2rc-663/17 — Contestația depusă asupra creanței

2rc-663/17 — Contestația depusă asupra creanței (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Prima instanță: A. Minciuna dosarul nr. 2rc-663/17

D E C I Z I E

11 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță

examinând recursurile declarate de Veaceslav Banaru și Andrei Banaru

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2017 cu privire la

contestația depusă de către administratorul insolvabilității Firmei de Producție și

Comerț „Rom-Prim” Societate cu Răspundere Limitată, Irina Selevestru asupra

creanțelor lui Veaceslav Banaru și Andrei Banaru față de debitorul Firma de

Producție și Comerț „Rom-Prim” Societate cu Răspundere Limitată,

adoptată în cadrul procedurii de insolvabilitate a Firmei de Producție și Comerț

„Rom-Prim” Societate cu Răspundere Limitată,

c o n s t a t ă

La 04 martie 2011, creditorul Silvia Țurcanu s-a adresat în judecată cu cerere

introductivă prin care a solicitat intentarea procesului de insolvabilitate față de

debitorul Firma de Producție și Comerț „Rom-Prim” Societate cu Răspundere

Limitată (în continuare FPC „Rom-Prim” SRL) (f.d. 3-4).

Prin încheierea Curții de Apel Economice din 14 martie 2011 (f.d. 5-6) s-a

admis spre examinare cererea introductivă față de debitorul FPC „Rom-Prim” SRL,

s-au aplicat măsuri de asigurare față de debitor, și anume s-a numit în calitate de

administrator provizoriu dl Iurie Ispas, s-a înlăturat debitorul de la gestionarea

patrimoniului, s-a pus sechestru pe toate bunurile debitorului, conturile bancare și

corespondența comercială, s-a suspendat executarea silită asupra bunurilor

debitorului, s-a pus sub interdicție înstrăinarea de către debitor a bunurilor sale, s-a

obligat administratorul provizoriu să notifice despre aplicarea măsurilor de asigurare

și să prezinte raport privind executarea măsurilor de asigurare, s-a obligat debitorul să

pună la dispoziția administratorului provizoriu documentele activității economice,

contabile și titlurile de valoare pentru documentare și s-a obligat administratorul

provizoriu să notifice părțile despre ședința fixată pentru 04 mai 2011, ora 10.00, în

incinta Curții de Apel Economice, mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 73.

Prin hotărârea Curții de Apel Economice din 16 iunie 2011 (f.d. 7-11), s-a

intentat procesul de insolvabilitate față de FPC „Rom-Prim” SRL; s-a desemnat în

funcția de administrator al insolvabilității, ÎI „Irina Selevestru”; s-a convocat

adunarea de raportare și validare a creanțelor pentru data de 19 septembrie 2011, ora

1

10.30, în incinta Curții de Apel Economice; s-a propus creditorilor să depună

creanțele la Curtea de Apel Economică până la adunarea de validare; s-a propus

creditorilor garantați să precizeze neîntârziat bunurile asupra cărora dețin un drept

prioritar precum și temeiul acestui drept; s-au menținut măsurile de asigurare aplicate

prin încheierea Curții de Apel Economică din 14 martie 2011; s-a dispus ca

administratorul provizoriu ÎI „Iurie Ispas” să transmită în termen de trei zile

administratorului insolvabilității ÎI „Irina Selevestru” toată documentația debitorului

insolvabil; și s-a dispus publicarea dispozitivului hotărârii în Monitorul Oficial, în

termen de 10 zile.

La 23 octombrie 2014 Veaceslav Banaru și Andrei Banaru au depus cerere

privind validarea creanțelor, prin care creditorul Veaceslav Banaru a solicitat

validarea creanței în mărime de 36 385 de lei față de debitorul insolvabil, iar

creditorul Andrei Banaru validarea creanței în mărime de 64 397 lei (f.d. 12).

Prin cererea de validare a creanței concretizată din 20 mai 2015 Veaceslav

Banaru a solicitat validarea creanței în sumă de 75 679,5 lei ce constituie restanța

salarială și suma de 147 820 de lei cu titlu de penalitate pentru neachitarea la timp a

salariului (f.d. 29-30).

Prin cererea de validare a creanței concretizată din 20 mai 2015 Andrei Banaru a

solicitat validarea creanței în sumă de 79 048,5 lei ce constituie restanța salarială și

suma de 175 380 de lei cu titlu de penalitate pentru neachitarea la timp a salariului

(f.d. 32-33).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2015 (f.d. 35-36 recto-verso)

s-au admis parțial cerere de validare a creanțelor depuse de creditorii Veaceslav

Banaru și Andrei Banaru; s-au validat ca creditori a debitorului FPC „Rom-Prim”

SRL Veaceslav Banaru cu suma de 75 679,5 lei și Andrei Banaru cu suma de 79048,5

lei; în rest, cerințele s-au respins; și s-a dispus că încheierea servește temei de

rectificare a tabelului creanțelor.

La 30 iunie 2016, administratorul insolvabilității, ÎI „Irina Selevestru” a depus

contestație împotriva creanțelor validate a creditorilor Veaceslav Banaru și Andrei

Banaru, solicitând admiterea contestației împotriva trecerii creanțelor lui Veaceslav

Banaru cu suma de 75 679,5 lei și lui Andrei Banaru cu suma de 79 048,5 lei; și

rectificarea tabelului definitiv consolidat al creanțelor înaintate față de patrimoniul

FPC „Rom-Prim” SRL, cu excluderea din tabel a creanțelor creditorilor Veaceslav

Banaru și Andrei Banaru (f.d. 37-41 recto-verso).

În motivarea cererii menționează că, anterior depunerii în instanța de

insolvabilitate a cererii de validare a creanței, la 05 mai 2009 Veaceslav Banaru și

Andrei Banaru s-au adresat în instanța de drept comun, și anume Judecătoria

Grigoriopol, cu acțiune civilă împotriva FPC „Rom-Prim” SRL, prin care au solicitat

încasarea salariului restant și repararea prejudiciului material și moral. Astfel, prin

hotărârea Judecătoriei Grigoriopol nr. 2-313/10 și nr.2-347/10 din 15 aprilie 2010,

definită și irevocabilă, s-au respins ca nefondate cererile de chemare în judecată

depuse de Veaceslav Banaru și Andrei Banaru privind încasarea salariului restant și

repararea prejudiciului material și moral.

Relevă administratorul insolvabilității că în cadrul dosarului civil examinat de

Judecătoria Grigoriopol s-au administrat înscrisuri care dovedesc incontestabil faptul

că Veaceslav Banaru și Andrei Banaru au primit, inclusiv prin transferuri pe card,

mijloacele financiare care au fost validate în cadrul procesului de insolvabilitate.

2

Astfel, administratorul indică faptul că prin copiile din dosarul civil nominalizat se

confirmă că, creditorii au primit salariile pretinse.

Mai mult decât atât, Veaceslav Banaru și Andrei Banaru au prezentat și

certificate eliberate de FPC„Rom-Prim” SRL care atestă faptul că la situația anului

2010 FPC „Rom-Prim” SRL nu are datorii față de aceștia.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2017 (f.d. 150-153

recto-verso) s-a admis contestația depusă de către administratorul insolvabilității

FPC„Rom-Prim” SRL, s-a radiat din tabelul definitiv consolidat al creanțelor

FPC„Rom-Prim” SRL creanța în sumă de 75 679,5 lei validată după Veaceslav

Banaru și creanța în sumă de 64 397 lei validată după Andrei Banaru și s-a dispus că

încheierea constituie temei de rectificare a tabelului definitiv consolidat al creanțelor

FPC„Rom-Prim” SRL.

În susținerea soluției adoptate, instanța de insolvabilitate a reținut că la

depunerea cererilor de validare a creanțelor, creditorii Veaceslav Banaru și Andrei

Banaru au omis de a informa instanța de insolvabilitate despre faptul că, anterior

intentării procesului de insolvabilitate, s-au adresat în instanța de drept comun cu

cerere de încasare a salariului restant pentru perioada 2007 – 2008 Veaceslav Banaru

și pentru perioada 2007 – 2009 Andrei Banaru.

Astfel, prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol nr. 2-313/10 și nr. 2-347/10 din

15 aprilie 2010, devenită irevocabilă, s-au respins ca neîntemeiate cerințele acestora,

deoarece pentru perioada anilor 2007-2009 debitorul FPC „Rom-Prim” SRL nu avea

nici o restanță la salariu față de Veaceslav Banaru și Andrei Banaru.

A notat instanța de insolvabilitate că, prin cererile de validare a creanțelor

concretizate, depuse la 20 mai 2015 Veaceslav Banaru și Andrei Banaru pretind la

validarea creanțelor pentru aceeași perioadă 2007-2009, perioadă care a fost deja

supusă examinării de către Judecătoria Grigoriopol și care deja s-a expus asupra

netemeiniciei cerințelor creditorilor. Prin urmare, aceasta demonstrează lipsa

creanțelor lui Veaceslav Banaru și Andrei Banaru față de patrimoniul FPC „Rom-

Prim” SRL.

În această ordine de idei, instanța inferioară a conchis că existența unei hotărâri

judecătorești irevocabile, prin care s-a stabilit lipsa datoriilor salariale ale debitorului

insolvabil față de Veaceslav Banaru și Andrei Banaru, exclude existența creanțelor

lui Veaceslav Banaru și Andrei Banaru față de FPC „Rom-Prim” SRL, motiv pentru

care creanțele acestora urmează a fi radiate din tabel.

La 12 iulie 2017, Veaceslav Banaru și Andrei Banaru au declarat recurs

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2017, solicitând

repunerea în termen a recursului, admiterea recursului și casarea încheierii recurate,

cu soluționarea prin decizie a problemei în fond și respingerea contestației

administratorului insolvabilității FPC „Rom-Prim” SRL (f.d. 158-162).

În motivarea recursului invocă faptul că nu au fost înștiințați în modul prevăzut

de lege despre data, ora și locul petrecerii ședinței de judecată. În acest sens

menționează că au fost citați legal doar pentru ședința din 09 februarie 2017, însă, din

imposibilitate de a se prezenta la această ședință, au depus cerere de amânare a

acesteia.

Susțin recurenții că nu au fost citați pentru ședința de judecată din 20 februarie

2017, în care s-a examinat contestația administratorului insolvabilității și pronunțat

actul de dispoziție asupra acestei chestiuni. Consideră că prin necitare li s-a încălcat

3

dreptul la un proces echitabil.

Subsecvent, invocă faptul că încheierea instanței de insolvabilitate le-a fost

înmânată în limba de stat, limbă pe care nu o posed, circumstanță care i-a lipsit de

posibilitatea de a cunoaște conținutul încheierii și de a exercita calea de atac în cadrul

termenului legal.

Cu privire la legalitatea soluției pronunțate de instanța de insolvabilitate,

recurenții relevă că hotărârea Judecătoriei Grigoriopol, care a fost pusă la baza

încheierii Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2017, nu poate servi temei pentru

admiterea contestației împotriva încheierii de validare a creanțelor sale față de

debitorul insolvabil, deoarece obiectul cauzei civile examinate în acel proces a fost

încasarea plăților salariale în beneficiul lui Andrei Banaru în sumă de 679 368 de lei

pentru munca suplimentară, cheltuieli de detașare, cheltuieli pentru traumă și

repararea prejudiciului moral, precum și încasarea în beneficiul lui Veaceslav Banaru

a sumei de 679 368 cu titlu de plăți salariale pentru munca suplimentară și în zilele de

sărbători, cheltuieli de detașare și compensație a prejudiciului moral. Prin urmare,

obiectul acelui litigiu nu a constitui încasarea plăților salariale în mărime de câte

64397 de lei în beneficiul lui Veaceslav Banaru și Andrei Banaru.

Mai mult decât atât, susțin că creanțele sale au fost validate în baza certificatelor

de salarii eliberate în anul 2012, după devenirea irevocabilă a hotărârii Judecătoriei

Grigoriopol.

Cu titlu secundar, menționează că legalitatea creanțelor lui Veaceslav Banaru și

Andrei Banaru a fost verificată de către Curtea Supremă de Justiție, fapt ce confirmă

și legalitatea încheierii de validare a creanțelor.

La 12 septembrie 2017, Veaceslav Banaru și Andrei Banaru au declarat recurs

suplimentar împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2017,

solicitând repunerea în termen a recursului, admiterea recursului și casarea încheierii

recurate, cu soluționarea prin decizie problemei în fond și respingerea contestației

administratorului insolvabilității FPC „Rom-Prim” SRL (f.d. 171-173).

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Veaceslav Banaru și Andrei Banaru urmează a fi respins, cu menținerea încheierii

Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2017, din următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă,

instanța de recurs după ce examinează recursul împotriva încheierii este în drept să

respingă recursul și să mențină încheierea.

Conform art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității, procesul de insolvabilitate se

desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale

prezentei legi.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității, hotărârile și încheierile instanței

de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data

pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul de

procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei

calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

În acest sens, Colegiul relevă că termenul de recurs este un termen de procedură

imperativ, astfel încât nerespectarea lui atrage decăderea din dreptul de a mai exercita

4

calea de atac, iar depunerea acestuia peste termen va fi respins ca tardivă, fără a iniția

o abordare a recursului în fond. Impunerea unui termen de valorificare a căii de atac

are drept scop disciplinarea justițiabililor și garantarea securității raporturilor juridice.

În context, sancțiunea decăderii din dreptul de acces la jurisdicția Curții Supreme de

Justiție constituie, de asemenea, un factor de securitate juridică, sancțiune conținută

în regula de 15 zile, care curge de la data pronunțării hotărîrii contestate recurentului

și împiedică o permanentă repunere în discuție a soluțiilor irevocabile pronunțate de

instanțele de judecată.

Astfel, instanța de recurs constată faptul că, încheierea recurată a fost pronunțată

de Curtea de Apel Chișinău la 20 februarie 2017 în ședință publică, fapt consemnat în

procesul-verbal al ședinței de judecată din aceeași dată (f.d. 148-149), iar cererea de

recurs a fost depusă la 12 iulie 2017, conform amprentei sigiliului aplicate pe recurs

(f.d.158).

Prin urmare, se constată că în speță a fost omis termenul legal de declarare a

recursului, or, în condițiile speței, termenul de 15 zile de exercitare a căii de atac în

ordine de recurs a început să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice

pronunțării actului de dispoziție recurat – 21 februarie 2017, exigențe ce se desprind

din prevederile art. 8 din Legea insolvabilității în coroborare cu dispozițiile art. 111

alin. (3) din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța de recurs opinează că potrivit

principiului nemo censetur ignorare legem nimeni nu poate fi considerat că nu

cunoaște legea. Prin urmare, se prezumă că participanții la proces au cunoștință de

dispozițiile legale și, prin prisma dispozițiile art. 56 alin. (1) și (3) din Codul de

procedură civilă, urmează să dea dovadă de diligență și să se intereseze de soarta și

etapa la care se află cauza în care sunt implicați și cu titlu de consecință să respecte

termenul legal în vederea demarării căii de atac.

În contextul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că

reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie respectate pentru

exercitarea unei căi de atac, urmărește să asigure o bună administrare a justiției și, în

particular, să respecte principiul securității raporturilor juridice și că cei interesați

trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli să fie aplicate. S-a

subliniat că aceste termene urmăresc mai multe scopuri importante, și anume să

garanteze securitatea juridică fixând un termen pentru acțiuni, să pună pe eventualii

pârâți la adăpost de plângeri introduse foarte târziu care ar fi, probabil, mai dificil de

combătut, și să împiedice nedreptățile ce s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi

chemate să se pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult timp în urmă,

plecând de la elemente de probă cărora nu li s-ar mai putea acorda credit și care ar fi

incomplete din cauza timpului scurs (cauza Brumărescu împotriva României, cauza

Marckx împotriva Belgiei).

În cauza Melnic împotriva Republicii Moldova, Curtea a constatat violarea art. 6

la recuperarea prejudiciilor, a unui recurs depus peste termen, fără a se expune asupra

obiecției reclamantului că recursul este tardiv.

Succesiv, instanța de recurs nu poate accepta alegațiile recurenților precum că

aceștia „au fost în așteptarea înmânării copiei încheierii instanței de insolvabilitate”,

or, materialele cauzei atestă că, la 18 aprilie 2017, instanța de insolvabilitate a

expediat în adresa recurenților Andrei Banaru și Veaceslav Banaru, care au aceiași

adresă de corespondență, încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2017

5

(f.d. 155 verso, 156 verso, 157). Însă, potrivit procesului-verbal întocmit de factorul

poștal, trimiterile poștale nu au fost livrate și au fost returnate expeditorului ca fiind

„nereclamate”

La acest capitol, instanța de recurs decelează că articolul 100 din Codul de

procedură civilă prescrie în alineatul (1) că, cererea de chemare în judecată și actele

de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra

semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare

recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc

sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și

confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.

Potrivit art. 105 alin. (1) și (5) din Codul de procedură civilă, citația și

înștiințarea se trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin persoana

împuternicită de judecată. Data înmînării citației sau înștiințării se înscrie pe citație

sau înștiințare în partea care se înmînează destinatarului, precum și pe cotor, care se

restituie instanței. Citația sau înștiințarea adresată persoanei fizice se înmînează

personal contra semnătură pe cotor. Citația sau înștiințarea adresată unei organizații

se înmînează persoanei cu funcție de răspundere respective contra semnătură pe cotor

sau, în cazul absenței acesteia, se înmînează în același mod unui alt angajat,

considerîndu-se recepționată de organizație.

În conformitate cu art.106 din Codul de procedură civilă, dacă destinatarul

refuză să primească citația sau înștiințarea, persoana împuternicită să o înmâneze

consemnează refuzul pe citație sau înștiințare și o restituie instanței judecătorești.

Persoana care refuză să primească citația sau înștiințarea se consideră înștiințată

despre locul, data și ora ședinței de judecată sau despre locul, data și ora efectuării

unui act procedural. Neprezentarea ei în instanță nu împiedică judecarea pricinii sau

efectuarea actului procedural.

Sensul autentic al dispoziției art. 106 din Codul de procedură civilă, determinat

din perspectiva interpretării logico-gramaticale a textului legal, denotă faptul că,

refuzul de a primi citația sau înștiințarea ori nereclamarea destinatarului, pentru

ridicarea corespondenței, poate fi tractată că ultimului i s-a comunicat actul de

procedură.

Colegiul opinează că comunicarea actelor de procedură este acțiunea de

importantă majoră în desfășurarea procesului civil, a cărui îndeplinire are ca scop

încunoștințarea părților asupra termenului la care sunt chemate să se înfățișeze în fața

instanței de judecată învestită cu soluționarea litigiului dintre ele, pentru a-și formula

apărările și susținerile referitoare la obiectul acelui litigiu și ulterior formula

dezacordul cu soluția dată de instanță, asigurând astfel două principii fundamentale

ale procesului civil: principiul dreptului la apărare și cel al contradictorialității

dezbaterilor.

La caz, este relevantă practica CtEDO, care în cauza Russu împotriva Moldovei

(nr. 7413/05, 13 noiembrie 2008) a notat că în practică, instanțelor de judecată

naționale nu acceptă ca probă suficientă faptul expedierii unei scrisori de către o

instanță judecătorească, ci solicită dovada expedierii (§§ 23‑28).

La acest capitol, Colegiul reiterează că, potrivit datelor inscripționate pe plicul

DS2000764926AS (f.d. 155, 156 recto-verso), precum și informației din sistemul

servicii on-line „Track&Trace” prestate de ÎS „Poșta Moldovei” (f.d. 157), termenul

de păstrare a trimiterii poștale destinată recurenților Andrei Banaru și Veaceslav

6

Banaru a fost de 30 de zile, termen în care ultimii avea obligația pozitivă de a se

prezenta la Oficiul Poștal și de a o ridica, or potrivit pct. 82 din Regulile privind

prestarea serviciilor poștale, trimiterile poștale cu mențiunea „Predarea în mînă

proprie”, „Citație” sau „Înștiințare” se înmânează personal destinatarului. În lipsa

acestuia, în cutia poștală individuală se lasă avizul de sosire pentru primirea trimiterii

în unitatea poștală. Trimiterile poștale adresate persoanelor fizice și juridice, sediul

cărora se află în afara localităților (stații meteorologice, ferme etc.), se ridică în

unitățile poștale, cu forțele și mijloacele proprii, de către destinatari. Prin urmare, se

deduce că instanța de insolvabilitate a respectat dispozițiile legale ce guvernează

instituția comunicării actelor de procedură.

Prin urmare, alegațiile recurenților precum că aceștia „au fost în așteptarea

înmânării copiei încheierii instanței de insolvabilitate”, nu pote fi reținute, deoarece

normele legale citate incidente speței și citate supra prescriu imperativ că încheierea

instanței de insolvabilitate poate fi contestată în termen de 15 zile calendaristice din

data pronunțării și nu din data când titularul căii de atac a luat cunoștință cu actul de

dispoziție judecătoresc. Or, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea

loc decît într-un anumit cadru prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor

exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după expirarea cărora

valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Mai mult, instanța subliniază și

faptul că părțile interesate în cadrul unui proces, trebuie să urmărească cu bună-

credință desfășurarea procesului, remarcă sugerată și de jurisprudența Curții

Europene.

La fel, nu poate fi acceptată nici alegația recurenților precum că nu au exercitat

în termen calea de atac, deoarece nu le-a fost comunicat actul de dispoziție

judecătoresc în limba pe care o posedă. Or, potrivit art. 24 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, persoanele interesate în soluționarea pricinii care nu posedă sau nu

vorbesc limba moldovenească sînt în drept să ia cunoștință de actele, de lucrările

dosarului și să vorbească în judecată prin interpret.

La caz, Colegiul desprinde că recurenții nu au demonstrat că și-au valorificat

dreptul de a solicita instanței de insolvabilitate comunicarea încheierii din 20

februarie 2017 cu traducere în limba pe care o posedă. Mai mult decât atât, este

remarcabil faptul că cererea de recurs din 12 iulie 2017 (f.d. 158-162) și cererea de

recurs suplimentară din 12 septembrie 2017 (f.d. 171-173) sunt întocmite în limba de

stat, iar semnatari al recursurilor sunt personal recurenții Veaceslav Banaru și Andrei

Banaru, circumstanță care denotă caracterul de rea-credință al acestora și scopul de a

duce în eroare instanța de recurs.

În cumulul circumstanțelor relevate supra, raportate la normele legale ce

guvernează raportului litigios, instanța de recurs opinează că recurenții, prin

comportamentul său pasiv, au demonstrat lipsă de interes față de cauza civilă în care

sunt implicați și astfel nu au întreprins măsurile necesare de protejare a dreptului său

de acces la instanță, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea recurenților Veaceslav

Banaru și Andrei Banaru de repunere în termen a recursului declarat împotriva

încheierii Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2017 și, cu titlu de consecință,

respingerea recursului ca fiind tardiv, circumstanță care în final împiedică examinarea

recursului în fond, or în caz contrar, s-ar aduce atingere dreptului părții adverse la un

proces echitabil consacrat de art. 6 CEDO.

7

În conformitate cu art. 1 alin. (4) din Legea inslovabilității, art. 445 alin. (1)

lit.a) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e

Se respinge cererea recurenților Veaceslav Banaru și Andrei Banaru privind

repunerea în termen a recursului declarat împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău

din 20 februarie 2017 adoptată în cadrul procedurii de insolvabilitate a Firmei de

Producție și Comerț „Rom-Prim” Societate cu Răspundere Limitată, asupra

contestației depusă de către administratorul insolvabilității Firmei de Producție și

Comerț „Rom-Prim” Societate cu Răspundere Limitată, Irina Selevestru asupra

creanțelor lui Veaceslav Banaru și Andrei Banaru față de debitorul Firma de

Producție și Comerț „Rom-Prim” Societate cu Răspundere Limitată.

Se respinge recursul declarat de Veaceslav Banaru și Andrei Banaru împotriva

încheierii Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2017.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2017 adoptată în

cadrul procedurii de insolvabilitate a Firmei de Producție și Comerț „Rom-Prim”

Societate cu Răspundere Limitată, asupra contestației depusă de către administratorul

insolvabilității Firmei de Producție și Comerț „Rom-Prim” Societate cu Răspundere

Limitată, Irina Selevestru asupra creanțelor lui Veaceslav Banaru și Andrei Banaru

față de debitorul Firma de Producție și Comerț „Rom-Prim” Societate cu Răspundere

Limitată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

8