3ra-961/17 — contestarea actului administrativ si repararea prejudiciului moral

3ra-961/17 — contestarea actului administrativ si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Prima instanță, Judecătoria Edineț (sediul Briceni): A. Andronache Dosarul nr. 3ra-961/17

Instanța de apel, Curtea de Apel Bălți:

Iu. Grosu, A. Corcenco, Ad. Ciobanu

Î N C H E I E R E

20 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iuliana Oprea

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind admisibilitatea

recursului declarat de către Societatea Comercială ”Linavan” Societate cu Răspundere

Limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale ”Linavan”

Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Nord cu privire la contestarea

actului administrativ și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 04 mai 2017, prin care a fost respins apelul

declarat de către Societatea Comercială ”Linavan” Societate cu Răspundere Limitată și

menținută hotărârea Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din 01 februarie 2017,

c o n s t a t ă:

La 28 noiembrie 2016, SC ”Linavan” SRL a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului Vamal Briceni (Biroul Vamal Nord), solicitînd anularea Actului de

inspecție nr. 2050I10529 din 01 octombrie 2016 emis de către pârât, declarației vamale DV-2

și a declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor (tipizata DVV-2), cu menținerea

declarației vamale DV-1 și a declarației vamale în varianta inițială (tipizata DVV-1);

obligarea organului vamal să revizuiască modul de calculare a plăților vamale pentru marfa

lemnoasă importată la 01 octombrie 2016 prin metoda 1 de determinare a valorii în vamă a

mărfii în baza valorii tranzacției ori în baza prețului efectiv plătit prevăzută de Legea cu

privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997; încasarea din contul pârâtului în

beneficiul său sumei de 5.893,93 lei ce constituie diferența dintre sumele încasate la 01

octombrie 2016 conform DVV-1 și DVV-2, 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral și 5000 lei

cheltuieli de asistență juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din 01 februarie 2017, acțiunea a fost

respinsă ca neântemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 04 mai 2017, a fost respins apelul declarat de către

SC ”Linavan” SRL și menținută hotărârea Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din 01

februarie 2017.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare și-au motivat soluțiile prin faptul că la 01

octombrie 2016 SC ”Linavan” SRL a importat marfă lemnoasă: art. 1 - ”lemn tăiat

longitudinal netivit și neșlefuit din specii conifere de pin (pinus sylvestris)”, cu demisiunile

1

4000 mm × 130 mm – 260 mm × 35 mm, în total 10,80 m3, cu indicarea poziției tarifare nr.

44071093000 în valoare de 11,767,23 lei și art. 2 - ”lemn tăiat longitudinal netivit și neșlefuit

din specii foioase de arin”, cu demisiunile 4000 mm × 200 mm – 500 mm × 35 mm, în total

21,12 m3, cu indicarea poziției tarifare nr. 44079998000 în valoare de 23.011,15 lei, valoarea

totală al ambelor articole de marfă fiind 34.778,38 lei, care a fost declarată prin depunerea la

organul vamal, prin intermediul brokerului vamal ”Eximservice Broker” SRL, a declarației

vamale în detaliu în formă electronică (DV-1) nr. 2050110529 prin metoda 1, adică în baza

valorii tranzacției cu marfa respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau care urmează să

fie plătit, fără a prezenta organului vamal toate documentele necesare și suficiente prevăzute

de Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe

teritoriul RM aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, și anume: orice

acord posibil între vânzător și cumpărător, care afectează valoarea în vamă a mărfurilor;

contractele cu terțele persoane referitoare la tranzacțiile indirecte; corespondența comercială

purtată în vederea încheierii și negocierii prețului, în cazul în care aceasta a fost purtată;

documentele contabile ale cumpărătorului, cum ar fi transferurile de fonduri către exportator

sau vânzător sau pentru a obține informații privind comisioanele, profiturile sau cheltuielile

generale prin aplicarea metodei deductive și a valorii calculate; copia autentificată de pe

declarația de export; documentul de plată pentru cheltuielile de transportare, care permit

calcularea valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă ori în baza

prețului efectiv plătit prin metoda 1 și celelalte metode succesive, fiind astfel aplicată metoda

6 de rezervă, cu întocmirea Actului de inspecție din 01 octombrie 2016.

Astfel, s-a constatat că la momentul vămuiri mărfii declarantul SC ”Linavan” SRL nu

dispunea de date și de documentele privind aplicarea metodei nr. 1 prevăzută de Legea cu

privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, fapt ce rezultă și din declarația

vamală în detaliu nr. 2050110529 din 01 octombrie 2016, care a fost depusă la organul vamal

în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1/2016 din 04 ianuarie 2016, unde la pct. 4.3 al

contractului respectiv este prevăzut că calculul pentru un 1m3 se efectuează reieșind din

înălțimea înmulțită la lățime, înmulțită la lungime și înmulțită la coeficientul 0,7, însă acest

coeficient nu este indicat nici în certificatul privind originea mărfii în limba ucraineană și

nici în specificația nr. 81 la contractul de vânzare-cumpărare enunțat.

Au reținut instanțele de judecată ierarhic inferioare că specificația nr. 81 din 30

septembrie 2016, denumită de către declarantul SC ”Linavan” SRL - ”Отгрузочная

спецификация” № 81 sau shipping specification nr. 81, anexată la declarația vamală în

detaliu nr. 2050110529 din 01 octombrie 2016, nu reprezintă specificație prevăzută în

condițiile contractului de vânzare-cumpărare, or, acest act este necesar pentru transportator și

nu este alt ceva decât un aviz de expediere care nu conține date privind prețul mărfii.

Au mai stabilit instanțele de judecată ierarhic inferioare că declarantul SC ”Linavan”

SRL la declarația vamală în detaliu nr. 2050110529 din 01 octombrie 2016, întru

confirmarea cheltuielilor de transportate, a anexat documentul denumit ”Договорная заявка

№ 1” din 30 septembrie 2016 din care rezultă că transportarea a fost efectuată de către SRL

”Importex-Trans”, însă nu confirmă că a fost efectuată anume pentru tranzacția din 01

octombrie 2016, în acest document lipsind semnătura și ștampila agentului economic SC

”Linavan” SRL.

Mai mult ca atît, în rubrica ”expeditor” figurează SC ”Linavan” SRL, însă din

documentele prezentate organului vamal, în calitate de expeditor figurează OOO

”Лесцентр”.

Afară de aceasta, în rubrica - marfă- figurează ”articole din lemn partea de jos a lădiței”

(”днище для ящиков”), însă conform documentelor vamale, marfa importată reprezintă

2

lemn tăiat longitudinal netivit și neșlefuit din specii foioase de pin și arin, la fel, în

documentele vamale greutatea mărfii este de 23.200 kg, însă în documentul nominalizat este

de 20 tone sau 20.000 kg, suplimentar, în acesta nu este indicată ruta, cine primește marfa și

dacă într-adevăr au fost suportate cheltuielile de transport (uzura mijlocului de transport,

salariul șoferului, premiile acordate, impozitele pe venit, primele obligatorii de asigurare

socială și asistență medicală, asigurarea mijlocului de transport), fiind astfel încălcate de

către declarantul SC ”Linavan” SRL prevederile art. 11 lit. a) din Legea cu privire la tariful

vamal, și anume că în valoarea tranzacției la determinarea valorii în vamă se includ și

cheltuielile de transport.

Au menționat instanțele de judecată ierarhic inferioare că în documentele prezentate la

declarația vamală în cauză există anumite date contradictorii și diferite privind cantitatea de

produse lemnoase, în special la rubrica 41 au fost declarate produse lemnoase: ”lemn tăiat

longitudinal netivit și neșlefuit din specii conifere de pin” – 10,80 m3, iar la ”lemn tăiat

longitudinal netivit și neșlefuit din specii foioase de arin” – 21.12 m3, în cantitate totală de

31,92 m3, însă conform datelor din certificatul fitosanitar nr. 60/18-6010/BX-202057 din 30

septembrie 2016, întocmit în limba ucraineană și engleză, cantitatea produselor lemnoase

este: ”lemn tăiat longitudinal netivit și neșlefuit din specii conifere de pin” – 12 m3, iar la

”lemn tăiat longitudinal netivit și neșlefuit din specii foioase de arin” – 23 m3, în cantitate

totală de 35 m3.

La fel, au notat instanțele de judecată ierarhic inferioare că SC ”Linavan” SRL nu a

prezentat Biroului Vamal Nord acte ce ar confirma calitatea mărfii importate, care este unul

dintre cele mai principale documente, în baza căruia organul vamal poate să identifice

calitatea și respectiv costul real al mărfii, or, în certificatul privind originea mărfii în limba

ucraineană, anexat la declarația vamală, nu este indicată calitatea și prețul mărfii lemnoase

importate de către apelanta-reclamantă, precum și, reducerile oferite de către vânzător la

vămuirea mărfii așa cum prevede art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea cu privire la tariful vamal.

La 28 iunie 2017, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, SC ”Linavan” SRL a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei

Curții de Apel Bălți din 04 mai 2017 și hotărârii Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din 01

februarie 2017, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului SC ”Linavan” SRL a invocat ilegalitatea și netemeinicia

deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Bălți a examinat superficial prezenta

speță, interpretând și aplicând eronat normele de drept material.

De asemenea, a indicat recurenta că a prezentat organului vamal toate actele necesare

calculării valorii în vamă a mărfii importate la 01 octombrie 2016 după metoda 1 prevăzută

de Legea cu privire la tariful vamal.

La 25 iulie 2017, în adresa intimatului Biroul Vamal Nord a fost expediată copia

recursului declarat de către SC ”Linavan” SRL, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței.

La 18 august 2017, Biroul Vamal Nord a depus referință, solicitînd să fie considerat

drept inadmisibil recursul declarat de către SC ”Linavan” SRL cu menținerea deciziei Curții

de Apel Bălți din 04 mai 2017 și hotărârii Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din 01

februarie 2017, pe care le consideră legale și întemeiate, invocând că instanțele de judecată

ierarhic inferioare au verificat minuțios toate circumstanțele, care au importanță pentru

soluționarea justă a cauzei, dând o apreciere corectă suportului probatoriu al cauzei.

De asemenea, a susținut intimatul că, în scopul respectării prevederilor legale și în

vederea confirmării veridicității datelor privind valoarea în vamă anunțată de către declarant

conform declarației vamale nr. 2050I10529 din 01 octombrie 2016, a solicitat, în formă

3

scrisă, de la SC ”Linavan” SRL prezentarea actelor suplimentare și deși recurenta-reclamanta

a recepționat solicitarea organului vamal, totuși nu a prezentat setul de acte necesare, faptul

dat fiind consemnat pe solicitare prin aplicarea semnăturii și ștampilei.

Indică că și ulterior i-a mai acordat SC ”Linavan” SRL posibilitatea de a determina

valoarea în vamă a mărfii importate la 01 octombrie 2016 prin alte metode prevăzute la art.

art. 12-16 din Legea cu privire la tariful vamal, solicitînd în scris prezentarea documentelor

și/sau informației în vederea stabilirii bazei de evaluare și asigurare a aplicării succesive a

metodelor de evaluare a mărfurilor importate, însă nici de această dată declarantul nu a

prezentat informația solicitată, fapt consemnat pe solicitare prin aplicarea semnăturii și

ștampilei.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile din

referința depusă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SC ”Linavan” SRL este

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și

(4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că normele de

drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în

proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul declarat de către SC ”Linavan” SRL nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluția

pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

4

Astfel, nu poate fi reținut drept temei al admisibilității recursului argumentul SC

”Linavan” SRL precum că a prezentat organului vamal toate actele necesare calculării valorii

în vamă a mărfii importate la 01 octombrie 2016 după metoda 1 prevăzută de Legea cu

privire la tariful vamal, deoarece vine în contradicție cu suportul probatoriu prezent la

materialele cauzei.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentei privind ilegalitatea și netemeinicia

deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Bălți a examinat superficial prezenta

speță, or, SC ”Linavan” SRL nu a indicat nici un temei de declarare a recursului prevăzut de

art. 432 CPC, făcând referire doar la circumstanțele de fapt ale pricinii.

Referitor la invocarea recurentei precum că instanța de apel a interpretat și aplicat

eronat normele de drept material, fără specificarea prin ce s-a manifestat aceste încălcări și

din care circumstanțe acestea rezultă, nu permite încadrarea în temeiurile prevăzute la art.

400 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a fi

respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural, verificându-se

exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu

privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță sunt

similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanțele de judecată

ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul corespunzător

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SC

”Linavan” SRL, ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art. 433 lit.

a) și art. 440, CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea Comercială ”Linavan” Societate cu Răspundere

Limitată, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iuliana Oprea

5

6