SV” și SRL „Petrocub &

Co” a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare nr. 02 din 27 octombrie 2016,

potrivit căruia ultima a procurat de la întreprinderea insolvabilă bunuri mobile la prețul

de 86350 de lei, care urma a fi achitat în termen de 15 zile din data semnării

contarctului.

Susține că bunurile au fost primite de cumpărătorul SRL „Petrocub & Co”, fapt ce

se confirmă prin semnarea actului de predare-primire consecvent contractului

nominalizat supra.

Afirmă că SRL „Petrocub & Co” nu și-a onorat obligațiunile de plată, iar în pentru

perioada 12 noiembrie 2016 – 15 mai 2017, dobînda de întîrziere constituie 7877 de lei.

1

Menționează că prin somația expediată în adresa terțului poprit la 11 aprilie 2017,

a solicitat ultimului achitarea sumei datorate în termen de 5 zile, însă până în prezent

terțul poprit nu a întreprins nici-o măsură pentru achitarea acesteia.

Solicită admiterea cererii și încasarea de la SRL „Petrocub & Co” a sumei de

94227 de lei.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 03 iulie 2017 s-a respins cererea

lichidatorului SRL „Hîncu-SV”, ÎI „Mintean Oleg” cu privire la validarea popririi

terțului poprit SRL „Petrocub & Co”. S-a desființat poprirea înființată de lichidatorul

SRL „Hîncu-SV”, ÎI „Mintean Oleg” asupra creanței de 94227 de lei față de terțul

poprit SRL „Petrocub & Co”.

La 17 iulie 2017 lichidatorul SRL „Hîncu-SV”, ÎI „Muntean Oleg” a depus recurs

împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 03 iulie 2017 solicitînd admiterea

recursului, casarea hotărîrii cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a cererii de

validare a popririi sau de remitere a cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului a reiterat motivele de fapt invocate în cererea de validare a

popririi, menționînd că instanța de insolvabilitate a interpretat în mod eronat legea, iar

contractul de cesiune a creanțelor nu acoperă suma contractului de vînzare-cumpărare,

ultimul nu conține clauze de compensare.

Consideră că suma ordinelor de plată prezentate de terțul poprit nu acoperă suma

integrală a contractului de vînzare-cumpărare, iar în speță compensarea nu poate fi

aplicată reieșind din dispozițiile art. 82 alin. (5) lit. a) din Legea insolvabilității.

Potrivit art.444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

În conformitate cu art. 445 lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța, după ce

judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității, hotărîrile și încheierile instanței de

insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data

pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

Colegiul reține că din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul comunicării

recurentului a hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 03 iulie 2017 (f.d. 46-48) pentru a

determina respectarea termenului legal de declarare a recursului, fiind expediată părților

prin scrisoarea de însoțire cu nr. de ieșire 11273-4 din 05 iulie 2017 (f.d.49), însă

recursul a fost declarat la 17 iulie 2017, fapt confirmat prin amprenta sigiliului aplicată

pe cererea de recurs (f.d.51-53), prin urmare calea de atac se consideră exercitată în

termen.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de

lichidatorul SRL „Hîncu-SV”, ÎI „Muntean Oleg” urmează a fi admis, pentru

următoarele.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție reține că la adoptarea hotărârii contestate, nu au fost constatate și elucidate pe

deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii în fond, situație ce impune

2

rejudecarea cauzei.

Materialele cauzei atestă că, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 16

noiembrie 2015 s-a trecut în procedura falimentului a SRL „Hîncu-SV” și s-a desemnat

în calitate de lichidator al debitorului ÎI „Muntean Oleg” (f.d.10-12).

Prin contractul de vînzare-cumpărare nr. 02 din 27 octombrie 2016, SRL „Hîncu-

SV”, în calitate de vînzător, a vândut, iar SRL „Petrocub & Co”, în calitate de

cumpărător, a cumpărat bunuri în valoare de 86350 de lei, prețul cărora a fost negociat

prin procesul-verbal nr.2 din aceeași dată (f.d.8) și urma a fi achitat în termen de 15 zile

din data semnării contractului la contul de acumulare a SRL „Hîncu-SV”, iar

transmiterea acestora trebuia efectuată în ziua achitării bunurilor de către cumpărător

după semnarea actului de primire-predare (f.d.6).

În baza contractului nominalizat supra, a fost semnat actul de predare-primire din

27 octombrie 2016, prin care vânzătorul a transmis în proprietatea cumpărătorului

bunurile vândute (f.d.7).

Prin contractul de cesiune a dreptului de creanță nr. 01 din 03 august 2016, SRL

„Petrocub & Co”, în calitate de cesionar, a achitat ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare

Energie” SRL, în calitate de cedent, suma bănească în mărime de 41582,86 de lei, care

constituie datoria SRL „Hîncu-SV” față de cedent, fiind semnat și actul de cesiune a

dreptului de creanță din aceeași dată (f.d.21-22, 23).

La 12 aprilie 2017, terțul poprit SRL „Petrocub & Co” a recepționat somația

expediată de lichidatorul SRL „Hîncu-SV”, ÎI „Muntean Oleg” prin care a informat

SRL „Petrocub & Co” cu privire la înființarea popririi asupra mijloacelor datorate în

sumă de 92993 de lei, formată din datoria în sumă de 86350 de lei și dobînda de

întîrziere în mărime de 6643 de lei (f.d.4, 5).

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 03 iulie 2017 s-a respins cererea

lichidatorului SRL „Hîncu-SV”, ÎI „Mintean Oleg” cu privire la validarea popririi

terțului poprit SRL „Petrocub & Co”. S-a desființat poprirea înființată de lichidatorul

SRL „Hîncu-SV”, ÎI „Mintean Oleg” asupra creanței de 94227 de lei față de terțul

poprit SRL „Petrocub & Co” (f.d.46-48).

În susținerea poziției instanța de insolvabilitate a reținut că terțul poprit nu

recunoaște acțiunea pretinsă în sumă de 94227 de lei, iar înscrisurile prezentate

confirmă stingerea de către ultimul a unei părți din suma menționată.

La fel, instanța de insolvabilitate a concluzionat că poprirea poate fi validată

integral sau desființată în situația în care datoria nu este confirmată prin probe,

raționamente ce se desprind din norma juridică care reglementează validarea popririi.

Analizînd legalitatea hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 03 iulie 2017 în limitele

invocate în recurs, Colegiul constată că actul de dispoziție contestat a fost emis cu

aplicarea eronată a normelor de drept pertinente.

Conform art. 126 alin. (1), (2), (8) și (11) din Legea insolvabilității, sînt supuse

urmăririi silite prin poprire mijloacele bănești în numerar și fără numerar, în monedă

națională și în valută străină, titlurile de valoare, alte bunuri mobile incorporale care sînt

datorate debitorului ori sînt deținute în numele său de un terț sau pe care acesta din urma

i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, pot fi

poprite bunurile mobile corporale ale debitorului deținute de un terț în numele lui și

creanța cu termen ori sub condiție. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decît

după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiției. Poprirea se înființează prin

somație a administratorului insolvabilității/lichidatorului și se comunică terțului

3

menționat la alin.(1) împreună cu o copie certificată de pe hotărîrea de intentare a

procedurii de insolvabilitate/faliment asupra debitorului. Terțul poprit nu va putea face

contestație împotriva popririi. El își va formula apărările în instanța de insolvabilitate,

care validează poprirea. Dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit îi

datorează sume de bani debitorului, instanța de insolvabilitate va adopta o hotărîre de

validare a popririi, prin care va încasa de la terțul poprit suma datorată debitorului, iar în

caz contrar, va decide desființarea popririi. Poprirea înființată asupra unei creanțe cu

termen sau sub condiție poate fi validată, dar hotărîrea nu poate fi executată decît după

ajungerea creanței la termen sau la data îndeplinirii condiției, după caz. Dacă sumele

sînt datorate periodic, poprirea se validează atît pentru sumele ajunse la scadență, cît și

pentru cele care vor fi scadente, în ultimul caz validarea producîndu-și efectele numai la

data cînd sumele devin scadente.

Potrivit art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să

fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

Conform art. 241 alin. (2), (5) și (6) din Codul de procedură civilă, hotărîrea

judecătorească constă din partea introductivă și partea dispozitivă. În cazurile prevăzute

la art. 236 alin. (5), hotărîrea judecătorească constă din partea introductivă, partea

descriptivă, motivare și dispozitiv. Fiecare parte a hotărîrii se evidențiază separat în

textul acesteia. În motivare se indică: circumstanțele pricinii, constatate de instanță,

probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe,

argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit

instanța. Dispozitivul cuprinde concluzia instanței judecătorești privind admiterea sau

respingerea integrală sau parțială a acțiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea

și termenul de atac al hotărîrii.

Potrivit recomandărilor avizului nr. 11 din 2008 al Consiliului Consultativ al

Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei

privind calitatea hotărârilor judecătorești, o motivație și o analiză clară sunt cerințele

fundamentale ale hotărârilor judecătorești și un aspect important al dreptului la un

proces echitabil. Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să

evidențieze, că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost

prezentate.

Colegiul menționează că, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

garantează dreptul justițiabilului la o hotărîre motivată sub aspectul instituirii obligației

instanțelor de judecată de a-și argumenta hotărîrile adoptate din perspectiva unei analize

ample a circumstanțelor pricinii. Îndatorirea de a motiva coerent și unitar hotărârea sub

aspectul tuturor cererilor, fără a exista contradicții între motivare și dispozitiv, constituie

o garanție pentru justițiabili, în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, fiind singurul

mijloc prin care se dă posibilitatea de a putea exercita un eficient control judiciar.

Instanța de recurs consemnează că, Codul de procedură civilă consacră principiul

general după care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată și să reprezinte

premisa pentru soluția din dispozitiv. Aceasta dispoziție este edictată atât în interesul

unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie să inspire justițiabililor cât și

pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a controla judecata primelor

instanțe. Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori sa arate

motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele constatate și

dovezile care au determinat-o.

4

Reieșind din specificul obiectului acțiunii în cauză, instanța de recurs reține că

contrar acestor prevederi, instanța de insolvabilitate nu a elucidat circumstanțele

importante ale pricinii și consideră că aprecierea probelor de către ultima a fost

arbitrară.

În acest sens, Colegiul remarcă faptul că în scopul stabilirii temeiniciei sau

netemeiniciei cererii de validare a popririi înaintate, era indispensabil, alături de cele

constatate, ca instanța de insolvabilitate să supună verificării cele invocate de

reprezentantul SRL „Petrocub & Co”, Petrov Vasile în ședința de judecată precum că

pentru bunurile cumpărate în baza contractului de vînzare-cumpărare nu au fost achitate

plăți și că creanțele respective s-ar efectua prin compensare, or în acest sens instanța de

recurs reține ca întemeiate cele invocate în recurs precum că în speță compensarea nu

poate fi aplicată reieșind din dispozițiile art. 82 alin. (5) lit. a) din Legea insolvabilității

care prevăd că, compensarea nu poate fi aplicată dacă creanța creditorului față de masa

debitoare a apărut după intentarea procedurii de insolvabilitate. Totodată, instanța de

insolvabilitate urma să cerceteze faptul că terțul poprit SRL „Petrocub & Co” a achitat

ratele invocate, precum și faptul dacă lichidatorul SRL „Hîncu-SV” a întreprins careva

acțiuni în vederea stabilirii contabilizării acestor sume.

Mai mult, instanța de insolvabilitate nu a elucidat circumstanțele faptice ale pricinii

care ar face lumină în privința aspectelor determinante ale speței întru soluționarea justă

a litigiului și anume nu a stabilit destinația sumelor achitate în baza ordinelor de plată

nr. 1030 din 10 august 2016 în sumă de 22565,71 de lei (f.d. 24), nr. 1029 din 10 august

2016 în sumă de 6460,12 lei (f.d.25), nr. 901 din 09 august 2016 în sumă de 411182,86

de lei (f.d.26), nr. 982 din 03 august 2016 în sumă de 400 de lei (f.d.27) de către SRL

„Petrocub & Co” în beneficiul ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL, în

vederea identificării existenței relațiilor obligaționale, deoarece terțul poprit invocă

faptul că au fost achitate celelalte rate fără a fi încheiat un contract de cesiune a creanței,

or potrivit pct. 72 din Regulamentul privind inventarierea, aprobat prin ordinul

Ministerului Finanțelor nr. 60 din 29 mai 2012, Soldurile efective ale creanțelor și

datoriilor trebuie să fie confirmate prin extrase de conturi INV-9 „Extras de cont”

(Anexa 13) și/sau acte de verificare a decontărilor reciproce. Extrasul de cont se

întocmește și se remite entităților pentru confirmare. Entitățile care primesc extrasele de

cont sînt obligate să confirme în decurs de 5 zile lucrătoare din ziua primirii acestora

soldul creanței/datoriei și să comunice obiecțiile lor.

Cu referire la faptul că instanța de insolvabilitate a concluzionat că poprirea poate

fi validată integral sau desființată în situația în care datoria nu este confirmată prin

probe, raționamente ce se desprind din norma juridică care reglementează validarea

popririi.

Instanța de recurs subliniază că sensul autentic al dispoziției art. 126 din Legea

insolvabilității, determinat din perspectiva interpretării logico-gramaticale și sistemice a

textului legal, denotă faptul că poprirea este o procedură în care debitorul poate urmări

sumele de bani sau bunurile datorate ultimului deținute de o terță persoană, ce urmează

a fi probată în condițiile legii, deoarece poprirea are drept scop valorificarea masei

debitoare întru onorarea obligațiilor de plată.

În acest sens, Colegiul menționează că instanța de insolvabilitate urma să verifice

probele administrate de lichidatorul SRL „Hîncu-SV”, ÎI „Muntean Oleg” prin prisma

dispozițiilor art. 126 alin.(11) din Legea insolvabilității în raport cu art. 118 și 130 din

Codul de procedură civilă. Mai mult, odată ce terțul poprit se consideră îndreptățit să nu

5

restituie mijloacele bănești, instanța de insolvabilitate urma să cerceteze și să stabilească

în baza cărui just titlu acestea au fost restituite, or potrivit art. 643 alin. (1) și (3) din

Codul civil, executarea stinge obligația numai în cazul în care este efectuată în modul

corespunzător. Dacă acceptă executarea obligației, sarcina de a demonstra neexecutarea

revine creditorului.

În acest sens, instanța de recurs reiterează dispozițiile art. 122 alin. (1) din Codul

de procedură civilă care prevăd că, circumstanțele care, conform legii, trebuie

confirmate prin anumite mijloace de probațiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte

mijloace probante.

Respectiv, Colegiul consideră întemeiate argumentele invocate în recurs precum că

contractul de cesiune a creanțelor nu acoperă suma contractului de vînzare-cumpărare,

ultimul nu conține clauze de compensare și că suma ordinelor de plată prezentate de

terțul poprit nu acoperă suma integrală a contractului de vînzare-cumpărare, argumente

care combat concluziile instanței de insolvabilitate precum că înscrisurile prezentate în

confirmă stingerea de către terțul poprit a unei părți din suma de 94227 de lei, concluzie

ce se desprinde din prevederile art. 210 alin. (1) din Codul civil care prevede că, trebuie

să fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele juridice, dintre persoanele

juridice și persoanele fizice și dintre persoanele fizice dacă valoarea obiectului actului

juridic depășește 1000 de lei, iar în cazurile prevăzute de lege, indiferent de valoarea

obiectului.

Astfel, Colegiul reține că instanța de insolvabilitate nu a elucidat circumstanțele

importante ale cauzei și nu a dat apreciere contractului de cesiune a dreptului de creanță

nr. 01 din 03 august 2016 (f.d.21-22), în baza căruia s-a cesionat creanța în sumă de

41582,86 de lei, în raport cu somația de înființare a popririi (f.d. 4), or poprirea nu putea

fi desființată în cazul în care suma de 51410,14 lei (92993 de lei [suma poprită] –

41582,86 de lei [suma creanței cesionate]) nu este acoperită de contractul respectiv sau

prin alte mijloace.

În acest sens, instanța de recurs reține că în decizia recurată nu se face nici o

mențiune în acest sens, prin urmare, la rejudecare instanța de apel urmează să verifice

meticulos aspectele respective.

Prin urmare, Colegiul conchide că instanța de insolvabilitate nu a întreprins măsuri

în vederea soluționării litigiului apărut prin constatarea unor fapte necesare examinării

la care instanța urma să contribuie, or prin prisma art. 118 alin. (5) din Codul de

procedură civilă, în caz de necesitate instanța judecătorească (judecătorul) este în drept

să propună părților și altor participanți la proces, după caz, să prezinte probe

suplimentare și să dovedească faptele ce constituie obiectul probațiunii pentru a se

convinge de veridicitatea lor.

În concluzie, instanța de recurs notează că, în conținutul hotărîrii judecătorești

pronunțată în prezenta cauză nu sunt oferite răspuns la toate chestiunile de drept

invocate de recurent, aspectele de fapt ale speței nu au fost constatate în mod

indubitabil, erori ce nu pot fi remediate în ordine de recurs și urmează să fie elucidate la

rejudecare.

Avînd în vedere cele invocate supra, instanța de recurs precizează că la rejudecarea

cauzei, instanța de insolvabilitate urmează să țină cont de cele menționate supra și

reexaminând cauza să emită o hotărîre legală și întemeiată cu respectarea drepturilor

procedurale ale părților.

6

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e

Se admite recursul declarat de lichidatorul societății cu răspundere limitată „Hîncu-

SV” în procedura falimentului, ÎI „Muntean Oleg”.

Se casează hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 03 iulie 2017 în cauza civilă

intentată la cererea de validare a popririi înaintată de lichidatorul societății cu

răspundere limitată „Hîncu-SV”, în procedura falimentului, întreprinderea individuală

„Muntean Oleg” față de terțul poprit societatea cu răspundere limitată „Petrocub & Co”,

cu restituirea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

7