2ra-1404/16 — incasarea pensiei de intretinere a copiilor minori

Prima instanță, Jud. Botanica mun. Chișinău: E. Galușceac dosarul nr. 2ra-1404/16 Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău: A. Panov, A. Minciuna, M. Moraru Î N C H E I E R E 17 august 2016 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea, Mariana Pitic examinînd, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Guțu Andrei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Svetlanei Guțu împotriva lui Guțu Andrei cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de către Guțu Andrei și menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 09 noiembrie 2015, c o n s t a t ă La 28 septembrie 2015, Guțu Svetlana a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Guțu Andrei cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori. În motivarea acțiunii, Guțu Svetlana a invocat că din căsătoria cu Guțu Andrei au doi copii minori: Guțu Adriana născută la 19 iunie 2004 și Guțu Maria-Cătălina născută la 31 martie 2009. Indică reclamanta că din cauza înrăutățirii relației cu Guțu Andrei, căsătoria dintre ei a fost desfăcută la 15 ianuarie 2015. Pîrîtul nu-și onorează pe deplin obligațiile în calitate de tată al copiilor minori, contribuția acestuia ocazională fiind insuficientă pentru a le acorda fiicelor un trai decent.

Mai mult ca atît, fiica Guțu Maria-Cătălina este bolnavă, avînd gradul II de invaliditate și necesită îngrijiri și cheltuieli suplimentare, însă pîrîtul manifestă neglijență și indiferență față de sănătatea acesteia. Din considerentele menționate, Guțu Svetlana solicită încasarea din contul pîrîtului a pensiei de întreținere a copiilor minori într-o sumă bănească fixă. Potrivit informației prezentată de Biroul Național de Statistică nr. 20-21/468 din 28 septembrie 2015, valoarea minimului de existență în sate pentru un copil în vîrstă de 1-6 ani constituie 1381,5 lei, iar pentru un copil în vîrstă de 7-17 ani – 1823,8 lei. Solicită Guțu Svetlana încasarea din contul lui Andrei Guțu a pensiei de întreținere a copiilor minori în mărime de 1823, 30 lei pentru fiica Guțu Adriana și 1381, 50 lei pentru fiica Guțu Maria-Cătălina.

1 Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 09 noiembrie 2015, acțiunea a fost admisă parțial, s-a încasat de la Guțu Andrei în beneficiul Svetlanei Guțu pensia pentru întreținerea copiilor minori în mărime de 900 lei pentru Guțu Adriana și în mărime de 700 lei pentru Guțu Maria-Cătălina lunar, începînd cu 28 septembrie 2015 și pînă la atingerea majoratului de către copii. S-a încasat din contul lui Guțu Andrei în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 576 lei. În rest, pretențiile reclamantei au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2016, a fost respins apelul declarat de către Guțu Andrei și menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 09 noiembrie 2015. La 08 aprilie 2016, în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) CPC, Guțu Andrei a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2016 și hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 09 noiembrie 2015 în partea ce ține de cuantumul pensiei de întreținere a copiilor minori și mărimea taxei de stat, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri de încasare a pensiei de întreținere a copiilor minori în mărime de 1/3 din salariu. În susținerea recursului, Guțu Andrei a invocat că instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont de probele prezentate de către acesta ce au importanță majoră pentru examinarea pricinii, și anume copia carnetului de muncă, extrasul din contul personal și certificatul eliberat de SC „Mavitex-Cons” SRL, care confirmă că Guțu Andrei este angajat în cîmpul muncii în calitate de montator și are un salariu în sumă de 1200 lei.

Astfel, recurentul, avînd un venit lunar de 1200 lei, este în imposibilitate de a achita pensia de întreținere în mărime de 1600 lei, fiind peste limita posibilităților sale financiare. Consideră recurentul Guțu Andrei eronată aprecierea instanței de apel a faptului că dînsul începînd cu luna mai 2015 a primit salariu în mărime de 2400 lei, care mărindu-se lunar a ajuns în luna septembrie 2015 în mărime de 7200 lei, deoarece în extrasul din contul personal al salariatului sunt indicate două rubrici: salariu curent și salariu cumulativ.

Respectiv, suma de 2400 lei primită de către recurentul-pîrît reprezintă salariul cumulativ pentru lunile aprilie și mai 2015. Afirmă recurentul că instanțele ierarhic inferioare au interpretat în mod eronat prevederile legii, emițînd în consecință hotărîri ilegale și neîntemeiate, or, art. 75 alin. (1) Codul familiei nu prevede posibilitatea de a dispune încasarea pensiei de întreținere reieșind din salariul mediu și valoarea minimului de existență. La 16 mai 2016, în adresa intimatei a fost expediată copia recursului declarat de către Guțu Andrei, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței la recurs. La 06 iunie 2016, Guțu Svtelana a depus referință, solicitînd respingerea recursului declarat de către Guțu Andrei, deoarece recurentul duce intenționat în eroare instanțele de judecată invocînd că venitul său lunar constituie suma de 1200 lei.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Guțu Andrei este inadmisibil, din următoarele considerente. 2 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4). Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Guțu Andrei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse. Nu poate fi reținut argumentul recurentului Guțu Andrei precum că instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont de înscrisurile prezentate de către acesta cu privire la mărimea salariului și au interpretat în mod eronat art. 75 alin. (1) Codul familiei, care nu prevede posibilitatea de a dispune încasarea pensiei de întreținere reieșind din salariul mediu și valoarea minimului de existență, din următoarele considerente.

Prin prisma art. 76 Codul familiei, în cazurile cînd încasarea pensiei de întreținere sub forma unei cote din salariu lezează substanțial interesele uneia dintre părți, instanța poate să stabilească cuantumul pensiei de întreținere într-o sumă bănească fixă. La încasarea pensei de întreținere într-o sumă bănească fixă, se ține cont nu doar de starea materială a părților, dar și de alte circumstanțe importante, 3 după cum ar fi informația eliberată de Biroul Național de Statistică cu privire la valoarea minimului de existență pentru un copil.

Prin urmare, ținînd cont de faptul că ambii părinți în egală măsură poartă răspundere pentru dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și socială a copilului, și reieșind în primul rînd din interesele copiilor, care sunt lezate substanțial prin încasarea pensiei de întreținere sub forma unei cote din salariu, instanța de judecată stabilește cuantumul pensiei de întreținere într-o sumă bănească fixă nu mai mică decît valoarea minimului de existență pentru un copil conform informației Biroului Național de Statistică. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în fapt a acesteia. Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Guțu Andrei ca inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Guțu Andrei se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Mariana Pitic 4