3ra-1387/16 — contestarea actelor administrative

3ra-1387/16 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: V. Efros dosarul nr. 3ra-1387/16

instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu

D E C I Z I E

21 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ion Druță

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursului declarat de către Agenția pentru Protecția Consumatorilor,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „StarNet Soluții” împotriva Agenției pentru Protecția Consumatorilor cu

privire la contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Agenția pentru Protecția Consumatorilor și menținută

hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 01 decembrie 2015, prin care acțiunea

a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 20 martie 2015, SRL „StarNet Soluții” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Agenției pentru Protecția Consumatorilor cu privire la contestarea actelor

administrative.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 17 decembrie 2014, la sediul

SRL „StarNet Soluții”, de către inspectorul Olarașu Nicolai, cu participarea

reprezentantului prin procură, SRL „StarNet Soluții”, Rața Dorin, a fost întocmit actul

de control seria AC nr. 07266 cu anexele respective, controlul fiind inițiat în baza

deciziei de control seria DC nr. 08477 din 03 decembrie 2014.

Susține că prin Actul de control sus menționat, neîntemeiat s-a constatat că

punctele 3.3 și 4.4 din contractul propus consumatorilor are un caracter abuziv și

urmează a fi excluse din contract sau revăzute prin completările de rigoare (pct. 5.3 al

actului de control).

Menționează că la data de 16 ianuarie 2015 în adresa Agenției pentru Protecția

Consumatorilor a fost remisă cererea prealabilă cu privire la anularea parțială a Actului

de control AC nr. 07266 din 17 decembrie 2014 și a Actului de constatare a clauzelor

abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (Anexa nr. 2 la Actul de control) și

anume, în partea ce ține de constatarea caracterului abuziv al clauzei pct. 4.4 din

Contractul de prestări servicii de comunicații electronice.

Dat fiind că, în partea ce privește punctul 3.3 din Contractul de prestări servicii,

acesta a fost modificat, ținându-se cont de recomandările Agenției pentru Protecția

Consumatorilor și interesele clienților, astfel încât, să fie exclus caracterul abuziv al

acestuia, modificare aprobată prin Ordinul intern din 16 ianuarie 2015, fapt despre care

a fost informată Agenția pentru Protecția Consumatorilor prin textul contestației

depuse.

Remarcă că contestația respectivă a fost respinsă ca neîntemeiată de către

Agenția pentru Protecția Consumatorilor prin decizia cu numărul de ieșire 27/09-

275/1324 din 16 februarie 2015, recepționată de către SRL „StarNet Soluții” la data

de 23 februarie 2015, în pofida faptului că în contestația depusă au fost înaintate un șir

de argumente, precum și practica existentă în domeniu.

Afirmă că în cazul dat nu sunt aplicabile prevederile art. 971 din Codul civil,

fiind incidentă speței Legea comunicațiilor electronice, care are un caracter special

pentru reglementarea raporturilor de prestări servicii de comunicații electronice în

raport cu norma din drept civil invocată de către Agenția pentru Protecția

Consumatorilor.

În condițiile enunțate, consideră că decizia adoptată de Agenția pentru Protecția

Consumatorilor pe marginea contestației depuse, Actul de control nr. 07266 din

17 decembrie 2014 și Actul de constatare a clauzelor abuzive în contractele încheiate

cu consumatorii sunt ilegale și pasibile de a fi anulate.

Își întemeiază poziția în baza dispozițiilor art. 20 alin. (1) lit. c), art. 21 alin. (1)

din Legea comunicațiilor electronice nr. 241 din 15 noiembrie 2007, art. 6 alin. (3) din

Legea privind actele legislative nr. 780 din 27 decembrie 2001, art. art. 666-667 din

Codul civil, art. 1, art. 3, art. 5, art. 16, art. 17, art. 19, art. 20, art. art. 24-27 din Legea

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Solicită anularea parțială a Actului de control AC nr. 07266 din

17 decembrie 2014 și a Actului de constatare a clauzelor abuzive în contractele

încheiate cu consumatorii (Anexa nr. 2 la Actul de control), în partea ce ține de

constatarea faptului că clauza prevăzută la pct. 4.4 din Contractul de prestări servicii

de comunicații electronice încheiat cu utilizatorii este una abuzivă.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 01 decembrie 2015,

acțiunea a fost admisă, fiind dispusă anularea parțială a Actului de control AC nr.

07266 din 17 decembrie 2014 și a Actului de constatare a clauzelor abuzive în

contractele încheiate cu consumatorii, în partea ce ține de constatarea faptului că

clauza prevăzută la pct. 4.4. din Contractul de prestări servicii de comunicații

electronice încheiat cu utilizatorul este una abuzivă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016, a fost respins apelul

declarat de către Agenția pentru Protecția Consumatorilor și menținută hotărârea

primei instanțe.

La 26 iulie 2016, Agenția pentru Protecția Consumatorilor a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri

prin care acțiunea să fie respinsă integral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

Susține că instanțele de judecată nu au luat în considerare prevederile art. 3 din

Legea cu privire la clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatori nr. 256 din

09 decembrie 2011, în baza căruia clauzele contractuale de la pct. 3.3 și 4.4 din

Contractul privind furnizarea serviciilor publice de comunicații electronice persoanelor

fizice, au fost calificate ca fiind abuzive.

Menționează în acest sens că contractul propus consumatorilor este unul de

adeziune și preformulat de către agentul economic, iar clauzele din pct. 3.3 și pct. 4.4 a

contractului menționat manifestă caracteristicele unor clauze abuzive.

Astfel, consideră că chiar și în cazul când legea permite furnizarea serviciilor

contra unor plăți, inclusiv în avans, acest lucru nu înseamnă că plata în avans poate fi

inclusă în mod arbitrar și nejustificat în orice contract, încheierea căruia condiționează

furnizarea serviciilor de către SRL „StarNet Soluții”, nefiind negociată în individual cu

consumatorii.

La fel, indică că achitarea în avans a ultimei luni nu este justificată atâta timp,

cât nu a survenit scadența pentru luna respectivă, prestatorul de fapt insistând asupra

acordării unei posibilități de a solicita în mod abuziv achitarea unui serviciu neprestat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din actele cauzei copia decizie instanței de apel din 12 aprilie

2016 a fost expediată pentru cunoștință în adresa părților, inclusiv și în adresa

recurentului Agenția pentru Protecția Consumatorilor la 16 mai 20916, fapt ce se

confirmă prin copia scrisorii de însoțire (f.d. 122) și recepționată de ultima la 27 mai

2016, fapt ce se confirmă prin ștampila de intrare aplicată pe copia scrisori de însoțire

(f. d. 128).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 26 iulie 2016, în termen.

La 12 august 2016, în adresa intimatului SRL „StarNet Soluții” a fost expediată

copia recursului declarat de către Agenția pentru Protecția Consumatorilor cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Iar la 15 septembrie 2016, SRL „StarNet Soluții” a depus referință la recursul

declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și a solicitat respingerea

lui ca fiind inadmisibil.

În susținerea opiniei enunțate a invocat că recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), alin. (3) și alin. (4) CPC, ori instanța de apel

corect a apreciat legalitatea clauzei contractuale disputate, aplicând toate actele

normative relevante și aplicabile raportului juridic din speță.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 30 noiembrie 2016, recursul

declarat de către Agenția pentru Protecția Consumatorilor a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu motivele recursului, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

necesar de a admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

După cum denotă actele cauzei la data de 05 decembrie 2014, 12 decembrie

2014 și 17 decembrie 2014, în baza delegației de control nr. 07477 din 03 decembrie

2014, la SRL „StarNet Soluții” a fost efectuat un control inopinat în vederea

examinării revendicărilor petiționarului (petiția nr. 1029-p din 26 noiembrie 2014)

referitor la nerespectarea termenelor de efectuare a lucrărilor de conectare și verificării

respectării prevederilor Legii privind protecția consumatorilor nr. 1205-XV din 13

martie 2003.

În rezultatul controlului de stat efectuat la SRL „StarNet Soluții” a fost întocmit

Actul de control Seria AC nr. 07266 din 17 decembrie 2014 și emis Act de constatare a

clauzelor abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, prin care s-a constatat

încălcarea art. 4 alin. (1) al Legii nr. 256 din 09 decembrie 2011 privind clauzele

abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, în special includerea unor clauze cu

caracter abuziv în contractele oferite consumatorilor spre încheiere, în vederea prestării

serviciilor oferite de către SRL „StarNet Soluții”, anume clauzele de la pct. 3.3 și 4.4.

a contractului, fiind propus acordarea SRL „StarNet Soluții” a unui termen de 30 zile,

din momentul finalizării actului de control, pentru înlăturarea clauzelor abuzive și

anunțarea în scris a Agenției pentru Protecția Consumatorilor privind măsurile

întreprinse.

Este cert și faptul că în partea ce se referă la punctul 3.3. din Contractul de

prestări servicii, acesta a fost modificat de către SRL „StarNet Soluții”, ținînd cont de

recomandările Agenției pentru Protecția Consumatorilor, în așa mod încît să fie exclus

caracterul abuziv al acestuia, fapt confirmat prin Ordinul nr. 7 din 16 ianuarie 2015

emis de SRL „StarNet Soluții” (f.d. 23).

Iar caracterul abuziv al punctul 4.4 constatat de Agenției pentru Protecția

Consumatorilor în contractele oferite consumatorilor spre încheiere în vederea prestării

serviciilor de către SRL „StarNet Soluții” a fost contestat de ultima în instanță de

judecată și care a solicitat instanței anularea parțială a Actului de control AC nr. 07266

din 17 decembrie 2014 și a Actului de constatare a clauzelor abuzive în contractele

încheiate cu consumatorii (Anexa nr. 2 la Actul de control), în partea ce ține de

constatarea faptului că clauza prevăzută la pct. 4.4 din Contractul de prestări servicii

de comunicații electronice încheiat cu utilizatorii este una abuzivă.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanță a ajuns la concluzia

temeiniciei acțiunii, dispunînd anularea parțială a actului de control AC nr. 07266 din

17 decembrie 2014 și a Actului de constatare a clauzelor abuzive în contractele

încheiate cu consumatorii, în partea ce ține de constatarea faptului că clauza prevăzută

la pct. 4.4. din Contractul de prestări servicii de comunicații electronice încheiat cu

utilizatorul este una abuzivă, soluție care a fost menținută și de instanța de apel.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au reținut că speței din

cauză î-i sunt aplicabile normele inserate în Legea comunicațiilor electronice fiind o

lege specială în raport cu Codul civil, reținând în acest sens că clauza privind

posibilitatea achitării plăților în avans la încheierea și executarea contractelor de

prestări servicii nu constituie o clauză abuzivă în contractele încheiate cu

consumatorii.

La fel, în susținerea concluziei care i-a format convingerea admiterii acțiunii,

instanțele au reținut că Actul de constatare a clauzelor abuzive în contractele încheiate

cu consumatorii constituire o anexă a Actului de control, fiind o parte integrantă a

Actului de control, precum și faptul că actul de constatare a fost contestat împreună cu

actul de control și nu de sine stătător.

Verificând legalitatea și temeinicia concluziilor instanțelor ierarhic inferioare, în

raport cu criticele formulate în recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că concluziile instanțelor

judecătorești în sensul admiterii acțiunii SRL „StarNet Soluții” este una greșită,

rezultată din aprecierea incorectă a materialului probator propus de părți în raport cu

prevederile legale aplicabile raportului juridic în litigiu.

Astfel, după cum denotă din materialul probator, prevederile pct. 4.4. al

contractului de prestări servicii de comunicații electronice, încheiat de SRL „StarNet

Soluții” cu utilizatorii, și considerată de Agenția pentru Protecția Consumatorilor ca

fiind o clauză abuzivă, stipulează că „la semnarea contractului, utilizatorul achită

contul de plată care include taxa de conectare indicată în contract și taxa de abonament

pentru prima și ultima lună de prestare a serviciului”.

Confirm art.971 alin.(1) Cod civil, plata pentru servicii se efectuează după

prestarea serviciilor.

Din analiza textului legal aplicabil se deduce că regula generală este achitarea

serviciului doar după prestarea acestuia. Iar orice derogare de la regula dată poate fi

admisă doar în cazul în care este justifică, fundamentată din punct de vedere legal și

doar ținînd cont de interesele tuturor părților raportului juridic respectiv.

Altfel spus, alt mod de plată, decît cel stabilit la norma citată, bunăoară, plata

anticipată, cu un avans, în rate sau altfel poate fi convenit de părțile raportului juridic

doar prin negocieri directe.

Pe cînd în speța dată, achitarea în avans nu este o prevedere rezultată din

negocierea individuală a clauzelor contractuale între prestator, acesta avînd, de fapt, o

poziție dominantă și, prin urmare, puterea de negociere a părților fiind diferită, ceea ce

constituie un factor important pentru aprecierea caracterului abuziv al clauzei în

conformitate cu art. 6 alin. (2) lit. a) al Legii nr. 256 din 09 decembrie 2011 privind

clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, și consumator, care fiind

pus într-o situație vulnerabilă în raportul său cu prestatorul, deoarece nu are

posibilitatea de a-și impune poziția sa referitor la o clauză contractuală sau altă în

aceeași măsură, în care această posibilitate o are prestatorul.

Față de cele precizate în capitolul anterior, este absolut evident că achitarea în

avans a taxei de abonament pentru ultima lună de prestare a serviciului, nu este

justificată atîta timp cît nu a survenit scadența pentru luna respectivă, or, prin clauza

respectivă prestatorul, de fapt, insistă asupra acordării lui a unei posibilități de a

solicita în mod abuziv achitarea unui serviciu neprestat, prin urmare, a unei plăți

nedatorate și asta în situația în care consumatorul, prin prisma prevederilor art. 971

alin.(1) Cod civil, nu poate fi impus la plata anticipată a unor servicii neprestate.

Aici este important de menționat că prin noțiunea de clauza abuzivă, în sensul

Legii privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii nr. 256 din 08

decembrie 2011, este de înțeles clauza contractuală care, nefiind negociată în mod

individual cu consumatorul, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract,

creează, în detrimentul consumatorului, contrar cerințelor de bună-credință, un

dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract.

Sub acest aspect și avînd în vedere că contractul propus de SRL „StarNet

Soluții” consumatorilor este unul de adeziune și preformulat de către agentul

economic, în limitele clauzei din pct. 3.3 și 4.4 a contractului menționat se manifestă

cumulativ cele trei caracteristici ale clauzelor abuzive stipulate la art. 3 al Legii nr. 256

din 09 decembrie 2011 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu

consumatorii și anume: Contractul este unul de adeziune. Clauzele menționate sunt

contrare cerințelor de bună-credință și creează, în detrimentul consumatorului, un

dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract.

Prin urmare, chiar și în cazul în care legea permite furnizarea serviciilor contra

unor plăți, inclusiv în avans, acest lucru nu înseamnă că plata în avans poate fi inclusă

în mod arbitrar și nejustificat în orice contract, încheierea căruia condiționează

furnizarea serviciilor de către „StarNet Soluții” SRL, clauza dată nefiind negociată în

mod individual cu consumatorul și în coroborare cu alte caracteristici definitorii

cuprinse în art. 3 al Legii nr. 256 din 09 decembrie 2011 privind clauzele abuzive în

contractele încheiate cu consumatorii, poate fi apreciată ca fiind abuzivă.

În această ordine de idei se atestă că Agenția pentru Protecția Consumatorilor,

conducându-se de prevederile legale, justificat a constatat ca fiind abuzivă clauza

contractuală de la pct. 4.4 al contractului de prestări servicii de comunicații

electronice, apreciind că astfel de clauză urmează a fi exclusă din contractul menționat

sau reformulată astfel, încît caracterul său abuziv să fie exclus.

În conexiunea celor relatate, instanța de recurs remarcă că atît Actului de control

AC nr. 07266 din 17 decembrie 2014, cît și Actul de constatare a clauzelor abuzive în

contractele încheiate cu consumatorii, în partea contestată, au fost emise de Agenția

pentru Protecția Consumatorilor, în strictă conformitate cu dispozițiile legale, fapt ce

denotă netemeinicia acțiunii înaintate de SRL „StarNet Soluții” și indică la

incorectitudinea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe.

Astfel, se constată că instanțele ierarhic inferioare expunîndu-se cu referire la

prevederile art. 971 alin. (1) Cod civil, aplicarea cărora a fost respinsă pe motiv că ar

avea caracter general și cele al art. 21 alin. (1) din Legea comunicațiilor electronice nr.

241-XVI din 15 noiembrie 2007, care au fost reținute de instanțe drept norme speciale,

au ignorat faptul că, sub aspectul aprecierii caracterului abuziv al clauzelor

contractuale, prevederile Legii nr. 256 din 09 decembrie 2011 privind clauzele abuzive

în contractele încheiate cu consumatorii au caracter special în raport cu oricare alte

norme, respectiv urmează a fi aplicate cu prioritate, după cum stabilește art. 6 alin. (3)

din Legea nr. 780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative.

Nu poate constitui temei de admitere a acțiunii nici invocarea de către intimat a

hotărîrii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 12 iulie 2012, menținută prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2013 și încheierea Curții Supreme de Justiție

din 25 septembrie 2013, deoarece doar o singură decizie cu soluția adoptată în acest

sens nu constitui temei în vederea unificării practicii pe asemenea probleme.

Ca urmare, cele relatate în ansamblu atestă că temei pentru anularea actelor în

partea contestată nu este, pe când instanțele ierarhic inferioare la emiterea hotărârii au

aplicat greșit normele de drept material, fapt ce generează casarea acestora și

respingerea acțiunii.

Față de cele ce preced și având în vedere faptul că circumstanțele pricinii au fost

stabilite de către prima instanță și nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva

dovezi, însă normele de drept material au fost interpretate eronat, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe și de a emite o nouă hotărâre cu privire la respingerea acțiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide :

Se admite recursul declarat de către Agenția pentru Protecția Consumatorilor.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016 și

hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 01 decembrie 2015 în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „StarNet Soluții”

împotriva Agenției pentru Protecția Consumatorilor cu privire la contestarea actelor

administrative și se emite o nouă hotărâre, prin care:

Se respinge acțiunea Societății cu Răspundere Limitată „StarNet Soluții”

împotriva Agenției pentru Protecția Consumatorilor cu privire la contestarea actelor

administrative.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ion Druță

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva