2ra-409/17 — incasarea remuneratiei echitabile pentru drepturile de autor si conexe repararea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea remuneratiei echitabile pentru drepturile de autor si conexe repararea prejudiciului
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-409/17 — incasarea remuneratiei echitabile pentru drepturile de autor si conexe repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: S. Daguța dosarul nr. 2ra- 409/17
instanța de apel: V. Pruteanu, A. Gavrilița, L. Popova
Î N C H E I E R E
22 martie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Mariana Pitic
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Asociația Obștească „Asociația Națională pentru Protecția Creanțelor Intelectuale”,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Asociației Obștești „Asociația
Națională pentru Protecția Creanțelor Intelectuale” împotriva Societății cu răspundere
limitată „VEB-TV”, intervenienți accesorii Asociația obștească „Oficiul Republican la
Drepturilor de Autor” și Agenția de Stat pentru Protecția Intelectuală a Republicii
Moldova cu privire la încasarea remunerației echitabile pentru drepturile de autor și
conexe, repararea prejudiciu sub formă de compensație pentru încălcarea drepturilor de
autor și conexe și repararea prejudiciului moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016, prin care a fost
respins apelul declarat de către Asociația Obștească „Asociația Națională pentru
Protecția Creanțelor Intelectuale” și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana,
municipiul Chișinău din 18 decembrie 2016,
c o n s t a t ă:
La data de 26 martie 2014, Asociația Obștească „Asociația Națională pentru
Protecția Creanțelor Intelectuale” a depus cerere de chemare în judecată împotriva
SRL „VEB-TV”, intervenienți accesorii Asociația Obștească „Oficiul Republican la
Drepturilor de Autor” și Agenția de Stat pentru Protecția Intelectuală a Republicii
Moldova cu privire la încasarea remunerației echitabile pentru drepturile de autor și
conexe, repararea prejudiciu sub formă de compensație pentru încălcarea drepturilor de
autor și conexe și repararea prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, prin decizia Agenției de Stat pentru
Protecția Intelectuală a Republicii Moldova nr. 1/57 din 12 ianuarie 2012, publicată în
Monitorul Oficial al RM la data de 20 ianuarie 2012, Asociația Obștească „Asociația
Națională pentru Protecția Creanțelor Intelectuale” a fost avizată în calitate de
organizație de gestiune colectivă pentru următoarele categorii de drepturi, de autor și
conexe și pentru următoarele categorii de titulari, autori, interpreți, producători,
organizații de difuzare.
Susține că, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12 septembrie 2012 a fost
confirmată legalitatea deciziei Agenției de Stat pentru Protecția Intelectuală a
Republicii Moldova nr. 1/57 din 12 ianuarie 2012.
1
Afirmă că, activitatea în calitate de organizație de gestiune colectivă presupune
eliberarea de licențe din numele titularilor de drepturi de autor și conexe și încasarea
remunerației de autor și în acest sens a notificat pârâtul despre necesitatea primirii
licenței din numele titularilor de drepturi, prejudiciind astfel drepturile și interesele
legale ale acestora, totodată creând prejudicii și impedimente în activitatea legală a
Asociației Obștești „Asociația Națională pentru Protecția Creanțelor Intelectuale”.
Invocă că, prin scrisoare cu aviz recomandat a solicitat pârâtului SRL „VEB-TV”
să se prezinte la Asociația Obștească „Asociația Națională pentru Protecția Creanțelor
Intelectuale” pentru stabilirea cuantumului remunerației echitabile pentru utilizarea
drepturilor de autor și conexe, însă până în prezent nu a primit nici un răspuns.
Solicită, încasarea din contul SRL „VEB-TV” în beneficiul său suma de 2 150
000 lei cu titlu de remunerație echitabilă pentru drepturile de autor și conexe pentru
perioada 01 ianuarie 2012 – 31 iulie 2015, suma de 895833 lei, cu titlu de prejudiciu
sub formă de compensație pentru fiecare an pentru încălcarea dreptului de autor și
conexe și suma de 895833 lei cu titlu de prejudiciu moral.
Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 18 decembrie 2016 și
hotărârea suplimentară din 28 decembrie 2016 a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
A fost încasat din contul Asociației Obștești „Asociația Națională pentru Protecția
Creanțelor Intelectuale” în beneficiul SRL „VEB-TV” suma de 17 000 lei, cu titlu de
cheltuieli de asistență juridică.
Prima instanță, respingând cerințele reclamantei, și-a motivat soluția prin faptul
că, Asociația Obștească „Asociația Națională pentru Protecția Creanțelor Intelectuale”
nu poate pretinde din contul pârâtului SRL „VEB TV ” o remunerație echitabilă
pentru dreptul de autor și drepturile conexe , precum și la prejudiciu material efectiv
cauzat în perioada 01 ianuarie 2012 – 31 iulie 2015, deoarece în această perioada
activitatea acesteia a fost suspendată, iar pârâtul SRL „VEB TV ” avea încheiat
contract cu Oficiul Republican al Drepturilor de Autor.
Prima instanță a reținut că, prin decizia Agenției de Stat pentru Protecția
Intelectuală nr. 1/57 din 12 ianuarie 2012, Asociația Obștească „Asociația Națională
pentru Protecția Creanțelor Intelectuale” a fost avizată cu dreptul de a elibera licențe
pentru titularii de drepturi membri ai acestei organizații, însă decizia în cauză a fost
suspendată prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 21 februarie 2013,
menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2014. Astfel,
reclamanta nu poate activa și nu poate să elibereze licențe prin ignorarea măsurilor
impuse de către instanța de judecată și nici să colecteze remunerație, deoarece aceste
atribuții țin nemijlocit de activitatea organizației de gestiune colectivă, care nu pot fi
realizate decât în condițiile art.48 al Legii nr.139/2010 privind dreptul de autor și
drepturile conexe.
Totodată, prima instanța a constatat că, prin decizia nr.2/2146 din 05 decembrie
2012, publicată în Monitorul Oficial la data de 11 decembrie 2012, Agenția de Stat
pentru Protecția Intelectuală a avizat Oficiul Republican al Dreptului de Autor cu
dreptul de a elibera beneficiarilor licențe pe teritoriul Republicii Moldova, începând cu
data de 11 decembrie 2012, pentru dreptul la comunicarea publică prin eter și cablu,
dreptul la comunicarea publică prin internet (punerea la dispoziție în regim interactiv)
și dreptul le retransmitere prin eter și cablu, cu excepția membrilor Asociației Obștești
„Asociația Națională pentru Protecția Creanțelor Intelectuale”. Oficiul Republican al
Drepturilor de Autor a dispus de dreptul de a elibera licențe și de a colecta remunerația
2
pentru drepturile indicate până la data de 14 octombrie 2013, dată la care a intrat în
vigoare a deciziei Agenției de Stat pentru Protecția Intelectuală nr.3/1566 din 20
septembrie 2013.
La fel, prima instanță a reținut că, pct.4 a deciziei nr.3/1566 din 20 septembrie
2013 a abrogat decizia nr. 2/2146 din 05 decembrie 2012, abrogarea însă nu a avut
efect retroactiv, aceasta realizându-se din momentul intrării în vigoare a noii decizii la
04 octombrie 2013. Astfel, SRL „VEB TV” la data de 26 septembrie 2013 i-a fost
eliberată licența neexclusivă nr.12-„VEB-TV”SRL/2013/ORDA privind comunicarea
publică a operelor prin retransmisie SRL „VEB-TV” pentru perioada 01 ianuarie 2013
– 31 decembrie 2013 de către „Oficiul Republican al Dreptului de Autor”, acest fapt
eliberându-l pe pârât de a semna contracte cu toate organizațiile care gestionează
drepturile de autor și conexe de pe teritoriul RM.
Prima instanță a remarcat că, prin răspunsul nr.1131 din 30 mai 2014 dat de către
Agenția de Stat pentru Protecția Intelectuală a Republicii Moldova, se confirmă faptul
că utilizatorii sunt în drept de a refuza încheierea contractelor de licență cu Asociația
Obștească „Asociația Națională pentru Protecția Creanțelor Intelectuale” pe perioada
suspendării deciziei nr.1/57 din 12 ianuarie 2012, iar drepturile ce cad sub incidența
licenței extinse și obligatorii ale titularilor de drepturi care nu sunt membri la nici o
organizație de gestiune colectivă din Republica Moldova și care nici nu le-au
încredințat gestiunea drepturilor sale în alt mod, acestea vor fi gestionate pe parcursul
anului 2014 de către „Oficiul Republican al Dreptului de Autor”.
Prima instanță a reținut că, Asociația Obștească „Asociația Națională pentru
Protecția Creanțelor Intelectuale” nu poate desfășura activitatea de gestiune colectivă a
drepturilor de autor și conexe nici în baza avizului din 21 octombrie 2011, acesta fiind
anulat prin avizul nr. 1-3/1566 din 18 octombrie 2013 eliberat de Agenția de Stat
pentru Protecția Intelectuală a Republicii Moldova, prin care s-a avizat Asociația
Obștească „Asociația Națională pentru Protecția Creanțelor Intelectuale” să gestioneze
drepturile de autor și conexe pentru autori, interpreți, producători, organizații de
difuziune, care sunt membrii ai acestei organizații, iar potrivit pct.3 se consideră nul
avizul eliberat anterior la data de 21 octombrie 2011.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016 a fost respins apelul
declarat de către Asociația Obștească „Asociația Națională pentru Protecția Creanțelor
Intelectuale” și a fost menținută hotărârea primei instanțe.
La data de 02 ianuarie 2017, Asociația Obștească „Asociația Națională pentru
Protecția Creanțelor Intelectuale” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,
solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei
instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.
În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu hotărârile instanțelor
inferioare, deoarece circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei nu au fost
elucidate pe deplin, au fost încălcate sau aplicate eronat normele de drept material, iar
erorile comise au dus la soluționarea greșită a cauzei, încălcându-i drepturile și
libertățile fundamentale.
Susține că, deși prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 21
februarie 2013 a fost suspendată decizia Agenției de Stat pentru Protecția Intelectuală
nr.1/57, aceste măsuri de asigurare au fost puse în aplicare de Agenția de Stat pentru
Protecția Intelectuală la data de 21 octombrie 2014. Astfel, „Oficiul Republican al
Dreptului de Autor” nu a pus în executare încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun.
3
Chișinău din 21 februarie 2013 până la data de 08 octombrie 2014, potrivit
prevederilor art. art. 177 alin.(2) CPC și art. 72 Code de executare.
Afirmă că, legalitatea deciziei Agenției de Stat pentru Protecția Intelectuală
nr.1/57 din 12 ianuarie 2012 de avizare a Asociației Obștești „Asociația Națională
pentru Protecția Creanțelor Intelectuale” a fost confirmată prin decizia Curții Supreme
de Justiție definitivă și irevocabilă din 12 septembrie 2012, iar suspendarea deciziei
Agenției de Stat pentru Protecția Intelectuală nr.1/57 din 12 ianuarie 2012 de avizare a
Asociației Obștești „Asociația Națională pentru Protecția Creanțelor Intelectuale”
contravine lucrului judecat. Totodată, suspendarea acesteia nu afectează activitatea
Asociației Obștești „Asociația Națională pentru Protecția Creanțelor Intelectuale” care
a activat în baza deciziei Agenției de Stat pentru Protecția Intelectuală din 21
octombrie 2011, care a fost în vigoare până la data de 25 martie 2016, fiind abrogată
prin decizia Agenției de Stat pentru Protecția Intelectuală din 22 martie 2016.
Declară că, SRL „VEB-TV” nu dispune de licență extinsă și obligatori în
conformitate cu cerințele Legii nr.139 din 02 iulie 2010 pentru perioada 01 ianuarie
2012 – 31 iulie 2015, iar licența neexclusivă nr.12 din 26 septembrie 2013 , privind
utilizarea operelor prin comunicare publică eliberată de „Oficiul Republican al
Dreptului de Autor” pentru perioada 01 ianuarie 2013 – 31 decembrie 2013 este
ilegală, nu acoperă toată perioada solicitată de Asociația Obștească „Asociația
Națională pentru Protecția Creanțelor Intelectuale”.
Prin referința din 20 februarie 2017, reprezentantul SRL „VEB-TV”, avocatul
Alexandru Luca a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și menținerea deciziei
instanței de apel ca fiind legală și întemeiată.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele
cauzei rezultă că, instanța de apel a expediat copia deciziei contestate în adresa
recurentei la data de 04 noiembrie 2016 (f. d. 84), însă materialele cauzei nu conțin
date cu privire la recepționarea acesteia de către ultima.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,
completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor
de drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
4
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră
că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în
care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu
și în toate cazurile.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Asociația Obștească
„Asociația Națională pentru Protecția Creanțelor Intelectuale” nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Argumentul invocat de către recurenți precum că, instanța de apel a apreciat
arbitrar probele, anexate la materialele dosarului, fapt ce a dus la încălcarea dreptului
său la un proces echitabil nu poate fi reținut, deoarece la caz, instanța de apel a apreciat
probele în corespundere cu exigențele art. 130 din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, argumentul invocat în recurs nu denotă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de
către instanțele ierarhic inferioare, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei
recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei,
dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie
să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,
la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri
(cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către
Asociația Obștească „Asociația Națională pentru Protecția Creanțelor Intelectuale”
asemenea aspecte nu se regăsesc.
Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului Civil, Comercial și
de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
5
considera recursul Asociației Obștești „Asociația Națională pentru Protecția Creanțelor
Intelectuale” ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)
CPC, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții
Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul Asociației Obștești „Asociația Națională pentru Protecția Creanțelor
Intelectuale” se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Sveatoslav Moldovan
Mariana Pitic
6