2ra-1734/17 — anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcția deținută, încasareea salariului pentru absența forțată

Dosarul nr. 2ra-1734/17

Instanța de fond: Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău – V. Gîrleanu

Instanța de apel: CA Chișinău – L. Bulgac, L. Popova, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

20 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Nicolae Castrașan,

în cauza civilă la acțiunea lui Nicolae Castrașan împotriva Agenției Rezerve

Materiale, intervenient accesoriu Inspectoratul de Stat al Muncii privind anularea

ordinului de concediere din serviciu, restabilirea în funcția deținută, încasarea

salariului pentru absența forțată de la serviciu și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 27 aprilie 2017, prin

care s-a admis apelul declarat de Agenția Rezerve Materiale, s-a casat hotărârea

Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din data de 28 octombrie 2016, cu emiterea unei

hotărâri noi privind respingerea acțiunii, s-a respins recursul declarat de către Agenția

Rezerve Materiale împotriva încheierii Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din data

de 23 noiembrie 2016,

C O N S T A T Ă:

Nicolae Castrașan la data de 30 iunie 2016 s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Agenției Rezerve Materiale, intervenient accesoriu Inspectoratul

de Stat al Muncii, prin care a solicitat anularea ordinului nr. 76-p din 03 mai 2016

privind încetarea raporturilor de muncă, restabilirea în funcția de conducător al

Combinatului „Liman”, încasarea de la Agenția Rezerve Materiale a salariului mediu

lunar pentru întreaga perioadă de absență forțată de la locul de muncă începând cu

data de 03 mai 2016 până la data de executării hotărârii judecătorești, repararea

prejudiciului moral în mărime de 10 salarii medii lunare și încasarea cheltuielilor de

judecată ( f.d. 3-6).

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că în baza ordinului nr. 20 din 17

aprilie 2015 și a contractului individual de muncă nr. 4 din 17 aprilie 2015 a fost

angajat în funcție de conducător al Combinatului „Liman” pe perioada determinată,

pe perioada aflării în concediu medical al lui Nicolae Cornegruță.

La data de 25 iulie 2015 Nicolae Cornegruță a revenit la serviciu, iar

angajatorul nu a încetat raporturile de muncă cu reclamantul, fiind încălcate

prevederile legislației muncii. Prin urmare raporturile de muncă cu reclamantul

continuau, acesta activând în aceiași funcție începând cu data de 25 iulie 2015 până la

1

data de 03 mai 2016, fără a încheia un acord suplimentar la contractul individual de

muncă.

Prin ordinul Agenției Rezerve Materiale nr. 76-p din 03 mai 2016 s-au încetat

raporturilor de muncă cu Nicolae Castrașan, în legătură cu revenirea la serviciu a lui

Nicolae Cornegruță. Totodată a fost întocmit actul, prin care se confirmă că Nicolae

Castrașan a refuzat să facă cunoștință sub semnătură cu ordinul de concediere, fapt

care contravine realități, ori acesta potrivit certificatului medical seria 01 nr. 2161887

începând cu data de 03 mai 2016 se afla în concediu medical.

În apărarea dreptului său reclamantul la data de 13 iunie 2016 s-a adresat

Inspectoratului de Stat al Muncii, iar prin răspunsul nr. C-622 /16 din 14 iunie 2016

în urma controlului efectuat la Agenția Rezerve Materiale s-a stabilit că la angajare

contrar legislației muncii lui Nicolae Castrașan angajat pe perioadă determinată s-a

stabilit perioada de probă de 6 luni.

De asemenea, Inspectoratul de Stat al Muncii a constatat, că în cazul în care

angajatorul nu a încetat raporturile de muncă cu reclamantul, la data de 25 iulie 2015

la revenirea la serviciu a lui Nicolae Cornegruță și după emiterea ordinului cu privire

la încetarea raporturilor de muncă din 03 mai 2016 angajatorul i-a achitat

indemnizația pentru incapacitatea temporară de muncă, durata contractului individual

de muncă încheiat între Nicolae Castrașan și Agenția Rezerve Materiale se consideră

încheiat pe o durată nedeterminată. În urma controlului Agenția Rezerve Materiale a

primit prescripție cu indicația de a înlătura în termenul stabilit încălcările depistate.

Agenția Rezerve Materiale prin scrisoarea nr. 0117-395 din 16 iunie 2016

adresată conducătorului Combinatului „Liman” atenționează asupra respectării

ordinului nr. 76-p din 03 mai 2016. Iar prin ordinul nr. 41 din 17 iunie 2016 s-a

interzis reclamantului accesul pe teritoriul Combinatului „Liman”.

În opinia reclamantului este îndreptățit să solicite anularea ordinului nr. 76-p

din 03 mai 2016, fiind emis de către angajator cu încălcarea prevederilor legislației

muncii, cu încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu și repararea

prejudiciului moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din data de 28 octombrie

2016 s-a admis acțiunea înaintată de către Nicolae Castrașan, s-a anulat ordinul nr.

76-p din 03 mai 2016 emis de Agenția Rezerve Materiale, s-a restabilit Nicolae

Castrașan în funcția de conducător al Combinatului „Liman” începând cu data de 03

mai 2016, s-a încasat de la Agenția Rezerve Materiale în beneficul lui Nicolae

Catrașan salariul mediu lunar pentru absența forțată de la serviciu începând cu data de

03 mai 2016 până la data de 28 octombrie 2016, s-a încasat de la Agenția Rezerve

Materiale în beneficiul lui Nicolae Castrașan prejudiciul moral în mărime de un

salariu mediu lunar ( f.d. 103, 118-124).

Prin încheierea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din data de 23 noiembrie

2016 s-a respins cererea Agenției Rezerve Materiale privind amânarea executării

hotărârii Judecătoriei Râșcan, mun. Chișinău din data de 28 octombrie 2016 în partea

restabilirii la serviciu a lui Nicolae Catrașan ( f.d. 113-115).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 27 aprilie 2017 a admis apelul

declarat de Agenția Rezerve Materiale, a casat hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun.

Chișinău din data de 28 octombrie 2016, a emis o hotărâre nouă privind respingerea

2

acțiunii ca fiind neîntemeiată, a respins recursul declarat de către Agenția Rezerve

Materiale împotriva încheierii Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din data de 23

noiembrie 2016 ca fiind neîntemeiat ( f.d. 175,176- 183).

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 17 iulie 2017 Nicolae

Castrașan a depus recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel cu menținerea hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din data

de 28 octombrie 2016 ( f.d. 185-190).

În motivarea recursului recurentul Nicolae Castrașan a indicat, că instanța de

apel a apreciat eronat probele raportate la circumstanțele pricinii, aplicând eronat

normele de drept material, a încălcat dreptul la un proces echitabil a altor participanți

la proces prin necitarea lor.

La data de 19 septembrie 2017 Agenția Rezerve Materiale a depus referință,

prin care a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil (f.d. 196-198).

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

27 aprilie 2017, expediată în adresa participanților la proces la data de 24 mai 2017,

confirmare privind recepționarea acesteia la materialele dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe recursul, depus de către Nicolae Castrașan la data de 17

iulie 2017, se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Nicolae

Castrașan este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel a

apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute

ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor,

fapt inadmisibil în recurs.

Potrivit regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. 4 stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

3

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către Nicolae Castrașan asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de

apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum

formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Nicolae Castrașan inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 431 alin. 1, 433, lit. a), 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Nicolae Castrașan, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

4