2ra-2120/17 — Împărtirea bunului proprietate comună pe cote-părti

Dosarul nr. 2ra–2120/17

Instanța de fond: I. Bulhac

Instanța de apel: N. Cernat, I. Muruianu, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

Examinând admisibilitatea recursului declarat de către Viorica Țoiu prin

intermediul avocatului Coban Igor,

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

Viorica Țoiu către Victor Țoiu, cu privire la împărțirea bunului proprietate comună

pe cote-părți,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2016, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Viorica Țoiu și menținută hotărârea

judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 29 martie 2016,

c o n s t a t ă:

La 24 noiembrie 2011, Viorica Țoiu s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva lui Victor Țoiu, cu privire la partajul în natură a bunurilor

imobile, proprietate comună pe cote-părți.

În motivarea acțiunii a indicat, că prin hotărârea judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 24 noiembrie 2008, a fost desfăcută căsătoria între Viorica Țoiu și

Victor Țoiu și s-a dispus partajarea terenului și casei situate în mun.Chișinău, s.

XXXX, str. XXXX 13, prin atribuirea a câte 1/2 cotă-parte ideală din acestea

fiecăruia.

Având în vedere, că părțile nu se înțeleg, se ceartă, nu pot conviețui împreună,

nu pot ajunge la o înțelegere privind partajarea bunurilor imobile, consideră

reclamanta, că partajarea averii urmează să aibă loc prin intermediul instanței de

judecată.

Reclamanta a solicitat partajul în natură a bunurilor imobile: terenul și casa de

locuit situate în mun.Chișinău, s. XXXX, str. XXXX 13, cât și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Ulterior, pe parcursul judecării pricinii reprezentantul reclamantei a depus

cerere de modificare a pretențiilor, solicitând atribuirea bunurilor imobile în

proprietatea Vioricăi Țoiu în schimbul unei sulte atribuite pârâtului, precum și

încasarea cheltuielilor de judecată din contul pârâtului în beneficiul reclamantei.

Prin hotărârea judecătoriei Ciocana din 29 martie 2016 a fost respinsă cererea

de chemare în judecată înaintată de Viorica Țoiu către Victor Țoiu cu privire la

împărțirea bunului proprietate comună pe cote-părți.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2016, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Viorica Țoiu și menținută hotărârea judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 29 martie 2016.

La data de 02 octombrie 2017, Viorica Țoiu prin intermediul avocatului

Coban Igor a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

04 octombrie 2016, solicitând casarea acestei și a hotărârii instanței de fond cu

emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului declarat, Viorica Țoiu prin intermediul avocatului

Coban Igor a invocat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a interpretat eronat

legea și a comis erori care au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului și la soluționarea greșită a cauzei.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Viorica Țoiu prin intermediul avocatului Coban Igor, neîntemeiat și care

urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În corespundere cu prevederile art. 445 alin. (1) al Codului de procedură

civilă, Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale.

Verificând înscrisurile anexate la dosar prin prisma pretențiilor deduse

judecării, instanța de recurs constată că data comunicării actului judecătoresc

contestat, este 03 august 2017 (vol. I, f.d. 226), iar depunând cererea de recurs la

data de 02 octombrie 2017, recurentul s-a încadrat în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Viorica Țoiu prin intermediul avocatului

Coban Igor, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute

prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă

în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Viorica Țoiu prin intermediul

avocatului Coban Igor.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Viorica Țoiu prin

intermediul avocatului Coban Igor.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Maria Ghervas

Copia corespunde originalului

Judecător Svetlana Filincova