3ra-964/17 — obligarea furnizarii informatiei

Dosarul nr. 3ra-964/17 Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău (jud. E. Palanciuc) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol) DECIZIE 04 octombrie 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Nicolae Craiu Galina Stratulat Mariana Pitic Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Asociația Obștească ”Asociația Presei Independente”, prin intermediul avocatului Vitalie Zama, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Asociația Obștească ”Asociația Presei Independente” împotriva Întreprinderii de Stat ”Poșta Moldovei” cu privire la obligarea furnizării informației, împotriva deciziei din 31 ianuarie 2017 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă : La 08 iunie 2016, АО „Asociația Presei Independente” a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Poșta Moldovei” solicitând constatarea încălcării dreptului АО „Asociația Presei Independente” de acces la informație; obligarea pârâtului de a furniza informația solicitată de către reclamant prin demersul din 04 mai 2016; încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantului a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, la 04.05.2016 s-a adresat către pârât cu o cerere privind accesul la informație, solicitând furnizarea informației și anume: ce firme au prestat servicii de construcție, renovare, reabilitare și modernizare a oficiilor poștale din țară; ce sume de bani au fost cheltuite pentru renovarea și reconstrucția oficiilor poștale care au fost modernizate în perioada ianuarie 2014 - martie 2016. Prin răspunsul din 30.05.2016 a ÎS „Poșta Moldovei” i s-a refuzat АО „Asociația Presei Independente” în furnizarea informației solicitate. Consideră reclamantul că prin refuzul dat au fost lezate nu doar drepturile sale, dar și a cetățenilor la informare activă, veridică și la timp cu privire la cheltuielile de interes public, motiv pentru care a și înaintat în instanța de judecată prezenta acțiune.

Prin hotărârea din 28 septembrie 2016 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău s-a recunoscut încălcarea dreptului АО „Asociația Presei Independente” de acces la informație și s-a obligat ÎS „Poșta Moldovei” să furnizeze informația solicitată de către АО „Asociația Presei Independente” prin cererea 11837 din 04.05.2016. 1 Prin decizia din 31 ianuarie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul depus de ÎS „Poșta Moldovei”; s-a casat hotărârea din 28 septembrie 2016 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău și s-a emis o hotărâre nouă prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de АО „Asociația Presei Independente” împotriva ÎS „Poșta Moldovei” privind obligarea furnizării informației.

La data de 04 iulie 2017, AO ”Asociația Presei Independente”, prin intermediul avocatului Vitalie Zama, a declarat recurs împotriva deciziei din 31 ianuarie 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii din 28 septembrie 2016 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău. În motivarea recursului s-a invocat că decizia contestată este ilegală și pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel a interpretat și aplicat în mod eronat legea, a apreciat arbitrar probele anexate. Precizează recurentul că, conform jurisprudenței CEDO, refuzul de a furniza informații vizând anumite documentele ce reprezintă o chestiune de interes public sau la o dezbatere în societate, trebuie să fie suficient de clar și întemeiat, or în caz contrar constituie o ingerință în dreptul garantat de art. 10 din Convenție.

Concomitent, a afirmat recurentul că, sursa constituțională și convențională a cerinței liberului acces la informație, ce rezultă din prevederile art. art. 32, 34 din Constituția RM și ale art. 10 din Convenție, implică aplicabilitatea prioritară a acestor dispoziții în cazul în care actele normative interne sunt insuficient de clare sau contravin acestora. Astfel, limitarea accesului la informațiile oficiale constituie o derogare de la principiul liberului acces la informații de interes public. De asemenea, opinează recurentul că, poziția intimatului privind refuzul de a furniza informația solicitată de către Asociație precum că eliberarea informațiilor cerute ar aduce atingere intereselor ÎS „Poșta Moldovei”, ar constitui secret comercial și ar divulga date cu caracter personal, este pur declarativă, deoarece intimatul nu a prezentat nici o probă justificativă și nu a explicat prin ce mod eliberarea acestor informații ar atinge interesele întreprinderii.

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 31 ianuarie 2017. Conform materialelor cauzei, decizia instanței de apel a fost expediată participanților la proces la data de 15 februarie 2017, însă date despre recepționarea acesteia lipsesc. Recursul declarat de AO ”Asociația Presei Independente”, prin intermediul avocatului Vitalie Zama, la data de 04 iulie 2017 se consideră a fi în termen. În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 20 septembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, completul din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces.

2 Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat de AO ”Asociația Presei Independente”, prin intermediul avocatului Vitalie Zama, și va casa decizia instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Conform art. 1 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru a obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost pricinuită. Conform art. 24 alin.(3) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, la examinarea în instanța de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probațiunii este pusă pe seama pîrîtului, iar în materie de despăgubire, sarcina probațiunii revine ambelor părți.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate. În conformitate cu art. 130 alin. (1)-(3) Codul de procedură civilă, instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea pricinii. Din materialele cauzei rezultă că la data de 04.05.2016, АО „Asociația Presei Independente”, a solicitat de la Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei” furnizarea informației și anume: ce firme au prestat servicii de construcție, renovare, reabilitare și modernizare a oficiilor poștale din țară; ce sume de bani au fost cheltuiți pentru renovarea și reconstrucția oficiilor poștale care au fost modernizate în perioada ianuarie 2014 - martie 2016. Conform art. 10 al Legii privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, persoana are dreptul de a solicita furnizorilor de informații, personal sau prin reprezentanții săi, orice informații aflate în posesia acestora, cu excepțiile stabilite de legislație.

Dreptul persoanei de a avea acces la informații, inclusiv la informațiile cu caracter personal, nu poate fi îngrădit decît în condițiile legii. Orice persoană care solicită acces la informații în conformitate cu prezenta lege este absolvită de obligația de a-și justifica interesul pentru informațiile solicitate. Prin răspunsul din 30.05.2016 a ÎS „Poșta Moldovei” i s-a refuzat АО „Asociația Presei Independente” în furnizarea informației solicitate. 3 Conform art. 34 alin. (1), (2) al Constituției Republicii Moldova, dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit. Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

Conform art. 11 alin.(1) lit.(1), (2) al Legii privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, furnizorul de informații, în conformitate cu competențele care îi revin, este obligat să asigure informarea activă, corectă și la timp a cetățenilor asupra chestiunilor de interes public și asupra problemelor de interes personal; să garanteze liberul acces la informație. Prevederile art. 23 alin. (l) al Legea privind accesul la informație, statuează că în cazul în care persoana care consideră că drepturile sau interesele legitime în ceea ce privește accesul la informație i-au fost lezate, precum și în cazul în care nu este satisfăcută de soluția dată de către conducerea furnizorului de informații sau de către organul ierarhic superior al acestuia, ea poate ataca acțiunile sau inacțiunea furnizorului de informații direct în instanța de contencios administrativ competentă.

În acest sens, la data de 08 iunie 2016 AO „Asociația Presei Independente”, a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Poșta Moldovei”, prin care a solicitat obligarea pârâtului de a furniza informația solicitată și încasarea cheltuielilor de judecată. Astfel, instanța de fond, fiind investită cu judecarea pricinii, a ajuns la concluzia privind temeinicia acțiunii în partea recunoașterii încălcării dreptului reclamantului de acces la informație și obligării ÎS „Poșta Moldovei” de a furniza informația solicitată de AO „Asociația Presei Independente” prin cererea nr. 11837 din 04.05.2016. Însă, instanța de apel interpretând eronat normele de drept în raport cu circumstanțele pricinii, a ajuns la concluzia privind netemeinicia acțiunii privind furnizarea informației.

Colegiul relevă că instanța de apel constatând netemeinicia acțiunii, a invocat în acest sens ipoteza precum că informația solicitată de către reclamant nu poate fi raportată la categoria informațiilor oficiale, or, nu se referă la serviciile prestate și activitatea ÎS „Poșta Moldovei”, conform scopului care a servit la înființarea întreprinderii. Ca urmare, instanța de apel a considerat justificat refuzul pârâtului la eliberarea informației în sensul și modul solicitat de către AO „Asociația Presei Independente”, or, Legea cu privire la accesul la informație nu impune obligația ÎS „Poșta Moldovei” de a elibera informații ce vizează organizarea și dezvoltarea internă a întreprinderii, iar eventualitatea obligării acesteia la eliberarea informației ar putea reprezenta o ingerință asupra aspectului organizatoric intern și dezvoltare internă a condițiilor de activitate a întreprinderii.

În contextul dat, Colegiul reține ca irelevantă ipoteza instanței de apel referitoare la nefurnizarea informațiilor privind organizarea și dezvoltarea internă a întreprinderii, deoarece conform art. 7 alin.(4) al Legii privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, nu se vor impune restricții ale libertății de informare decît dacă furnizorul de informații poate demonstra că restricția este reglementată prin lege organică și necesară într-o societate democratică pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanei sau protecției securității naționale și că prejudiciul adus acestor drepturi și interese ar fi mai mare decît interesul public în cunoașterea informației.

4 Totodată, conform art. 7 alin.(1), (2) al Legii privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, exercitarea dreptului de acces la informație poate fi supusă doar restricțiilor reglementate prin lege organică și care corespund necesităților: a) respectării drepturilor și reputației altei persoane; b) protecției securității naționale, ordinii publice, ocrotirii sănătății sau protecției moralei societății.

În conformitate cu alineatul (1) al prezentului articol, accesul la informațiile oficiale nu poate fi îngrădit, cu excepția: a) informațiilor atribuite la secret de stat, reglementate prin lege organică, a căror divulgare neautorizată sau pierdere poate aduce atingere intereselor și/sau securității Republicii Moldova; b) informațiilor confidențiale din domeniul afacerilor, prezentate instituțiilor publice cu titlu de confidențialitate, reglementate de legislația privind secretul comercial, și care țin de producție, tehnologie, administrare, finanțe, de altă activitate a vieții economice, a căror divulgare (transmitere, scurgere) poate atinge interesele întreprinzătorilor; c) informațiilor cu caracter personal, a căror divulgare este considerată drept o imixtiune în viața privată a persoanei, protejată de legislația privind protecția datelor cu caracter personal; d) informațiilor ce țin de activitatea operativă și de urmărire penală a organelor de resort, dar numai în cazurile în care divulgarea acestor informații ar putea prejudicia urmărirea penală, interveni în desfășurarea unui proces de judecată, lipsi persoana de dreptul la o judecare corectă și imparțială a cazului său, ori ar pune în pericol viața sau securitatea fizică a oricărei persoane - aspecte reglementate de legislație;

e) informațiilor ce reflectă rezultatele finale sau intermediare ale unor investigații științifice și tehnice și a căror divulgare privează autorii investigațiilor de prioritatea de publicare sau influențează negativ exercitarea altor drepturi protejate prin lege. Raportând circumstanțele cauzei la normele de drept precitate supra, Colegiul relevă că ÎS „Poșta Moldovei” nu a confirmat necesitatea limitării accesului la informație sau existența restricțiilor reglementate prin lege, ci doar s-a limitat la indicarea normelor ce statuează interzicerea divulgării informațiilor ce țin de administrare și finanțare ale întreprinderii.

La caz, Colegiul reține că, în demersul înaintat de AO „Asociația Presei Independente” la 04.05.2016 către ÎS „Poșta Moldovei” s-au solicitat informații ce vizează firmele care au prestat servicii de construcție, renovare, reabilitare și modernizare a oficiilor poștale din țară și ce sume de bani au fost cheltuite pentru prestarea acestor servicii în perioada ianuarie 2014 - martie 2016. Colegiul relevă că informația solicitată de către reclamant nu poate fi raportată la categoria prevederilor art. 7 alin. (2), lit. b) din Legea cu privire la accesul de informații, circumstanță invocată de pârât, deoarece agenții economici care au participat la efectuarea lucrărilor de construcții, renovare, reabilitare și modernizare a oficiilor poștale din țară, efectuate în baza licitației organizate de pârât, sunt înregistrați la organul înregistrării de stat în Registrul de stat.

Mai mult ca atât, după înregistrare, organul înregistrării de stat publică în Buletinul electronic informații despre persoana juridică înregistrată, care cuprind: denumirea persoanei juridice, forma de organizare juridică, data înregistrării, numărul de identificare de stat, sediul și numele administratorului. Ca urmare, această informație poate fi accesată de către public prin intermediul unui sistem informațional de stat și respectiv, nu poate fi calificată ca o restricție de acces la această informație. 5 Totodată, Colegiul susține că nu constituie o ingerință a AO „Asociația Presei Independente” în activitatea ÎS „Poșta Moldovei” prin obținerea informației privind cheltuielile suportate în urma presărilor serviciilor de construcție, renovare, reabilitare și modernizare a oficiilor poștale din țară în perioada ianuarie 2014 - martie 2016, rezultând din prevederile art. 16 din Legea cu privire la întreprinderea de stat nr. 146 din 16.06.1994.

Conform art. 16 din Legea cu privire la întreprinderea de stat nr. 146 din 16.06.1994, întreprinderea are obligația să publice raportul său anual până în data de 30 mai a anului imediat următor anului de raportare și să ia măsurile necesare pentru ca raportul să rămână disponibil publicului pe o perioadă de cel puțin 3 ani pe pagina sa web și pe pagina autorității publice în administrarea căreia ea se află sau care are calitatea de fondator al acesteia.

Raportul anual al întreprinderii va conține cel puțin: a) situațiile financiare anuale, inclusiv retribuțiile membrilor organelor de administrare, de conducere și de supraveghere, alte angajamente apărute sau asumate în legătură cu pensiile actualilor sau foștilor membri ai acestor organe, pe categorii; b) raportul de activitate al conducerii; c) o descriere corectă și completă a dezvoltării întreprinderii și a performanțelor sale economico-financiare, precum și o descriere a principalelor riscuri cu care aceasta se confruntă. Odată cu publicarea raportului său anual, întreprinderea va publica integral și raportul de audit. Se consideră că raportul anual al întreprinderii este făcut public dacă acesta este plasat, în format electronic, pe pagina sa web și pe pagina autorității publice în administrarea căreia ea se află sau care are calitatea de fondator al întreprinderii.

Deci, Colegiul conchide că pârâtul nu a demonstrat prin probe sau argumente plauzibile precum că informația solicitată de reclamant este supusă anumitor restricții sau ar fi cu acces limitat, ori prin furnizarea acestor informații ar duce la atingerea intereselor întreprinderii, îngrădind astfel dreptul la acces a AO „Asociația Presei Independente” la o informație oficială. Concomitent, Colegiul notează că instanța de fond corect a reținut și aplicat speței și prevederile art. 5 alin. (5) lit. d) din Legea cu privire la secretul comercial nr. 171 din 06 iulie 1994, conform căruia, nu constituie obiecte ale secretului comercial al întreprinderilor de stat și municipale până la privatizare și în procesul privatizării datele privind contractele cu întreprinderile nestatale.

Or, instanța de apel întru justificarea respingerii acțiunii reclamantului a indicat că, de fapt, pârâtul în răspunsul privind limitarea accesului la informații a aplicat norma de drept ce constituie secret comercial nu în scopul motivului refuzului de a furniza informația solicitată de reclamant, atribuită de către instanța de fond la categoria „secret comercial”, ci faptul că ÎS „Poșta Moldovei” nu întrunește calitatea de furnizor de informații, în sensul art. 5 alin. (2) lit. c) din Legea privind accesul la informații.

La capitolul dat, Colegiul menționează ca fiind neîntemeiată concluzia instanței de apel în sensul expus supra, deoarece atât în răspunsul din 30.05.2016 privind refuzul de a furniza informația solicitată de către reclamant, cât și în cadrul dezbaterilor judiciare, ÎS „Poșta Moldovei” a susținut imposibilitatea furnizării informațiilor solicitate prin prisma prevederilor art. 7 alin. (2) din Legea cu privire la accesul la informație și a art. 1 alin. (1) din Legea cu privire la secretul comercial și nicidecum nu a invocat aceste norme de drept cu scopul de a-și confirma neîntrunirea condițiilor în calitatea de furnizor de informații. 6 Respectiv, ipoteza instanței de apel precum că instanța de fond ar fi interpretat greșit motivul refuzului de furnizare a informației este neîntemeiat.

Argumentul instanței de apel precum că ÎS „Poșta Moldovei” nu s-ar încadra în categoria furnizorilor de informație prevăzuți în art. 5 alin. (2) al Legii privind accesul la informație deoarece informațiile solicitate nu se referă la serviciile prestate și activitatea ÎS „Poșta Moldovei”, conform scopului care a servit la înființarea întreprinderii, nu este relevant, ori, pârâtul, după scopul fondării, intră în categoria acestora, iar informația solicitată nu este obligatoriu să fie din domeniul serviciilor publice prestate și ar putea viza orice domeniu la care furnizorul de informație dispune de date.

Or, conform art. 5 alin. (2) al Legii privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, furnizori de informații, adică posesori ai informațiilor oficiale, obligați să le furnizeze solicitanților în condițiile prezentei legi, sunt: a) autoritățile publice centrale și locale - autoritățile administrației de stat, prevăzute în Constituția Republicii Moldova și anume: Parlamentul, Președintele Republicii Moldova, Guvernul, administrația publică, autoritatea judecătorească; b) instituțiile publice centrale și locale - organizațiile fondate de către stat în persoana autorităților publice și finanțate de la bugetul de stat, care au ca scop efectuarea atribuțiilor de administrare, social- culturale și altor atribuții cu caracter necomercial; c) persoanele fizice și juridice care, în baza legii sau a contractului cu autoritatea publică ori instituția publică, sunt abilitate cu gestionarea unor servicii publice și culeg, selectează, posedă, păstrează, dispun de informații oficiale.

În contextul dat, Colegiul reiterează că alte restricții impuse prin lege, în speță nu au fost stabilite. Colegiul menționează și practica judiciară uniformă, care îndeamnă instanțele de judecată la aplicarea corectă și unitară a dispozițiilor Legii privind accesul la informație nr.982 din 11 mai 2000, prin prisma Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și a prevederilor altor acte normative tangențiale cu tematica abordată. Sorgintea constituțională și convențională a dezideratului liberului acces la informație, ce rezultă din stipulațiile și spiritul art.32 și 34 din Constituție, precum și ale art.10 din Convenție, implică aplicabilitatea prioritară a acestor dispoziții în cazul în care actele normative interne sunt insuficient de clare sau contravin acestora (art.3 din Lege).

În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanța de apel eronat a concluzionat asupra lipsei temeiurilor legale privind furnizarea informației de către pârât, în condițiile când acest fapt nu a fost confirmat, or, invocarea prevederilor legale relevante speței în opinia instanței de apel, nu stabilesc careva restricții la caz întru eliberarea informației solicitate. În consecință, Colegiul relevă că instanța de fond just a constatat dreptul reclamantului de a obține și obligația pârâtului de a furniza informația solicitată și anume: ce firme au prestat servicii de construcție, renovare, reabilitare și modernizare a oficiilor poștale din țară; ce sume de bani au fost cheltuite pentru renovarea și reconstrucția oficiilor poștale care au fost modernizate în perioada ianuarie 2014 - martie 2016, or, careva restricții în acest sens nu au fost stabilite.

Astfel, Colegiul constată că instanța de fond a examinat pricina sub toate aspectele, stabilind cu certitudine raportul juridic litigios, circumstanțele de fapt, caracteristice raportului juridic litigios, legea materială ce guvernează raportul juridic, 7 iar instanța de apel nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acțiunea cu care a fost investită, ce a dus la emiterea unei soluții greșite. Concomitent, Colegiul relevă că în cadrul judecării pricinii, instanța de judecată a creat participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților dreptului la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art.6 al Convenției Europene pentru apărarea a Drepturilor Omului.

În circumstanțele de fapt și de drept menționate și având în vedere faptul că instanța de apel a interpretat eronat normele de drept material în raport cu circumstanțele pricinii, iar hotărârea primei instanțe este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea normelor de drept material și procedural, cu verificarea și aprecierea probelor administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă și nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care urmează a fi admis, cu casarea deciziei contestate și menținerea în vigoare a hotărârii primei instanțe.

În baza celor expuse, în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), art.445 alin.(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e : Se admite recursul declarat de Asociația Obștească ”Asociația Presei Independente”, prin intermediul avocatului Vitalie Zama. Se casează decizia din 31 ianuarie 2017 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Asociația Obștească ”Asociația Presei Independente” împotriva Întreprinderii de Stat ”Poșta Moldovei” cu privire la obligarea furnizării informației. Se menține hotărârea din 28 septembrie 2016 a Judecătoriei Centru mun.

Chișinău. Decizia este irevocabilă. Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Nicolae Craiu Galina Stratulat Mariana Pitic Oleg Sternioală 8