3ra-1128/17 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1128/17

prima instanță: Judecătoria Centru mun.Chișinău

Judecător: Gh.. Stratulat

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: L. Bulgac, Gr. Dașchevici, D. Manole

Î N C H E I E R E

1 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Consiliul municipal

Chișinău,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău,

intervenienți accesorii Șileaev Lorena și Șileaev Constantin cu privire la contestarea

actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Consiliului municipal Chișinău și menținută hotărârea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 16 septembrie 2016, prin care acțiunea a fost

admisă,

c o n s t a t ă :

La data de 04 august 2015, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Chișinău,

intervenienți accesorii Șileaev Lorena și Șileaev Constantin cu privire la contestarea

actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 19 mai 2015, Consiliul mun.

Chișinău a adoptat decizia nr. 3/33-1 prin care a autentificat dreptul de proprietate

privată comună dnei Șileaev Lorena și dlui Șileaev Constantin asupra lotului de

pământ cu suprafața de 1352 m. p din str. Vlaicu Pîrcălab 8 pentru deservirea și

exploatarea imobilului existent, decizie pe care o consideră ilegală.

Menționează că la 29 iunie 2015 a înaintat Consiliului mun. Chișinău

notificarea nr. 1304/OT4-1295, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 3/33-1 din 19

mai 2015, iar la 24 iulie 2015, în adresa sa a parvenit răspunsul nr.07-119/4513 prin

care s-a refuzat abrogarea actului administrativ solicitat.

Susține că prin efectul actului administrativ contestat s-a decis autentificarea

dreptului de proprietate privată comună, conform cotelor-părți din imobil dnei

Șileaev Lorena și dlui Șileaev Constantin asupra lotului de pământ cu suprafața de

1352 m.p din str. Vlaicu Pîrcălab 8 pentru deservirea și exploatarea imobilului

1

existent, însă potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile, pe terenul cu nr.

cadastral XXXXX indicat în decizie, sunt amplasate două blocuri locative înregistrate

cu drept de proprietate după Republica Moldova.

Consideră reclamantul că decizia nr. 3/33-1 din 19 mai 2015 a fost adoptată

contrar prevederilor art. art. 1, 9 al Legii condominiului în fondul locativ nr. 913 din

30 martie 2000, pct.4 din Regulamentul cu privire la modul de transmitere în

proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă în localitățile urbane,

aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 984 din 21 septembrie 1998.

Solicită, reclamantul Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, anularea

deciziei nr-3/33-1 din 19 mai 2015 ,,Cu privire la autentificarea dreptului de

proprietate privată comună asupra lotului de pământ din str. Vlaicu Pîrcălab 8”.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 16 septembrie 2016,

acțiunea a fost admisă integral, fiind anulată decizia Consiliului mun. Chișinău nr.

3/33-1 din 19 mai 2015 ,,Cu privire la autentificarea dreptului de proprietate privată

comună asupra lotului de pământ din str. Vlaicu Pîrcălab 8”.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017, a fost respins apelul

declarat de Consiliul mun. Chișinău și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 10 august 2017, Consiliul mun. Chișinău a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să

fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe sunt neîntemeiate și ilegale, deoarece la adoptarea acestora au fost încălcate

normele de drept material.

Totodată, instanțele nu au determinat circumstanțele reale ale cauzei, au dat o

calificare greșită raportului material litigios, au soluționat greșit conflictul dintre

normele cuprinse în diferite acte normative și au aplicat și interpretat eronat legea și

analogia ei.

La fel, a indicat recurentul că instanța de apel nu a luat în considerație faptul că

decizia contestată a fost emisă întru executarea unei hotărâri a instanței de judecată

definitive și irevocabile.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

După cum denotă din actele cauzei, copia deciziei instanței de apel din 26

ianuarie 2017, a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces, inclusiv

recurentului Consiliului mun. Chișinău la data de 10 mai 2017, fapt ce se confirmă

prin scrisoarea de însoțire cu nr. 5584 ce se conține la dosar (f.d.108), însă careva

date privind recepționarea acesteia de către destinatari, materialele cauzei nu conțin.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul Consiliului mun. Chișinău s-a

conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 10 august 2017, împotriva

deciziei instanței de apel din 26 ianuarie 2017, în termen.

La data de 22 septembrie 2017, în adresa intimaților, Oficiul Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat, Șileaev Lorena, Șileaev Constantin a fost expediată

copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

2

Însă, intimații nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și în termenul

stabilit nu au depus referință asupra recursului declarat de Consiliul mun. Chișinău

Examinând temeiurile recursului declarat de către Consiliul mun. Chișinău în

raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Consiliul mun. Chișinău

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

3

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Consiliul mun. Chișinău.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Consiliul municipal Chișinău se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

4