2ra-1732/17 — încasarea prejudiciului material și moral

prima instanță, Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău dosarul nr. 2ra-1732/2017

judecător: L. Ursu

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: L. Bulgac, G. Dașchevici, D. Manole

Î N C H E I E R E

27 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari, Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Maria Bunu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Maria Bunu

împotriva lui Nicolae Crețu și Alexandru Tofan cu privire la repararea

prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2017, prin care

au fost respinse apelurile declarate de Maria Bunu, Nicolae Crețu și Alexandru

Tofan cu menținerea hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 08 aprilie

2016,

c o n s t a t ă :

La 20 februarie 2015 Maria Bunu, prin intermediul avocatului Patricia

Dragan, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolae Crețu

și Alexandru Tofan cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat

prin infracțiune.

În motivarea acțiunii reclamanta a menționat că, la 13 decembrie 2009

Nicolae Crețu și Alexandru Tofan, ambii deținând funcția de ofițeri operativi de

sector la SP nr.7, CPs Rîșcani mun. Chișinău, aproximativ pe la ora 02:00 min,

aflându-se în exercițiul funcției, abuzând de funcția pe care o dețineau, prin

spargere, ilegal, fără consimțământul proprietarei Maria Bunu au pătruns în

apartamentul nr.3 din str. Bănulescu Bodoni 53, mun. Chișinău, în rezultatul

căruia au fost distruse bunurile ce îi aparțineau.

Susține reclamanta că, în cadrul acestor acțiuni ilegale ale pârâților au fost

distruse: ușa dublă de la intrare în sumă de 2000 lei; lacătul ușii de la intrare în

sumă de 550 lei; stativ partituri – note muzicale în sumă de 1500 lei; un ceas în

sumă de 2000 lei; aparatul de telefon fix în sumă de 500 lei; a dispărut o strună de

violoncel în sumă de 100 euro; au fost distruse seturi de masă, farfurii, căni,

pahare în sumă de 1000 lei; au dispărut acte și carduri bancare care ulterior au fost

recuperate, ceea ce a presupus timp și cheltuieli materiale.

Afirmă că, la momentul întâmplării celor menționate, reclamanta avea

vârsta de 71 ani, iar Nicolae Crețu și Alexandru Tofan au pătruns în încăpere în

plină noapte.

Totodată indică că, fiind cuprinsă de spaimă și panică, în momentul când

pârâții forțau ușa, a fost nevoită să sară geamul și să ceară ajutor. Deoarece era în

1

timpul iernii cu temperaturi joase, a suferit frig până la venirea poliției, iar ulterior

a stat până dimineața fără somn în stare de șoc.

Menționează reclamanta că, aceste momente au avut un impact negativ

asupra stării de sănătate fizică, psihică și morală, cauzându-i un prejudiciu moral

considerabil.

Astfel, prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 30 octombrie

2012, Nicolae Crețu și Alexandru Tofan au fost recunoscuți culpabili de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.179 alin.(3) Cod penal, iar în baza art.55

Cod penal au fost eliberați de răspundere penală cu tragerea la răspundere

contravențională, deși conform acestei norme, persoana poate fi liberată de

răspundere penală doar dacă a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune.

Mai relatează reclamanta că, contrar celor indicate în sentința din 30

octombrie 2012 de către Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău, la 15 iunie 2011 a

depus cerere către Procuratura sect. Rîșcani mun. Chișinău în baza art.219-226

CPP pentru a fi recunoscută în calitate de parte civilă pe dosarul dat, însă în

procesul de examinare a cauzei penale nu a fost legal citată și a aflat despre

existența sentinței abila în luna decembrie 2014.

Solicită obligarea lui Nicolae Crețu și Alexandru Tofan de a repara

prejudiciul material suportat de reclamantă în urma infracțiunilor săvârșite în

sumă de 10 000 lei și a prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 08 aprilie 2016 a

fost admisă parțial acțiunea.

S-a încasat de la Nicolae Crețu în beneficiul Mariei Bunu prejudiciul

moral în sumă de 10 000 lei.

S-a încasat de la Alexandru Tofan în beneficiul Mariei Bunu prejudiciul

moral în mărime de 10 000 lei.

A fost respinsă cererea Mariei Bunu cu privire la încasarea prejudiciului

material.

S-a încasat de la Nicolae Crețu și Alexandru Tofan taxa de stat a câte 100

lei.

La 05 mai 2016 Maria Bunu, a înaintat cerere de apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 08 aprilie 2016, solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârii primei instanțe cu remiterea cauzei la rejudecare în alt

complet de judecată.

Ulterior, la 16 ianuarie 2017, Maria Bunu, prin intermediul avocatului

Svetlana Mazur a depus cerere de concretizare a cerințelor din apel, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri

de admitere integrală a acțiunii.

La 06 mai 2016, Nicolae Crețu și Alexandru Tofan au depus cerere de

apel împotriva hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 08 aprilie 2016,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe în partea admiterii

cerințelor Mariei Bunu cu emiterea în parte a unei hotărâri noi de respingere a

acestora, în rest hotărârea să fie menținută.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2017 au fost respinse

cererile de apel declarate de către Maria Bunu, Nicolae Crețu și Alexandru Tofan

cu menținerea hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 08 aprilie 2016.

2

La 21 iulie 2017 Maria Bunu, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 13 aprilie 2017 și hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău

din 08 aprilie 2016, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești cu emiterea unei noi hotărârii de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului, recurenta a invocat că atât instanța de apel cât și

prima instanță nu au atras atenția că nu a fost înștiințată și implicată în acțiunile

procesuale în cadrul dosarului penal, fiind astfel în imposibilitatea de a participa

la examinarea cauzei și de a înainta acțiune civilă în cadrul dosarului penal cu

formularea pretențiilor în scris.

Mai indică că, instanța a examinat superficial probele prezentate la dosar,

iar prejudiciul moral acordat de prima instanță în mărime de 20 000 lei îl

consideră neechivalent cu suferințele provocate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat la 21 iulie 2017 în termen, în cazul în care copia deciziei a fost expediată

participanților la proces la 21 iunie 2017 (f.d.123), iar la materialele cauzei

lipsește dovada recepționării acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 17 august 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui

Nicolae Crețu și Alexandru Tofan cererea de recurs cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) a aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

3

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că, Maria Bunu în cererea de recurs nu

a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și

nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele

recursului, au fost verificate minuțios, la judecarea pricinii în ordine de apel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Maria

Bunu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Maria Bunu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

4