2ra-1404/16 — incasarea pensiei de intretinere a copiilor minori

Prima instanță, Jud. Botanica mun. Chișinău: E. Galușceac dosarul nr. 2ra-1404/16

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

A. Panov, A. Minciuna, M. Moraru

Î N C H E I E R E

17 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Iuliana Oprea, Mariana Pitic

examinînd, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Guțu Andrei,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Svetlanei Guțu împotriva

lui Guțu Andrei cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Guțu Andrei și menținută hotărîrea Judecătoriei

Botanica mun. Chișinău din 09 noiembrie 2015,

c o n s t a t ă

La 28 septembrie 2015, Guțu Svetlana a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Guțu Andrei cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copiilor

minori.

În motivarea acțiunii, Guțu Svetlana a invocat că din căsătoria cu Guțu Andrei

au doi copii minori: Guțu Adriana născută la 19 iunie 2004 și Guțu Maria-Cătălina

născută la 31 martie 2009.

Indică reclamanta că din cauza înrăutățirii relației cu Guțu Andrei, căsătoria

dintre ei a fost desfăcută la 15 ianuarie 2015. Pîrîtul nu-și onorează pe deplin

obligațiile în calitate de tată al copiilor minori, contribuția acestuia ocazională fiind

insuficientă pentru a le acorda fiicelor un trai decent. Mai mult ca atît, fiica Guțu

Maria-Cătălina este bolnavă, avînd gradul II de invaliditate și necesită îngrijiri și

cheltuieli suplimentare, însă pîrîtul manifestă neglijență și indiferență față de

sănătatea acesteia.

Din considerentele menționate, Guțu Svetlana solicită încasarea din contul

pîrîtului a pensiei de întreținere a copiilor minori într-o sumă bănească fixă. Potrivit

informației prezentată de Biroul Național de Statistică nr. 20-21/468 din 28

septembrie 2015, valoarea minimului de existență în sate pentru un copil în vîrstă de

1-6 ani constituie 1381,5 lei, iar pentru un copil în vîrstă de 7-17 ani – 1823,8 lei.

Solicită Guțu Svetlana încasarea din contul lui Andrei Guțu a pensiei de

întreținere a copiilor minori în mărime de 1823, 30 lei pentru fiica Guțu Adriana și

1381, 50 lei pentru fiica Guțu Maria-Cătălina.

1

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 09 noiembrie 2015,

acțiunea a fost admisă parțial, s-a încasat de la Guțu Andrei în beneficiul Svetlanei

Guțu pensia pentru întreținerea copiilor minori în mărime de 900 lei pentru Guțu

Adriana și în mărime de 700 lei pentru Guțu Maria-Cătălina lunar, începînd cu 28

septembrie 2015 și pînă la atingerea majoratului de către copii. S-a încasat din

contul lui Guțu Andrei în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 576 lei. În rest,

pretențiile reclamantei au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2016, a fost respins apelul

declarat de către Guțu Andrei și menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 09 noiembrie 2015.

La 08 aprilie 2016, în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) CPC, Guțu Andrei

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2016 și hotărîrii Judecătoriei Botanica

mun. Chișinău din 09 noiembrie 2015 în partea ce ține de cuantumul pensiei de

întreținere a copiilor minori și mărimea taxei de stat, cu emiterea în această parte a

unei noi hotărîri de încasare a pensiei de întreținere a copiilor minori în mărime de

1/3 din salariu.

În susținerea recursului, Guțu Andrei a invocat că instanțele ierarhic inferioare

nu au ținut cont de probele prezentate de către acesta ce au importanță majoră pentru

examinarea pricinii, și anume copia carnetului de muncă, extrasul din contul

personal și certificatul eliberat de SC „Mavitex-Cons” SRL, care confirmă că Guțu

Andrei este angajat în cîmpul muncii în calitate de montator și are un salariu în

sumă de 1200 lei. Astfel, recurentul, avînd un venit lunar de 1200 lei, este în

imposibilitate de a achita pensia de întreținere în mărime de 1600 lei, fiind peste

limita posibilităților sale financiare.

Consideră recurentul Guțu Andrei eronată aprecierea instanței de apel a

faptului că dînsul începînd cu luna mai 2015 a primit salariu în mărime de 2400 lei,

care mărindu-se lunar a ajuns în luna septembrie 2015 în mărime de 7200 lei,

deoarece în extrasul din contul personal al salariatului sunt indicate două rubrici:

salariu curent și salariu cumulativ. Respectiv, suma de 2400 lei primită de către

recurentul-pîrît reprezintă salariul cumulativ pentru lunile aprilie și mai 2015.

Afirmă recurentul că instanțele ierarhic inferioare au interpretat în mod eronat

prevederile legii, emițînd în consecință hotărîri ilegale și neîntemeiate, or, art. 75

alin. (1) Codul familiei nu prevede posibilitatea de a dispune încasarea pensiei de

întreținere reieșind din salariul mediu și valoarea minimului de existență.

La 16 mai 2016, în adresa intimatei a fost expediată copia recursului declarat de

către Guțu Andrei, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței la recurs.

La 06 iunie 2016, Guțu Svtelana a depus referință, solicitînd respingerea

recursului declarat de către Guțu Andrei, deoarece recurentul duce intenționat în

eroare instanțele de judecată invocînd că venitul său lunar constituie suma de 1200

lei.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de către Guțu Andrei este inadmisibil, din următoarele

considerente.

2

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. alin. (2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de către Guțu Andrei nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanța de apel și nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut argumentul recurentului Guțu Andrei precum că instanțele

ierarhic inferioare nu au ținut cont de înscrisurile prezentate de către acesta cu

privire la mărimea salariului și au interpretat în mod eronat art. 75 alin. (1) Codul

familiei, care nu prevede posibilitatea de a dispune încasarea pensiei de întreținere

reieșind din salariul mediu și valoarea minimului de existență, din următoarele

considerente.

Prin prisma art. 76 Codul familiei, în cazurile cînd încasarea pensiei de

întreținere sub forma unei cote din salariu lezează substanțial interesele uneia dintre

părți, instanța poate să stabilească cuantumul pensiei de întreținere într-o sumă

bănească fixă. La încasarea pensei de întreținere într-o sumă bănească fixă, se ține

cont nu doar de starea materială a părților, dar și de alte circumstanțe importante,

3

după cum ar fi informația eliberată de Biroul Național de Statistică cu privire la

valoarea minimului de existență pentru un copil.

Prin urmare, ținînd cont de faptul că ambii părinți în egală măsură poartă

răspundere pentru dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și socială a copilului, și

reieșind în primul rînd din interesele copiilor, care sunt lezate substanțial prin

încasarea pensiei de întreținere sub forma unei cote din salariu, instanța de judecată

stabilește cuantumul pensiei de întreținere într-o sumă bănească fixă nu mai mică

decît valoarea minimului de existență pentru un copil conform informației Biroului

Național de Statistică.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu

denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de

drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și

urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept

procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia

în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.

Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii,

asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către

Guțu Andrei ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2),

art. 433 lit. a) și art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Guțu Andrei se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iuliana Oprea

Mariana Pitic

4