2ra-1784/17 — cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere a copilului minor

prima instanță: Gh. Bîrsan dosarul nr. 2ra-1784/17

instanța de apel: Gh. Scutelnic, A. Albu, A. Toderaș

ÎNCHEIERE

11 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Anatolie

Șveț

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Svetlanei Șveț împotriva

lui Anatolie Șveț cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului

copilului minor și încasarea pensiei de întreținere a copilului minor

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 4 aprilie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Anatolie Șveț și menținută hotărârea Judecătoriei Edineț

din 17 noiembrie 2016, prin care acțiunea a fost admisă parțial

constată:

La 15 iunie 2016, Svetlana Șveț a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Anatolie Șveț, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și

Protecție a Familiei Edineț cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea

domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere a copilului minor.

În motivarea acțiunii a invocat că la 30 octombrie 1993, la Primăria comunei

Vadul-Rașcov r-nul Șoldănești a înregistrat căsătoria cu Anatolie Șveț.

Menționează că în rezultatul căsătoriei, la XXXX s-a născut fiul XXXX, iar

la XXXX fiica XXXX.

Indică că traiul împreună cu Anatolie Șveț a eșuat, din cauza

comportamentului acestuia, care des iniția certuri în familie și uneori aplica

violența asupra ei chiar și în prezența copiilor.

Având în vedere prevederile art. 2 Codul familiei, consideră inoportună

menținerea familiei, deoarece căsătoria lor poartă un caracter formal.

Consideră că este necesar de a determina domiciliul fiicei XXXX XXXX cu

mama, având în vedere vârsta fiicei care are necesitate de grijă, supraveghere și

educație, dar și este foarte atașată de ea.

1

Mai indică că dispune de condiții pentru a asigura copilul cu un nivel de trai

decent și adecvat pentru sănătatea și dezvoltarea fizică, intelectuală și spirituală.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 2, 33, 37, 38, 58, 63, 74, 76

Codul familiei, Legii privind drepturile copilului nr. 338 din 15 decembrie 1994 și

Convenției privind drepturile copilului din 20 noiembrie 1989.

Solicită admiterea acțiunii, desfacerea căsătoriei încheiate între ea și

Anatolie Șveț la data de 30 octombrie 1993, eveniment înregistrat și trecut în

registrul actelor de stare civilă cu nr. 29, de către Primăria comunei Vadul-Rașcov

r-nul Șoldănești, determinarea locului de trai al copilului minor XXXX XXXX,

născută la XXXX, cu mama, încasarea de la Anatolie Șveț în folosul ei a pensiei de

întreținere pentru copilului minor XXXX XXXX în sumă fixă a câte 1000 lei

lunar, din momentul adresării în instanța de judecată și până la atingerea

majoratului de către copil și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț din 17 noiembrie 2016, acțiunea a fost

admisă parțial.

A fost desfăcută căsătoria înregistrată la 30 octombrie 1993 de către

Primăria comunei Vadul-Rașcov r-nul Șoldănești cu nr. 29, între Svetlana Șveț și

Anatolie Șveț.

A fost menționat că la eliberarea certificatului despre desfacerea căsătoriei

de a încasa de la Anatolie Șveț în folosul statului taxa de stat în mărime de 500 %

din unitățile convenționale (100 lei) și de la Svetlana Șveț în folosul statului taxa

de stat în mărime de 500 % din unitățile convenționale (100 lei).

A fost stabilit locul de trai al copilului minor XXXX XXXX, născută la

XXXX, cu mama Svetlana Șveț.

A fost încasat de la Anatolie Șveț în beneficiul Svetlanei Șveț pensia de

întreținere a copilului minor XXXX XXXX, în sumă bănească fixă de 719 lunar,

din toate veniturile lunare, începând cu data de 15 iunie 2016 până la atingerea

majoratului copilului.

A fost încasat de la Anatolie Șveț în beneficiul Svetlanei Șveț cheltuielile de

judecată în sumă de 140 lei.

A fost încasat de la Anatolie Șveț în beneficiul statului taxa de stat în

mărime de 150 lei.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 4 aprilie 2017, a fost respins apelul

declarat de Anatolie Șveț și menținută hotărârea Judecătoriei Edineț din

17 noiembrie 2016.

La 17 iulie 2017, prin intermediul Oficiului Poștal, Anatolie Șveț a declarat

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 4 aprilie 2017, prin care a

solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei

spre rejudecare.

În motivarea recursului a invocat că prima instanță nu i-a primit referința și

în lipsa intimatei Svetlanei Șveț la ședințele de judecată, a fost lipsit de dreptul de a

demonstra corespunderea adevărului de cele ce contravin realității.

Menționează că participă la întreținerea fiicei XXXX XXXX, însă Svetlana

Șveț îi creează impedimente de a se vedea cu copilul.

2

Consideră eronată concluzia primei instanțe, precum că nu ar fi solicitat

stabilirea locului de trai al copilului minor cu dânsul.

În acest sens, relevă că la ședința de judecată a primei instanțe din

17 noiembrie 2016, a solicitat stabilirea domiciliului copilului minor cu el.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 16 mai 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 90) și care a fost recepționată de către recurent la 19 mai 2017, ceea ce se

atestă prin avizul de recepție anexat la dosar (f. d. 93).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 4 aprilie 2017, în

termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Anatolie Șveț nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

3

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Anatolie Șveț, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Anatolie Șveț ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Anatolie Șveț se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

4