2ra-1658/17 — decaderea din drepturile parintesti

prima instanță: V. Stratan dosarul nr. 2ra-1658/17

instanța de apel: M. Guzun, N. Simciuc, Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

04 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Tatiana Ariton,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Ariton împotriva lui

Viorel Ariton, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului,

Botanica cu privire la decăderea din drepturile părintești,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 martie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Tatiana Ariton și a fost menținută hotărârea

Judecătoriei Botanica, municipiul Chișinău din 30 iunie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 01 februarie 2016, Tatiana Ariton a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Viorel Ariton, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului, Botanica cu privire la decăderea din drepturile părintești.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 27 februarie 2010, la

OSC, Botanica a încheiat căsătoria cu Viorel Ariton și trecută în registrul actelor de

stare civilă cu nr. 158.

Menționează că, prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 04

octombrie 2012, căsătoria cu pârâtul a fost desfăcută, locul de trai al copilului minor

XXXXX a fost determinat cu mama Tatiana Ariton. A fost dispusă încasarea din

contul pârâtului a pensiei alimentare pentru întreținerea copilului minor XXXXX, în

beneficiul reclamantei în mărime de 1/4 din salariu și toate felurile de venituri

începând cu 15 mai 2012 și până la atingerea majoratul copilului.

Susține că, după eliberarea titlului executoriu, Viorel Ariton a achitat o

perioadă de timp o anumită sumă de bani, dar în ultimul an nu a achitat nimic.

Indică că, copilul minor are peste patru ani, dar pe tatăl său biologic nu-l

cunoaște. Pârâtul nu s-a interesat niciodată de soarta fiicei minore, nu a văzut-o nici

la o zi de naștere, nu i-a dăruit nici un cadou, îi crează ei și fiicei sale minore

impedimente la plecarea în afara țării. De educația copilului se ocupă doar ea, pârâtul

1

nu participat și nici nu participă sub nici o formă la întreținerea copilului, nici la

educația și instruirea lui.

Solicită decăderea pârâtului din drepturile părintești în privința copilului minor,

- XXXXX, născut la XXXX.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 30 iunie 2016 acțiunea

a fost respinsă ca nefondată.

Prima instanță, respingând acțiunea și-a argumentat concluzia prin faptul că, nu

a fost dovedit faptul că decăderea din drepturile părintești a lui Viorel Ariton este în

interesul superior al copilului.

Totodată, prima instanță a reținut că, unicul argument probat al reclamantei

privind necesitatea decăderii din drepturile părintești a pârâtului este eschivarea de la

plata pensiei de întreținere, care este o obligație de care pârâtul nu este eliberat la

decăderea din drepturile părintești.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 martie 2017 a fost respins apelul

declarat de către Tatiana Ariton și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 09 iunie 2017, Tatiana Ariton a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești

pronunțate în cauza dată și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe sunt ilegale, deoarece au fost emise cu încălcarea normele de drept

material și, anume, a fost interpretată eronat legea, au fost apreciate în mod arbitrar

probele prezentate.

Susține că, și-a formulat cererea de decădere din drepturile părintești a lui

Viorel Ariton față de copilul minor în baza art. 67 lit. a) și c) din Codul familiei, însă

instanța de apel și-a motivat soluția făcând trimitere la art. 67 lit. h) din Codul

familiei, or, acest temei este unul nefondat și abuziv în raport cu circumstanțele

cauzei, ceea ce a dus la soluționarea greșită a cauzei.

Afirmă că, au fost prezentate suficiente probe care atestă lipsa interesului lui

Viorel Ariton față de copilul minor, precum informațiile Executorului judecătoresc

Nicolae Pașa nr. 019pa-50/12 din 05 decembrie 2016 și nr. 019pa-50/12 din 11 mai

2017, Confirmarea centrului municipal de plasament și reabilitare a copilului de

vârstă fragedă a Direcției Municipale pentru Protecția Drepturilor Copilului nr. 225

din 18 aprilie 2016, Confirmarea creșei grădinițe nr. 137 a Direcție Educație, Tineret

și Sport, Rîșcani nr. 02 din 29 aprilie 2016, Trimiterea Extrasul ÎMSP AMT Botanica

din 26 aprilie 2016, procesele-verbale privind actul de constatare din 04 mai 2012 și

05 mai 2012, a Comisariatului de poliție Botanica, avertizarea lui Viorel Ariton din

data de 05 mai 2012, asupra cărora instanțele de judecată nu s-a expus și nu le-au dat

nici o apreciere.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele

cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării deciziei contestate

pentru a determina respectarea termenului de declarare a recursului.

2

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Tatiana Ariton nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

3

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Tatiana Ariton asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul Tatianei Ariton ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin.(1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Tatiana Ariton se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

judecătorii Luiza Gafton

Mariana Pitic

4