3ra-75/21 — contestarea actului administrativ

3ra-75/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-75/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani: (jud: I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău: (jud: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

17 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Consiliul mun. Chișinău,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului mun.

Chișinău, Primăriei mun. Chișinău, Valeriu Jereghe, cu privire la anularea actului

administrativ și a contractului de vânzare-cumpărare,

împotriva deciziei din 23 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul depus de Consiliul mun. Chișinău împotriva hotărârii din

05 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 27 decembrie 2018 Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Chișinău, Primăriei mun.

Chișinău, Valeriu Jereghe, cu privire la anularea actului administrativ și a contractului

de vânzare-cumpărare.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin decizia Consiliului municipal

Chișinău nr. 7/19-9 din 18 octombrie 2018 „Despre operarea unor modificări în

hotarele terenului aferent obiectivului privat din str. xxxxxxxxx, nr. 26/6, deținut în

proprietate de Valeriu Jereghe” s-a decis înstrăinarea lotului de pământ cu suprafața de

0,xx32 ha din str. xxxxxxxxx, nr. 26xx6, mun. Chișinău.

Reclamantul Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a menționat că a

efectuat controlul, sub aspectul legalității al actului administrativ vizat, în temeiul art.

64 al Legii nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală și

a constatat că decizia în cauză contravine prevederilor legislației în vigoare.

În conformitate cu art. 68 al Legii nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind

1

administrația publică locală, prin notificarea nr. 1304/OT4-1048 din 11 noiembrie 2018

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a solicitat Consiliului municipal

Chișinău abrogarea, în termen de 30 de zile, a actului administrativ considerat ilegal,

însă până la moment Consiliul municipal Chișinău nu a adoptat nicio decizie cu privire

la examinarea notificării înaintate de către Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de

Stat, urmând după examinarea notificării, să respingă cererea, sau să o admită și după

caz, să revoce sau să modifice actul administrativ.

Conform art.68 alin.(3) din Legea privind administrația publică locală, în termen

de 30 de zile de la data primirii notificării, autoritatea locală emitentă trebuie să

modifice sau să abroge actul contestat. Or, decizia contestată contravine prevederilor

legale și anume prevederilor art.77 alin.(3), alin.(5) din Legea privind administrația

publică locală, care prevede că, bunurile domeniului privat al unității administrativ-

teritoriale pot fi înstrăinate, date în administrare, în arendă ori în locațiune, în condițiile

legii.

Înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locațiune a bunurilor

proprietate a unității administrativ-teritoriale se fac prin licitație publică, organizată în

condițiile legii.

Regulamentul privind licitațiile cu strigare și cu reducere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr.136 din 10 februarie 2009 stabilește că, organizarea și desfășurarea

licitației este condiționată de prioritatea prețului maxim propus.

Reclamantul a relatat, că organizarea licitației publice presupune liberul acces și

egalitatea tuturor doritorilor de a obține dreptul la arendarea bunurilor proprietate

publică a unității administrativ-teritoriale.

În corespundere cu art. 14 alin. (2) lit. d) din Legea privind administrația publică

locală, consiliul local decide vânzarea, privatizarea, concesionarea sau darea în arendă

ori în locațiune a bunurilor domeniului privat al satului (comunei), orașului

(municipiului), după caz, în condițiile legii.

Reclamantul a menționat, că în conformitate cu art. 4 alin. (9) din Legea nr. 1308

din 25 iulie 1997 privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului,

vânzarea-cumpărarea terenurilor proprietate publică utilizate în procesul tehnologic,

aferente obiectivelor privatizate sau supuse privatizării, aferente obiectivelor private,

precum și celor aferente construcțiilor nefmalizate, se efectuează la prețul normativ al

pământului. Terenul care, după parametri și amplasare, nu poate fi format ca bun imobil

de sine stătător se vinde prin concurs sau la licitație deținătorilor de terenuri adiacente.

În cazul în care există un singur deținător de teren adiacent, vânzarea- cumpărarea

terenului/care nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se efectuează la prețul

normativ al pământului. Această prevedere se aplică și relațiilor de arendă a unor astfel

de terenuri. Celelalte terenuri se vând prin concurs sau la licitație, cu excepțiile

prevăzute de lege. Astfel, consideră că asupra terenului specificat în decizia notificată,

urmau să fie aplicate prevederile legislației expuse mai sus.

Ulterior, la 20 martie 2019 reclamantul a depus o cerere suplimentară, formulând

pretenții și împotriva Primăriei municipiului Chișinău și Valeriu Jereghe, invocând că

ulterior depunerii acțiunii a constatat, că în baza deciziei contestate de către Primăria

mun. Chișinău a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare a terenului aferent din

04 decembrie 2018, asupra terenului vizat în decizia contestată, motiv din care solicită

2

anularea contractului de vânzare - cumpărare încheiat între Primăria mun. Chișinău și

Valeriu Jereghe din 04 decembrie 2018. Ori, art. 334 alin.(3) Cod civil, prevede că

actul juridic sau clauza care contravin unei dispoziții legale imperative, ce nu prevede

expres sancțiunea nulității sunt nule sau anulabile dacă această sancțiune trebuie

aplicată pentru ca scopul dispoziției legale încălcate să fie atins.

Prin urmare, în privința lotului de pământ cu suprafața de 0,x2 ha vizat în pct. 1

din decizia notificată, urmau a fi aplicate prevederile legale enunțate. Or, instanța de

judecată, în litigiul în care parte la proces este autoritatea publică, ce are competențe în

relațiile funciare, va verifica dacă aceasta nu a depășit limitele competențelor prevăzute

de legislația în vigoare, fiind verificate în acest sens actele de identificare a terenului,

locul aflării și hotarele acestuia. Depășirea limitelor competenței de către autoritatea

publică constituie temei de anulare a actelor adminitrative adoptate și a actelor

subsecvente actului administrativ.

Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei Consiliului mun.

Chișinău nr. 7/19-9 din 18 octombrie 2018 „Despre operarea unor modificări în

hotarele terenului aferent obiectivului privat din str. xxxxxxxxx, nr. 2x6, deținut în

proprietate de Valeriu Jereghe”, precum și anularea contractului de vânzare-cumpărare

încheiat între Primăria mun. Chișinău și Valeriu Jereghe, din 04 decembrie 2018.

Prin hotărârea din 05 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a

fost admisă acțiunea depusă de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat

împotriva Consiliului municipal Chișinău, Primăriei municipiului Chișinău și Valeriu

Jereghe, cu privire la anularea actului administrativ și a contractului de vânzare-

cumpărare, s-a anulat în tot decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 7/19-9 din

18 octombrie 2018 „Despre operarea unor modificări în hotarele terenului aferent

obiectivului privat din str. xxxxxxxxx, nr. 2x6, deținut în proprietate de Valeriu

Jereghe”, s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare nr. x5 din 04 decembrie 2018,

încheiat între Primăria mun. Chișinău și Valeriu Jereghe.

Prin decizia din 23 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

depus de Consiliul mun. Chișinău împotriva hotărârii din 05 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza de contencios administrativ la cererea

de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat

împotriva Consiliului mun. Chișinău, Primăriei mun. Chișinău și Valeriu Jereghe, cu

privire la anularea actului administrativ și a contractului de vânzare-cumpărare.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că drept urmare a cererii și

actelor prezentate de către Valeriu Jereghe, avizul și soluția urbanistică elaborate de

către Direcția generală arhitectură, urbanism și relații funciare, extrasul din Registrul

bunurilor imobile, la 18 octombrie 2018 de către Consiliul mun. Chișinău a fost emisă

decizia nr. 7/19-9 „Despre operarea unor modificări în hotarele terenului aferent

obiectivului privat din str. xxxxxxxxx, nr. 2x6, deținut în proprietate de Valeriu

Jereghe”, prin care la pct. 1 a fost dispusă modificarea configurației lotului de pământ

din str. xxxxxxxxx, nr. 2x6, codul cadastral 01xxxxxxxx1, transmis în proprietate

privată în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2/1-228 din 25 ianuarie 2005,

care se expune în redacția planului anexat la prezenta decizie, cu condiția achitării

prealabile a prețului de 25000 de lei, pentru diferența de suprafață (0,0032 ha) (f.d. 7-

8).

3

Conform extrasului din Registrul bunurilor imobile, terenul cu nr. cadastral

0xxxxxxxxxxxx1, cu suprafața de 0,007 ha, aparține cu drept de proprietate lui Valeriu

Jereghe, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 2/1-228 din 25 ianuarie 2005

(f.d.83).

Instanța de apel a invocat prevederile art. 3 alin. (2) al Legii nr. 436-XVI din

28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, conform căruia autoritățile

administrației publice locale beneficiază de autonomie decizională, organizațională,

gestionară și financiară, au dreptul la inițiativă în tot ceea ce privește administrarea

treburilor publice locale, exercitându-și, în condițiile legii, autoritatea în limitele

teritoriului administrat.

Conform art. 14 alin. (2) lit. d) al Legii nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006

privind administrația publică locală, pornind de la domeniile de activitate ale

autorităților administrației publice locale de nivelul întîi stabilite la art.4 al Legii

privind descentralizarea administrativă, consiliul local realizează următoarele

competențe, decide vînzarea, privatizarea, concesionarea sau darea în arendă, în

comodat ori în locațiune a bunurilor domeniului privat al satului (comunei), orașului

(municipiului), după caz, în condițiile legii.

Conform art. 77 alin. (5) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind

administrația publică locală, înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în

locațiune a bunurilor proprietate a unității administrativ-teritoriale se fac prin licitație

publică, organizată în condițiile legii, cu excepția cazurilor stabilite expres prin lege.

Conform art. 4 din Legea nr. 121 din 04 mai 2007 privind administrarea și

deetatizarea proprietății publice, raporturile ce țin de administrarea și deetatizarea

proprietății publice sînt reglementate de legislația civilă, funciară, fiscală, de alte acte

normative, precum și de tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte.

Terenurile aferente bunurilor care se privatizează sau bunurilor private, precum și

terenurile destinate construcțiilor, se privatizează în condițiile prezentei Legi, ale Legii

privind prețul normativ și modul de vînzare-cumpărare a pămîntului, ale altor legi și

ale regulamentelor aprobate de Guvern.

Totodată, conform pct. 2 din Regulamentul privind licitațiile cu strigare și cu

reducere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 136 din 10 februarie 2009, organizarea

și desfășurarea licitațiilor este condiționată de publicarea prealabilă a comunicatului

informativ cu privire la licitație; familiarizarea participanților cu bunurile expuse la

licitație și/sau cu rezultatele activității lor economico-financiare; asigurarea liberului

acces la licitație și a drepturilor egale pentru toți participanții, cu excepția celor lipsiți

de acest drept, conform art.26 din Legea nr. 121-XVI din 04 mai 2007 privind

administrarea și deetatizarea proprietății publice; prioritatea prețului maxim propus,

precum și, informarea publicului asupra rezultatelor licitațiilor.

Raportând prevederile normelor citate la circumstanțele cauzei, instanța de apel a

indicat, că instanța de fond, întemeiat a ajuns la concluzia privind anularea deciziei

contestate, ori procedura de înstrăinare a terenului cu numărul cadastral 0xxxxxx41 din

str. xxxxxxxxx, 2x6, mun. Chișinău nu a fost respectată, cert este faptul, că Consiliul

municipal Chișinău nici nu a publicat comunicatul informativ cu privire la licitație, nu

a familiarizat eventualii participanți cu bunurile expuse la licitație, nu a dat prioritate

prețului maxim propus și nu a informat publicul asupra rezultatelor licitațiilor.

4

Instanța de apel consideră, că nu poate servi drept temei pentru respingerea

acțiunii argumentul apelantului, precum că legislatorul a stabilit și o categorie de

situații-excepții de la prevederile expres stabilite prin lege fără organizarea licitațiilor

sau concursurilor funciare, care nu contravine legislației și este un drept inalienabil al

proprietarului patrimoniului public.

Instanța de apel a indicat că doar după elucidarea posibilității sau imposibilității

formării bunului imobil, conform procedurii stabilite la art. 16 din Legea nr. 354 din

28 octombrie 2004 cu privire la formarea bunurilor imobile, pot fi aplicabile după caz

prevederile art. 4 alin. (9) din Legea nr. 1308 din 25 iulie 1997 privind prețul normativ

și modul de vânzare-cumpărare al pământului, situație care nu se constată în prezenta

speță.

Instanța de apel a apreciat ca fiind declarativ argumentul apelantului/pârât,

precum că prin planul de situație al terenului și avizul subdiviziunii specializate din

cadrul Direcției generale arhitectură, urbanism și relații funciare și documentația de

urbanism, care a stat la baza perfectării planului lotului, anexă la decizia Consiliul mun.

Chișinău nr.7/19-9 din 18 octombrie 2018, au fost concretizate hotarele și suprafața

terenului nefuncțional și care a fost pus în valoare, în modul stabilit de Regulamentul

privind gestionarea resurselor funciare municipale, aprobat prin decizia Consiliului

municipal Chișinău nr. 3/23 din 02 aprilie 2013, cu condiția ca beneficiarul la

încheierea contractului să achite valoarea de piață în mărime de 25000 de lei, calculat

conform raportului de evaluare, ori legiuitorul a prevăzut expres procedura formării

bunului imobil, care urma a fi respectată de către apelant, cu prezentarea probelor

confirmative în acest sens, însă care n-au fost prezentate.

Instanța de apel a conchis, că prima instanță just a concluzionat, că prin adoptarea

deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 7/19-9 din 18 octombrie 2018 „Despre

operarea unor modificări în hotarele terenului aferent obiectivului privat din str.

xxxxxxxxx, nr. 2x6, deținut în proprietate de Valeriu Jereghe”, Consiliul mun.

Chișinău a încălcat normele procedurale legale, nerespectând modul de înstrăinare a

terenului dat, fără a fi necesară indicarea unor anumite condiții față de intimatul/pârât

Valeriu Jereghe, prin achitarea unei sume de bani la încheierea contractului, care este

situație ulterioară organizării unei licitații investită prin lege. Prin urmare, este

întemeiată și concluzia instanței de fond cu privire la anularea inclusiv, și a

contractului de vânzare-cumpărare a terenului aferent, încheiat între Primăria mun.

Chișinău și Valeriu Jereghe la 04 decembrie 2018, ca fiind un act juridic încheiat

ulterior emiterii deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 7/19-9 din 18 octombrie 2018

„Despre operarea unor modificări în hotarele terenului aferent obiectivului privat din

str. xxxxxxxxx, nr. 2x6 deținut în proprietate de Valeriu Jereghe” care s-a constatat a

fi ilegală în fond.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de

03 noiembrie 2020, Consiliul mun. Chișinău a contestat-o cu recurs, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu

pronunțarea unei noi decizii de respingere a acțiunii depuse de Oficiul Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat.

Recurentul Consiliul mun. Chișinău, în motivarea recursului a invocat că la

examinarea cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au

5

importanță pentru soluționarea cauzei în fond, concluziile instanței de apel sunt în

contradicție cu circumstanțele cauzei, precum și faptul că normele de drept material și

procedural au fost aplicate eronat, deoarece temeiuri de anulare a actului administrativ

individual nu au fost constatate.

Recurentul Consiliul mun. Chișinău a invocat că legislatorul a stabilit o categorie

de situații-excepții de la prevederile expres stabilite prin lege, privind înstrăinarea

directă a terenurilor proprietate a autorității publice locale, fără organizarea licitațiilor

sau concursurilor funciare, care nu contravine legislației și este un drept inalienabil al

proprietarului patrimoniului public, și anume la art. 4 alin. (9) din Legea nr. 1308 din

25 iulie 1997 privind prețul normativ și modul de vânzare - cumpărare a pământului în

care este stipulat, că vânzarea-cumpărarea terenurilor proprietate publică utilizate în

procesul tehnologic, aferente obiectivelor privatizate sau supuse privatizării, aferente

obiectivelor private, precum și celor aferente construcțiilor nefinalizate, se efectuează

la prețul normativ al pământului. Terenul, care după parametri și amplasare, nu poate

fi format ca bun imobil de sine stătător se vinde prin concurs sau la licitație deținătorilor

de terenuri adiacente. În cazul în care există un singur deținător de teren adiacent,

vânzarea-cumpărarea terenului care nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se

efectuează la prețul normativ al pământului.

Recurentul a relatat, că conform situației urbanistice și planului de amplasare a

terenului, porțiunea de teren are formă dreptunghiulară și se mărginește cu terenul aflat

în folosință pe trei laturi și anume: de la nord, est și vest, iar hotarul de sud se

mărginește cu porțiunea de teren municipală, care servește drept acces către magazinul

existent pentru cetățeni și pentru deservirea magazinului. Porțiunea de teren, care

conform situației urbanistice este amplasată în fața imobilului existent nu poate fi expus

la privatizare prin licitație, din motiv că îngrădește calea de acces spre imobilul

proprietate privată a lui Valeriu Jereghe, or, acest teren este unica cale de acces spre

proprietatea privată.

Astfel, recurentul a menționat, că terenul litigios este pentru deservirea bunului

imobil proprietate privată, iar o eventuală decizie de anulare a deciziei Consiliului

municipal Chișinău nr. 7/19-9 din 18 august 2018, ar limita dreptul la acces în

construcția proprietate privată, or terenul care se învecinează cu construcția lui Valeriu

Jereghe este teren, ce face parte din domeniul public fiind delimitat prin decizia

Consiliului mun. Chișinău și înregistrat în Registrul bunurilor imobile, respectiv

terenurile din domeniul public nu pot fi îngrădite de nimeni și nu pot fi folosite ca cale

de acces, spre un bun imobil particular.

Recurentul a relatat, că suprafața de teren de 0,xx2 ha (xx mp2) constituie terenul

nefuncțional, în sensul prevederilor pct. 2 din Regulamentul privind gestionarea

resurselor funciare municipale, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr.

3/23 din 02 aprilie 2013. Terenurile respective sunt sectoare de teren proprietate

municipală, care după parametri și amplasare nu admit posibilitatea amplasării de noi

obiective distincte conform documentației de urbanism, planuri urbanistice zonale sau

de detaliu, nu pot apărea ca obiecte de drept de sine stătătoare independente, conform

condițiilor de formare a bunurilor imobile și care, în cazul în care nu sunt alți deținători

adiacenți interesați, pot fi atribuite, cu titlu oneros contra plată, beneficiarilor funciari

separat, sau împreună cu terenul aferent, fără organizarea licitațiilor funciare.

6

Conform pct. 25 lit. j) și lit. g) din Regulamentul privind gestionarea resurselor

funciare municipale, aprobat prin decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 3/23 din

02 aprilie 2013, subdiviziunile municipale specializate în relații funciare și în

urbanism, vor asigura stabilirea hotarelor și suprafețelor terenurilor, condițiilor folosirii

acestora în conformitate cu normele de formare a bunurilor imobile și documentația de

urbanism, precum și perfectarea și eliberarea planurilor geometrice ale terenurilor.

Astfel, prin planul de situație al terenului și avizul subdiviziunii specializate din

cadrul Direcției generale arhitectură, urbanism și relații funciare și documentația de

urbanism, care a stat la baza perfectării planului lotului, anexă la decizia Consiliului

mun. Chișinău nr. 7/19-9 din 18 octombrie 2018, au fost concretizate hotarele și

suprafața terenului nefuncțional și care a fost pus în valoare, în modul stabilit de

Regulamentul privind gestionarea resurselor funciare municipale, aprobat prin decizia

Consiliului mun. Chișinău nr. 3/23 din 02 aprilie 2013, cu condiția ca beneficiarul la

încheierea contractului să achite valoarea de piață în mărime de 25000 de lei, calculat

conform raportului de evaluare.

Recurentul a invocat, că conform prevederilor regulamentare, organizarea

licitației publice de adjudecare a dreptului asupra terenului este posibilă doar în privința

suprafețelor de teren libere de construcții și care admit amplasarea de noi construcții

distincte și nu au grevări în favoarea terților, ori terenul în cauză este prea mic de

32 m2 și nu poate fi format ca bun imobil separat pentru a fi supus spre adjudecare. La

emiterea planului de încadrare în teritoriu și avizului pentru perfectarea planului-anexă

la decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 7/19-9 din 18 octombrie 2018, de către Direcția

generală arhitectură, urbanism și relații funciare s-a ținut cont de regimul arhitectural

urbanistic existent, inclusiv de documentația de urbanism elaborată, căile de acces,

sistemul tehnico-edilitar și normativele în vigoare, retragerile necesare de la obiectivele

vecine, precum și faptul că nu există alți deținători de terenuri adiacente legitim

interesați. Valeriu Jereghe este singurul deținător de teren adiacent legitim interesat și

respectiv, deține dreptul exclusiv de preferință.

Recurentul consideră, că Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a

interpretat eronat legislația în vigoare, făcând referire că terenul litigios urma a fi scos

la licitație, în temeiul prevederilor art. 77 alin. (2) din Legea privind administrația

publică locală. Ori, prezentul teren nu poate fi format ca bun imobil separat și respectiv

nu poate fi scos la licitație publică, fiind învecinat doar cu terenul deja proprietate

privată a lui Valeriu Jereghe, respectiv doar proprietarul avea dreptul exclusiv de

preferință să-l procure, deoarece învecinat cu acest teren mai este doar drumul de uz

comun proprietate a administrației publice locale.

La 24 noiembrie 2020 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Oficiului

Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat și Valeriu Jereghe, copia recursului depus de

Consiliul mun. Chișinău împotriva deciziei din 23 septembrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței (f.d. 36, vol. II).

Intimații Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, Valeriu Jereghe, nu și-

au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus referințe la recursul

Consiliului mun. Chișinău împotriva deciziei din 23 septembrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

7

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Completul relevă că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la

23 septembrie 2020, fiind notificată recurentului Consiliul mun. Chișinău la

20 octombrie 2020, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică activă

liliana.matei@justice.md, anexat la materialele cauzei (f.d. 21, vol. II).

Astfel, recursul depus la 03 noiembrie 2020 este depus cu respectarea termenului

prevăzut de lege. (f.d. 26-35, vol. II).

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Consiliul mun. Chișinău în

raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursurile se declară inadmisibile în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

8

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de Consiliul mun. Chișinău este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Consiliul mun. Chișinău se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

9