CASE OF MØRCK JENSEN v. DENMARK - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF MØRCK JENSEN v. DENMARK - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2022)

Tradus și revizuit de IER

(

http://ier.gov.ro/

)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A DOUA

CAUZA MØRCK

JENSEN ÎMPOTRIVA DANEMARCEI

(Cererea nr. 60785/19)

HOTĂRÂRE

Art. 7 •

Nullum crimen sine lege

• Condamnare pentru încălcarea interdicției de

intrare și ședere într

-

o anumită zonă de conflict, care a fost ridicată în momentul

judecării cauzei în urma unei modificări a situației din zona respectivă • Aplicarea

legii penale în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii, întrucât abrogarea

interdicției era atribuită doar circumstanțelor extrinseci, nerelevante pentru

chestiunea vinovăției • Cauză care trebuie distinsă de jurisprudența privind principiul

retroactivității legii penale mai favorabile • Infracțiune definită în mod clar în

legislație, care îndeplinește cerințele de accesibilitate și previzibilitate

Art. 2 din Protocolul nr. 4 • Libertatea de circulație • Resortisant danez căruia i s

-a

interzis intrarea și șederea, fără autorizație, în zonele în care o organizație teroristă

este parte la un conflict armat aflat în curs de desfășurare (guvernoratul al

-Raqqa din

Siria) • Interdicție care nu are un caracter absolut • Marjă extinsă de apreciere •

Echilibru just între interesele aflate în joc

STRASBOURG

18 octombrie 2022

DEFINITIVĂ

18 ianuarie 2023

Hotărârea a rămas definitivă în condițiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție.

Poate suferi modificări de formă.

HOTĂRÂREA MØRCK JENSEN ÎMPOTRIVA DANEMARCEI

În cauza Mørck Jensen împotriva Danemarcei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a doua), reunită într

-o

cameră compusă din:

Carlo Ranzoni

, Președinte,

Jon Fridrik Kjølbro,

Egidijus Kūris,

Branko Lubard

a,

Gilberto Felici

,

Saadet Yüksel

,

Diana Sârcu

, judecători,

și Hasan Bakırcı,

grefier adjunct de secție

,

Având în vedere:

cererea (nr.

60785/19) îndreptată împotriva Regatului Danemarcei, prin

care un

resortisant danez, domnul Tommy Mørck Jensen („reclamantul”), a

sesizat Curtea, la 15 noiembrie 2019, în temeiul art. 34 din Convenția pen

tru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”);

decizia de a comunica guvernului danez (

„Guvernul”) capetele de cerere

formulate în temeiul art. 7 din Convenție și al art. 2 din Protocolul nr. 4 la

Convenție și de a declara inadmisibile celelalte capete de cerere;

observațiile părților;

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 27 septemb

rie 2022,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:

INTRODUCE

RE

codul penal, coroborat cu Ordinul nr. 1200 din 28 septembrie 2016 privind

interzicerea

intrării sau șederii în anumite zone de conflict (denumit în

continuare „ordinul” sau „ordinul din 2016”) pentru că a intrat și ș

i

-a stabilit

domiciliul în guvernoratul al-

Raqqa din provincia Raqqa, Siria, fără

autorizație din partea poliției și fără nici

un scop legitim. Reclamantul a primit

o pedeapsă privativă de libertate de șase luni

.

organizației teroriste Statul Islamic („IS”) alături de mișcarea Unitățile de

Apărare a Poporului Kurd („YPG”) în mai multe rânduri.

3.

În fața Curții, reclamantul s

-

a plâns că prin condamnarea sa și pedeapsa

aplicată au fost încălcate art. 7 din Convenție și art. 2 din P

rotocolul nr. 4 la

Convenție.

ÎN FAPT

a născut în 1978 și locuiește în Aarhus. I s

-a acordat

asistență juridică. A fost reprezentat de domnul Bjørn Elmquist, avocat în

Copenhaga

.

1

HOTĂRÂREA MØRCK JENSEN ÎMPOTRIVA DANEMARCEI

l a fost reprezentat de agentul său guvernamental, domnul

Michael Braad, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, și de agentul său

guvernamental, doamna Nina Holst-Christensen, din cadrul Ministerulu

i

Justiției

.

cauzei pot fi rezumate după cum urmează.

martie 2017, reclamantul a acordat diverse interviuri unui ziar online

și altor mijloace de informare în masă în care afirma, printre altele, că s

-a

aflat în prima linie a frontului în satul Tal Saman, la aproximativ 30 km no

rd

de Raqqa, într-

una din diminețile începutului lunii ianuarie 2017.

Considerând că satul era același cu Tal Elsamen, care se află în districtul al

-

Raqqa din provincia Raqqa, Siria, poliția a inițiat o anchetă în privința

reclamantului

.

8.

La 1 februarie 2019, reclamantul a fost acuzat de încălcarea art. 114j(1)

coroborat cu art.114j(3) Codul penal și a art. 1(1)(i) din Ordinul nr. 1200 din

28 septembrie 2016 privind interzice

rea intrării și șederii în anumite zone de

conflict (denumit în continuare „ordinul” sau „ordinul din 2016”), în sensul

în care, în perioada cuprinsă între aproximativ 3 noiembrie 2016 și

aproximativ 17 martie 2017, acesta a locuit în orașul Ayn Issa (scris și Ein

Issa) din Siria fără autorizație din partea poliției sau fără un scop meritoriu.

A fost acuzat că a călătorit de aproximativ douăzeci și cinci de ori de la

această locație în guvernoratul al

-

Raqqa din provincia Raqqa și a locuit acolo,

inclusiv în

vecinătatea satului Tal Elsamen, și că a participat la conflictul

armat împotriva IS în mai multe rânduri, de partea YPG.

9.

În fața tribunalului districtual (

Retten i Aarhus

), reclamantul a pledat

nevinovat. A afir

mat că a părăsit Danemarca la 22 august 2016 și a intrat în

Siria la 30 septembrie 2016. A părăsit Irakul la 7 aprilie 2017 și a intrat din

nou în Danemarca la 8 aprilie 2017. Scopul călătoriei sale a fost acela de a

sprijini revoluția, întrucât considera zona kurdă ca fiind o zonă autonomă. A

stabilit contactul cu YPG, care l-

a ajutat să ajungă în Siria, unde dorise să ia

parte la luptele duse de YPG. La sosirea sa în Siria, a fost dus într-

o tabără de

instrucție, unde a urmat cursuri și instrucție în ches

tiuni precum manipulare

a

armelor. La cererea sa, a devenit parte dintr-o unitate cu armament greu.

Unitatea era staționată în orașul Ayn Issa, linia frontului fiind situată la unul

sau doi kilometri în afara orașului. La două zile după sosirea sa, a fost lansată

o operațiune împotriva orașului Raqqa, iar linia frontului s

-

a deplasat către

Raqqa. Reclamantul a urmat linia frontului și a făcut câteva ocolișuri pentru

a reveni în Ayn Issa. Reclamantul a afirmat că a putut trece cu ușurință g

ranița

guvernoratul

ui de douăzeci și cinci de ori. A fost împușcat de șapte sau opt

ori în timpul șederii sale și, într

-

un singur rând, a răspuns cu foc. Reclamantul

a afirmat, de asemenea, că nu avea cunoștință de existența art. 114j Codul

penal. A considerat că acțiunile s

ale ar putea fi criminale, dar nu le-a examinat

și mai mult și, în plus, acest fapt nu a avut niciun impact asupra deciziei sale.

2

HOTĂRÂREA MØRCK JENSEN ÎMPOTRIVA DANEMARCE

I

4 iunie 2018, tribunalul districtual l-

a găsit pe reclamant vinovat în

baza acu

zațiilor și l

-

a condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de șase

luni.

11.

În apelul adresat Înaltei Curți (

Vestre Landsret

), reclamantul a

declarat în plus că a făcut o fotografie a unei hărți desenate pe un

perete de

către liderul unității de luptă a reclamantului, în încercarea de a explica

unde

se aflau în Tal Elsamen, în comparație cu locul în care se afla IS.

12.

La 12 noiembrie 2018, Înalta Curte a menținut hotărâr

ea tribunalului

districtual. Înalta Curte a stabilit că reclamantul a intrat în mod intenționat și

a rămas în zona interzisă a guvernoratului al

-Raqqa din provincia Raqqa,

Siria, fără autorizație din partea poliției și fără niciun scop legitim. Ordinul

de

interdicție includea o hartă și, întrucât atât din numele zonei, cât și din

harta suprafețelor care erau în afara limitelor în ceea ce privește intrarea și

șederea, Înalta Curte a constatat că interdicția era suficient de clar descrisă.

De asemenea, Înalta

Curte a constatat că restricția privind libera circulație a

reclamantului nu constituia o încălcare a drepturilor sale în temeiul art. 2 din

Protocolul nr. 4 la Convenție.

13.

După ce a obținut autorizare pentru a i

ntroduce recurs, reclamantul a

sesizat Curtea Supremă (

Højesteret

) cu întrebarea dacă faptele sale erau

sancționabile în temeiul art. 114j Codul penal; dacă interdicția de la art. 114j

era descrisă într

-

un mod suficient de clar pentru a fi condamnat și dacă era î

n

conformitate cu art. 7 din Convenție; dacă condamnarea sa era contrară art. 2

din Protocolul nr. 4 la Convenție; și dacă trebuia achitat, întrucât nu mai era

nevoie de autorizație pentru a intra sau a ședea în zona în cauză. Nu s

-a

contestat că faptele reclamantului se supun jurisdicției penale daneze.

o hotărâre din 27 august 2019, Curtea Supremă s

-

a pronunțat

împotriva reclamantului. A considerat că intrarea și șederea reclamantului în

guvernoratul al-Raqqa intra în domeniul de aplicare al textului art. 114j(1),

coroborat cu art. 114j(3) Codul penal, coroborat cu art. 1(1)(i) din ordin.

Situații precum cea în discuție, în care persoana în cauză a luptat împotriva

unei organizații teroriste, se înc

adra, de asemenea, în domeniul de aplicare al

dispozițiilor în cauză. Această constatare a urmat textului și notelor

pregătitoare ale art. 114j Codul penal, inclusiv scopurile meritorii prevăzute

la art. 114j(4).

15.

Curtea Supremă a considerat că prin condamnarea reclamantului nu a

fost încălcat art. 7 din Convenție, întrucât dispozițiile erau accesibile și

previzibile, iar art. 1(1)(i) din ordin preciza în mod clar că este ilegală intrarea

și șederea în guvernoratul al‑Raqqa fără autorizație.

16.

În plus, în ceea ce privește art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție,

Curtea Supremă a constatat că regimul prevăzut la art. 114j Codul penal era

justificat de considerente semnificat

ive de importanță generală, și anume

securitatea națională, siguranța publică și prevenirea infracțiunilor, și că

interdicția de intrare și ședere în districtul al

-

Raqqa nu depășea ceea ce era

necesar pentru atingerea scopului urmărit. Curtea Supremă a subliniat că zona

3

HOTĂRÂREA MØRCK JENSEN ÎMPOTRIVA DANEMARCE

I

avea o dimensiune limitată și că ar fi fost posibil ca reclamantul să obțină

autorizația de a călători și de a ședea în zonă în cazul în care vizita sa ar fi

avut un scop meritoriu, în temeiul art.114j(4) Codul penal.

17.

Curtea Supremă a examinat dacă reclamantul putea să fie achitat în

temeiul art. 3(1) Codul penal, întrucât cerința de autorizare a intrării sau

ș

ederii în districtul al-

Raqqa fusese ulterior abrogată prin Ordinul nr. 708 din

6 iulie 20

19 („ordinul din 2019”). Curtea Supremă a observat în acest context

că noile regulamente statutare nu revizuiseră domeniul de aplicare al

sancțiunilor prevăzute la art. 114j Codul penal și că ordinul din 2019 nu

redefinea culpabilitatea persoanelor care au

încălcat interdicția de intrare și

de ședere în zonele interzise enumerate în ordinul din 2016, în lipsa unei

autorizații. Pe această bază, și cu trimitere la scrisoarea de informare din 8

iulie 2019 a ministrului Justiției adresată Parlamentului danez (

Folketinget

)

și la un comunicat de presă emis la 26 aprilie 2019, Curtea Supremă a

constatat că abrogarea ordinului din 2016 a fost atribuită circumstanțelor

extrinseci care au rezultat din modificări specifice ale situației din Siria.

Aceste modificări au avut loc după săvârșirea infracțiunii și, prin urmare, nu

erau relevante pentru chestiunea vinovăției, iar acțiunile reclamantului

trebuiau să fie judecate în temeiul dreptului penal aplicabil la momentul

săvârșirii infracțiunii, în conformitate cu art. 3(

1) teza a doua din Codul penal.

18.

Curtea Supremă a ținut seama de jurisprudența Curții și a amintit în

această privință că nici art. 7 din Convenție, nici art. 49 alin. (1) teza a treia

din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în cazul în care Carta

ar fi fost aplicabilă în speță [a se vedea art. 51 alin. (1)], nu puteau fi

considerate ca împiedicând sancționarea reclamantului pentru încălcarea ar

t.

114j Codul penal.

19.

Curtea Supremă a confirmat sentința reclamantului de șase luni de

pedeapsă privativă de libertate și a refuzat să considere circumstanță

atenuantă faptul că reclamantul luase parte la conflictul armat împotriva IS în

timpul șederii sale în

guvernoratul al-Raqqa.

În plus, a constatat că

sancționarea reclamantului nu ar fi contrară art. 7 din Convenție.

20.

Doi judecători aflați în minoritate au considerat că reclamantul ar

trebui să primească o pedeapsă privativă de libertate cu suspendare pe o

perioadă de trei luni. Aceștia au considerat că din notele pregătitoare se putea

deduce că includerea art.114j Codul penal nu servea scopului independent de

a introduce sancțiuni pentru participarea la conflicte a

rmate în zonele care fac

obiectul interdicției de intrare și de ședere atunci când o astfel de participare

implică activități împotriva unei organizații teroriste, dar că dispoziția era

necesară din motive probatorii în scopul combaterii terorismului. Judecăto

rii

aflați în minoritate au făcut trimitere la faptul că reclamantul fusese

condamnat doar pentru încălcarea interdicției de intrare și ședere în Districtul

al-

Raqqa, unde a luat parte la conflictul armat al YPG împotriva IS și că,

potrivit informațiilor disponibile, YPG, care nu era organizație teroristă, a

jucat un rol crucial în eforturile militare de combatere a IS.

4

HOTĂRÂREA MØRCK JENSEN ÎMPOTRIVA DANEMARCEI

CADRUL JURIDIC ȘI PR

ACTICA RELEVANTE

I. CODUL

PENA

L

e

relevante din Codul penal în vigoare la momentul faptelor

se citesc după cum urmează:

Articolul 3

„(1) Dacă legea penală aplicabilă la momentul judecării unei fapte este diferită de

legea în vigoare la momentul comiterii faptei respective, chestiunile privitoare la

angajarea răspunderii și la stabilirea pedepsei aplicabile se soluționează potrivit legii

mai noi, cu condiția ca pedeapsa aplicată să nu fie mai severă decât cea aplicabilă

potrivit legii vechi. În cazul în care statutul nu se mai aplică din cauza circumstanțelor

extrinsece irelevante pent

ru chestiunea vinovăției, fapta penală trebuie judecată în

temeiul fostului statut.”

Articolul 114e

„Persoana care sprijină o persoană, o grupare sau o asociație care a comis sau are în

intenție să comită fapte dintre cele prevăzute de art. 114, 114a, 114b

, 114c sau 114d

se

pedepsește cu închisoare de până la 6 ani [aceste dispoziții incriminează terorismul (art.

114), infracțiuni considerate acte teroriste în temeiul Convenției Consiliului Europei

privind prevenirea terorismului care nu intră deja sub incidența art. 114 (art. 114a),

finanțarea terorismului (art. 114b), recrutarea în scopuri teroriste (art. 114c) și instrucție

în terorism (art. 114d)]. Dacă persoana respectivă face parte dintr

-

o forță armată,

pedeapsa poate fi de până la 10 ani de închisoare, iar în împrejurări deosebit de grave

până la 16 ani închisoare. Sunt considerate circumstanțe agravante cazurile în care

persoana în cauză a participat la acțiuni de lup

tă.”

Articolul 114j

„(1) Persoana care are cetățenie daneză sau domiciliul în statul danez și care, fără

permisiune, intră sau stă într

-

o zonă menționată în alin. (3), se pedepsește cu amendă

sau cu închisoare de până la 6 ani, sub rezerva dispozițiilor alin

. (2).

(2) Alin. (1) nu se aplică în cazul intrării și șederii cu pr

ilejul exercită

rii unui serviciu

public danez, străin sau internaționa

l.

(3) Ministrul Justiției poate stabili, în urma negocierilor cu ministrul Afacerilor

Externe și cu ministrul Apărării, norme prin care o zonă, unde un grup sau o asociație

la care se face referire în

art. 114e este parte a unui conflict armat, să se reglementeze

conform alin. (1). Parlamentul poate, prin rezoluție parlamentară, să abroge normele

stabilite de ministrul Justiției conform alin.

(1).

(4) Ministrul Justiției sau persoana împuternicită în a

cest sens, permite, la cerere, unei

persoane să intre sau să stea într

-

o zonă menționată de alin. (1) dacă intrarea sau șederea

are un scop recunoscut. Permisiunea se poate acorda unui grup de persoane asociate

unei anumite societăți sau organizații et

c.

(

5) Ministrul Justiției poate stabili modalități detaliate de depunere a cererilor în

temeiul alin. (4), inclusiv termenul limită pentru aceasta. În acest sens, ministrul

Justiției poate să prevadă ca deciziile emise potrivit alin. (4) să nu poată fi atacat

e la

autoritatea administrativă superioară.”

5

HOTĂRÂREA MØRCK JENSEN ÎMPOTRIVA DANEMARCE

I

114j a fost introdus în Codul penal prin Legea nr. 642 din 8 iunie

Legea nr. L 187

din 4 mai 2016, astfel cum a fost promulgată la pagina 2 din

Suplimentul A la Raportul oficial privind procedurile parlamentare

(

Folketingstidende

) pentru 2015-16 privind Legea nr. 187, astfel cum au fost

introduse):

„1. Introducere

Scopul proiectului d

e l

ege este în principal acela de a întări garanțiile dreptului

penal

pentru a preveni participarea grupurilor teroriste la conflictele armate din străinătate

prin introducerea unor pedepse mai severe și a unei noi puteri de a interzice intrarea și

ș

ederea în

anumite zone de conflict fără autorizare prealabilă. În plus, se propune

introducerea unei noi prevederi de drept penal privind primirea de asistență financiară

de la o organizație teroristă.

Potrivit evaluării serviciului danez de securitate și informații (

Politiet

s

Efterretningstjenest

e

), persoanele care se întorc în Danemarca după ce au participat la

operațiunile de luptă din Siria și Irak constituie o amenințare teroristă specială pentru

Danemarca. Guvernul dorește așadar să își înăsprească controlul asupra luptătorilor în

străinătate care iau în considerare posibilitatea de a părăsi Danemarca pentru a se alătura

conflictelor armate precum cele din Siria și Irak. Scopul general al proiectului de lege

este acela de a crește consecințele asupra celor care pleacă în străinătate și de a

consolida puterile autorităților pentru a

-

i urmări penal pe luptătorii în străinătate care se

întorc în țară.

Proiectul de lege conține următoarele trei elemente principale:

[...]

În al doilea rând

, se propune introducerea unei puteri de a impune, prin decizie

administrativă, o interdicție care să nu permită resortisanților danezi și străinilor

rezidenți în Danemarca dreptul de intrare și de ședere într

-

o zonă în care o organizație

teroristă este parte la un conflict armat, cu excepția cazului în care au autorizație din

partea autorităților daneze. Cu toate acestea, se propune ca o persoană care are o funcție

sau o poziție publică în cadrul unei organizații daneze, străine sau internațională să aibă

dreptul de intrare

și ședere într

-

o astfel de zonă fără o autorizare prealabilă. Orice intrare

și ședere în alte scopuri necesită autorizare prealabilă, care poate fi acordată la cerere

în cazul în care intrarea sau șederea servește unui scop meritoriu. Există puterea de a

e

mite o autorizație individuală anumitor persoane și autorizație colectivă unui grup de

persoane definit prin afilierea acestora la o anumită întreprindere, organizație sau

entitate similară. Se propune ca încălcările acestor interdicții de intrare și ședere să fie

pedepsite cu amendă sau cu pedeapsă privativă de libertate pe o perioadă care să nu

depășească șase ani.

Scopul acestei propuneri este de a facilita sancționarea indivizilor care uzează dreptul

de intrare sau ședere într

-

o zonă de conflict pentru a lua parte la un conflict armat, alături

de o organizație teroristă sau de o parte similară. Așa cum este cazul astăzi, nu va fi

necesar să se dovedească faptul că persoanele relevante au încălcat prevederile din

Codul penal privind terorismul sau prevede

rea privind trădarea prin înscrierea în forțe

armate ostile. Va fi suficient să se poată proba că persoana în cauză a intrat sau a răma

s

în zona desemnată fără autorizație.”

notele specifice referitoare la art. 114j Codul penal reies

următoarele (a se vedea pag. 23 și urm. din Suplimentul A la Raportul oficial

6

HOTĂRÂREA MØRCK JENSEN ÎMPOTRIVA DANEMARCE

I

privind procedurile parlamentare pentru perioada 2015-16 privind proiectul

de lege nr. 187, astfel cum a fost el introdus):

„[...] Se propune ca sancțiunile minime și maxime pentru încălcarea interdicției de

intrare și ședere să fie o amendă sau o pedeapsă privativă de libertate pe o perioadă care

să nu depășească șase an

i.

Va constitui o încălcare a interdicției ori de câte ori o persoană uzează dreptul d

e

intrare sau ședere fără autorizație în alt scop decât cel specificat în autori

zație sau după

expirarea autorizației.

Doar încălcările intenționate ale interdicției sunt infracțiuni sancționabile: a se vedea

art. 19 Codul penal. Cu toate acestea, ignorare

a dispozițiilor de drept penal nu exclude

posibilitatea unei intenții. Din acest motiv, nu este necesară existența unei intenții

pentru a fi găsit vinovat pentru intrare și ședere într

-

o zonă supusă obligației de

autorizare prealabilă. Pe de altă parte, intenția este necesară pentru a fi găsit vinovat

pentru intrare sau ședere într

-

o zonă care a fost astfel desemnată. Prin urmare, nicio

persoană nu poate fi condamnată pentru intrare sau ședere neintenționată în

zonă. [...]

Sancțiunea pentru încălcarea interdicției de intrare și ședere ar fi, în mod normal, o

pedeapsă scurtă privativă de libertate, măsurată în luni, în cazul unei prime infracțiuni.

În cazul în care există circumstanțe atenuante, inclusiv atunci când o perso

ană prezintă

dovada unui scop merito

riu pentru intrarea sau șederea sa, ar fi, în mod normal, posibilă

aplicarea unei sancțiuni sub forma unei amen

zi.

Pedepsele trebuie încă stabilite de instanțe pe baza unei evaluări specifice în cauză î

n

mod individual, luând în considerare toate circumsta

nțele cauzei, iar nivelul sancțiunii

individuale poate fi, prin urmare, majorat sau diminuat dacă există circumstanțe

agravante sau atenuante: a se vedea în acest sens regulile generale din Partea 10 din

Codul penal privind sancțiunea.

Prin art. 2 se

propune ca nicio interdicție de intrare și ședere, astfel cum se

menționează la art. 1, să nu se aplice intrării sau șederii în scopul exercitării unei funcții

sau poziții publice în cadrul unei organizații daneze, străine sau internaționale.

Această

derog

are se extinde, de asemenea, la orice intrare și ședere în timpul serviciului în

cadrul forțelor armate guvernamentale daneze sau străine sau în cadrul forțelor armate

internaționale.

Situațiile menționate la art. (2) nu intră în domeniul de aplicare al interdicției de

intrare și ședere menționate la art. (1). Prin urmare, nu este necesară nici o autorizație

pentru intrare și ședere în vederea exercitării unei funcții sau poziț

ii publice.

Interdicția de intrare și ședere în temeiul art. (1) se aplică zonelo

r enumerate la art.

(3)

.

Conform textului propus al art. (3), ministrul Justiției are autoritatea, în urma

negocierilor cu ministrul Afacerilor Externe și Ministrul Apărării, de a stabili, prin

ordin, zonele care vor fi supuse interdicției de intrare și șe

dere în temeiul art. (1).

Dispoziția trebuie înțeleasă în sensul că interdicția de intrare și ședere nu este posibilă

decât în zone situate în afara teritoriului statului d

anez.

O zonă poate fi inclusă pe lista zonelor care fac obiectul interdicției de intrare și ședere

în cazul în care un grup sau o asociație care săvârșește sau intenționează să săvârș

ească

acte care intră sub incidența art. 114, 114a, 114b, 114c sau 114d este parte la un conflict

armat în zona desemnată. Trimiterile la un conflict armat ș

i la o parte la un conflict

armat trebuie înțelese în conformitate cu dreptul umanitar intern

ațional.

7

HOTĂRÂREA MØRCK JENSEN ÎMPOTRIVA DANEMARCE

I

În cazul în care această condiție a fost îndeplinită, Guvernul are puteri discreționare

ample pentru a stabili zonele care urmează să fie supuse interdicției de intrar

e și ședere

în temeiul art. (1) propus. Atunci când este adoptată o astfel de decizie, trebuie avută î

n

vedere securitatea și politica externă și de securitate, inclusiv relațiile cu puterile străine

și instituțiile internaționale

.

Guvernul nu

este obligat să stabilească că o zonă în care a fost îndeplinită condiția

relevantă trebuie să facă obiectul unei interdicții de intrare și de

ședere.

[...]

Se propune, în conformitate cu art. 4 prima teză, ca ministrul Justiției sau persoana

autorizată în acest sens de ministru să acorde unei persoane, la cerere, dreptul de intrare

și ședere într

-

o zonă care face obiectul unei interdicții în temeiul art. (1), în cazul în care

intrarea sau șederea servește unui scop meritoriu.

[...]

În general, scopuri mer

itorii sunt considerate acele scopuri care nu au legătură cu

conflictul armat și care sunt considerate activități rezonabile, în pofida conflictului

armat în curs de desfășurare. Orice intrare și ședere pentru a efectua activități

jurnalistice, pentru a

of

eri ajutor umanitar, pentru a vizita membrii apropiați ai famili

ei

sau pentru a desfășura activități comerciale existente reprezintă în mod normal scopuri

meritorii.

Orice intrare și ședere în vederea desfășurării de activități jurnalistice sau a oferirii

de

ajutor umanitar reprezintă în mod normal scop meritoriu chiar și atunci când activitățile

jurnalistice și ajutorul umanitar au legătură cu conflictul armat. Același lucru este

valabil pentru orice intrare și ședere în scopul studiilor sau cercetării leg

ate de conflictul

armat.

Nicio intrare și nicio ședere pentru a desfășura activități comerciale legate de livrări

către părțile aflate în război sau pentru a vizita un membru al familiei care participă în

prezent la conflictul armat nu ar servi drept sc

op

meritoriu. Cu toate acestea, intrarea

și

șederea pentru a vizita un membru al familiei care a luat parte anterior sau urmează să

participe ulterior la conflictul armat, dar care nu participă în prezent la conflictul armat,

reprezintă scop meritoriu, fără a ține seama de faptul că membrul familiei este în

permisie sau similar sau a fost spitalizat din cauza rănilor sufer

ite.

Nu reprezintă scop meritoriu nicio intrare și nicio ședere pentru a participa la

conflictul armat sau pentru a sprijini oricare dintre

părțile la conflictul armat, în temeiul

art. (4).”

24.

În ceea ce privește compatibilitatea cu drepturile omului, în proiectul

de lege apar următoarele (a se vedea pag. 16 și urm. din suplimentul A la

Raportul oficial privind procedurile parlamentare pentru perioada 2015-16

privind proiectul de lege nr. 187, astfel cum a fost el introdus):

„6. Compatibilitatea cu drepturile omu

lui

În funcție de circumstanțe, regimul propus la art. 114 j, în temeiul căruia orice

resor

t

isant danez sau persoană cu reședința obișnuită în Danemarca care exercită dreptul

de intrare și ședere fără autorizație în anumite zone definite de ministrul Justiției poate

primi o pedeapsă privativă de libertate pentru o perioadă care să nu depășească ș

ase ani,

poate interfera cu drepturile garantate de Conven

ție.

Principalele drepturi în discuție sunt cele acordate în temeiul art. 2 din Protocolul nr.

4 la Convenție în ceea ce privește libertatea de circulație și libertatea de a

-

și alege

8

HOTĂRÂREA MØRCK JENSEN ÎMPOTRIVA DANEMARCE

I

propria

reședință, art. 8 din Convenție în ceea ce privește dreptul la respectarea vieții

private și de familie și art. 10 din Convenție în ceea ce privește libertatea de exprimar

e.

În cazul în care autorităților le

-

au fost acordate puteri discreționare prin legislația unui

stat parte, în totalitate sau parțial, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu

efectuează, în mod normal, o examinare

in abstracto

a conformității legislației cu

Convenția. Factorul decisiv este constituit de modul în care legislația este aplicată în

practică

.

Rezultă din art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție că orice persoană care are reședința

legală pe teritoriul unui stat are, pe teritoriul respectiv, dreptul la libertatea de circulație

ș

i la libertatea de a-

și alege propria reședință și că orice persoană este liberă să

părăsească orice țară, inclusiv propria sa țară. Rezultă din jurisprudența Curții Europene

a Drepturilor Omului că această dispoziție creează, de asemenea, dreptul de a merge

într-

o țară la propria alegere, cu condiția să fie permisă intrarea, a se vedea,

inter alia

,

hotărârea din 20 februarie 1995,

Peltonen împotriva Finlandei

.

[...]

Cu toate acestea, protecția conferită de aceste dispoziții nu este absolută. Este

posibil

o ingerință la adresa drepturilor menționate anterior în cazul în care ingerința este

prevăzută de lege și este necesară într

-

o societate democratică (și anume, ingerința

îndeplinește cerința de proporționalitate) și servește unui scop clar, inclusiv securității

naționale, siguranței publice și prevenirii infracțiunilor: a se vedea art. 2

Protocolul nr. 4 la Convenție și art.

8

§

2 și art. 10

§

2 din Convenție.

Regimul propus care interzice o astfel de intrare și ședere este inserată în Codul penal

și, astfel cum se menționează la enunțul 1 de mai su

s, scopul regimului este acela de a

consolida garanțiile de drept penal pentru a împiedica persoanele fizice să ia parte la

conflicte armate în străinătate, prin creșterea consecințelor asupra celor care pleacă în

străinătate și prin consolidarea puterilor autorităților de a

-

i urmări penal pe luptătorii

din străinătate care se întorc în tară. Prin urmare, interdicția de intrare și ședere propusă

are așadar ca scop să facă mai ușoară sancționarea persoanelor care utilizează dreptul

de intrare sau ședere într

-

o zonă de conflict pentru a participa la un conflict armat,

alături de o organizație teroristă sau o parte similară, întrucât va fi suficient să se

probeze că persoana în cauză a utilizat dreptul de intrare sau ședere într

-

o zonă

desemnată fără autorizați

e.

În ceea ce privește contextul regimului, rezultă din clauza 1 de mai sus că serviciul

danez de securitate și informații este cel care evaluează dacă persoanele care se întorc

în Danemarca după ce au participat la operațiuni de luptă în Siria sau în Irak

constitui

e

o amenințare teroristă specială pentru Danemarca. Guvernul dorește așadar să își

sporească controlul asupra luptătorilor în străinătate care iau în considerare posibilitatea

de a părăsi Danemarca pentru a se alătura conflictelor armate precum cele din Siria și

Irak.

Ministrul Justiției are autoritatea, în urma negocierilor cu ministrul Afacerilor Externe

și ministrul Apărării, de a stabili reguli care să determine zonele care vor fi supuse

acestor interdicții de intrare și ședer

e.

O zonă poate fi inclusă pe lista zonelor care fac obiectul interdicției de intrare și ședere

în cazul în care un grup sau o asociație care săvârșește sau intenționează să săvârș

ească

acte care intră sub incidența art. 114, 114a, 114b, 114c sau 114d este parte la un conf

lict

armat în zona desemnată. Dispoziția propusă restricționează astfel zonele care pot fi

desemnate ca zone care fac obiectul interdicției de intrare și șe

dere.

9

HOTĂRÂREA MØRCK JENSEN ÎMPOTRIVA DANEMARCEI

Atunci când condiția de mai sus a fost îndeplinită, Guvernul are puteri discreționare

ample pe

ntru a determina zonele care fac obiectul unei astfel de interdicții. În acest sens,

pot fi luate în considerare chestiuni de securitate, relații cu puterile externe și cu

instituțiile internaționale și factori similari.

Zonele interzise vor fi enumerate într-

un ordin, care pune la dispoziția fiecărui

cetățean informații privind aria geografică de aplicare a interdicției de intrare și de

ș

edere

.

Orice decizie care autorizează o persoană să aibă drept de intrare și ședere într

-

o zo

nă

supusă interdicției de intrare și ședere se bazează pe o evaluare individuală și specif

ică.

[...]

Trebuie acordată autorizația în cazul în care intrarea sau șederea servește unui scop

meritoriu. Potrivit notelor explicative la proiectul de lege, în general, scopurile meritorii

su

nt considerate acele scopuri care nu au legătură cu conflictul armat și care sunt

considerate activități rezonabile, în pofida conflictului armat în desfășurare. Orice

intrare și ședere pentru a efectua activități jurnalistice, pentru a oferi ajutor umanit

ar,

pentru a vizita membrii apropiați ai familiei sau pentru a desfășura activități comerciale

existente reprezintă în mod normal scopuri meritorii. De asemenea, se pare că

activitățile jurnalistice sau umanitare și studiile sau cercetările legate de confl

ictul armat

ar constitui scopuri meritorii.

Trebuie subliniat că prevederea propusă dispune în mod explicit că interdicția de

intrare și ședere nu se aplică intrării și șederii în scopul exercitării unei funcții sau poziții

publice în cadrul unei

organizații daneze, străine sau internaționale. Prin urmare, nu este

necesar să se solicite autorizație prealabilă de intrare sau de ședere în aceste s

copuri.

[...]

Regimul propus este justificat de considerente importante de importanță generală, și

anume

securitatea națională, siguranța publică și prevenirea infracțiunilor, și nu

depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului propus, potrivit

Ministerului Justiției.

În acest context, Ministerul Justiției constată că regimul propus nu contravi

ne

Convenției Europene a Drepturilor Omului.”

II. Ordinul

nr. 1200 DIN 28 SEPTEMBRIE 2016 PRIVIND IN

TERDICȚIA

DE INTRARE SAU ȘEDER

E ÎN ANUMITE ZONE DE CONFLICT

25.

Dispozițiile relevante ale ordinului din 2016 sunt formulate după cum

urmează:

Articolul 1

„(1

)

În temeiul prezentului ordin, este necesară autorizația [a se vedea art. 114j(3)

Codul penal] de intrare sau ședere în următoarele zone [a se vedea, de asemenea, anexa

1 (harta zonei)]: -

(i) districtul al-Bab din guvernoratul Alep, districtul al-

Thawrah și districtul al

-Raqqa

din guvernoratul Raqqa și guvernoratul Deir al

-Zour din Siria;

(ii) districtul Mosul din guvernoratul Nineve din

Irak.

10

HOTĂRÂREA MØRCK JENSEN ÎMPOTRIVA DANEMARCEI

(2) Resortisanții danezi și persoanele care au reședința obișnuită în statu

l danez

trebuie să obțină autorizație, cu excepția cazului în care scopul intrării sau șederii lor

este acela de a exercita o funcție publică sau un post public în cadrul unei organizații

daneze, străine sau internaționale.”

III. Ordinul

nr. 708 DIN 6 IULIE 201

9 PRIVIND INTERDICȚI

A DE

INTRARE SAU ȘEDERE Î

N ANUMITE ZONE DE CONFLICT

26.

Dispozițiile relevante ale ordinului din 2019 sunt formulate după cum

urmează:

Art. 1

„(1) În temeiul prezentului ordin, este necesară autorizația [a se vedea art. 114j(3)

Codul penal] de intrare sau ședere în următoarele zone [a se vedea, de asemenea, anexa

1 (harta zonei)]: -

guvernoratul Dayr al-Zawr din Siria (a se vedea, de asemenea, punctul 2 din anexa 1);

guvernoratul Idlib din Siria (a se vedea, de asemenea, punctul 3 din

anexa 1);

(2) Resortisanții danezi și persoanele care au reședința obișnuită în statul danez

trebuie să obțină autorizație, cu excepția cazului în care scopul intrării sau șederii lor

este acela de a exercita o fu

ncție publică sau un post public în cadrul unei organizații

daneze, străine sau internaționale.”

27.

Comunicatul de presă din 26 aprilie 2019 al ministrului Justiției

afirma următoarele

:

„Situația din Siria și Irak s

-

a schimbat de la introducerea interdicției de intrare și

ședere în anumite părți ale țării de către guvernul anterior. Organizația teroristă ISIL nu

mai controlează niciun teritoriu din Siria și Irak. De asemenea, numărul luptătorilor

străini din vestul a

cestor teritorii s-

a modificat. Din aceste motive, Guvernul dorește

acum să abroge interdicția de intrare și ședere în Irak și să actualizeze lista zonelor

desemnate ca zone interzise în Siria

.

[...] Persoanele care au locuit deja ilegal în zonele desemnate anterior ca zone interzise

pot fi încă pedepsite. [.

..]

Fostele zone interzise care nu vor mai fi supuse interdicției de intrare și ș

edere:

[...] Districtul al-

Raqqa din guvernoratul Raqqa din Siria. [...]”

scrisoarea de informare din 8 iulie 2019, ministrul Justiției a

comunicat în scris Parlamentului danez următoarele:

„Situația din Siria și Irak a evoluat de la adoptarea ordinului [2016], astfel încât este

oportun să se actualizeze aria geografică de aplic

are a acestuia. Din acest motiv,

Ministerul Justiției a elaborat, în consultare cu Ministerul Apărării și Ministerul

Afacerilor Externe, propunerea anexată pentru un ordin [2019] cu o listă actualizată a

zonelor desemnate ca zone care fac obiectul interdic

ției de intrare și ședere; a se vedea

art. 1 din ordinul propus

.

Ca urmare a actualizării:

[...] districtul al-Raqqa din guvernoratul Raqqa din Siria [...] este eliminat de pe lista

zonelor care fac obiectul interdicției.

11

HOTĂRÂREA MØRCK JENSEN ÎMPOTRIVA DANEMARCEI

Urmează să fie emis ordinul peste câteva zile și acesta va intra în vigoare două zile

mai târziu. Se observă, formal, că persoanele care locuiesc ilegal într

-

o zonă desemna

tă

ca zonă care intră sub incidența actualului ordin, dar care nu este inclusă în domeniul

de aplicare al noului ordin

, pot fi încă pedepsite pentru ședere ilegală în zona care făcea

anterior obiectul unei interdicții.”

ÎN DREPT

I. CU PRIVIRE LA PRE

TINSA ÎNCĂLCARE A ART. 7 DIN CONVE

NȚIE

a plâns că i

-

a fost încălcat dreptul la

libertate de

exprimare, cu încălcarea art. 7 din Convenție, care prevede următoarele:

„1. Nimeni

nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau o omisiune care, în momentul

în care a fost săvârșită, nu constituia o infracțiune, potrivit dreptului național și

internațional. De

asemenea, nu se poate aplica o pedeapsa mai severă decât ace

ea care

era aplicabilă în momentul săvârșirii infracțiu

nii.

2.

Prezentul articol nu va aduce atingere judecării și pedepsirii unei persoane

vinovate de o acțiune sau de o omisiune care, în momentul săvârșirii sale, era

considerată infracțiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de națiunile

civilizate.”

A. Cu

privire la admisibilitat

e

30.

Guvernul a susținut că era necesar ca cererea în cauză să fie declarată

inadmisibilă întrucât este în mod vădit nefondată.

l

a respins acest argument.

32.

Curtea constată că cererea nu este nici vădit nefondată, nici

inadmisibilă pentru alte motive enumerate la art. 35 din Convenție. Prin

urmare, este necesar să fie declarată admisibilă.

B. Cu privire la fond

1.

Argumentele părților

33.

Reclamantul a susținut printre altele că legea era lipsită de

previzibilitate. Art. 114j Codul penal nu se aplica într-

o situație similară celei

actuale, unde a aderat la o organizație străină aliată, respectiv YPG, și a luptat

împotriva unei organizații teroriste. În plus, ordinul și harta anexată erau prea

vagi și lipseau detalii, astfel încât era imposibil să se stabilească zonele care

făceau obiectul interdicției de intrare și de ședere.

34.

În plus, ordinul din 2019, în temeiul căruia nu mai era necesară

autorizație pentru intrare și ședere în gu

vernoratul al-Raqqa din Siria, ar fi

trebuit aplicat în cazul său, fapt care ar fi dus la achitarea sa.

35.

Guvernul a susținut că astfel, condamnarea reclamantului a avut un

temei juridic suficient în dreptul intern, accesibil și

previzibil în ceea ce

12

HOTĂRÂREA MØRCK JENSEN ÎMPOTRIVA DANEMARCEI

privește efectele sale. Acesta a făcut trimitere la redactarea art. 114j(1) și (3)

Codul penal și la art. 1(1)(i) din ordinul din 2016, la harta ilustrativă, la notele

pregătitoare și la constatările instanțelor interne.

36.

În plus, a subliniat faptul că guvernoratul al

-Raqqa nu mai fusese

inclus în ordinul din 2019, întrucât IS nu mai controla nicio zonă din Siria.

Cu toate acestea, nu a existat o redefinire a culpabilității persoanelor care

în

călcaseră deja interdicția de intrare și de ședere în zonele interzise

menționate în listă. Prin urmare, abrogarea ordinului era relevantă doar pentru

circumstanțele extrinseci care au avut loc după săvârșirea infracțiunii.

2.

Motivarea Curții

(a) Cu

privire la î

ntrebarea dacă condamnarea reclamantului era prevăzută de

lege

37.

Curtea a subliniat că, atunci când se vorbește despre „lege” („

droit

”),

art. 7 face referire la aceeași noțiune ca aceea la care se referă Convenția î

n

altă parte, atunci când utilizează acest termen, o noțiune care cuprinde atât

dreptul statutar, cât și jurisprudența și implică cerințe calitative, în special pe

cele privind accesibilitatea și previzibilitatea [a se vedea

Del Río Prada

împotriva Spaniei

(MC), nr. 42750/09, pct. 91, CEDO 2013, și

Vasiliauskas

împotriva Lituaniei

(MC), nr. 35343/05, pct. 154, CEDO 2015]. Aceste

cerințe calitative trebuie îndeplinite atât în ceea ce privește definirea unei

infracțiuni, cât și în ceea ce privește pedeapsa pe

care o presupune

infracțiunea [a se vedea

Del Río Prada

, citată anterior, pct. 91

;

Jidic împotriva

României

, nr. 45776/16 pct. 79, 18 februarie 2020; și

Aviz consultativ privind

aplicabilitatea prescripției extincitve în cazul urmăririi penale, condamnări

i

și pedepsei pentru o infracțiune care constituie, în esență, un act de tortură

(MC), cererea nr. P16-2021-

001, Curtea de Casație din Armenia, pct. 67, 26

aprilie 2022 („

avizul consultativ P16-2021-001

”).

38.

Faptul că formularea statutului nu este întotdeauna precisă este

consecința logică a principiului potrivit căruia legile trebuie să aibă o aplicare

generală. Una dintre tehnicile standard de reglementare prin norme este

utilizarea categoriilor generale, spre deosebire de listele exhaustive. Prin

urmare, multe dintre legi sunt în mod inevitabil elaborate în termeni care, într-

o măsură mai mare sau mai mică, sunt vagi și a căror interpretare și aplicare

constituie chestiuni de practică (a se vedea

Kokkinakis împotriva Greciei

, 25

mai 1993, pct. 40, Seria A nr. 260- A;

Del Río Prada

, citată anterior, pct. 92

;

ș

i

avizul consultativ

P16-2021-001, citat anterior, pct. 67). Atunci când se

utilizează tehnica legislativă de clasificare, vor exista adesea zone gri

la

marginea definiției. Această penumbră de îndoială în legătură cu faptele

aflate la limită nu face ca o dispoziție să fie în sine incompatibilă cu art. 7, cu

condiția ca aceasta să se dovedească a fi suficient de clară în marea majoritate

a cauzelor (a se vedea

Cantoni împotriva Franței

, 15 noiembrie 1996, pct. 32,

Culegere de hotărâri și decizii

1996-V).

13

HOTĂRÂREA MØRCK JENSEN ÎMPOTRIVA DANEMARCEI

39.

Curtea reamintește jurisprudența sa constantă potrivit căreia le revine

în principal autorităților naționale sarcina de a interpreta și aplica dreptul

intern (a se vedea,

inter alia

,

Del Río Prada

, citată anterior, pct. 105, ș

i

Jorgic

împotriva Germaniei

, nr. 74613/01, pct. 102, CEDO 2007-III). Cu toate

acestea, atunci când chiar un drept din Convenție, art. 7 în prezenta cauză,

impune existența unui temei juridic pentru condamnare și pronunțarea

pedepsei, competențele de control ale Curții cuprind o examinare a întrebării

dacă rezultatul la care au ajuns instanțele interne este compatibil cu art. 7 din

Convenție, chiar dacă există diferențe între abordarea juridică și motivarea

Curții și deciziile interne relevante. A acorda Curții o putere mai redusă de

control ar face ca art. 7 să fie lipsit de scopul său (a se vedea, de exemplu,

Vasiliauskas împotriva Lituaniei

, citată anterior, pct. 160

-161).

40.

Curtea observă că toate instanțele judiciare, și anume tribunalul

districtual, Înalta Curte și Curtea Supremă, au constatat că legea era suficient

de clar redactată la art.

114j(1) coroborat

cu art. 114j(3) Codul penal și la

art. 1(1)(i) din ordinul din 2016.

41.

Acestea au examinat redactarea art. 114j și a notelor pregătitoare,

potrivit cărora scopul general al art. 114j Codul penal era acela de a incr

imina

intrarea sau șederea într

-

o zonă aflată într

-un conflict armat la care era parte

un grup sau o asociație, astfel cum se menționează la art. 114e. Prin urmare,

scopul intrării sau șederii era irelevant. Prin urmare, exista, de asemenea,

intenția de a considera infracțiune cazul în care persoana relevantă a luptat

împotriva unei organizații teroriste. Acest lucru a fost exprimat în mod clar

în notele privind regimul autorizării prevăzut la art. 114j 4, care prevedea că

nicio intrare și nicio ședere pent

ru a participa la un conflict armat sau pentru

a sprijini

oricare dintre părți

(subliniere adăugată) la conflictul armat ar

constitui un scop meritoriu care ar putea justifica acordarea autorizației de

intrare și ședere într

-

o zonă interzisă (a se vede

a su

pra, pct. 23).

42.

Acestea au constatat, de asemenea, că din art. 1(1)(i) din ordinul din

2016, inclusiv harta anexată, rezultă suficient de clar că nu este legală intrarea

și șederea în guvernoratul al

-

Raqa fără autorizație (a se vedea supra, pct. 12

ș

i 15).

43.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea nu identifică niciun motiv

pentru a critica constatarea instanțelor interne în această privință (a se vedea

supra, pct. 40). Avâ

nd în vedere redactarea art. 114j și notele pregătitoare,

este convinsă că infracțiunea a fost clar definită în lege și a îndeplinit cerințele

în special în materie de accesibilitate și previzibilitate (a se vedea, de

exemplu,

Jorgic împotriva Germanie

i

, c

itată anterior, pct. 100). Rezultă că

nu a fost încălcat art. 7 din Convenție cu privire la acest capăt de cerere.

(b)

Cu privire la întrebarea dacă reclamantul ar fi trebuit să fie achitat întrucât

ordinul din 2019 nu mai includea guvernoratul al-Raqqa

44.

Curtea reamintește că art. 7 § 1 din Convenție garantează nu doar

principiul neretroactivității legii penale mai severe, ci și, implicit, principiul

14

HOTĂRÂREA MØRCK JENSEN ÎMPOTRIVA DANEMARCE

I

retroactivității legii penale mai favorabile. Acest principiu este încorporat în

regula potrivit căreia, atunci când există diferențe între legea penală în

vigoare la momentul comiterii infracțiunii și legile penale ulterioare adoptate

înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive, instanțele trebuie să aplice

legea ale cărei dispoziții sunt cele mai favorabile acuzatului [a se vedea

Scoppola împotriva Italiei (nr. 2)

(MC), nr. 10249/03, pct. 109, 17 septembrie

2009;

Aviz consultativ privind utilizarea tehnicii „trimiterii absolute” sau a

„legislație cu trimiteri” în definirea unei infracțiuni și standardele de

comparație între legea penală în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii

și legea penală modificată

(MC), cererea nr. P16-2019-001, Curtea

Constituțională a Armeniei, pct. 81, 29 mai 2020 („

avizul consultativ P16

-

2019-001

”); și

Jidic

, citată anterior, pct. 80). Principiul aplicării retrospective

a legii penale mai favorabile se aplică, de asemenea, în contextul unei

modificări referitoare la definiția infracțiunii (a se vedea

Parmak și Bakır

împotriva Turciei

, nr. 22429/07 și 25195/07, pct. 64, 3 decembrie 2019, și

avizul consultativ P16-2019-001

, citat anterior, pct. 82).

45.

Nu este sarcina Curții să verifice

in abstracto

dacă presupusa

neaplicare retroactivă a noii legi penale este,

per se,

incompa

tibilă cu art. 7

din Convenție. Această chestiune trebuie apreciată de la caz la caz, luând în

considerare circumstanțele specifice fiecărei cauze și, în special, dacă

instanțele interne au aplicat legea ale cărei dispoziții sunt cele mai favorabile

pârâtului [a se vedea

Maktouf și Damjanović împotriva Bosniei și

Herțegovinei

[(MC), nr. 2312/08 și 34179/08, pct. 65, CEDO 2013, și

Jidic

,

citată anterior, pct. 82]. Ceea ce este crucial este să se stabilească dacă, în

urma unei evaluări concrete a faptelor con

crete, aplicarea unei legi penale în

locul celeilalte nu a pus pârâtul într-

o poziție dezavantajoasă în ceea ce

privește condamnarea primită (a se vedea

Maktouf și Damjanović,

citată

anterior, pct. 69-

70, și

Jidic

, citată anterior, pct. 85).

46.

Chiar dacă principiul concretizării a fost dezvoltat în cauze legate de

modificarea sancțiunilor relevante, Curtea consideră că același principiu se

aplică și în cauzele care implică o comparație între definiția infracțiunii la

momentul săvârșirii acesteia și modificarea ulterioară (a se vedea

avizul

consultativ P16-2019-001

, citat anterior, pct. 90).

47.

Curtea Supremă a examinat dacă, în temeiul art. 3(1) Codul penal,

reclamantul ar trebui să fie achitat, întrucât,

în temeiul ordinului din 2019,

care a intrat în vigoare la 11 iulie 2019, nu mai exista interdicție de intrare

sau de ședere în guvernoratul al

-

Raqqa din Siria fără autorizație. Din art. 3(1)

rezultă că dacă legea penală aplicabilă la momentul judecării u

nei fapte era

diferită de legea în vigoare la momentul comiterii faptei respective,

chestiunile privitoare la angajarea răspunderii și la stabilirea pedepsei

aplicabile se soluționau potrivit legii mai noi, cu condiția ca pedeapsa aplicată

să nu fie mai severă decât cea aplicabilă potrivit legii vechi. În cazul în care

statutul nu se mai aplica din cauza circumstanțelor extrinsece irelevante

15

HOTĂRÂREA MØRCK JENSEN ÎMPOTRIVA DANEMARCE

I

pentru chestiunea vinovăției, fapta penală trebuia judecată în temeiul fostului

statut.

48.

Curtea Supremă a luat act de faptul că ministrul Justiției, într

-un

comunicat de presă și într

-

o scrisoare de informare adresată Parlamentului

danez, datate aprilie și, respectiv, iulie 2019 (a se vedea supra, pct. 27 și 28),

declarase că situația din Siria a evoluat de la adoptarea ordinului din 2016,

astfel încât era oportun să se actualizeze aria geografică de aplicare a

ordinului. Organizația teroristă IS nu mai controla niciun teritoriu din Siria,

iar numărul luptătorilor străini din vestul țării se modificase, de asemenea.

49.

Curtea Supremă a observat, de asemenea, că ordinul din 2019 nu a

revizuit domeniul de aplicare al sancțiunilor prevăzute la art. 114j Codul

penal. În plus, în opinia Curții S

upreme, ordinul din 2019 nu a redefinit

vinovăția persoanelor care au încălcat interdicția de intrare și de ședere în

zonele interzise enumerate în ordinul din 2016, fără autorizație. Abrogarea

ordinului din 2016 a fost atribuită doar circumstanțelor extri

nseci care au

rezultat din modificările specifice ale situației din Siria care au avut loc după

data săvârșirii infracțiunii și, prin urmare, nu au avut relevanță în ceea ce

privește chestiunea vinovăției.

cluzie, Curtea Supremă a constatat că trebuia ca acțiunile

reclamantului să fie judecate în temeiul dreptului penal aplicabil la momentul

săvârșirii infracțiunii [a se vedea art. 3(1) teza a doua Codul penal

].

plus, având în vedere jurisprudența Curții, a considerat că

sancționarea reclamantului nu ar fi contrară art. 7 din Convenție.

52.

Curtea observă că prezenta cauză diferă în mod semnificativ de

jurisprudența sa anterioară privind principiul retroactivității dreptului penal

mai favorabil. Aceasta reamintește că a constatat o încălcare în cauzele în

care legea penală sau procedura penală a fost modificată (a se vedea, printre

altele,

Scoppola

, citată anterior, și

Sinan Çetinkaya și Ağyar Çetinkaya

împotriva Turciei

, nr. 74536/10, 24 mai 2022) sau atunci când instanțele

naționale și

-

au exercitat ulterior puterea de apreciere judiciară

într-un mod

extins, adoptând o interpretare neconformă atât cu jurisprudența națională

predominantă, cât și cu esența infracțiunii, astfel cum era definită de dreptul

național (a se vedea, de exemplu,

Parmak și Bakır

, citată anterior). Cu toate

acestea, în

prezenta cauză, Codul penal și procedura au rămas neschimbate.

Modificarea din ordinul din 2019 privea doar schimbarea circumstanțelor de

fapt care au avut loc după data infracțiunii, care au rezultat din modificările

specifice situației din Siria. Prin urmare, nu avea nicio legătură cu evaluarea

faptei penale săvârșite în 2016/2017 (a se vedea supra, pct. 17).

lumina considerentelor de mai sus, Curtea nu vede niciun motiv

pentru a pune în discuție constatarea Curții Supreme potrivit căreia trebuia ca

acțiunile reclamantului să fie judecate în temeiul dreptului penal aplicabil la

momentul săvârșirii infracțiunii, în conformitate cu art. 3(1) teza a doua

Codul penal.

16

HOTĂRÂREA MØRCK JENSEN ÎMPOTRIVA DANEMARCEI

ezultă că nu a fost încălcat art. 7 din Convenție cu privire la acest

capăt de cerere.

II. CU PRIVIRE LA

PRETINSA ÎNCĂLCARE A

ART. 2 DIN

PROTOCOLUL NR. 4 LA

CONVENȚI

E

a plâns că a fost condamnat cu încălcarea ar

t. 2 din

Protocolul nr. 4 la Convenție, care este redactat după cum urmează:

„1. Oricine

se găsește în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul să circule în mod

liber și să

-

și aleagă în mod liber reședința sa

.

2.

Orice persoană este liberă să părăseascã orice țară, inclusiv pe

a sa.

acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea

care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare

, într

-

o societate democratică, p

entru

securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor

penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților

altora.

determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de

interesul public într

-

o societate democratică.”

A. Cu

privire la admisibilitat

e

56.

Guvernul a susținut că era necesar ca această cerere să fie declarată

inadmisibilă întrucât este în mod vădit nefondată.

l

a respins acest argument.

58.

Curtea constată că această cerere nu este nici vădit nefondată, nici

inadmisibilă pentru alte motive enumerate la art. 35 din Convenție. Prin

urmare, este necesar să fie declarată admisibilă.

B. Cu privire la fond

59.

Reclamantul a susținut că restricția privind intrarea și șederea sa în

districtul al-

Raqqa nu era conformă cu legea sau necesară într

-o societate

democratică. A subliniat în această privință că nu a pactizat cu o organizație

teroristă sau o parte similară. Dimpotrivă, a dorit să contribuie în mod activ

la protecția democrației, inclusiv împotriva atacurilor teroriste. În opin

ia sa,

luptătorii străini împotriva teroriștilor nu intrau în sfera art. 114j Codul penal

și nici nu existau argumente substanțiale pentru includerea lor.

60.

Guvernul a susținut că ingerința fusese prevăzută de lege și urmărise

scopuri legitime legate de securitatea națională, siguranța publică și

prevenirea infracțiunilor. Din notele pregătitoare la art. 114 j reiese că scopul

a fost de a facilita pedepsirea persoanelor care au utilizat dreptul de intrare

sau ședere

într-

o zonă de conflict pentru a participa la un conflict armat,

alături, de exemplu, de o organizație teroristă, întrucât ar fi suficient să se

17

HOTĂRÂREA MØRCK JENSEN ÎMPOTRIVA DANEMARCEI

probeze că persoana în cauză a utilizat dreptul de intrare sau ședere într

-o

zonă desemnată fără autorizație.

Nu era decisiv cu ce parte din conflictul

armat s-

a aliat persoana în cauză. În plus, ingerința fusese necesară într

-o

societate democratică și proporțională cu scopul urmărit. Guvernul a făcut

trimitere în special la motivele invocate de Curtea Supremă.

61.

Curtea reamintește că art. 2 din Protocolul nr. 4 garantează că orice

persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv propria țară. Prevederea

nu abordează în mod direct restricțiile privind deplasarea în anumite zone din

alte țări. Cu toate acestea, implică dreptul de a călători în orice țară, la

alegerea persoanei, în care poate fi admisă (a se vedea,

inter alia

,

Baumann

împotriva Franței

, nr. 33592/96, pct. 61, CEDO 2001-

V, și

Khlyusto

v

împotriva Rusiei

, nr. 28975/05, pct. 64, 11 iulie 2013).

62.

În speță, reclamantul era liber să părăsească Danemarca. Cu toate

acestea, în contextul prevenirii participării la conflictele armate din

străinătate, în temeiul art. 114j(1) coroborat cu art. 114j(3) Codul penal și cu

art. 1(1) din ordinul din 2016, acestuia i se interzicea, în calitate de resortisant

danez, intrarea și șederea în guvernoratul al

-

Raqqa din Siria fără autorizație

din partea statului danez. Pornind de la ipoteza că o astfel de restricție intră

sub incidența art. 2 din Protocolul nr. 4, trebuie, așadar, să se examineze dacă

ingerința a fost „prevăzută de lege”, a urmărit unul sau mai multe dintre

scopurile legitime prevăzute la art. 2 § 3 din Protocolul nr. 4 și a fost

„necesară într

-

o societate democratică” pentru atingerea

acestui scop [a se

vedea

Nalbantski împotriva Bulgariei

, nr. 30943/04, pct. 61, 10 februarie

2011;

Stamose împotriva Bulgariei

, nr. 29713/05, pct. 30, CEDO 2012;

Kerimli împotriva Azerbaidjanului

, nr. 3967/09, pct. 45, 16 iulie 2015, și

De

Tommaso împotriva Italiei

(MC), nr

. 43395/09, pc

t. 105, 23 februarie 2017]

.

63.

În ceea ce privește legalitatea, Curtea face trimitere la constatările sale

în temeiul art. 7 din Convenție (a se vedea supra, pct. 40

-44; a se vedea de

asemenea, de exemplu,

Baldassi și alții împotriva Franței

, nr. 15271/16 și

alte 6 cereri, pct. 41 și 59, 11 iunie 2020).

64.

Având în vedere notele pregătitoare la art. 114j (a se vedea supra, pct.

22-

24) și constatările instanțelor interne, Curtea este de asemenea convinsă

că ingerința a urmărit scopurile legitime legate de securitatea națională,

siguranța publică și prevenirea infracțiunilor.

65.

Curtea Supremă a examinat cu atenție cauza în temeiul art. 2 din

Protocolul nr. 4 și, după efectuarea exercițiului de punere în balanță necesar

în lumina principiilor Convenției, a constatat că restricția la libertatea de

circulație a reclamantului era proporțională, în special întrucât guvernoratul

al-

Raqqa avea o dimensiune limitată, iar reclamantul ar fi putut obține

autorizația de intrare și de ședere acolo dacă ar fi avut un scop merito

riu (a se

vedea supra, pct. 16).

66.

Curtea consideră că astfel, calitatea controlului jurisdicțional al

măsurii generale contestate și aplicarea acesteia în speță militează în favoarea

18

HOTĂRÂREA MØRCK JENSEN ÎMPOTRIVA DANEMARCEI

unei marje largi de apreciere (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Lings împotriva

Danemarcei

, nr. 15136/20, pct. 58, 12 aprilie 2022).

67.

În plus, Curtea observă că restricția privea doar zonele în cauză în care

o organizație teroristă era parte la

un conflict armat aflat în curs de

desfășurare. În plus, interdicția de intrare și ședere fără autorizație nu era

absolută, întrucât persoanele care exercitau o funcție sau o poziție publică în

cadrul unei organizații daneze, străine sau internaționale era

u exceptate în

mod explicit de la această dispoziție. În plus, zonele relevante au fost

revizuite cu atenție în permanență și, prin urmare, guvernoratul al

-Raqqa nu

a fost inclus în ordinul ulterior din 2019. În sfârșit, restricția a avut ca scop să

asigur

e faptul că persoanele care erau resortisanți danezi sau care aveau

reședința obișnuită în statul danez nu se alăturau în mod independent

niciuneia dintre părțile aflate în conflict armat și nu reprezentau o amenințare

pentru societate la întoarcerea lor în Danemarca (a se vedea supra, pct. 22).

68.

În aceste condiții, Curtea este convinsă că ingerința la adresa dreptului

la liberă circulație al reclamantului a menținut un just echilibru între interesul

public și drepturile persoanei și că era necesară în

tr

-

o societate democratică.

69.

Prin urmare, nu a fost încălcat art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

declară

cererea admisibilă;

2.

hotărăște

că nu a fost încălcat art. 7 din Convenție.

3.

hotărăște

că nu a fost încălcat art.

2 din Protocolul nr.

4 la Convenție.

Redactată în limba engleză și comunicată în scris la 18 octombrie 2022, în

conformitate cu art. 77 §

2 și art.

77 § 3 din Regulamentul C

u

rții.

Hasan Bakırcı

Carlo Ranzoni

Grefier

Președinte

19