3ra-1111/17 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1111/17

prima instanță – (Judecătoria Chișinău) E.Palanciu

instanța de apel – (Curtea de Apel Chișinău) A.Minciuna, V.Mihaila, L.Popova

Î N C H E I E R E

11 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Galina Startulat

judecători Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Mancevchi Oleg și Rusu

Galina,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Mancevschi Oleg,

Rusu Galina și societatea cu răspundere limitată „Val-Consulting” împotriva Primăriei

mun.Chișinău și Consiliului mun.Chișinău privind anularea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2017 prin care s-a respins

apelul declarat de Mancevchi Oleg și Rusu Galina și s-a menținut hotărîrea judecătoriei

Chișinău din 17 februarie 2017,

c o n s t a t ă :

La 17 iunie 2016 Mancevchi Oleg, Rusu Galina și societatea cu răspundere limitată

„Val-Consulting” s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei

mun.Chișinău și Consiliului mun.Chișinău solicitând recunoașterea ca nelegitim a

refuzului Consiliului mun.Chișinău de a emite actul administrativ privind vînzarea

terenului aferent a imobilului privat amplasat în mun.Chișinău str. Vlaicu Pîrcălab, 57,

obligarea Consiliului mun.Chișinău să emită decizia privind vînzarea terenului aferent

imobilului privat amplasat în mun.Chișinău, str. Vlaicu Pîrcălab, 57, obligarea Primăriei

mun. Chișinau să încheie cu proprietarii imobilului contractul de vînzare-cumpărare a

terenului aferent imobilul.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții au reiterat că, sunt

proprietarii apartamentelor nr.8,9,10,11 din casa de locuint situată pe str. Vlaicu Pîrcălab,

57, mun.Chișinău.

Proprietarii imobilelor menționate la 22 aprilie 2016 au îniantat Consiliului mun.

Chișinău și Primăriei mun. Chișinău o cerere prin care au solicitat administrației publice

locale să le fie vîndut terenul aferent imobilului amplasat în mun. Chișinău str. Vlaicu

Pîrcălab, 57.

Prin răspunsul nr.21/827 din 19 mai 2016 Consiliul municipal Chișinău a refuzat

vînzarea terenului, iar ca motivație a făcut referire la decizia Consiliului mun. Chișinău

1

nr.6/29 din 19 mai 2009 cu privire la formarea unui teren al domeniului public din

proprietatea publică a municipiului Chișinău", prin care s-a suspendat orice

deetatizare a bunurilor imobile amplasate în cartierul de pe str. Veronica Micle. str.

Alexandru Pușkin. str. Vlaicu Pîrcălab și bd. Ștefan cel Mare și Sfînt în mun.

Chișinău.

Consideră că refuzul privind vînzarea terenului aferent imobilului privat este

neîntemeiat și ilegal, deoarece legislația în vigoare, inclusiv prevederile art.11 Codul

funciar și art.4.8,9 din Legea privind prețul normativ și modul de vînzare-cumpărare a

pământului nr.1308 din 25 iulie 1997, asigură dreptul proprietarilor caselor de locuit

la cumpărarea terenului aferent și stabilește obligația autorităților administrației

publice locale de a atribui în proprietate cetățenilor sectoarelor de teren ocupate de

case și anexe gospodărești.

Refuzând valorificarea dreptului legal instituit prin legile menționate prin

invocarea existenței propriului act și anume, decizia Consiliului municipal Chișinău

nr.6/29 din 19 mai 2009 "Cu privire la formarea unui teren al domeniului public din

proprietatea publică a municipiului Chișinău", Consiliul municipal Chișinău și

Primăria mun.Chișinău în mod arbitrar le-a încălcat dreptul instituit prin lege, dat fiind

faptul că consiliile locale nu sunt în drept de a suspenda efectele juridice ale Legii

privind prețul normativ și modul de vînzare-cumpărare a pământului.

La 14 iulie 2016 Mancevschi Oleg, Rusu Calina și societatea cu răspundere

limitată "Val-Consulting" au depus o cerere suplimentară, prin care pe lîngă

pretențiile invocate inițială au solicitat și anularea parțială a pct.6 al deciziei

Consiliului municipal Chișinău nr.6/29 din 19 mai 2009 "Cu privire la formarea unui

teren al domeniului public din proprietatea publică a municipiului Chișinău", în partea

suspendării deetatizării terenului aferent imobilului amplasat în mun. Chișinău str.

Vlaicu Pîrcălab, 57.

Prin hotărîrea judecătoriei Chișinău din 17 februarie 2017 pretenția

reclamanților privind anularea parțială a pct.6 al deciziei Consiliului municipal

Chișinău nr.6/29 din 19 mai 2009 "Cu privire la formarea unui teren al domeniului

public din proprietatea publică a municipiului Chișinău în partea suspendării

deetatizării terenului aferent imobilului amplasat în mun. Chișinău str. Vlaicu

Pîrcălab, 57, a fost respinsă ca tardivă.

Pretențiile privind recunoașterea ilegală a refuzului Consiliului municipal

Chișinău privind vînzarea terenului aferent imobilului, obligarea Consiliului

municipal Chișinău să emită decizie privind vînzarea terenului aferent imobilului,

obligarea Primăriei să încheie cu proprietarii imobilului contractul de vînzare-

cumpărare a terenului aferent imobilului, repararea prejudiciului moral au fost

respinse ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că cerința reclamanților privind

anularea parțială a pct.6 al deciziei Consiliului municipal Chișinău nr.6/29 din

19.05.2009 "Cu privire la formarea unui teren al domeniului public din proprietatea

publică a municipiului Chișinău în partea suspendării deetatizării terenului aferent

imobilului amplasat în mun. Chișinău str. Vlaicu Pîrcălab 57, cade sub incidența Legii

contenciosului administrativ, care prevede termenul de prescripție de 30 zile, iar

reclamanții s-au adresat în instanța de judecată tocmai la 14 iulie 2016 contestând

2

decizia dată, neprezentând careva probe, ce ar confirma omiterea termenului pentru

depunerea acțiunii din motive întemeiate,

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 10 martie 2017, Mancevschi Oleg

și Rusu Galina au declarat apel nemotivat, ulterior la 15 mai 2017 au depus apel motivat

solicitând, admiterea apelului, casarea hotărîrii judecătoriei Chișinău din 17 februarie

2017 și pronunțarea unei noi decizii de admitere a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2017 a fost respins apelul

declarat de Mancevschi Oleg și Rusu Galina și s-a menținut hotărîrea judecătoriei

Chișinău din 17 februarie 2017.

Pentru menținerea hotărârii prime instanțe instanța de apel a mai menționat că,

dreptul exclusiv de a decide asupra terenului este autoritățile publice, iar o eventuală

hotărâre judecătorească privind obligarea Consiliului și a Primăriei mun. Chișinău să

emită un act administrativ solicitat de reclamanți ar constitui o imextiune în activitatea

acestor organe.

La 21 august 2017 Mancevschi Oleg și Rusu Galina au declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2017 și a hotărârii judecătoriei Chișinău din

17 februarie 2017, solicitând admiterea recursului, anularea hotărârilor menționate și

pronunțarea unei noi decizii de admitere a cererii de chemare în judecată.

Ca temei de drept recurentul a invocat art.432 alin.2) lit. a) și c) din Codul de

procedură civilă care statuează că se consideră că normele de drept material au fost

încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea

care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea.

În motivarea cererii de recurs au indicat că, atît instanța de apel cît și instanța de

fond nu au constatat corect toate circumstanțele pricinii.În opinia recurentului termenul

de contestare a actului adminsitrativ nu a fost omis, fiind contestat în termenul legal.

Susține că este greșită concluzia instanțelor investite cu judecarea cauzei în fond

precum că cerința privind anularea parțială a pct.6 al deciziei Consiliului municipal

Chișinău nr.6/29 din 19 mai 2009 "Cu privire la formarea unui teren al domeniului

public din proprietatea publică a municipiului Chișinău în partea suspendării

deetatizării terenului aferent imobilului amplasat în mun. Chișinău str. Vlaicu Pîrcălab

nr.57, a fost înaintată tardiv, deoarece la caz termenul de adresare în instanța de judecată

urma a fi calculat din data recepționării răspunsului la cererea prealabilă, dat fiind faptul

că decizia Consiliului mun. Chișinău nr.6/29 din 19 mai 2009 le-a devenit cunoscută

odată cu recepționarea răspunsului.

A indicat că, circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii nu au fost

constatate și elucidate pe deplin de instanțele investite cu judecarea fondului și nu au

aplicat corect legea materială.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

3

Cu referire la termenul de declarare a recursului instanța de recurs constatată că

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 07 iunie 2017.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit scrisorii de comunicare decizia motivată a fost expediată în adresa

participanților la proces la 14 iunie 2017 și recepționată de recurenți la 04 iulie 2017,

potrivit copiei plicului poștal (f.d.12 Vol. II).

Cererea de recurs a fost declarată la 21 august 2017, respectiv în termenul prevăzut

de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie

un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-

se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

4

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,

pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Mancevschi Oleg și

Rusu Galina, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Mancevschi Oleg și Rusu Galina.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Galiana Stratulat

judecători Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

5