2ra-62/18 — decăderea din drepturile părintești

prima instanță: I. Cotea dosarul nr. 2ra-62/18

instanța de apel: G. Vavrin, I. Dănăilă, R. Petrov

Î N C H E I E R E

10 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

reprezentantul Tatianei Condorachi, avocatul Alexandru Adam împotriva deciziei

Curții de Apel Cahul din 15 august 2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana

Condorachi împotriva lui Ion Condorachi, intervenient accesoriu Direcția pentru

drepturile copilului or. Cahul cu privire la decăderea din drepturile părintești,

c o n s t a t ă:

La 05 octombrie 2016 Tatiana Condorachi a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva lui Ion Condorachi, intervenient accesoriu Direcția pentru

drepturile copilului or. Cahul cu privire la decăderea din drepturile părintești.

În motivarea acțiunii a menționat că din căsătoria cu Ion Condorachi au un

copilXXXXX, ulterior căsătoria fiind desfăcută.

Menționează că prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 11 iulie 2013 s-a încasat

de la pîrît pensie alimentară pentru întreținerea copilului minor în mărime de ¼

cotă-parte din toate tipurile de venit.

Susține că, pîrîtul de 5 ani a abandonat copilul și nu a contribuit la întreținerea

și educația acestuia, eschivîndu-se de la exercitarea obligațiunilor părintești,

inclusiv de la plata pensiei de întreținere, circumstanțe pe care le consideră că

pîrîtul urmează a fi decăzut din drepturile părintești față de copilul minor.

Solicită decăderea din drepturile părintești a lui Ion Condorachi față de

copilul XXXXX și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 18 ianuarie 2017 s-a admis acțiunea. S-a

decăzut din drepturile părintești Ion Condorachi în privința copiluluiXXXXX. S-a

încasat de la Ion Condorachi în folosul Tatianei Condorachi cheltuielile de judecată

în mărime de 2250 de lei.

În susținerea poziției, prima instanță a reținut că, din moment ce părțile au

început să locuiască separat, pîrîtul nu a contribuit cu mijloace financiare sau ajutor

1

direct la creșterea și educarea copilului, neprezentînd probe ce ar demonstra

efectuarea transferurilor bănești.

La fel, prima instanță a ajuns la concluzia că circumstanțele invocate în

susținerea cererii de chemare în judecată și-au găsit confirmare, iar pe cale de

consecință a dispus și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 15 august 2017 s-a admis apelul

declarat de Ion Condorachi și avocatul Eugen Grosu. S-a casat integral hotărîrea

Judecătoriei Cahul, sediul central din 18 ianuarie 2017 și s-a pronunțat o nouă

hotărîre prin care s-a respins acțiunea înaintată de Tatiana Condorachi împotriva

lui Ion Condorachi cu privire la decăderea din drepturile părintești.

În argumentarea deciziei instanța de apel a reținut că nu este demonstrat prin

probe pertinente și concludente faptul eschivării apelantului de la exercitarea

obligațiunilor părintești inclusiv și de la plata pensiei de întreținere a minorei

stabilită prin hotărîre judecătorească.

La fel, instanța de apel a conchis că din probele administrate nu și-au găsit

aplicabilitatea temeiurilor de decădere din drepturile părintești prevăzute de art.63

lit.a) din Codul familiei așa cum prin acțiunile sale Ion Condorachi nu aduce

atingere drepturilor și intereselor minorului la nivel de trai adecvat dezvoltării sale

fizice, intelectuale, spirituale și sociale.

La 01 noiembrie 2017, reprezentantul Tatianei Condorachi, avocatul

Alexandru Adam a depus cerere de recurs (înregistrată în Curtea Supremă de

Justiție la 02 noiembrie 2017) împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 15

august 2017, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu

menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat motivele de fapt ale cauzei și a susținut că,

instanța de apel a interpretat în mod eronat legea, deoarece nu au fost luate în

considerare probele prezentate de reclamant.

Consideră că, intimatul s-a eschivat și continuă să se eschiveze de la

îndeplinirea obligațiilor părintești în sensul art. 67 din Codul familiei.

Susține că, instanța de apel nu a luat în considerare probele prezentate care

confirmă că intimatul nu achită pensia de întreținere, iar aceasta din urmă

constituie temei pentru decăderea din drepturile părintești.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil

pentru următoarele.

Conform art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

2

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și

(4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.

434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2

luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul de admisibilitate reține că din materialele cauzei nu poate fi

desprins momentul comunicării deciziei Curții de Apel Cahul din 15 august 2017

(f.d.140-148), aceasta fiind expediată părților la 13 septembrie 2017 (f.d.148), iar

cererea de recurs a fost predată oficiului poștal la 01 noiembrie 2017, ce reiese

din amprenta sigiliului aplicată pe plic (f.d.157). Din circumstanțele descrise, se

conchide că calea de atac a fost exercitată în termen.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanța de apel nu a luat în

considerare probele prezentate care confirmă că intimatul nu achită pensia de

întreținere, iar aceasta din urmă constituie temei pentru decăderea din drepturile

părintești, nu pot fi reținute, deoarece poartă un caracter declarativ, însă pentru

decăderea din drepturile părintești pe motivul eschivării de la plata pensiei de

3

întreținere instanța de recurs notează că este necesară existența unor probe

concludente și pertinente care ar demonstra cu certitudine că părintele (părinții) se

eschivează cu rea-credință, inclusiv cu viclenie, de la plata pensiei de întreținere,

respectiv instanța de apel a dat o apreciere justă circumstanțelor cauzei, reținînd că

nu au fost motivate temeiurile de decădere din drepturile părintești față de copilul

minor, iar temeiurile indicate în art.67 din Codul familiei nu pot fi aplicate speței.

Completul de admisibilitate conchide că, eschivarea de la exercitarea

obligațiilor părintești include acțiunile sau inacțiunile sistematice ale părinților care

pun în pericol sănătatea fizică și psihică a copilului, dezvoltarea lui morală,

asigurarea condițiilor de trai și materiale, primejduiesc învățătura și instruirea

copilului, respectiv, reprezentantul recurentului urma să probeze că tatăl copilului

minor nu și-a exercitat obligațiile părintești.

Completul notează că, potrivit jurisprudenței CEDO în cauza Gnahore

împotriva Franței, (cererea nr. 40031/98, §59), Curtea subliniază totuși că interesul

copilului prezintă un dublu aspect: pe de o parte, să le garanteze copiilor o evoluție

într-un mediu sănătos; pe de altă parte, să mențină legăturile acestora cu familia, cu

excepția cazului în care aceasta s-a arătat a fi nedemnă, deoarece distrugerea

acestei legături determină ruperea copilului de rădăcinile sale (Maumousseau și

Washington împotriva Franței, nr. 39388/05, §67). Respectiv, instanța de apel a

ținut cont de raționamentele analizate, fiind aplicate just în cauza respectivă.

Prin urmare, instanța de apel a elucidat toate circumstanțele importante ale

cauzei, acestea fiind examinate prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă,

în raport cu dispozițiile art.118 din aceeași lege, dând o apreciere justă acestora.

Astfel, completul notează că, reprezentantul recurentului nu a invocat niciun

argument plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

Mai mult, completul de admisibilitate relevă că Tatiana Condorachi a depus

cererea de recurs, după ce a avut posibilitate de a fi auzită de o instanță de fond și

de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea

mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.

21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, completul apreciază că recurentei i-a fost asigurat dreptul de

acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul cînd nu există suspiciuni privind încălcarea echității procedurii

din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, se prezumă că participanții au reușit să pună în

discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau

necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei,

cererea nr. 58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67).

În acest sens, completul de admisibilitate reamintește prin prisma

jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 §1 al Convenției, nu

impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.”

(cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr.26561/1995).

4

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă

existența unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanțele de fapt invocate

de reprezentantul recurentei în cererea de recurs nu constituie obiect al recursului,

or recursul devoluează exclusiv circumstanțe de drept a pricinii, iar forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.

(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel, însă

asemenea temei nu se regăsește în art. 432 din Codul de procedură civilă aplicabil

recursului.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

reprezentantul Tatianei Condorachi, avocatul Alexandru Adam, în baza art. 433

lit. a) din Codul de procedură civilă ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul Tatianei Condorachi, avocatul Alexandru

Adam se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

5