3ra-1371/15 — Recunoaşterea ilegalităţii acţiunilor, constatarea încălcării procedurii şi termenului de examinare a cererii de cesianare

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chişinău Dosarul nr. 3ra-1371/15 Judecător: M. Negru Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: A. Panov, A. Minciuna, M. Moraru ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Oleg Sternioală, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „StarNet” şi Societatea cu Răspundere Limitată „StarNet Soluţii”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „StarNet” şi Societatea cu Răspundere Limitată „StarNet Soluţii” împotriva Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei a RM privind recunoaşterea ilegalităţii acţiunilor, constatarea încălcării procedurii şi termenului de examinare a cererii de cesionare, încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 03 iunie 2015, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 22 decembrie 2014 şi emisă hotărîre nouă, c o n s t a t ă La 15 mai 2015, SRL „StarNet” şi SRL „StarNet Soluţii” s-au adresat cu cerere de chemare în judecată către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei a RM (ANRCETI), solicitînd recunoaşterea ilegalităţii acţiunilor, constatarea încălcării procedurii şi termenului de examinare a cererii de cesionare, încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că, la data de 28 ianuarie 2014, „StarNet Soluţii” SRL a înaintat către ANRCETI o cerere prin care a solicitat cesionarea licenţelor pentru utilizarea resurselor limitate (resurselor de numerotare) în scopul furnizării reţelelor şi serviciilor publice de comunicaţii electronice, cu anexarea pachetului necesar de documente în strictă conformitate cu prevederile Hotărîrii cu privire la aprobarea proceduri de cesionare a licenţelor şi serviciilor publice de comunicaţii nr. 08 din 25.02.2010.

În virtutea faptului că la cererea respectivă a fost anexat Contractul de cesiune şi Angajamentul semnat de administratorul SC „StarNet Soluţii” SRL, conform căruia cesionarul şi-a asumat deplina responsabilitate pentru toate obligaţiile cedentului, inclusiv faţă de ANRCETI totuşi, Agenţia la data de 05 februarie 2014, a remis în adresa SC „StarNet” SRL scrisoarea prin care a comunicat refuzul de a emite decizia privind acceptarea cesionării licenţelor către cesionar, din considerentul că, nu au fost achitate taxele de reglementare şi monitorizare de către SC „StarNet” SRL pentru trimestrul IV.

Indică reclamanţii că, urmare a răspunsului Agenţiei, SC „StarNet” SRL a achitat suma restantă, fiind astfel înlăturat unicul temei de refuz la acceptarea cesionării resurselor de numerotare, şi în acest sens, la data de februarie 2014, SC „StarNet” SRL a depus la ANRCETI o cerere prin care a solicitat reluarea examinării cererii depuse de cesionar, cu emiterea deciziei de acceptare a cesionării. Consideră reclamanţii că, din motive neîntemeiate, Agenţia pînă la data de 25 februarie 2014, adică aproape după o lună de la prima cerere înregistrată nu a emis o decizie pa marginea solicitării companiei SC „StarNet Soluţii” SRL, deşi, potrivit prevederilor Hotărîrii cu privire la aprobarea procedurii de cesionare a licenţelor de utilizare a resurselor limitate în scopul furnizării reţelelor şi serviciilor publice ce comunicaţii electronice, acest termen nu poate depăşi 7 zile.

La data de 25 februarie 2014, SC „StarNet” SRL a recepţionat nouă scrisoare de la ANRCETI, prin care Agenţia din nou a constatat un impediment de a emite decizia de acceptare a cesiunii licenţelor, şi anume neprezentarea de către solicitant a deciziei autorităţii de concurenţă prin care se declară operaţiunea de concentrare economică, făcând trimitere în acest sens la norma pct. 9 subpct. 3 din procedura de cesionare a licenţelor de utilizare a resurselor limitate. Menţionează reclamanţii că, în acest sens, ANRCETI a expediat în adresa SC „StarNet” SRL adresarea nr. 02-SALDDR/193 din 24.02.2014, prin care a comunicat despre lipsa deciziei Autorităţii de Concurenţă prin care procedura de cesionare a licenţelor se declară operaţiune de concentrare eronomică compatibilă cu mediul concurenţial, prevăzut la norma pct. 9 sbpct.

3 din procedura de cesionare a licenţelor de utilizare a resurselor limitate în scopul furnizării serviciilor publice de comunicaţii electronice, aprobată prin Hotărîrea Consiliului de Administrare al ANRCETI nr. 8 din 25.02.2010.. Consideră reclamanţii că, această solicitare al Agenţiei este lipsită de temeinicie şi care confirmă acţiunile ANRCETI de tergiversare a executării obligaţiilor sale legale, prejudiciind compania în volum destul de impunător, fapt ce a condiţionat adresarea în instanţă cu o acţiune în vederea apărării drepturilor legale. Atenţionează reclamanţii că totuşi, Compania, oricum a expediat în răspuns către ANRCETI la data de 25 februarie 2014, prin care a explicat prevederile legale referitor la noţiunea de operațiune de concentrare economică şi necesitatea prezentării avizului Consiliului Concurenţei.

În adresarea înregistrată cu nr. 280 din 25.02.2014 expediată de Compania StarNet, referitor la scrisoare nr. 02-SAL DDR/193 din 24.02.2014, cu privire la necesitatea de a prezenta decizia autorităţii de concurenţă, au menţionat că acest document este necesar în cazul furnizorilor de reţele care întrunesc condiţiile privind cifra de afaceri prevăzute de art.22 alin.(l) al Legii Concurenţei nr.183 din 11 iulie 2012. Potrivit art. 22 a actului normativ menţionat, operaţiunile de concentrare economică sînt supuse evaluării şi urmează a fi notificate Consiliului Concurenţei înainte de punerea în aplicare, atunci cînd cifra totală de afaceri realizată cumulativ de întreprinderile implicate, înregistrată în anul anterior operaţiunii, depăşeşte 25 000 000 lei şi există cel puţin două întreprinderi implicate în operaţiune care au realizat pe teritoriul Republicii Moldova, fiecare în parte, o cifră totală de afaceri mai mare de 10 000 000 lei în anul anterior operaţiunii.

În conformitate cu Raportul Statistic pentru anul 2013 CE - 2, înregistrat la ANRCETI cu nr. 791 din 14.02.2014, cifra de afaceri vînzări telefonie fixă constituie 3 729 588,0, adică nici pe aproape nu atinge suma indicată în Legea concurenţei nr.183 din 11 iulie 2012, şi respectiv cazul din speţă nu cade sub incidenţa prevederii respective, şi respectiv au solicitat eliberarea licenţelor în termeni cît mai restrînşi. Menţionează reclamanţii că, chiar şi după această adresare, în care a fost explicată toată speţa detaliat şi amănunţit, ANRCETI a continuat terorizarea, refuzînd în continuare eliberarea licenţelor, precum eliberarea unui refuz oficial, ca să fie posibil de atacat în instanţă ca act administrativ.

În schimb, la data de 03 martie 2014, ANRCETI expediază către companie, o adresare repetată pe acest subiect, nr. 01SAJ DJ/217, din care poate fi conchisă incompetenţa ANRCETI, or a solicitat prezentarea unui document în care să fie indicat faptul dacă cesiunea licenţelor urmează a fi sau nu autorizată de Consiliul Concurenţei. Calificînd această solicitare ca una ilegală, contrar procedurii, cu toate acestea, Compania reclamantă întru soluţionarea mai urgentă a cazului a adresat la data de 06 martie 2014 o cerere nr. 353 către Consiliul Concurenţei cu solicitarea de a expedia un răspuns cu caracter explicativ referitor la faptul dacă cesiunea licenţelor de telefonie constituie o operaţiune de concentrare economică, cifra de afaceri fiind mult mai mică decît cea prevăzută de lege.

Ca răspuns la adresarea Companiei StarNet, Consiliul Concurenţei a expediat scrisoarea nr. 05/74 - 291 din 12.03.2014, în care se stipulează că cesionarea telefoniei notificată la ANRCETI la 28.01.2014, nu constituie concentrare economică şi respectiv nu este necesar avizul Consiliului Concurenţei. Consideră reclamanţii că ANRCETI doar tergiversează examinarea solitării, invocînd nişte temeiuri formale, lipsite de justificare şi fără suport juridic. Solicită reclamanţii: -Recunoaşterea acţiunilor Agenţiei pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei ca fiind ilegale; -Constatarea încălcării procedurii şi termenului de examinare a cererii reclamanţilor cu privire la cesionare; -Încasarea prejudiciului moral în contul reclamanţilor în mărime de 100 000 lei per reclamant.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 iunie 2014, a fost respins, ca fiind neîntemeiat, demersul Agenţiei pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei a RM privind scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată. Prin o altă încheiere a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 iunie 2014, a fost respins, ca fiind neîntemeiat, demersul înaintat de ANRCETI privind respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă din motiv de tardivitate. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 decembrie 2014, acţiunea a fost admisă parţial. S-a constatat faptul încălcării de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei a RM a procedurii şi termenului de examinare a cererii coreclamanţilor SC „StarNet” SRL şi SC „StarNet Soluţii” SRL cu privire la cesionare.

In rest, pretenţiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015, a fost admis apelul declarat de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei a RM, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 decembrie 2014, în partea în care acţiunea a fost admisă, şi pronunţată o nouă hotărîre prin care: -S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de SC „StarNet” SRL, SC „StarNet Soluţii” SRL către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei a RM privind constatarea încălcării procedurii şi termenului de examinare a cererii de cesionare.

-În rest, hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 decembrie 2014, s-a menţinut fără modificări. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 24 august 2015, SRL „StarNet” şi SRL „StarNet Soluţii” au declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 decembrie 2014. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenţii au indicat că instanța de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 19.06.2015 (f.d. 196), cît şi faptul că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, decît invocarea în recurs despre faptul recepţionării deciziei la 08.07.2015 (f.d. 200), recursul se consideră declarat în termen. La 15 septembrie 2015, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei a RM a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd declararea acestuia inadmisibil. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „StarNet” şi SRL „StarNet Soluţii” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenţii nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „StarNet” şi SRL „StarNet Soluţii” ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „StarNet” şi Societatea cu Răspundere Limitată „StarNet Soluţii” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Ion Druţă