3ra-101418 — Constatarea dreptului la informație

3ra-101418 — Constatarea dreptului la informație (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-1014/18

Prima instanță: Jud. Chișinău, sediul Buiucani (jud. O. Cojocaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Vl. Clima, V. Buhnaci, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

15 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul: Tatiana Vieru

judecătorii: Maria Ghervas

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea de Stat ,,Poșta

Moldovei”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Gheorghe

Străisteanu împotriva Întreprinderii de Stat ,,Poșta Moldovei” cu privire la constatarea

încălcării dreptului la informație, obligarea examinării cererii și repararea prejudiciului

material și moral,

împotriva deciziei din 28 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Întreprinderea de Stat ,,Poșta Moldovei” și s-a menținut

hotărârea din 27 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 22 septembrie 2017, Gheorghe Străisteanu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Întreprinderii de Stat ,,Poșta Moldovei” (în continuare ÎS ,,Poșta

Moldovei”) cu privire la constatarea încălcării dreptului la informație, obligarea

examinării cererii și repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acestei acțiuni, reclamantul a indicat că la 28 iulie 2017 a expediat

prin intermediul ÎS „Poșta Moldovei” o scrisoare recomandată, contra plată, în sumă de

10,15 lei, cu predare în mână proprie, pentru cetățeanul Prisacari Maxim, la adresa:

Xxxxxxxxxxxx, str. Xxxxxxxxxxxx, nr.xx, ap. x, MD-xxxx.

Ulterior, la 21 august 2017, a remis în adresa pârâtei prin poșta electronică o cerere

în baza Legii privind accesul la informație, solicitând prezentarea informației pe

marginea scrisorii remise în adresa cetățeanului Prisacari Maxim.

În continuare, Gheorghe Străisteanu a susținut că la 21 septembrie 2017, peste 31

de zile de la data expedierii și recepționării cererii din 21 august 2017, cu încălcarea

termenului legal de 15 zile a primit un răspuns de la pârâtă, în care s-a indicat că

„Scrisoarea recomandată cu aviz simplu, la 01 august 2017 a parvenit la oficiul poștal

și în aceeași zi a avut loc tentativa de livrare la domiciliu, însă din lipsa destinatarului

în momentul distribuirii, scrisoarea dată n-a fost posibil de a fi predată, destinatarul

1

fiind avizat prin aviz, despre parvenirea trimiterii și necesitatea prezentării la oficiul

poștal pentru primirea ei. Scrisoarea sus indicată la data de 16 august 2017 a fost

returnată în adresa expeditorului”.

Potrivit reclamantului, angajații ÎS „Poșta Moldovei” au încălcat grav prevederi ale

legislației în vigoare prin faptul că cererea sa din 21 august 2017 a fost examinată cu

încălcarea termenului de 15 zile, răspunsul fiind primit la 21 septembrie 2017;

informația solicitată nu i-a fost prezentată deplin; nu s-a răspuns la toate solicitările,

scrisoarea din 28 iulie 2017 nu a fost înmânată destinatarului în aceeași zi sau cel mult

a doua zi, tentativa s-a efectuat peste patru zile; destinatarul nu a fost avizat prin aviz,

după cum este indicat în răspuns; angajații pârâtei nu au scris destinatarului un aviz de

sosire la poștă repetat și nu au indicat în răspuns că scrisoarea a fost expediată contra

plată – 10,15 lei, cu predare în mână proprie, dar nu cu aviz simplu după cum s-a

indicat în răspuns, or, cu aviz simplu prețul corespondenței este de 7 lei.

Din considerentul că după cum invocă reclamantul că încălcarea obligațiilor și a

competenței prevăzute de lege de către persoanele responsabile, i-au cauzat un

prejudiciu material și moral, iar constatarea încălcării dreptului la informație și

dreptului de a examina cererea privind solicitarea unei informații în termenul stabilit de

lege, în mod obligatoriu duce la repararea prejudiciului moral cauzat, fiind o obligație

impusă prin lege, Gheorghe Străisteanu a depus prezenta cerere de chemare în judecată,

solicitând constatarea încălcării dreptului acestuia la informație și dreptul la examinarea

cererii din 21 august 2017 în termenul stabilit de Lege, obligarea pârâtei ÎS „Poșta

Moldovei” de a examina cererea din 21 august 2017 conform legislației și de ai

prezenta informația solicitată deplină cu încasarea din contul pârâtei ÎS „Poșta

Moldovei” în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 1300 lei și a celui

moral în sumă de 4000 lei, cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea în termen

legal a cererii din 21 august 2017 și prin refuzul de a furniza informația solicitată

deplină.

Prin hotărârea din 27 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

cererea de chemare în judecată depusă de către Gheorghe Străisteanu a fost admisă

parțial, fiind constatată încălcarea dreptului lui Gheorghe Străisteanu la informație. S-a

încasat din contul ÎS „Poșta Moldovei” în beneficiul lui Gheorghe Străisteanu suma de

100 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest, pretențiile lui Gheorghe Străisteanu cu

privire la obligarea ÎS „Poșta Moldovei” de a examina cererea de acces la informație și

de a-i furniza acestuia informația solicitată în volum deplin și repararea prejudiciului

material și moral au fost respinse.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a conchis că prin neexaminarea în termenii

stabiliți de lege a cererii lui Gheorghe Străisteanu, s-a reliefat încălcarea de către ÎS

„Poșta Moldovei” a dreptului pretins, motiv pentru care pretențiile lui Gheorghe

Străisteanu ce țin de constatarea încălcării dreptului pretins, cum este dreptul la

soluționarea în termenul prevăzut de lege a cererii și a dreptului la informație, sunt

întemeiate și care au fost admise.

Totodată, instanța de fond a menționat că acțiunea în partea obligării ÎS „Poșta

Moldovei” de a examina cererea din 21 august 2017 urmează a fi respinsă, deoarece

după cum atestă actele cauzei, reclamantul a primit răspunsul la 21 septembrie 2017, iar

dezacordul manifestat de reclamant cu conținutul răspunsului nu denotă că, pârâta nu s-

2

a expus asupra cererii lui. În acest context, poziția reclamantului este una subiectivă,

întrucât urmărește să obțină un răspuns anume, iar răspunsul primit diferă de cel

așteptat.

La fel, instanța de fond a mai reținut că, fiind solicitat încasarea prejudiciului

material în sumă de 1300 lei, nu a fost dovedită suportarea efectivă a acestuia, lipsind

orice informație cu referire la necesitatea acestor cheltuieli sau eventual distribuirea

sumei, iar în lipsa unor probe concludente și pertinente, pretenția privind încasarea

prejudiciului material urmează a fi respinsă, acest capăt de cerere purtând un caracter

declarativ și lipsit de suport probator.

În concluzie, prima instanță a concluzionat că având în vedere faptul că a fost

constatată încălcarea dreptului lui Gheorghe Străisteanu la informație, rezultă și

legalitatea capătului de cerere cu privire la repararea prejudiciului moral, or, conform

art. 25 alin. (3) și alin. (4) din Legea contenciosului administrativ, în cazul admiterii

acțiunii, instanța de contencios administrativ se pronunță, la cerere, și asupra reparării

prejudiciului material și moral cauzat prin actul administrativ ilegal sau prin

neexaminarea în termenul legal a cererii prealabile. Mărimea prejudiciului moral însă

se stabilește de instanța de contencios administrativ independent de prejudiciul

material, în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate, de

gradul de vinovăție a pârâtului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, luându-se

în considerație circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social

al persoanei vătămate.

În consecința celor relatate și având în vedere principiile compensării echitabile și

rezonabile a prejudiciului moral, suferințele morale cauzate, starea de stres și frustrare

cauzată reclamantului, deoarece informația solicită era necesară pentru fi prezentată pe

o altă cauză, instanța de fond a ajuns la concluzia de a încasa suma de 100 lei, sumă

care, în opinia instanței, a fost considerată ca o compensare ce ar aduce satisfacție

echitabilă (f.d.57-62).

Prin decizia din 28 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de ÎS ,,Poșta Moldovei” și s-a menținut hotărârea din 27 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a concluzionat că prima instanță a

examinat cauza sub toate aspectele, stabilind cu certitudine raportul juridic litigios,

circumstanțele de fapt, caracteristice raportului juridic litigios, legea materială ce

guvernează raportul juridic. De asemenea, în cadrul judecării cauzei, instanța de

judecată a creat participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru

exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea

părților dreptul la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art. 6 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Pe cale de consecință, instanța de apel a conchis că concluzia primei instanțe despre

necesitatea admiterii parțiale a cererii de chemare în judecată este justă, ea având la

bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost

dată aprecierea juridică cuvenită, conform cerințelor art. 130 Cod de procedură civilă

(f.d.91-99).

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei enunțate, la 19 iunie 2018 ÎS ,,Poșta

Moldovei” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei

3

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri, prin care

cererea de chemare în judecată depusă de către Gheorghe Străisteanu să fie respinsă ca

fiind neîntemeiată.

În susținerea recursului s-a indicat că, la examinarea cauzei instanțele de judecată

inferioare au interpretat eronat normele de drept material, nefiind constatate și elucidate

pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei.

La fel s-a indicat că, la caz, actele judecătorești sunt ilegale și neîntemeiate și care

urmează a fi casate, deoarece ÎS ,,Poșta Moldovei” nu întrunește calitatea de autoritate

publică, dar este o persoană juridică de drept privat care prestează servicii sociale, dar

nicidecum nu prestează și nici nu gestionează servicii publice, cu atât mai mult că

întreprinderea nu se regăsește în lista subiecților care gestionează servicii publice, adică

nu cade sub incidența Legii privind accesul la informație și implicit nu are calitatea de

furnizor de informație în sensul legii menționate.

În rezultat, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligației impusă

prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat superficial circumstanțele

cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate circumstanțele și probele

existente ale cauzei, pronunțând hotărâri neîntemeiate de admitere parțială a acțiunii.

La caz, anume aceste circumstanțe impun admiterea recursului, casarea deciziei și a

hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri sub aspectele sus – menționate

(f.d.102-113).

La 27 iunie 2018 în adresa intimatului Gheorghe Străisteanu a fost expediată copia

recursului declarat de ÎS ,,Poșta Moldovei” cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței (f.d.119), însă intimatul nu și-a exercitat dreptul procedural și nu a depus

referință în termenul stabilit de lege, motiv pentru care admisibilitatea recursului s-a

dispus în lipsa acesteia.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul depus la 19 iunie 2018 (f.d.102) este declarat

în termen, având în vedere faptul că, decizia recurată a fost pronunțată la 28 februarie

2018 (f.d.90) și recepționată de către recurenta ÎS ,,Poșta Moldovei” la 23 aprilie 2018

(f.d.114).

Examinând temeiurile recursului declarat de către ÎS ,,Poșta Moldovei”, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul inadmisibil.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

4

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie

un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

(Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că,

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare

depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie

1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către ÎS ,,Poșta

Moldovei”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

5

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Întreprinderea de Stat ,,Poșta

Moldovei”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

6