3ra-868/17 — contestarea actului administrativ

Judecătoria Rîșcani Dosarul nr.3ra-868/17

Mun. Chișinău

Judecător: N. Arabadji

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, D. Manole, E. Fistican

ÎNCHEIERE

20 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Iulia Sîrcu

Judecători Ala Cobăneanu, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Întreprinderea cu Capital Străin „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate

cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

cu Răspundere Limitată „Făclia” împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Gaz

Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată privind

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Gaz Natural

Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 mai 2016,

c o n s t a t ă:

La 15 septembrie 2011, SRL „Făclia” s-a adresat cu cererea de chemare în

judecată împotriva ÎCS „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL solicitând

anularea actului de control nr.09623 din 24 iunie 2011, a facturii pentru recalcul la

energia electrică nr.352316 din 27 iulie 2011 cu suma de 63ț927,61 lei și

penalitatea de 3015.12 lei și a facturii nr.403208 din 26 august 2011 cu suma de

22032,46 lei și penalitatea de 3049.56 lei.

La 07 martie 2014 și 17 august 2015 reclamanta și-a concretizat cerințele

solicitând anularea actului de control nr. 09623 din 24 iunie 2011 în partea

încălcărilor depistate și factura nr.352316 din 27 iulie 2011 cu privire la recalculul

de 63927,61 lei precum și penalitatea de 3015,12 lei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în fapt la 24 iunie 2011 în urma

controlului efectuat de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA s-a depistat că energia

electrică nu este evidențiată în întregime din cauza contactelor slabe (secundare) -

(li), (I2), la transformatoarele de curent faza (A) și (C), și ca urmare contorul electric

funcționa cu eroare de 66%.

A mai menționat reclamanta că, în conformitate cu prevederile contractului

de furnizare a energiei electrice încheiat între furnizorul serviciilor și SRL „Făclia” -

furnizorul va furniza consumatorului energie electrică, iar consumatorul va utiliza

energia electrică în conformitate cu prevederile contractului și cu respectarea strictă

a actelor legislative și normative care reglementează furnizarea și utilizarea energiei

1

electrice.

Astfel, a solicitat reclamanta SRL „Făclia” anularea facturii pentru recalcul

la energia electrică, nr.352316 din 27 iulie 2011 cu suma de 63927,611ei și

penalitatea de 3015.12 lei, precum și anularea actului de control nr.09623 din 24

iunie 2011 în partea în care este indicat că contorul electric funcționa cu o eroare de

66%, ca fiind întocmit cu încălcarea competenței.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 mai 2016, acțiunea

a fost admisă, s-a anulat actul ÎCS „RED Union Fenosa” SA nr. A09623 din 24

iunie 2011 de depistare a încălcării clauzelor contractuale și factura pentru energia

electrică consumată și TVA nr.352316 din 27 iulie 2011.

În susținerea soluției sale, prima instanță a reținut că, potrivit materialului

probator, la momentul efectuării controlului, echipamentul de măsurare era păstrat,

sigiliile aplicate erau intacte, ceea ce confirmă faptul că, consumatorul nu a

intervenit în utilajul echipamentului de măsurare a furnizorului, prin urmare,

reclamanta-intimata a respectat prevederile pct. 49 lit. I) din Regulament, care

statuează expres că, consumatorul final este obligat să păstreze intact echipamentul

de măsurare și sigiliile aplicate, precum și să nu intervină în utilajul rețelei electrice

a operatorului de rețea, instalat pe proprietatea consumatorului final.

Invocând ilegalitatea hotărâri primei instanțe, la 24 mai 2016, ÎCS „Gaz

Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL, a declarat apel, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii contestate, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea

înaintată de SRL „Făclia” să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2017, s-a respins apelul

declarat de ÎCS „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 mai 2016.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele

dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare

obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat

normele de drept material și procedural și în consecință a adoptat o hotărâre legală și

întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanțe de apel, ÎCS „Gaz Natural Fenosa

Furnizare Energie” SRL a înaintat cerere de recurs, prin care solicită admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel din 08 februarie 2017 și a hotărârii

primei instanțe din 24 mai 2016, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea

înaintată de SRL „Făclia” să fie respinsă.

Prin referința depusă la 21 iulie 2017, SRL „Făclia”solicită declararea ca fiind

inadmisibil a recursului înaintat de ÎCS „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie”

SRL.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 08

februarie 2017 a fost expediată recurentului la 15 mai 2017. Astfel, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

2

Justiție, prin prisma art. 434 CPC, consideră recursul depus la data de 13 iunie

2017 în termen.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurenta consideră

că soluția instanței de apel este pripită, fapt ce rezultă din nedeterminarea naturii

juridice a obiectului litigiului, criteriu care presupune prin sine lămurirea corectă și

certă a situației de fapt și de drept.

De asemenea, susține că instanța de apel examinând apelul a trecut în mod

superficial argumentele invocate de către ÎCS „Gaz Natural Fenosa Furnizare

Energie” SRL și materialul probator anexat la materialele cauzei, fără a examina

legalitatea și temeinicia hotărârii supusă apelului sub toate aspectele, în raport cu

legislația ce guvernează litigiul în cauză.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de ÎCS „Gaz Natural Fenosa

Furnizare Energie” SRL urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a

fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i-a comunicat locul, data

și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind

limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor

persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al

ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât

cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎCS „Gaz Natural Fenosa

Furnizare Energie” SRL, este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei

instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, completul a constatat existența

3

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede

că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În cazul de față, argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs

nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă

determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi

supus controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atât în

practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea

Mitropolia Basarabiei și alții vs. Moldova, nr. 45701/99 § 137, ECHR 2001-XII). În

același timp, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică

să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito

vs Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă în

recursul declarat de către ÎCS „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către ÎCS „Gaz Natural Fenosa

Furnizare Energie” SRL, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Gaz Natural

Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Iulia Sîrcu

Judecători Ala Cobăneanu

Iuliana Oprea

4