3ra-1711/16 — contestarea actului administrativ

3ra-1711/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 3ra-1711/16

prima instanță - (Judecătoria Centru mun.Chișinău) E. Efros,

instanța de apel – (Curtea de Apel Chișinău) V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

Î N C H E I E R E

30 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației,

în pricina civilă înaintată de societatea cu răspundere limitată ”Star Net

Regional” împotriva Agenției Naționale pentru Reglementare în Comunicații și

Tehnologia Informației privind contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de societatea cu răspundere limitată ”Star Net Regional” și

s-a modificat hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chișinău din 23 noiembrie 2015,

c o n s t a t ă :

La 03 august 2015 societatea cu răspundere limitată ”Star Net Regional”

s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Agenției Naționale

pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației solicitînd

anularea deciziei Consiliului de Administrație al Agenției Naționale pentru

Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației nr.14 din 09 iunie 2015

privind încetarea încălcării condițiilor autorizării generale, prevederilor legilor

și ale altor acte normative din domeniul comunicațiilor electronice.

În motivarea acțiunii societatea cu răspundere limitată ”Star Net Regional” a

indicat că la 12 iunie 2015 a recepționat decizia nr.14 din 09 iunie 2015 a

Consiliului de administrație al Agenției Naționale pentru Reglementare în

Comunicații și Tehnologia Informației, privind remedierea încălcărilor obligațiilor

stabilite de actele normative fixate în condițiile autorizării generale, prin care s-a

prescris încetarea în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării deciziei, a

încălcării art.12 alin. (5), art. 20 alin. (2) lit. g) Legea comunicațiilor electronice

nr.241 din 15 noiembrie 2007, pct.4 din Instrucțiunea privind plata de reglementare

și monitorizare, aprobată prin hotărârea Agenției Naționale pentru Reglementare în

Comunicații și Tehnologia Informației nr. 17 din 02 iunie 2010 și pct. 29 subpct. 7

lit. b) și subpct. 10) lit. a) din Regulamentul privind regimul de autorizare generală

1

și eliberare a licențelor de utilizare a resurselor limitate pentru furnizarea rețelelor

și serviciilor publice de comunicații electronice, aprobat prin hotărârea Agenției

Naționale pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației nr.57 din

21 decembrie 2010.

Consideră reclamantul că decizia Agenției Naționale pentru Reglementare în

Comunicații și Tehnologia Informației nr.14 din 09 iunie 2015 privind încetarea

încălcării condițiilor autorizării generale, prevederilor legilor și ale altor acte

normative din domeniul comunicațiilor electronice, este neîntemeiată, fiind emisă

cu încălcarea legii.

La 07 mai 2015 i-a fost adus la cunoștință actul de control nr.29 din 28

aprilie 2015 întocmit în urma controlului planificat la societatea cu răspundere

limitată „StarNet Regional” în baza dispoziției de control nr. 02-DMC/29/DC din

10 martie 2015 prin care s-a constatat neprezentarea informației veridice privind

veniturile provenite din comunicațiile electronice pentru anii 2012-2013 și

neachitarea taxei de reglementare și monitorizare pentru anii 2012-2013.

Întru înlăturarea celor stabilite în actul de control menționat, la 22 mai 2015

prin scrisoarea nr. SNR14/33 din 21 mai 2015 înregistrată sub nr.843 la 22 mai

2015, a informat că completarea rapoartelor corespunzătoare pentru perioada 2012

și 2013 a fost efectuată în conformitate cu Instrucțiunea privind plata de

reglementare și monitorizare, aprobată prin hotărârea Agenției Naționale pentru

Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației nr. 17 din 02 iunie 2010,

care la acel moment nu conținea prevederi clare cu privire la faptul din care

activități de comunicații electronice urmează de calculat venitul.

Prin hotărârea Agenției Naționale pentru Reglementare în Comunicații și

Tehnologia Informației nr.2 din 10 ianuarie 2014 s-a prevăzut din care activități de

comunicații electronice urmează a fi calculat venitul și s-a conformat în totalitate

noilor prevederi. Astfel, a prezentat rapoartele cu datele concrete și a solicitat

anularea rapoartelor pe venit pentru perioada 2012 și 2013 prezentate anterior,

cu calcularea taxei de reglementare și monitorizare pentru anul 2012 și 2013

reieșind din datele noi prezentate.

De asemenea a menționat că Agenția Națională pentru Reglementare în

Comunicații și Tehnologia Informației înregistrează față de întreprindere o

datorie de 26708.81 lei, fapt conformat prin scrisoarea nr.03-cont-185 din 17

februarie 2015, iar suma dată urmează a fi utilizată la compensarea plății de

reglementare și monitorizare pentru anii 2012-2013, însă la 25 mai 2015 a primit

scrisoarea nr. 01-SSC DMC/655 din 22 mai 2015, la care a fost anexată decizia

Consiliului de administrație a Agenției Naționale pentru Reglementare în

Comunicații și Tehnologia Informației nr.08 din 21 mai 2015, prin care s-a

prescris încetarea în termen de 10 zile lucrătoare de la data comunicării deciziei,

a încălcării art.12 alin. (5), art. 20 alin. (2) lit. g) Legea comunicațiilor

electronice nr.241 din 15 mai 2007, pct. 4 Instrucțiunea privind plata de

reglementare și monitorizare, aprobată prin hotărârea Agenției Naționale pentru

Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației nr.17 din 02 iunie 2010 și

pct. 29 subpct. 7 lit. b) și subpct. 10) lit. a) Regulamentul privind regimul de

autorizare generală și eliberare a licențelor de utilizare a resurselor limitate

pentru furnizarea rețelelor și serviciilor publice de comunicații electronice,

2

aprobat prin hotărârea Agenției Naționale pentru Reglementare în Comunicații și

Tehnologia Informației nr.57 din 21 decembrie 2010.

Prin decizia nr.08 din 21 mai 2015 nu s-a făcut referire la informația

prezentată, Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia

Informației nu a dat nici un răspuns la scrisoarea nr. SNR14/33 din 21 mai 2015.

Prin scrisoarea nr. SNR14/35 din 03 iunie 2015 a informat repetat Agenția

Națională pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației că au fost

înlăturate neajunsurile indicate în actul de control nr.29 din 28 aprilie 2015 și a

solicitat calcularea taxei de reglementare și monitorizare pentru anii 2012-2013

precum și anularea prescripției adoptate prin decizia nr. 08 din 21 mai 2015.

Relatează că la 08 iunie 2015 a mai expediat Agenției Naționale pentru

Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației scrisoarea nr.SNR14/38 la

care au fost anexate documentele care justifică indicatorii raportați în rapoartele

privind venitul provenit din activitățile din domeniul comunicațiilor electronice

în anii 2012-2013 și raportul universal oferit de contabilitatea întreprinderii prin

care se atestă formarea sumelor raportate, conform prescripției adoptată prin

decizia nr.08 din 21 mai 2015 și de asemenea repetat a solicitat calcularea taxei

de reglementare și monitorizare pentru anii 2012-2013 reieșind din datele noi

prezentate. În pofida celor expuse și actelor prezentate, la 09 iunie 2015 a fost

emisă decizia nr.14 privind remedierea încălcărilor obligațiilor stabilite de actele

normative fixate în condițiile autorizării generale. Prin cererea prealabilă nr.986

din 16 iunie 2015 a solicitat anularea deciziei nr. 14 din 09 iunie 2015, însă prin

răspunsul nr.01-SSC DMC/799 din 15 iulie 2015 cererea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 23 noiembrie 2015

acțiunea înaintată de societatea cu răspundere limitată ”Star Net Regional”

împotriva Agenției Naționale pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia

Informației privind contestarea actului administrativ a fost respinsă.

Nefiind deacord cu hotărîrea judecătoriei Centru mun.Chișinău din 23

noiembrie 2015 societatea cu răspundere limitată ”Star Net Regional” a depus apel

la 14 decembrie 2015, prin care a solicitat casarea hotărîrii judecătoriei Centru

mun.Chișinău din 23 noiembrie 2015 și emiterea unei noi hotărîride admitere a

acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2016 s-a admis apelul

depus de societatea cu răspundere limitată ”Star Net Regional”, s-a casat hotărârea

judecătoriei Centru mun. Chișinău din 23 noiembrie 2015 și s-a pronunțat o

hotărîre nouă prin care s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de

societatea cu răspundere limitată ”Star Net Regional”.

S-a anulat decizia Consiliului de Administrație al Agenției Naționale

pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației nr.14 din 09

iunie 2015 privind încetarea încălcării condițiilor autorizării generale,

prevederilor legilor și ale altor acte normative din domeniul comunicațiilor

electronice.

La 22 august 2016 Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații și

Tehnologia Informației a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 22 iunie 2016, prin care a solicitat, casarea acesteia și menținerea hotărârii

3

judecătoriei Centru mun.Chișinău din 23 noiembrie 2015.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel a fost adoptată

cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

Menționează că prin decizia emisă Agenția Națională pentru Reglementare

în Comunicații și Tehnologia Informației nu a înaintat nici o pretenție pecuniară,

însă a identificat elementele din care se constituie venitul realizat în ani 2012-2013

de către societatea cu răspundere limitată ”Star Net Regional”.

Susține că societatea cu răspundere limitată ”Star Net Regional” nu a

prezentat documente care să justifice indicatorii raportați prin scrisoarea nr.SNR

14/33 din 21 mai2015 și care sunt în contradicție cu rapoartele financiare.

Susține că instanța de apel în partea motivată a deciziei nu se referă la

elementele evidențiate de către pârât ce ține de natura juridică și prezumția de

legalitate de care se bucură rapoartele financiare, iar prin faptul că instanța de

judecată s-a abținut de a da un răspuns special și explicit la toate argumentele a

încălcat art. 6 al Convenției CtEDO.

Prin urmare, recurentul și-a întemeiat pretențiile invocate în recurs prin

prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) și b) Codul de procedură civilă, care

statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată.

Prin referința depusă la 18 noiembrie 2016 societatea cu răspundere limitată

„StarNet Regional” a indicat că constatările instanței de apel sunt corecte., iar

afirmațiile recurentului nu și-au găsit suport juridic și faptic, nu a prezentat probe

veridice și pertinente ce ar proba comiterea faptelor invocate. De asemenea invocă

că motivele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Codul de procedură civilă. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că potrivit scrisorii de înștiințare a Curții de Apel Chișinău (f.d.119)

decizia motivată a fost expediată participanților la proces la 02 septembrie 2016,

însă la materialele dosarului nu există dovada legală de recepționare, astfel instanța

de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și recursul

declarat la 22 august 2016 este depus în termen conform art. 434 din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

4

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează

în prevederile art. 432 alin.(2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie

temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat în mod

corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin.(4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel

a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul

menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea

5

eronată a normelor de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă.

Colegiul reține că aceste argumentul al recurentului poartă un caracter

declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei

instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Agenția

Națională pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Codul

de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații

și Tehnologia Informației se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

6