2ra-1505/17 — încasarea remuneratiei echitabile pentru utilizarea ilegală a drepturilor de autor si compensarea prejudiciului moral

2ra-1505/17 — încasarea remuneratiei echitabile pentru utilizarea ilegală a drepturilor de autor si compensarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 2ra – 1505/17

prima instanță: Judecătoria Anenii Noi

Judecător: I. Moldovan

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

D E C I Z I E

27 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valentina Clevadî

Judecători Iuliana Oprea

Galina Stratulat

Ion Druță

Dumitru Mardari

examinând cererea de recurs depusă de către Asociația Obștească „Asociația

Națională pentru Protecția Creației Intelectuale”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația Obștească

„Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „STUDIO AN - TV”, privind încasarea remunerației echitabile

pentru utilizarea ilegală a drepturilor de autor și compensarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2017, prin care s-a

admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „STUDIO AN -

TV” și s-a modificat hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 19 august 2016, în partea

cuantumului remunerației de autor încasate,

c o n s t a t ă :

La 31 octombrie 2014, Asociația Obștească „Asociația Națională pentru

Protecția Creației Intelectuale”, prin intermediul avocatului Veaceslav Munteanu, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„STUDIO AN - TV”, privind încasarea remunerației echitabile pentru utilizarea

ilegală a drepturilor de autor și compensarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, asociația reclamantă a indicat că, la 21 octombrie 2011, a

fost avizată de Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI) cu dreptul de

a activa în calitate de organizație de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de

autor și conexe ale autorilor, interpreților, producătorilor de fonograme și

organizațiilor de difuziune, în conformitate cu prevederile art. 48 al Legii nr.139 din 2

iulie 2010 privind dreptul de autor și drepturile conexe. În acest sens, a precizat că în

calitate de organizație de gestiune colectivă cuprindea ambele categorii de drepturi

reglementate de legea sus citată și anume: categoria drepturilor de autor și categoria

Pagină 1 din 13

drepturilor conexe, care include orice mod de valorificare a operelor de către

utilizatori.

Reclamantul a relatat că, în temeiul art. 48 alin. 5 lit. a), b), 13 lit. e), art.11

alin.1 lit. h), alin.2, 5, 7 lit. a), 8, art. 49 alin.1, 2, art.55 alin.1, 2 lit. c) din Legea

nr.139 din 2 iulie 2010, a notificat pe „STUDIO AN - TV” S.R.L. pe cale

extrajudiciară despre necesitatea primirii licenței din numele titularilor de drepturi,

prejudiciind drepturile și interesele legale ale acestora. Astfel, a solicitat de la pârât ca

în decurs de 5 zile de la recepționarea scrisorii: a) să se prezinte la oficiul ANPCI

pentru obținerea licenței obligatorii și stabilirea pe cale amiabilă a remunerației

echitabile pentru drepturile de autor și conexe, începând cu 21 octombrie 2011, fie să

expedieze consimțământul pentru remunerația echitabilă a drepturilor de autor și

conexe în cuantum de 5,6%; b) prezentarea rapoartele privind lista canalelor TV

retransmise pentru achitarea remunerației datorate autorilor și titularilor de drepturi;

c) prezentarea copiilor autentificate a contractelor care au stat la baza încasării

remunerațiilor de la utilizatori în perioada 21 octombrie 2011 – 01 august 2014; d)

prezentarea copiei certificate a actelor ce confirmă sumele încasate, în perioada 21

octombrie 2011 – 01 august 2014 și e) prezentarea copiei certificate a bilanțului

contabil, rapoartelor financiare pentru perioada 21 octombrie 2011 – 01 august 2014,

cu descifrarea conturilor contabile privind debitul și creditul consumatorilor de

programe.

În aceeași ordine de idei, Asociația Obștească „Asociația Națională pentru

Protecția Creației Intelectuale” a explicat pârâtului că, în caz de neexecutare a

pretențiilor înaintate în adresa acestuia, va stabili în mod unilateral remunerația

echitabilă de 10% din totalul sumelor încasate începând cu 21 octombrie 2011 de la

membrii publicului pentru serviciile de retransmisie și va fi urmărit pe calea

procedurilor judiciare. Totodată, societatea reclamantă a subliniat că „STUDIO AN -

TV” S.R.L. a fost autorizat pentru retransmisia serviciilor de programe prin studioul

din localitățile respective.

Suplimentar, reclamantul a considerat că pentru o valorificare legală a operelor

drepturilor de autor în activitatea desfășurată de „STUDIO AN - TV” S.R.L., este

necesar ca acesta să prezinte rapoarte privind serviciul de programe retransmise

pentru a fi distribuită remunerația acumulată de organizația de gestiune colectivă

către autori, interpreți și organizații de difuziune. Această împrejurare rezultă expres

din prevederile art. 1, 2, 11, 32, 36, 48, 54 și art.63 din Legea nr.139 din 2 iulie 2010.

Asociația Obștească „Asociația Națională pentru Protecția Creației

Intelectuale” a solicitat încasarea de la „STUDIO AN - TV” S.R.L. a sumei de 10%,

echivalentul a 300 000 lei pentru perioada 21 octombrie 2011 – 01 august 2014, cu

titlu de remunerație echitabilă pentru drepturile de autor și conexe, dar și repararea

prejudiciului moral în cuantum de 100 000 lei (vol. I, f. d. 9).

La fel, reclamantul a cerut obligarea pârâtului să prezinte rapoartele de

valorificare a obiectelor drepturilor de autor și conexe, în special posturile de

televiziune retransmise în rețeaua sa de cablu pentru perioada 21 octombrie 2011 – 01

august 2014, în scopul distribuirii remunerației încasate. În același context, a fost

solicitat interzicerea valorificării obiectelor drepturilor de autor și conexe prin

retransmisie în lipsa acordului de licențiere (vol. I, f. d. 9).

Pagină 2 din 13

Pe parcursul examinării cauzei, pârâtul „STUDIO AN - TV” S.R.L. a depus

referință în întâmpinarea cererii de chemare în judecată, prin care a cerut respingerea

acțiunii ca nefondată și neîntemeiată (vol. I, vol. 40 – 46).

La 30 iunie 2015, Asociația Obștească „Asociația Națională pentru Protecția

Creației Intelectuale” a depus cerere de reducere a cuantumului pretențiilor inițiale

(vol. I, f. d. 122).

În argumentarea poziției sale, reclamantul a invocat datele prezentate de Biroul

Național de Statistică, potrivit cărora „STUDIO AN - TV” S.R.L. a avut un rulaj

financiar de 3 959 730 lei, ceea ce include: anul 2011 – 1 210 381 lei; anul 2012 –

1 384 545 lei și anul 2013 – 1 364 804 lei. Astfel, conform punctului 22 din Hotărârea

Guvernului nr. 641 din 12 iulie 2011, tariful minimum al remunerației de autor pentru

folosirea operelor în emisiuni radiofonice și televizate constituie 5,6 %, iar în speță,

având în vedere suma indicată mai sus, circa 221 744, 88 lei.

Prin urmare, Asociația Obștească „Asociația Națională pentru Protecția Creației

Intelectuale” a solicitat încasarea de la „STUDIO AN - TV” S.R.L. a sumei de

211 744, 88 lei pentru perioada 21 octombrie 2011 – 31 decembrie 2013, cu titlu de

remunerație echitabilă pentru drepturile de autor și conexe.

La 15 decembrie 2015, Judecătoria Anenii Noi a scos de pe rol acțiunea

reclamantului, din cauza neprezentării acestuia în ședința de judecată, deși a fost citat

legal (vol. I, f. d. 150).

Totuși, la 11 februarie 2016, prin decizia Curții de Apel Chișinău, s-a admis

recursul declarat de Asociația Obștească „Asociația Națională pentru Protecția

Creației Intelectuale” și s-a casat încheierea Judecătoriei Anenii Noi din 15 decembrie

2015, fiind remisă cauza în instanța de fond în același complet pentru finalizarea

judecării pricinii. Astfel, instanța de recurs a opinat că, la 15 decembrie 2015, nu

existau premise care generau scoaterea cererii de pe rol în temeiul art. 267 lit. g) din

Codul de procedură civilă (vol. I, f. d. 160 – 163).

Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 19 august 2016, s-a admis parțial

acțiunea și s-a încasat de la „STUDIO AN - TV” S.R.L. în beneficiul Asociației

Obștești „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” suma de 221 744

lei, cu titlu de remunerație echitabilă pentru drepturile de autor și conexe.

În același timp, s-a interzis „STUDIO AN - TV” S.R.L. valorificarea

drepturilor de autor și conexe prin retransmisie în lipsa acordului de licențiere și s-a

respins capătului de cerere, formulat de reclamant, privind repararea prejudiciului

moral în cuantum de 100 000 lei.

În final, s-a încasat de la „STUDIO AN - TV” S.R.L. în folosul statului taxa de

stat în cuantum de 6 652 lei (vol. I, f. d. 182, 184 – 188).

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 19 ianuarie 2017, a admis apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „STUDIO AN - TV” și a modificat

hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 19 august 2016, în partea încasării remunerației

de autor (vol. II, f. d. 6 – 18).

Astfel, s-a încasat de la de la „STUDIO AN - TV” S.R.L. în beneficiul

Asociației Obștești „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” suma

de 2 400 lei, cu titlu de remunerație de autor. Iar, în rest, s-a menținut hotărârea

primei instanțe (vol. II, f. d. 6 – 18).

Pagină 3 din 13

La 7 februarie 2017, Curtea de Apel Chișinău le-a expediat participanților la

proces copia deciziei integrale din 19 ianuarie 2017 (vol. II, f. d. 19).

La 2 iunie 2017, Asociația Obștească „Asociația Națională pentru Protecția

Creației Intelectuale” a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

19 ianuarie 2017, solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii Judecătoriei

Anenii Noi din 19 august 2016.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurentul afirmă că instanța de

apel a încălcat și a aplicat eronat normele de drept, fiindu-i încălcate și drepturile

fundamentale ale acestuia în temeiul art. 432 alin. (2) lit. c) și d) din Codul de

procedură civilă. Așadar, din conținutul deciziei Curții de Apel, rezultă că acesta avea

dreptul, în limitele deciziei nr. 1/57, de a îndeplini atribuțiile de eliberare a licențelor

pentru valorificarea obiectelor protejate de dreptul de autor și drepturile conexe din

repertoriul său, de a colecta și de a repartiza remunerația corespunzătoare. Deci, în

opinia acestuia, solicitarea de a încasa de la „STUDIO AN - TV” S.R.L. remunerația

pentru utilizarea drepturilor de autor și conexe este una justificată și confirmă

legalitatea hotărârii primei instanțe.

Totodată, Asociația Obștească „Asociația Națională pentru Protecția Creației

Intelectuale” a sugerat că suma încasată de Curtea de Apel Chișinău a fost stabilită în

contradicție cu probele prezentate de la Biroul Național de Statistică. Mai mult,

instanța nu a calculat aceste sume în conformitate cu normele de drept aplicabile

speței.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 3 iulie 2017, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă,

Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs „STUDIO AN - TV”

S.R.L., informând că referința se depune în termen de o lună de la data primirii

scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (vol. II, f. d. 31)

La 7 august 2017 și 11 septembrie 2017, Asociația Obștească „Asociația

Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” a depus cereri de recurs

suplimentare, în care a reiterat solicitările esențiale. De fapt, recurentul a rezumat că

instanța de apel a ignorat art. 60 alin. (5) din Codul civil, art. 18 din Codul

audiovizualului, art. 11 alin. (5) din Legea nr. 139 din 2 iulie 2010, Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr. 641 din 12 iulie 2011, deciziile irevocabile ale

instanțelor judecătorești, Constituția Republicii Moldova, dar și tratatele

internaționale.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 13 septembrie 2017, recursul

declarat de Asociația Obștească „Asociația Națională pentru Protecția Creației

Intelectuale” s-a considerat admisibil și s-a fixat pentru examinarea în fond.

Până la data examinării cauzei, intimatul „STUDIO AN - TV” S.R.L. nu a

depus referință, prin care să-și exprime poziția cu privire la recursul supus judecării.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă, recursul

s-a examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților la proces,

Pagină 4 din 13

însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în

cererea de recurs inițială și suplimentară au fost formulate cu suficientă precizie

pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată, toate

punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în

mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență, recurentul și intimatul

au avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să răspundă la concluziile părții

adverse. Mai mult, nici un participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale (a

se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții v. Finlanda, 19 aprilie 2007,

parag. 72 – 75, Eriksson v. Suedia, 12 aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkä v. Estonia, 8

noiembrie 2016, parag. 33 – 34).

În subsidiar, în parag. 26 – 27 din decizia Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 din Codul

de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect

autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de

fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă instanța de apel

sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în persoană.

Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând decizia contestată în raport cu criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Asociația Obștească „Asociația Națională pentru Protecția Creației

Intelectuale” este întemeiat și urmează a fi admis, cu dispunerea casării deciziei

Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2017 și menținerea hotărârii Judecătoriei

Anenii Noi din 19 august 2016, pentru motivele ce succed.

Instanța de recurs notează că circumstanțele cauzei prezentate și necontestate

de părți, dar și determinate de instanțele de judecată în fazele procesuale anterioare,

denotă că, la 21 octombrie 2011, Asociația Obștească „Asociația Națională pentru

Protecția Creației Intelectuale” a fost avizată de Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală, cu dreptul de a activa în calitate de organizație de gestiune colectivă a

drepturilor patrimoniale de autor și conexe ale autorilor, interpreților, producătorilor

de fonograme și organizațiilor de difuziune (vol. I, f. d. 13; vol. II, f. d. 13).

La 12 ianuarie 2012, Agenția de Stat pentru Proprietate Intelectuale a emis

decizia nr.1/57 privind avizarea A.O. „Asociația Națională pentru Protecția Creației

Intelectuale” în calitate de organizație de gestiune colectivă pentru drepturile de autor

și cele conexe, dar și pentru următoarele categorii de titulari: autori, interpreți,

producători, organizații de difuziune. Totodată, s-a stabilit că decizia citată mai sus a

fost publicată în Monitorul Oficial la 20 ianuarie 2012 (vol. II, f. d. 13).

Conform deciziei Agenției de Stat pentru Proprietate Intelectuală nr.2/2146 din

5 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial din 11 decembrie 2012, au fost

avizate suplimentar două organizații de gestiune colectivă Asociația Obștească

„Oficiul Republican al Drepturilor de Autor” (ORDA) și Asociația Obștească

„Asociația Drepturi de Autor și Conexe” (AsDAC) cu drepturi ce cad sub incidența

licenței extinse și obligatorii, ce s-a confirmat prin copia Monitorului Oficial din 11

decembrie 2012 (vol. I, f. d. 76; vol. II, f. d. 13).

Pagină 5 din 13

Ulterior, în baza deciziei nr.3/1566 din 20 septembrie 2013, publicată în

Monitorul Oficial din 4 octombrie 2013, Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a eliberat Avizul nr.1-3/1566 din 18 octombrie 2013 pe numele

Asociației Obștească „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale”

(vol. I, f. d. 89; vol. II, f. d. 13).

Potrivit aceluiași aviz, a fost considerat nul avizul eliberat la 21 octombrie

2011 (vol. I, f. d. 89).

În același context, prin decizia nr.3/1566 din 20 septembrie 2013, Agenția de

Stat pentru Proprietatea Intelectuală a avizat Asociația „Drepturi de Autor și Conexe”

(AsDAC), Asociația Națională „Copyright” (ANCO), Asociația Obștească „Asociația

Națională pentru Protecția Creației Intelectuale”, Asociația „ReproMold”

(ReproMold) și Oficiul Republican al Dreptului de Autor (ORDA) (vol. I, f. d. 77).

Prin urmare, se atestă că Asociația Obștească „Asociația Națională pentru

Protecția Creației Intelectuale” a fost împuternicită să gestioneze drepturile de autor

și conexe pentru autori, interpreți, producători, organizații de difuziune, care sunt

membri ai acestei organizații, dar și să gestioneze, pentru o perioadă de un an,

drepturile ce cad sub incidența licenței extinse și obligatorii ale titularilor de drepturi,

care nu sunt membri la nici o organizație de gestiune colectivă din Republica

Moldova și care nici nu le-au încredințat gestiunea drepturilor în alt mod, după

principiul rotației, începând cu anul 2013 (4 octombrie – 31 decembrie 2013),

conform listei indicate în pct. 2 din decizia nr. 3/1567 (vol. I, f. d. 77 și 87).

De asemenea, conform deciziei Consiliului Coordonator al Audiovizualului nr.

88 din 30 mai 2013, s-a reperfectat condițiile la Autorizația de retransmisie seria AB,

nr. 000094 din 11 februarie 2010, eliberată la „STUDIO AN - TV” S.R.L., prin

aprobarea ofertei serviciilor de programe retransmise (cu eliberarea unui formular

nou: Anexa nr. 1 – 44 de canale) pentru studioul TV prin cablu „STUDIO AN - TV”

din or. Anenii Noi (vol. I, f. d. 35).

Conjunctura prezentată a constituit temei de depunere a cererii de chemare în

judecată de Asociația Obștească „Asociația Națională pentru Protecția Creației

Intelectuale” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „STUDIO AN - TV”,

solicitând încasarea de la aceasta a sumei de 211 744, 88 lei pentru perioada 21

octombrie 2011 – 31 decembrie 2013, cu titlu de remunerație echitabilă pentru

drepturile de autor și conexe, precum și repararea prejudiciului moral în cuantum de

100 000 lei (vol. I, f. d. 122). La fel, a cerut obligarea pârâtului să prezinte rapoartele

de valorificare a obiectelor drepturilor de autor și conexe, în special posturile de

televiziune retransmise în rețeaua sa de cablu pentru perioada 21 octombrie 2011 – 01

august 2014, în scopul distribuirii remunerației încasate. În aceeași ordine de idei, a

fost solicitat interzicerea valorificării obiectelor drepturilor de autor și conexe prin

retransmisie în lipsa acordului de licențiere (vol. I, f. d. 122).

Prima instanță, fiind investită cu judecarea prezentei cauze, a admis parțial

acțiunea și a încasat de la „STUDIO AN - TV” S.R.L. în beneficiul Asociației

Obștești „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” suma de 221 744

lei, cu titlu de remunerație echitabilă pentru drepturile de autor și conexe. În același

timp, s-a interzis „STUDIO AN - TV” S.R.L. valorificarea drepturilor de autor și

conexe prin retransmisie în lipsa acordului de licențiere și s-a respins capătul de

Pagină 6 din 13

cerere, formulat de reclamant, privind repararea prejudiciului moral în cuantum de

100 000 lei. În final, s-a încasat de la „STUDIO AN - TV” S.R.L. în folosul statului

taxa de stat în cuantum de 6 652 lei (vol. I, f. d. 182, 184 – 188).

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Anenii Noi a reținut, în calitate de probe

pertinente speței, datele prezentate de Biroul Național de Statistică, potrivit cărora

„STUDIO AN - TV” S.R.L. a avut un rulaj financiar de 3 959 730 lei, ceea ce include

anul 2011 – 1 210 381 lei; anul 2012 – 1 384 545 lei și anul 2013 – 1 364 804 lei.

Astfel, conform punctului 22 din Hotărârea Guvernului nr. 641 din 12 iulie 2011,

tariful minimum al remunerației de autor pentru folosirea operelor în emisiuni

radiofonice și televizate constituie 5,6 %, ceea ce reprezintă suma de 221 744, 88 lei,

care urmează a fi încasată de la „STUDIO AN - TV” S.R.L.

Împotriva celor stabilite de instanța de fond, „STUDIO AN - TV” S.R.L. a

declarat apel, iar, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2017, s-a admis

apelul și s-a modificat hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 19 august 2016, în partea

încasării remunerației de autor (vol. II, f. d. 6 – 18).

Astfel, s-a încasat de la de la „STUDIO AN - TV” S.R.L. în beneficiul

Asociației Obștești „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” suma

de 2 400 lei, cu titlu de remunerație de autor. Iar, în rest, s-a menținut hotărârea

primei instanțe (vol. II, f. d. 6 – 18).

La adoptarea soluției, instanța de apel a stabilit că, în perioada 1 august 2012 –

11 decembrie 2012, Asociația Obștească „Asociația Națională pentru Protecția

Creației Intelectuale” era unica organizație de gestiune colectivă avizată, iar, pentru

membrii săi, titulari de drepturi, și pentru perioada 20 ianuarie 2012 până la 21

februarie 2013, când a fost suspendată decizia nr. 1/57 din 12 ianuarie 2012 (vol. II, f.

d. 15).

Din aceste raționamente, Colegiul judiciar a considerat că Asociația Obștească

„Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” a fost în drept de a elibera

licența extinse în condițiile prevăzute de lege doar pentru intervalul de timp 1 august

2012 – 11 decembrie 2012. Prin urmare, instanța de apel a conchis că pentru această

perioadă urmează a fi încasat de la „STUDIO AN - TV” S.R.L. suma de 2 400 lei cu

titlu de despăgubiri sub formă de taxe forfetare, în temeiul art. 63 alin. (3) din Legea

nr. 139 din 2 octombrie 2010.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel s-a călăuzit de articolele 3

alin. (1) lit. c), 4 alin. (1) lit. h), 11 alin. (5), 48 alin. (5), alin. (11 – 13) și 49 alin. (1)

lit. a) – d), alin. (3) din Legea nr.139 din 2 iulie 2010 privind dreptul de autor și

drepturile conexe.

Studiind argumentele expuse în cererea de recurs inițială și suplimentară,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea și a apreciat

arbitrar probele, atunci când a decis modificarea hotărârii Judecătoriei Anenii Noi din

19 august 2016, în partea încasării remunerației de autor.

În conformitate cu limitele impuse de articolul 442 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Colegiul lărgit învederează că Asociația Obștească „Asociația

Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” critică legalitatea deciziei Curții de

Apel Chișinău din 19 ianuarie 2017, în partea modificării hotărârii primei instanțe din

Pagină 7 din 13

19 august 2016, referitoare la diminuarea mărimii remunerației de autor de la 221 744

lei până la 2 400 lei. În acest sens, capetele de cerere admise de instanțele inferioare

cu privire la interzicerea „STUDIO AN - TV” S.R.L. de a valorifica drepturile de

autor și conexe prin retransmisie în lipsa acordului de licențiere, încasarea de la

intimat în folosul statutului a taxei de stat în cuantum de 6 652 lei, dar și respingerea

reparării prejudiciului moral în cuantum de 100 000 lei, nu au fost contestate de nicio

parte.

Prin urmare, recurentul nu este de acord cu perioada de 1 august 2012 – 11

decembrie 2012, stabilită de instanța de apel, în care acesta avea dreptul de a cere

încasarea remunerației pentru valorificarea drepturilor de autor. Mai mult, acesta a

sugerat că mărimea acesteia urma a fi calculată în baza punctului 22 din Hotărârea

Guvernului nr. 641 din 12 iulie 2011, dar nu sub forma unor taxe forfetare. De fapt,

Asociația Obștească „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” a

susținut că hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 19 august 2016 este una legală și

întemeiată.

În apărarea sa, „STUDIO AN - TV” S.R.L. nu a prezentat nici o referință până

la judecarea cauzei în ordine de recurs.

În lumina celor determintate supra, instanța de recurs rezumă că esența

litigiului, dedus judecății, exprimă divergențele părților cu privire la cuantumul

remunerației pentru valorificarea operelor, dar și intervalul de timp pentru care urma

a fi acumulată remunerația stipulată. Instanța va examina doar aspectele menționate.

La caz, Colegiul de control judiciar notează că elementele criticate de recurent

sunt decisive pentru soluționarea justă a speței și vor fi examinate prin prisma Legii

nr.139 din 2 iulie 2010 privind dreptul de autor și drepturile conexe în raport cu

probele anexate la materialele cauzei.

Conform art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară.

Astfel, potrivit art. 48 alin. (5) din Legea 139 din 2 iulie 2010 privind dreptul

de autor și drepturile conexe, organizația de gestiune colectivă își desfășoară

activitatea dacă: (a) este înregistrată ca organizație în conformitate cu prevederile

legislației în vigoare și (b) este avizată în calitate de organizație de gestiune colectivă

de către AGEPI. Rațiunea acestei normei juridice implică obligația instanțelor de a

verifica aceste aspecte.

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că Asociația Obștească

„Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” este înregistrată în

Registrul de Stat al Organizațiilor Necomerciale, cu numărul de înregistrare 4978 din

29 aprilie 2011 (vol. I, f. d. 12). La fel, certificatul de înregistrare atestă aceeași

situație de drept (vol. I, f. d. 11).

În același timp, instanța de judecată amintește că, la 21 octombrie 2011,

recurentul a fost avizat de Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu dreptul

de a activa în calitate de organizație de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale

de autor și conexe ale autorilor, interpreților, producătorilor de fonograme și

organizațiilor de difuziune (vol. I, f. d. 13; vol. II, f. d. 13). Mai mult, avizul respectiv

Pagină 8 din 13

a fost emis în baza deciziei Comisiei de avizare a organizațiilor de gestiune colectivă

a drepturilor patrimoniale de autor și/sau conexe din 21 octombrie 2011 (vol. I, f. d.

13).

În aceste condiții, dreptul recurentului de a desfășura activitatea de gestiune

colectivă este întemeiat pe extrasul din Registrul de Stat al Organizațiilor

Necomerciale, pe certificatul de înregistrare a organizației necomerciale, pe avizul din

21 octombrie 2011 și decizia Comisiei de avizare a organizațiilor de gestiune

colectivă a drepturilor patrimoniale de autor și/sau conexe din 21 octombrie 2011. De

fapt, circumstanțele prezentate mai sus confirmă că recurentul a întrunit, în totalitate,

cerințele prevăzute de art. 48 alin. (5) din Legea nr. 139 din 2 iulie 2010 privind

dreptul de autor și drepturile conexe. Iar în cazul nepublicării deciziei Comisiei de

avizare în Monitorul Oficial, această împrejurare reprezintă omisiunea Agenției de

Stat pentru Proprietatea Intelectuală, care potrivit art. 4 alin. (1) lit. h) și art. 48 alin.

(5) din Legea nr. 139 din 2 iulie 2010, este unica autoritatea care avizează și

supraveghează o organizație de gestiune colectivă. În plus, decizia de eliberare a

avizului Asociației Obștești „Asociația Națională pentru Protecția Creației

Intelectuale” din 21 octombrie 2011 a fost revocată numai la 22 martie 2016, prin

decizia AGEPI nr. 12/616, publicată în Monitorul Oficial nr. 69 – 77 la 25 martie

3/1566 la data de 18 octombrie 2013 (vol. I, f. d. 89).

Sub acest aspect, este incontestabil faptul că soluția instanței de apel, expusă în

decizia contestată, potrivit căreia dreptul de a colecta remunerație începe de la 1

august 2012, este în contradicție evidentă cu circumstanțele de drept stabilite supra.

Așadar, Colegiul lărgit acceptă opinia recurentului și primei instanțe și învederează,

în acest sens, că dreptul Asociației Obștești „Asociația Națională pentru Protecția

Creației Intelectuale” de a acumula remunerația pentru valorificarea operelor sau a

obiectelor drepturilor conexe a apărut de la 21 octombrie 2011.

Cu privire la termenul limită de 11 decembrie 2012 de colectare a remunerației

stipulate, instanța de recurs observă că instanța de apel a considerat că decizia AGEPI

nr. 1/57 din 12 ianuarie 2012 a fost suspendată la 21 februarie 2013 în temeiul

încheierii Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău (vol. II, f. d. 15).

La acest capitol, se reține că, întru executarea încheierii executorului

judecătoresc, Stoian Grigore, nr. 176 – 1145/14 din 8 octombrie 2014, privind

intentarea procedurii de executare a documentului executoriu nr. 3c/a – 1514/13 – 41

– 3- 1534 – 20022013 din 21 februarie 2013, emis în baza încheierii Judecătoriei

Râșcani, mun. Chișinău din 21 februarie 2013, Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a adoptat decizia AGEPI nr. 5/2285 din 21 octombrie 2014 (vol. I, f. d.

47).

Astfel, conform acesteia, la 21 octombrie 2014, s-a decis suspendarea deciziei

nr. 1/57 din 12 ianuarie 2012, privind avizarea Asociația Obștească „Asociația

Națională pentru Protecția Creației Intelectuale”, până la rămânerea definitivă a

hotărârii judecătorești pe cauza dată (vol. I, f. d. 47). În subsidiar, actul citat a fost

publicat în Monitorul Oficial nr. 325 – 332 din 31 octombrie 2014 (vol. I, f. d. 48).

Or, în esență, articolul 27 alin. (1) din Codul de executare prevede că

documentele executorii, eliberate de instanța de judecată, prin care s-a dispus

Pagină 9 din 13

aplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii sau de asigurare a probelor, sau de anulare

a lor se pun în executare prin intermediul executorului judecătoresc. Prin urmare,

pronunțarea unei încheieri de asigurare acțiunii nu presupune, din oficiu, suspendarea

unui act administrativ, atât timp cât debitorul nu respectă benevol cerințele instanței.

Așadar, în atare situație, aceste măsuri se consideră puse în aplicare doar după

depunerea documentului executoriu, întocmit în baza încheierii, la executorul

judecătoresc, care întreprinde măsurile de executare necesare.

În consecință, decizia AGEPI nr. 1/57 din 12 ianuarie 2012 nu era suspendată,

de facto, până la adoptarea unei decizii în acest sens.

De altfel, potrivit pct. 2 din decizia AGEPI nr. 3/1566 din 20 septembrie 2013,

instanța de recurs reiterează că Asociația Obștească „Asociația Națională pentru

Protecția Creației Intelectuale” a fost împuternicită să gestioneze drepturile de autor și

conexe pentru autori, interpreți, producători, organizații de difuziune, care sunt

membri ai acestei organizații, dar și să gestioneze, pentru o perioadă de un an,

drepturile ce cad sub incidența licenței extinse și obligatorii ale titularilor de drepturi,

care nu sunt membri la nici o organizație de gestiune colectivă din Republica

Moldova și care nici nu le-au încredințat gestiunea drepturilor în alt mod, după

principiul rotației, începând cu anul 2013, în special, pentru intervalul de timp 4

octombrie – 31 decembrie 2013.

Sintetizând cele relevate mai sus, instanța de recurs opinează că instanța de

fond a stabilit just că Asociația Obștească „Asociația Națională pentru Protecția

Creației Intelectuale” era îndreptățită să solicite remunerația de autor pentru perioada

21 octombrie 2011 – 31 decembrie 2013.

Din aceste raționamente, se atestă că instanța de apel a apreciat arbitrar decizia

AGEPI nr. 3/1566 din 20 septembrie 2013 (vol. I, f. d. 77), decizia AGEPI cu privire

la suspendarea deciziei nr. 1/57 din 12 ianuarie 2012, privind avizarea Asociația

Obștească „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” (vol. I, f. d. 47

– 48) și încheierea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 21 februarie 2013 (vol. I,

f. d. 79 – 80). În special, instanța de apel a încălcat regulile de administrare a probelor

indicate în prevederile art. 130 din Codul de procedură civilă, stabilind, în consecință,

incorect termenul menționat mai sus.

În continuare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție reamintește că instanța de apel a statuat să încaseze de la

„STUDIO AN - TV” S.R.L. în beneficiul Asociației Obștești „Asociația Națională

pentru Protecția Creației Intelectuale” suma de 2 400 lei, cu titlu de remunerație de

autor, sub formă de taxe forfetare, în temeiul art. 63 alin. (3) din Legea nr. 139 din 2

octombrie 2010.

Recurentul a contestat mărimea remunerației pentru valorificarea operelor,

invocând ilegalitatea determinării acesteia de instanța ierarhic inferioară.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă, se consideră

că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: c) a interpretat în mod eronat legea.

Colegiul judiciar remarcă că, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 139 din 2

iulie 2010 privind dreptul de autor și drepturile conexe, autorul sau alt titular al

drepturilor patrimoniale exclusive de autor are dreptul la o remunerație echitabilă.

Pagină 10 din 13

Cuantumul și modul de achitare a remunerației de autor pentru fiecare caz și mod de

valorificare a operei se stabilesc în contractul de autor sau în contractele pe care

organizațiile de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale le-au încheiat cu

utilizatorii.

Alineatul 5 din articolul citat prevede că dreptul de retransmisie prin cablu

prevăzut la alin. (1) lit. h) se exercită exclusiv prin intermediul unei organizații de

gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale. Suma remunerației de autor pentru

dreptul de retransmisie prin cablu se stabilește luând ca bază orice tip de plăți pe care

operatorii rețelei prin cablu le încasează de la membrii publicului pentru serviciile

corespunzătoare, inclusiv pentru accesul tehnic, precum și pentru menținerea și

deservirea tehnică a echipamentului utilizat pentru realizarea retransmisiei. Suma se

stabilește pentru achitarea atât a remunerației cuvenite autorilor sau altor titulari ai

dreptului de autor pentru drepturile lor exclusive prevăzute la alin. (1) lit. h) din

prezentul articol, cât și a remunerației echitabile cuvenite interpreților și

producătorilor de fonograme, prevăzută la art. 37 alin. (1) lit. c).

Astfel, conform art. 11 alin. (6) din legea citată, pentru determinarea

cuantumului remunerației, plata căreia este prevăzută la alin. (5) din prezentul articol,

și pentru stabilirea altor clauze, precum și pentru soluționarea unor eventuale litigii

între părți, se vor aplica prevederile art. 50, cu respectarea următoarelor condiții: a)

părțile care determină cuantumul remunerației sînt organizația de gestiune colectivă a

drepturilor patrimoniale, menționată la alin. (7) lit. a) din prezentul articol, pe de o

parte, și operatorii rețelei prin cablu, pe de altă parte și (b) indiferent de modul de

determinare a cuantumului remunerației, acesta nu poate fi mai mic decît tarifele

minime aprobate de Guvern.

Cu toate acestea, instanța de recurs subliniază că părțile litigioase nu au stabilit

tariful pentru utilizarea drepturilor de autor și nu au apelat la Comisia de mediere sau

la Arbitrajul specializat în domeniul proprietății intelectuale, instituite de AGEPI în

conformitate cu art. 50 din Legea nr. 139.

În aceste circumstanțe, Colegiul judiciar observă că instanța de apel a aplicat

corect dispozițiile 63 alin. (3) din Legea nr. 139 din 2 iulie 2010, conform căruia,

atunci când violatorul a comis o încălcare neintenționat sau neavând motive

rezonabile să cunoască acest lucru, instanța de judecată poate stabili despăgubiri sub

formă de taxe forfetare, cum ar fi cel puțin suma remunerației sau a tarifului pe care

ar fi datorat-o violatorul dacă ar fi fost autorizat prin licență să valorifice dreptul în

cauză.

Logica acestui articol impune obligația instanței de a determina despăgubirile

în baza a două condiții, în special, dacă se cunoaște suma remunerației pentru

valorificarea drepturilor de autor sau dacă se cunoaște tariful care ar fi datorat-o

violatorul dacă ar fi fost autorizat prin licență să valorifice dreptul în cauză.

Deci, raportând circumstanțele de fapt a cauzei la articolele 11 alin. (6) și 63

alin. (3) din Legea nr. 139 din 2 iulie 2010, instanța de judecată stabilește că

despăgubirea, care urmează a fi achitată de intimat în contul recurentului, nu poate fi

mai mică decât tarifele minime aprobate de Guvern, indiferent de modul de

determinare a cuantumului remunerației.

Pagină 11 din 13

Sub acest aspect, Colegiul lărgit reține punctul de vedere al recurentului și

constată că relevant speței este punctul 22 din Hotărârea Guvernului nr. 641 din 12

iulie 2011 despre tarifele minime ale remunerației de autor.

În esență, instanța de judecată, pentru a înlătură orice dubiu, precizează că nu

poate lua în considerare faptul că hotărârea citată nu produce efecte juridice din

momentul adoptării Legii nr. 139 din 2 iulie 2010, de vreme ce acest act normativ nu

a fost abrogat în condițiile articolelor 65 – 67 din Legea nr. 317 din 18 iulie 2003,

privind actele normative ale Guvernului și ale altor autorități ale administrației

publice centrale și locale. Mai mult, în atare situație, Hotărârea Guvernului nr. 641

din 12 iulie 2011 se aplică până la aprobarea unui nou act normativ de către executiv,

în măsura în care nu contravine prevederilor noii legi.

Din aceasta perspectivă, rezultă că până la momentul constatării încălcării

drepturilor de autor de către „STUDIO AN - TV” S.R.L. nu există o altă hotărâre de

Guvern decât cea citată mai sus, care ar fixa tarifele minime pentru remunerația de

autor. De asemenea, nu a fost demonstrat că dispozițiile din speță sunt în contradicție

cu normele de drept din Legea nr. 139 din 2 iulie 2010.

Așadar, conform punctului 22 din Hotărârea Guvernului nr. 641 din 12 iulie

2011, se stabilesc tarifele minime ale remunerației de autor pentru folosirea operelor

în emisiuni radiofonice și televizate (pentru fiecare folosire repetată a fonogramelor,

videogramelor și filmelor): b) pentru emisiunile retransmise pe cale radioelectrică cu

cod de acces pentru beneficiari, precum și pentru retransmiterea emisiunilor prin

cablu, contra unei plăți convenite cu abonații sau fondatorii (sponsorii): - 5,6 % din

suma încasată de la abonați (3,2% - dreptul de autor și 2,4% - drepturile conexe) sau

prin acord - taxa lunară sau trimestrială pentru întreg volumul de emisiuni, stabilită în

contract.

În acest sens, Colegiul lărgit notează că prima instanța a administrat just, în

calitate de probă, datele prezentate de Biroul Național de Statistică, potrivit cărora

„STUDIO AN - TV” S.R.L. a avut un rulaj financiar de 3 959 730 lei, ceea ce

include: anul 2011 – 1 210 381 lei; anul 2012 – 1 384 545 lei și anul 2013 –

1 364 804 lei (vol. I, f. d. 101 – 103e). Astfel, conform punctului 22 din Hotărârea

Guvernului nr. 641 din 12 iulie 2011, tariful minimum al remunerației de autor pentru

folosirea operelor în emisiuni radiofonice și televizate constituie 5,6 %, iar în speță,

având în vedere suma indicată mai sus, cuantumul admis spre achitare va fi de

221 744, 88 lei.

În concluzie, instanța de recurs apreciază că instanța de apel a interpretat eronat

prevederile art. 63 alin. (3) din Legea nr. 139 din 2 iulie 2010, fiind încălcat articolul

238 alin. (2) din Codul de procedură civilă. De asemenea, instanța de apel nu a aplicat

punctul 22 din Hotărârea Guvernului nr. 641 din 12 iulie 2011, care fundamenta

legalitatea soluției instanței ierarhic inferioare. Situațiile menționate cad sub incidența

art. 432 alin. (2) b) și c) din Codul de procedură civilă.

Pe baza celor prezentate, instanța de recurs constată că prima instanța corect a

administrat probele, a determinat circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă

soluționării pricinii și admisibilitatea acțiunii, fiind respectate articolele 239 și 240

din Codul de procedură civilă.

Pagină 12 din 13

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept: să admită recursul, să caseze decizia

instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Din considerentele constatate supra și având în vedere faptul că prima instanță

a determinat corect circumstanțele cauzei și norma de drept pentru soluționarea

litigiului, iar instanța de apel a interpretat eronat normele de drept material și a

apreciat arbitrar probele, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide de a admite recursul declarat de

Asociația Obștească „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale”, de a

casa decizia instanței de apel din 19 ianuarie 2017 și de a menține hotărârea primei

instanțe din 19 august 2016.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Asociația Obștească „Asociația Națională pentru

Protecția Creației Intelectuale”.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2017, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația Obștească „Asociația

Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „STUDIO AN - TV”, privind încasarea remunerației echitabile pentru

utilizarea ilegală a drepturilor de autor și compensarea prejudiciului moral, și se

menține hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 19 august 2016.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecător Valentina Clevadî

Judecători Iuliana Oprea

Galina Stratulat

Ion Druță

Dumitru Mardari

Pagină 13 din 13