3ra-961/17 — contestarea actului administrativ si repararea prejudiciului moral

Prima instanță, Judecătoria Edineț (sediul Briceni): A. Andronache Dosarul nr. 3ra-961/17 Instanța de apel, Curtea de Apel Bălți: Iu. Grosu, A. Corcenco, Ad. Ciobanu Î N C H E I E R E 20 septembrie 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ala Cobăneanu Iuliana Oprea examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea Comercială ”Linavan” Societate cu Răspundere Limitată, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale ”Linavan” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Nord cu privire la contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 04 mai 2017, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea Comercială ”Linavan” Societate cu Răspundere Limitată și menținută hotărârea Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din 01 februarie 2017, c o n s t a t ă: La 28 noiembrie 2016, SC ”Linavan” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Briceni (Biroul Vamal Nord), solicitînd anularea Actului de inspecție nr. 2050I10529 din 01 octombrie 2016 emis de către pârât, declarației vamale DV-2 și a declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor (tipizata DVV-2), cu menținerea declarației vamale DV-1 și a declarației vamale în varianta inițială (tipizata DVV-1);

obligarea organului vamal să revizuiască modul de calculare a plăților vamale pentru marfa lemnoasă importată la 01 octombrie 2016 prin metoda 1 de determinare a valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției ori în baza prețului efectiv plătit prevăzută de Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997; încasarea din contul pârâtului în beneficiul său sumei de 5.893,93 lei ce constituie diferența dintre sumele încasate la 01 octombrie 2016 conform DVV-1 și DVV-2, 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral și 5000 lei cheltuieli de asistență juridică. Prin hotărârea Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din 01 februarie 2017, acțiunea a fost respinsă ca neântemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 04 mai 2017, a fost respins apelul declarat de către SC ”Linavan” SRL și menținută hotărârea Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din 01 februarie 2017. Instanțele de judecată ierarhic inferioare și-au motivat soluțiile prin faptul că la 01 octombrie 2016 SC ”Linavan” SRL a importat marfă lemnoasă: art. 1 - ”lemn tăiat longitudinal netivit și neșlefuit din specii conifere de pin (pinus sylvestris)”, cu demisiunile 1 4000 mm × 130 mm – 260 mm × 35 mm, în total 10,80 m3, cu indicarea poziției tarifare nr. 44071093000 în valoare de 11,767,23 lei și art. 2 - ”lemn tăiat longitudinal netivit și neșlefuit din specii foioase de arin”, cu demisiunile 4000 mm × 200 mm – 500 mm × 35 mm, în total 21,12 m3, cu indicarea poziției tarifare nr. 44079998000 în valoare de 23.011,15 lei, valoarea totală al ambelor articole de marfă fiind 34.778,38 lei, care a fost declarată prin depunerea la organul vamal, prin intermediul brokerului vamal ”Eximservice Broker” SRL, a declarației vamale în detaliu în formă electronică (DV-1) nr. 2050110529 prin metoda 1, adică în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau care urmează să fie plătit,

fără a prezenta organului vamal toate documentele necesare și suficiente prevăzute de Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, și anume: orice acord posibil între vânzător și cumpărător, care afectează valoarea în vamă a mărfurilor; contractele cu terțele persoane referitoare la tranzacțiile indirecte; corespondența comercială purtată în vederea încheierii și negocierii prețului, în cazul în care aceasta a fost purtată; documentele contabile ale cumpărătorului, cum ar fi transferurile de fonduri către exportator sau vânzător sau pentru a obține informații privind comisioanele, profiturile sau cheltuielile generale prin aplicarea metodei deductive și a valorii calculate; copia autentificată de pe declarația de export; documentul de plată pentru cheltuielile de transportare, care permit calcularea valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă ori în baza prețului efectiv plătit prin metoda 1 și celelalte metode succesive, fiind astfel aplicată metoda 6 de rezervă, cu întocmirea Actului de inspecție din 01 octombrie 2016. Astfel,

s-a constatat că la momentul vămuiri mărfii declarantul SC ”Linavan” SRL nu dispunea de date și de documentele privind aplicarea metodei nr. 1 prevăzută de Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, fapt ce rezultă și din declarația vamală în detaliu nr. 2050110529 din 01 octombrie 2016, care a fost depusă la organul vamal în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1/2016 din 04 ianuarie 2016, unde la pct. 4.3 al contractului respectiv este prevăzut că calculul pentru un 1m3 se efectuează reieșind din înălțimea înmulțită la lățime, înmulțită la lungime și înmulțită la coeficientul 0,7, însă acest coeficient nu este indicat nici în certificatul privind originea mărfii în limba ucraineană și nici în specificația nr. 81 la contractul de vânzare-cumpărare enunțat.

Au reținut instanțele de judecată ierarhic inferioare că specificația nr. 81 din 30 septembrie 2016, denumită de către declarantul SC ”Linavan” SRL - ”Отгрузочная спецификация” № 81 sau shipping specification nr. 81, anexată la declarația vamală în detaliu nr. 2050110529 din 01 octombrie 2016, nu reprezintă specificație prevăzută în condițiile contractului de vânzare-cumpărare, or, acest act este necesar pentru transportator și nu este alt ceva decât un aviz de expediere care nu conține date privind prețul mărfii.

Au mai stabilit instanțele de judecată ierarhic inferioare că declarantul SC ”Linavan” SRL la declarația vamală în detaliu nr. 2050110529 din 01 octombrie 2016, întru confirmarea cheltuielilor de transportate, a anexat documentul denumit ”Договорная заявка № 1” din 30 septembrie 2016 din care rezultă că transportarea a fost efectuată de către SRL ”Importex-Trans”, însă nu confirmă că a fost efectuată anume pentru tranzacția din 01 octombrie 2016, în acest document lipsind semnătura și ștampila agentului economic SC ”Linavan” SRL. Mai mult ca atît, în rubrica ”expeditor” figurează SC ”Linavan” SRL, însă din documentele prezentate organului vamal, în calitate de expeditor figurează OOO ”Лесцентр”.

Afară de aceasta, în rubrica - marfă- figurează ”articole din lemn partea de jos a lădiței” (”днище для ящиков”), însă conform documentelor vamale, marfa importată reprezintă 2 lemn tăiat longitudinal netivit și neșlefuit din specii foioase de pin și arin, la fel, în documentele vamale greutatea mărfii este de 23.200 kg, însă în documentul nominalizat este de 20 tone sau 20.000 kg, suplimentar, în acesta nu este indicată ruta, cine primește marfa și dacă într-adevăr au fost suportate cheltuielile de transport (uzura mijlocului de transport, salariul șoferului, premiile acordate, impozitele pe venit, primele obligatorii de asigurare socială și asistență medicală, asigurarea mijlocului de transport), fiind astfel încălcate de către declarantul SC ”Linavan” SRL prevederile art. 11 lit. a) din Legea cu privire la tariful vamal, și anume că în valoarea tranzacției la determinarea valorii în vamă se includ și cheltuielile de transport.

Au menționat instanțele de judecată ierarhic inferioare că în documentele prezentate la declarația vamală în cauză există anumite date contradictorii și diferite privind cantitatea de produse lemnoase, în special la rubrica 41 au fost declarate produse lemnoase: ”lemn tăiat longitudinal netivit și neșlefuit din specii conifere de pin” – 10,80 m3, iar la ”lemn tăiat longitudinal netivit și neșlefuit din specii foioase de arin” – 21.12 m3, în cantitate totală de 31,92 m3, însă conform datelor din certificatul fitosanitar nr. 60/18-6010/BX-202057 din 30 septembrie 2016, întocmit în limba ucraineană și engleză, cantitatea produselor lemnoase este: ”lemn tăiat longitudinal netivit și neșlefuit din specii conifere de pin” – 12 m3, iar la ”lemn tăiat longitudinal netivit și neșlefuit din specii foioase de arin” – 23 m3, în cantitate totală de 35 m3.

La fel, au notat instanțele de judecată ierarhic inferioare că SC ”Linavan” SRL nu a prezentat Biroului Vamal Nord acte ce ar confirma calitatea mărfii importate, care este unul dintre cele mai principale documente, în baza căruia organul vamal poate să identifice calitatea și respectiv costul real al mărfii, or, în certificatul privind originea mărfii în limba ucraineană, anexat la declarația vamală, nu este indicată calitatea și prețul mărfii lemnoase importate de către apelanta-reclamantă, precum și, reducerile oferite de către vânzător la vămuirea mărfii așa cum prevede art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea cu privire la tariful vamal.

La 28 iunie 2017, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, SC ”Linavan” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 04 mai 2017 și hotărârii Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din 01 februarie 2017, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii. În susținerea recursului SC ”Linavan” SRL a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Bălți a examinat superficial prezenta speță, interpretând și aplicând eronat normele de drept material. De asemenea, a indicat recurenta că a prezentat organului vamal toate actele necesare calculării valorii în vamă a mărfii importate la 01 octombrie 2016 după metoda 1 prevăzută de Legea cu privire la tariful vamal.

La 25 iulie 2017, în adresa intimatului Biroul Vamal Nord a fost expediată copia recursului declarat de către SC ”Linavan” SRL, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței. La 18 august 2017, Biroul Vamal Nord a depus referință, solicitînd să fie considerat drept inadmisibil recursul declarat de către SC ”Linavan” SRL cu menținerea deciziei Curții de Apel Bălți din 04 mai 2017 și hotărârii Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din 01 februarie 2017, pe care le consideră legale și întemeiate, invocând că instanțele de judecată ierarhic inferioare au verificat minuțios toate circumstanțele, care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei, dând o apreciere corectă suportului probatoriu al cauzei.

De asemenea, a susținut intimatul că, în scopul respectării prevederilor legale și în vederea confirmării veridicității datelor privind valoarea în vamă anunțată de către declarant conform declarației vamale nr. 2050I10529 din 01 octombrie 2016, a solicitat, în formă 3 scrisă, de la SC ”Linavan” SRL prezentarea actelor suplimentare și deși recurenta-reclamanta a recepționat solicitarea organului vamal, totuși nu a prezentat setul de acte necesare, faptul dat fiind consemnat pe solicitare prin aplicarea semnăturii și ștampilei.

Indică că și ulterior i-a mai acordat SC ”Linavan” SRL posibilitatea de a determina valoarea în vamă a mărfii importate la 01 octombrie 2016 prin alte metode prevăzute la art. art. 12-16 din Legea cu privire la tariful vamal, solicitînd în scris prezentarea documentelor și/sau informației în vederea stabilirii bazei de evaluare și asigurare a aplicării succesive a metodelor de evaluare a mărfurilor importate, însă nici de această dată declarantul nu a prezentat informația solicitată, fapt consemnat pe solicitare prin aplicarea semnăturii și ștampilei. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile din referința depusă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SC ”Linavan” SRL este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4). Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SC ”Linavan” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse. 4 Astfel, nu poate fi reținut drept temei al admisibilității recursului argumentul SC ”Linavan” SRL precum că a prezentat organului vamal toate actele necesare calculării valorii în vamă a mărfii importate la 01 octombrie 2016 după metoda 1 prevăzută de Legea cu privire la tariful vamal, deoarece vine în contradicție cu suportul probatoriu prezent la materialele cauzei.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentei privind ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Bălți a examinat superficial prezenta speță, or, SC ”Linavan” SRL nu a indicat nici un temei de declarare a recursului prevăzut de art. 432 CPC, făcând referire doar la circumstanțele de fapt ale pricinii. Referitor la invocarea recurentei precum că instanța de apel a interpretat și aplicat eronat normele de drept material, fără specificarea prin ce s-a manifestat aceste încălcări și din care circumstanțe acestea rezultă, nu permite încadrarea în temeiurile prevăzute la art. 400 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul corespunzător Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SC ”Linavan” SRL, ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440, CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Societatea Comercială ”Linavan” Societate cu Răspundere Limitată, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ala Cobăneanu Iuliana Oprea 5 6