3ra-963/17 — Anularea actului administrativ

Dosar nr. 3ra-963/17

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău

Judecător: Sergiu Stratan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: Anatolie Minciună

Iurie Cotruță

Liudmila Popova

Î N C H E I E R E

27 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător: Iulia Sîrcu

Judecători: Luiza Gafton, Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Starnet Soluții”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Starnet Soluții” împotriva Consiliului Concurenței,

intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Moldtelecom”, privind anularea

actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Starnet Soluții” cu

menținerea hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 08 noiembrie 2016 prin

care acțiunea a fost respinsă ca nefondată,

c o n s t a t ă:

La 18 martie 2016, Societatea cu Răspundere Limitată „Starnet Soluții” a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Concurenței, intervenient

accesoriu Societatea pe Acțiuni „Moldtelecom”, privind anularea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 11 decembrie 2015, în conformitate cu

art. 49 și art. 51 din Legea concurenței, s-a adresat pârâtului cu o reclamație privind

practicile anticoncurențiale ale Societății pe Acțiuni „Moldtelecom”. Obiectul

reclamației 1-a constituit practicarea unor prețuri excesive sau a unor prețuri de

ruinare în scopul înlăturării concurenților de către Societatea pe Acțiuni

„Moldtelecom”, acțiune prevăzută în art. 11 alin. (2) lit. e) din Legea concurenței.

1

La 22 ianuarie 2016 a recepționat răspunsul pârâtului nr. APD-06/14-36 din

19 ianuarie 2016 privind concluziile adoptate în rezultatul examinării preliminare a

plângerii depuse, în care s-a menționat că, acțiunile Societății pe Acțiuni

„Moldtelecom” nu întrunesc elementele constitutive ale actelor neloiale prevăzute

de lege.

Astfel, reieșind din prevederile art. 53 alin. (3) din Legea concurenței, la 03

februarie 2016 a prezentat observațiile sale pe marginea concluziilor date.

În acest sens, la 11 februarie 2016, Plenul Consiliului Concurenței a adoptat

decizia nr. APD-05, prin care a respins reclamația nr. SSL14/652 din 9 decembrie

2015.

Consideră reclamanta că, decizia respectivă este emisă cu încălcarea

prevederilor legale, abuzivă și pasibilă de a fi anulată. În acest sens a indicat că,

acțiunile Societății pe Acțiuni „Moldtelecom” de practicare a prețurilor inferioare

costurilor variabile medii, manifestate prin oferirea serviciilor de internet fix și

televiziune digitală la un preț lunar de doar 29 lei, nu poate acoperi costul real și

lezează în mod direct interesele reclamantei, prin atragerea în mod fraudulos a

clientelei. Practicarea de prețuri inferioare costurilor variabile medii poartă un

caracter eliminatoriu al politicii de prețuri a operatorului național, ceea ce constituie

un abuz de poziția sa dominantă, acțiune interzisă de art. 11 alin. (2) lit. e) din Legea

Concurenței.

Solicită reclamanta admiterea acțiunii, anularea deciziei nr. APD-05 din 01

februarie 2016 a Plenului Consiliului Concurenței și obligarea Consiliului

Concurenței de a investiga practicile anticoncurențiale, concurența neloială,

practicată de Societatea pe Acțiuni „Moldtelecom” cu constatarea încălcării

legislației din domeniul concurenței și aplicarea sancțiunilor pentru comiterea

încălcărilor depistate.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 08 noiembrie 2016,

acțiunea a fost respinsă ca nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, a fost respins apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Starnet Soluții” cu menținerea

hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 08 noiembrie 2016.

Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 30 iunie 2017 Societatea cu

Răspundere Limitată „Starnet Soluții” a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017 cu pronunțarea

unei noi hotărâri prin care să fie admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Starnet Soluții”.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, decizia instanței de apel a fost

adoptată cu încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept material. Instanța de

apel nu a dat apreciere faptului că intimatul, ca autoritate publică autonomă ce

asigură aplicarea și respectarea legislației în domeniul concurenței, prin care aceasta

2

oferă apreciere probelor prezentate, prin interpelări literare deductive, nu a inițiat o

procedură de investigație concurențială.

La fel cauza a fost examinată în mod superficial, fără a fi atrasă atenția la

toate aspectele speței date, cât și probelor pertinente și concludente aduse de

apelant.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Starnet Soluții”, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 26 iulie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei

copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 28 august 2017, Consiliul Concurenței a depus referință prin care a

solicitat respingerea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Starnet Soluții” cu menținerea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe. În referință a indicat că, motivarea cererii de recurs nu cuprinde argumente

noi față de cele invocate în prima instanță și în cea de apel.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu

materialele pricinii civile, consideră că acesta este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din actele cauzei se constată că, decizia Curții de Apel Chișinău din 03 mai

2017 a fost expediată în adresa părților la data de 11 mai 2017 (f.d.144), iar cererea

de recurs a fost depusă la data de 30 iunie 2017 (f.d.146).

Astfel, instanța de recurs constată că, recurenta s-a conformat prevederilor

legale și a declarat cererea de recurs în interiorul termenului de două luni.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

3

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu

se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate. Or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cererea de apel, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat în modul corespunzător.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a

din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat

arbitrar probele.

În acest sens CEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

4

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de Societatea cu Răspundere Limitată „Starnet Soluții” nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440

din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Starnet Soluții”, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător: Iulia Sîrcu

Judecători: Luiza Gafton

Nicolae Craiu

5