2ra-1590/17 — partajarea averii comune, încasarea unei sulte bănesti

2ra-1590/17 — partajarea averii comune, încasarea unei sulte bănesti (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță:Iu. Palade dosarul nr. 2ra-1590/17

instanța de apel: M. Ciugureanu, M. Anton, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

04 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul Auricăi Borgan, avocatul Anatol Lupașcu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Auricăi Borgan

împotriva lui Victor Negru cu privire la partajarea averii comune, încasarea unei

sulte bănești, încasarea a 1/2 cotă-parte din veniturile Întreprinderii Individuale

„Negru Victor” pentru perioada anilor 2012-2015 și a cheltuielilor de judecată,

și la cererea reconvențională a lui Victor Negru împotriva Auricăi Borgan

cu privire la delimitarea cotelor părți din averea comună, acordarea unei sulte

bănești echivalentă cu valoarea cotei-părți corespunzătoare, cu transmiterea

dreptului exclusiv de proprietate asupra imobilelor și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2017, prin

care a fost admis apelul declarat de către Victor Negru, casată hotărârea

Judecătoriei Cimișlia din 15 februarie 2016 în partea admiterii acțiunii inițiale și

respingerii cererii reconvenționale și emisă în această parte o nouă hotărâre de

respingere a acțiunii inițiale și admitere a acțiunii reconvenționale,

c o n s t a t ă:

La data de 16 aprilie 2015, Aurica Borgan a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Victor Negru cu privire la partajarea averii comune,

încasarea unei sulte bănești, încasarea a 1/2 cotă-parte din veniturile ÎI „Negru

Victor” pentru perioada anilor 2012-2015 și a cheltuielilor de judecată.

În motivare acțiunii reclamanta a indicat că, în perioada anilor 2001-2010,

a fost căsătorită cu pârâtul, iar la data de 19 aprilie 2010 prin hotărâre

judecătorească a fost desfăcută căsătoria, divorțul fiind trecut în Registrul de

stare civilă cu nr. 71 din 13 mai 2010.

Menționează că, în cadrul examinării cauzei de desfacere a căsătoriei nu a

solicitat partajul averii, deoarece urma să fie realizat pe cale amiabilă.

1

Invocă că, în timpul căsătoriei au dobândit în comun cu soțul următoarele

bunuri imobile: teren cu numărul cadastral 2901311.068 cu suprafața de 0,0986

ha, și construcțiile cu numerele cadastrale 2901311.068.01 cu suprafața de 163,1

m.p. și 2901311.068.02 cu suprafața de 49,1 m.p., amplasate pe str. M. Frunze 8,

or. Cimișlia.

Relevă că, la data de 20 februarie 2002, în timpul căsătoriei, pârâtul a

înființat ÎI „Negru Victor”, iar conform contractului de vânzare-cumpărare nr.

680 din 26 februarie 2002 a fost procurat terenul cu numărul cadastral

2901309.205 cu suprafața de 0,252 ha și construcția cu numărul cadastral

2901309.205.01, amplasate în or. Cimișlia, str. Nicolae Iorga, unde activează o

brutărie și o moară, din activitatea cărora ea, în calitate de coproprietar, beneficia

de venituri.

Susține că, după desfacerea căsătoriei, au estimat cu pârâtul că,

proprietatea lor comună valorează 250 000 Euro, totodată, acesta obligându-se

să procure 1/2 cotă-parte a reclamantei la suma de 125 000 Euro, însă i-a achitat

doar suma de 75 000 Euro, ulterior, urmând să-i achite încă 50 000 Euro.

Afirmă că, ÎI „Negru Victor” a înregistrat în anul 2012 un venit în sumă

de 40000 lei, în anul 2013 în sumă de 180 000 lei și în anul 2014 în sumă de 70

000 lei.

Solicită partajarea bunurilor proprietate comună pe cote-părți, prin

atribuirea lui Victor Negru a tuturor bunurilor și încasarea din contul lui Victor

Negru în beneficiul Auricăi Borgan a unei sulte bănești în mărime de 50 000

Euro, precum și 1/2 cotă-parte din veniturile ÎI „Negru Victor” pentru perioada

anilor 2012-2015 și a cheltuielilor de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei reclamanta și-a concretizat cerințele

solicitând încasarea din contul pârâtului a sumei de 36 000 Euro, pentru bunurile

proprietate comună în devălmășie, neachitată conform înțelegerii amiabile

privind partajarea averii comune la momentul divorțului, precum și 1/2 cotă-

parte din veniturile ÎI „Negru Victor” pentru perioada anilor 2012-2015 și a

cheltuielilor de judecată.

La data de 01 septembrie 2015 și 17 decembrie 2015, Victor Negru a

depus împotriva Auricăi Borgan cerere reconvențională, prin care a solicitat

delimitarea cotelor-părți din proprietatea în devălmășie formată din bunurile

imobile cu numerele cadastrale 2901311.068, 2901311.068.01, 2901311.068.02,

2901309.205, 2901309.205.01, atribuirea Auricăi Borgan a unei sulte bănești în

sumă de 1 145 474,32 lei sau echivalentul a 54 119,88 Euro și încasarea din

contul Auricăi Borgan în beneficiul său a sumei de 34 880 Euro, cu titlu de

îmbogățire fără justă cauză.

Menționează că, nu recunoaște pretinsa înțelegere între părți referitoare la

partajul averii comune privind achitarea sultei de 125 000 Euro, deoarece,

valoarea acestora este mai mică, invocând rapoartele de evaluare a bunurilor

imobile dobândite în timpul căsătoriei cu reclamanta, întocmite în anul 2015.

2

Invocă că, conform recipiselor, a achitat Auricăi Borgan suma de 89 000

Euro, în contul a 1/2 cotă-parte din averea comună, sumă care este cu mult mai

mare decât costul real al acesteia. Astfel, susține că, a achitat reclamantei în plus

suma de 34 880 Euro, aceasta îmbogățindu-se fără justă cauză, sumă care

urmează să-i fie restituită.

Relevă că, între părți nu a fost încheiată vreo înțelegere în privința

achitării a 1/2 din veniturile brutării și morii, or, el personal investea în această

afacere atât până la desfacerea căsătoriei cât și după.

Prin hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 15 februarie 2016 acțiunea inițială

a fost admisă parțial și a fost partajată averea comună a părților prin atribuirea

Auricăi Borgan a sultei bănești în sumă de 125 000 Euro și lui Negru Victor i-au

fost atribuite toate bunurile imobile și mobile dobândite în timpul căsătoriei, au

fost încasate din contul lui Victor Negru în beneficiul Auricăi Borgan sulta

bănească în sumă de 36 000 Euro pentru cota-parte din averea comună în

devălmășie, ce aparține Auricăi Borgan, acumulată pe parcursul căsătoriei, care

constituie 34,7 % din suma de 125 000 Euro asupra căreia au convenit părțile în

momentul divorțului și suma de 71 680 lei cota-parte din veniturile ÎI „Negru

Victor” pentru perioada anilor 2012-2014, proporțional achitării anterioare de

către Victor Negru a sultei bănești convenite inițial de către părți, precum și taxa

de stat în sumă de 5 000 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 17 200

lei.

În partea încasării cotei-părți din veniturile întreprinderii pentru perioada

anului 2015 a fost admisă cererea cu stabilirea ulterioară a sumei concrete după

formula: venitul anual al întreprinderii urmează să fie împărțit la doi și rezultatul

înmulțit cu 0,347.

Au fost încasate din contul lui Victor Negru taxa de stat în sumă de

21405,40 lei și din contul Auricăi Borgan taxa de stat în sumă de 4 050 lei.

În rest acțiunea inițială a fost respinsă.

A fost respinsă acțiunea reconvențională.

Prima instanță admițând cerința cu privire la partajarea averii comune și

încasarea unei sulte în mărime de 36 000 Euro, și-a argumentat concluzia prin

faptul că, în momentul divorțului părțile au convenit asupra faptului că, bunurile

proprietate comună în devălmășie vor rămâne în totalitate în proprietatea

exclusivă a lui Victor Negru, însă acesta în schimb va achita Auricăi Borgan o

sultă de 125 000 Euro, valoarea căreia a fost stabilită de comun acord de părți,

fapt confirmat de către părți în cadrul ședinței de judecată, cât și prin achitarea

de către pârât în mai multe rate a unei părți din suma stabilită și, anume, în

mărime de 89 000 Euro, fără a contesta valoarea acesteia.

Admițând parțial cerința cu privire la încasarea a 1/2 cotă-parte din

veniturile ÎI „Negru Victor”, prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul

că, la momentul adresării în judecată, sulta bănească stabilită de către părți a fost

achitată de către Victor Negru în proporție de 65,3%, adică restanța constituie

34,7%.

3

Prima instanță respingând acțiunea reconvențională în partea delimitării

cotelor părți din bunurile imobile menționate, a reiterat că cotele părți sunt

stabilite prin lege.

De asemenea, prima instanță respingând cerința lui Victor Negru cu

privire la stabilirea unei sulte bănești în baza raporturilor de evaluare a bunurilor

immobile, și-a argumentat concluzia prin faptul că, raporturile de evaluare

prezentate nu stabilesc valoarea reală a tuturor bunurilor partajate, ci numai

valoarea de lichidare a bunurilor imobile, ceea ce ține de evaluarea celorlalte

bunuri ce au rămas în posesia lui Victor Negru, nu au fost prezentate actele de

evaluare, astfel, încercând să limiteze partajul averii numai la partajul bunurilor

imobile ca construcții neutilizate în momentul divorțului.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2017 a fost admis

apelul declarat de către Victor Negru, casată hotărârea primei instanțe în partea

admiterii acțiunii inițiale și respingerii acțiunii reconvenționale și emisă în

această parte o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă acțiunea inițială și admisă

acțiunea reconvențională. Au fost delimitate cotele-părți din proprietatea în

devălmășie formată din bunurile cu numerele cadastrale 2901311.068,

2901311.068.01, 2901311.068.02, 2901309.205, 2901309.205.01 și a fost

atribuit Auricăi Borgan o sultă bănească în suma totală de 1145474,32 lei sau

echivalentul a 54 119,88 Euro, au fost încasate din contul Auricăi Borgan în

beneficiul lui Victor Negru suma de 34 880 Euro echivalentul în lei

moldovenești la data executării hotărârii, cu titlu de îmbogățire fără justă cauză

și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 18 750 lei. În rest hotărârea primei

instanțe a fost menținută.

Instanța de apel și-a argumentat concluzia prin faptul că, bunurile imobile

litigioase au fost procurate de foștii soți în timpul căsătoriei și constituie

proprietate comună în devălmășie a soților, cotele cărora se consideră egale, iar

la partajarea bunurilor fiecărei părți îi revine 1/2 cotă-parte. Totodată, părțile și-

au manifestat acordul la atribuirea imobilelor în beneficiul lui Victor Negru, cu

încasarea în beneficiul Auricăi Borgan a unei sulte bănești.

Astfel, instanța de apel a reiterat că, conform raporturilor de evaluare nr.

179/10 din 28 mai 2010 și nr. 1511/18-87C din 18 noiembrie 2015, valoarea

totală a bunurilor imobile cu numerele cadastrale 2901311.068, 2901311.068.01

și 2901311.068.02 din str. M. Frunze 8, or. Cimișlia și 2901309.205 și

2901309.205.01 din str. N. Iorga constituie suma de 2 290 949 lei iar sulta de

1/2 ce îi revine Auricăi Borgan constituie suma de 1 145 474,32 lei, echivalentul

a 54 119,88 Euro, însă conform recipiselor anexate la materialele cauzei,

acesteia i-a fost achitată suma totală de 89 000 Euro, deci cu 34 880,12 Euro mai

mult decât valoarea sultei pe care este îndreptățită să o încaseze, sumă ce

urmează a fi încasată în beneficiul lui Victor Negru.

Respingând pretenția cu privire la încasarea a 1/2 cotă-parte din veniturile

ÎI „Negru Victor” pentru anii 2012-2015, instanța de apel și-a argumentat

concluzia prin faptul că, deși întreprinderea a fost fondată în timpul căsătoriei,

4

intimata nu a dovedit calitatea sade fondator al acestei întreprinderi în calitate de

membru al familiei fondatorului Victor Negru, mai mult, aceasta, la data de 30

iunie 2010 a încasat de la Victor Negru suma de 72 000 Euro, astfel, încât

aceasta a beneficiat de sulta bănească ce depășea valoarea bunurilor comune

utilizate în activitatea întreprinderii individuale și nu este îndreptățită de a

pretinde l/2 din veniturile obținute, făcând trimitere la prevederile art. 13 alin.

(2) și art. 14 alin. (1) și (2) ale Legii cu privire la întreprenoriat și întreprinderi.

La 05 iunie 2017, reprezentantul Auricăi Borgan, avocatul Anatol

Lupașcu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii

primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată și ilegală, deoarece au fost aplicate eronat normele de drept

material.

Menționează că, instanța de apel la emiterea deciziei, eronat nu a luat în

considerație acordul părților cu privire la partajul averii comune în baza

înțelegerii benevole, concluzionând că, raportul aprobat la data divorțului cade

sub incidența normelor de drept ce reglementează natura juridică a contractului

matrimonial și urma, în mod obligatoriu, a fi supus autentificării notariale,

deoarece acordul dat nu poate însuși forma juridică a unui contract matrimonial,

or, conform prevederilor art. 27 din Codul familiei, contractul matrimonial este

convenția încheiată benevol între persoanele care doresc să se căsătorească sau

între soți, în care se determină drepturile și obligațiile patrimoniale ale acestora

în timpul căsătoriei și /sau în cazul desfacerii acesteia.

În acest sens, invocă că, acordul enunțat a fost încheiat între părți după

încetarea căsătoriei și, anume, la data de 30 iunie 2010, iar căsătoria a fost

desfăcută la data de 19 aprilie 2010.

Mai relevă că, acordul dat, constituie o tranzacție amiabilă asumată și

realizată în mod benevol de ambele părți, care avea ca scop soluționarea

problemei partajului averii comune a foștilor soți, ambii având calitatea de

coproprietari în devălmășie asupra bunurilor deținute în proprietate în timpul

căsătoriei. Or, conform prevederilor art. 1331 alin. (1) și (2) din Codul civil,

tranzacția este contractul prin care părțile previn un proces ce poate să înceapă,

termină un proces început sau rezolvă dificultățile ce apar în procesul executării

unei hotărâri judecătorești. Pentru încheierea tranzacției se cere capacitatea

necesară de a dispune de obiectul tranzacției.

Afirmă că, în timpul căsătoriei, părțile au dobândit în comun bunurile

imobile enunțate, au fondat ÎI „Negru Victor” și au organizat funcționarea unei

mori și a unei brutării, procurând și instalând din sursele și contribuțiile ambilor

a utilajului necesar, precum și bunurile mobile, inclusiv trei mijloace de

transport, dintre care un automobil de teren procurat nou, mobilă în casa de

locuit și de serviciu, precum și toate bunurile de preț aflate în casa de locuit și

rămase în posesia și folosința intimatului după divorț.

5

În acest context, susține că, actul juridic realizat de ambele părți este unul

absolut legal și obligatoriu pentru ambele părți, fiind statuat inclusiv conform

prevederilor art.25 alin.(l) și (2) din Codul familiei, care stipulează că, împărțirea

proprietății în devălmășie a soților poate fi făcută atît în timpul căsătoriei, cît și

după desfacerea ei, la cererea oricăruia dintre soți. Proprietatea în devălmășie

poate fi împărțită în baza acordului dintre soți, iar conform prevederilor art. 361

alin. (3) din Codul civil, în cazul în care unuia dintre coproprietari îi este

atribuită o parte reală mai mare decât cota sa parte, celorlalți coproprietari li se

atribuie o sultă.

Susține că, foștii soți, în calitate de coproprietari devălmași a bunurilor,

care constau nu numai din averea imobiliară ci și din bunurile mobile, activitatea

de afaceri, toate dobândite cu efortul și contribuția comună, au fost îndreptățiți

să-și estimeze singuri, fără intervenția terților, valoarea proprietății comune

supuse partajului, consemnând, astfel, decizia luată în comun în acordul de

partajare a bunurilor din 30 iunie 2010.

Astfel, consideră că, în mod corect și absolut justificat au estimat costul

bunurilor comune, care urmau a fi partajate, stabilind prețul integral al acestor

bunuri la propunerea intimatului, în mărime de 250 000 Euro, ultimul,

însușindu-și imediat după divorț dreptul de proprietate asupra întregii averi și

asupra afacerii, garantându-i recurentei compensația financiară prin sulta

echivalentă cu 125 000 Euro.

Invocă că, instanța de apel greșit și-a argumentat soluția doar în baza

raporturilor de evaluare a bunurilor imobile, prezentate de intimat, or, în aceste

raporturi de evaluare sunt estimate doar valoarea bunurilor imobile, a

construcțiilor dar nu și a celor mobile și nici valoarea afacerii, mai mult, acestea

au fost efectuate la solicitarea intimatului în alte scopuri și fără coparticiparea

recurentei.

Mai invocă că, raporturile de evaluare a bunurilor imobile au fost

întocmite în anul 2015 și nu la data divorțului - 19 aprilie 2010, sau la

întocmirea acordului de partajare - 30 iunie 2010, perioade de timp care atestă pe

piață prețuri absolut diferite la bunurile imobile.

Relevă că, instanța de apel neîntemeiat a raportat calculele estimate

conform raporturilor de evaluare a bunurilor imobile la cursul valutar existent la

data emiterii deciziei, deoarece acesta este diferit de cel valabil la data încheierii

acordului de partajare a bunurilor, încasând ilegal din contul recurentei suma de

34 880 Euro în beneficiul intimatului cu titlul de îmbogățire fără justă cauză. Or,

prevederile art. 1389 din Codul civil reglementează alte raporturi juridice,

referindu-se la dreptul de a cere restituirea prestației, stipulând că, persoana care,

fără temei legal sau contractual, a dobîndit ceva ca urmare a executării unei

prestații de către o altă persoană (prestator) sau a realizat în alt mod o economie

din contul altuia este obligată să restituie acestei alte persoane ceea ce a primit

sau a economisit.

6

Astfel, consideră că, norma citată nu este relevantă spețe, or, recurenta a

dobândit legal sulta bănească atribuită de către intimat, care a fost realizată în

baza unui acord amiabil și liber exprimat de către ambele părți.

Consideră eronată concluzia instanța de apel precum că, deși ÎI „Negru

Victor” a fost fondată în timpul căsătoriei, Aurica Borgan nu a dovedit calitatea

de fondator a acestei întreprinderi în calitate de membru al familiei.

Califică ca contradictorii concluziile instanței de apel precum că, la data

de 30 iunie 2010, recurenta a încasat de la Victor Negru suma de 72 000 Euro,

astfel, a beneficiat de sulta ce depășea valoarea bunurilor comune utilizate în

activitatea întreprinderii individuale, motiv din care aceasta nu este îndreptățită

de a pretinde încasarea a 1/2 din veniturile obținute în cadrul ÎI „Negru Victor”,

bunurile utilizate în activitatea întreprinderii aparținând deja intimatului, mai

mult, aceste concluzii contravin și prevederilor art.20 din Codul familiei.

Prin referința depusă la data de 30 august 2017 Victor Negru a solicitat

declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau

deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din

materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării

deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a

recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe

la judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i

s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

7

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de

desfășurare a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul

Auricăi Borgan, avocatul Anatol Lupașcu nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței

CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea

de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16

aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către reprezentantul Auricăi

Borgan, avocatul Anatol Lupașcu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul reprezentantului Auricăi Borgan, avocatul

Anatol Lupașcu ca inadmisibil.

8

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin.

(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către reprezentantul Auricăi Borgan, avocatul Anatol

Lupașcu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Luiza Gafton

Mariana Pitic

9