2rc-649/17 — validarea creantei

2rc-649/17 — validarea creantei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2rc-649/17

Instanța de insolvabilitate: Curtea de Apel Bălți (jud A. Albu)

D E C I Z I E

20 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de către lichidatorul Societății cu Răspundere

Limitată „Slamion Grup”-Daniela Ciobanu,

în cauza la cererea depusă de Biroul Vamal Nord privind repunerea în

termenul de validare a creanțelor în cadrul procesului de insolvabilitate intentat în

privința Societății cu Răspundere Limitată „Slamion Grup”,

împotriva încheierii din 13 iulie 2017 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 22 februarie 2013, Institutul de Fitotehnie Porumbeni IP s-a adresat în

instanța de insolvabilitate cu cerere introductivă solicitând intentarea procesului de

insolvabilitate în privința SRL „Slamion Grup”, cu sediul în or. Drochia, str.

Gudanov, nr. 51 A, IDNO 1009607001015.

Prin încheierea din 26 februarie 2013 a Curții de Apel Bălți a fost admisă spre

examinare cererea introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate

în privința SRL „Slamion Grup” și a fost dispusă punerea sub observare a societății

debitoare prin desemnarea ÎI „Ciobanu Daniela” în funcția de administrator

provizoriu.

Prin hotărârea din 29 martie 2013 a Curții de Apel Bălți, a fost intentată

procedura de insolvabilitate prin faliment în privința SRL „Slamion Grup”, cu

sediul în or. Drochia, str. Gudanov, nr. 51 A, IDNO 1009607001015 și în funcția

de lichidator a fost desemnată ÎI „Ciobanu Daniela”.

La 10 noiembrie 2016, Biroul Vamal Bălți a depus cerere de validare a

creanței solicitând repunerea în termen, recunoașterea Biroului Vamal Bălți în

calitate de creditor, suma obligații vamale datorate a SRL „Slamion Grup” față de

bugetul public național constituind 4501, 44 lei și majorarea de întârziere - 1500,

09 lei, cu includerea Biroului Vamal Bălți în tabelul definitiv al creanțelor cu

validarea creanței.

În motivarea cererii s-a invocat că contrar art. 35 alin. (2) al Legii

insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012 și a hotărârii din 29 mai 2013 a Curții de

1

Apel Bălți, conform căreia s-a obligat inclusiv și notificarea autorităților vamale,

Biroul Vamal Bălți nu a fost notificat de către lichidator.

Susține că, obligația vamală a apărut ca urmare a întocmirii deciziei de

regularizare nr.85 din 01 august 2011, prin care SRL ,,Slamion Grup” a fost

obligat de a achita drepturi de import în mărime de 4501,44 lei și majorarea de

întîrziere în mărime de 1500,09 lei. Decizia de regularizare nr.85 din 01 august

2011 a fost adusă la cunoștință și ulterior semnată la 21 iulie 2011 de către Ion

Glavațchii. Astfel, odată cu aducerea la cunoștință a deciziei de regularizare a

organului vamal, conform art.273 Cod vamal, era în drept de a contesta decizia

organului vamal în termen de 10 zile calendaristice de la data comunicării acesteia,

ceea ce nu s-a efectuat și pe cale de consecință decizia de regularizare a devenit

definitivă și pasibilă de a fi executată.

Menționează că, din momentul intentării procedurii de insolvabilitate și până

la adresare în instanță, Biroul Vamal Bălți nu a fost introdus în Registrul

creditorilor, iar obligațiile de plată a SRL „Slamion Grup ” către bugetul public

național nu au fost asigurate în nici un mod.

Ulterior, Biroul Vamal Nord a depus supliment la cererea de validare a

creanței solicitând repunerea în termen, recunoașterea Biroului Vamal Nord în

calitate de creditor, cu includerea Biroului Vamal Nord în tabelul definitiv al

creanțelor cu validarea creanței.

În motivarea cererii suplimentare s-a invocat referitor la repunerea în termen,

că în contextul prevederilor art. 145 alin (2) al Legii insolvabilității nr.149 din 29

iunie 2012, la cererea întemeiată a creditorului, în cazuri excepționale, instanța de

insolvabilitate repune, prin încheiere, în termen cererea de admitere a creanțelor,

dacă instanța de judecată care examinează procesul de insolvabilitate constată că

termenul de înaintare a creanțelor nu este respectat din cauza unor circumstanțe

legate de persoana creditorului sau de obiectul creanței ori dacă nu s-a respectat

procedura de notificare a intentării procesului. La data validării creanței repuse în

termen, se rectifică tabelul definitiv al creanțelor.

Precizează că, în cazuri excepționale, creditorul ar putea depune instanței o

cerere motivată de repunere în termen a cererii de admitere a creanței, iar instanța

de insolvabilitate va pronunța o încheiere de repunere în termen.

Referitor la argumentele invocate de lichidator precum că a fost notificat

Serviciul Vamal despre faptul intentării procesului de faliment față de SRL

„Slamion-Grup”' și necesitatea înaintării creanțelor spre validare, indică că

Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.4 din 24 decembrie 2010 „Cu

privire la practica examinării în contencios administrativ a litigiilor legate de

aplicarea legislației vamale”, actualizată prin Hotărârea Plenului Curții Supreme de

Justiție nr.7, din 11 noiembrie 2013, în pct. 2, stabilește expres că în raporturile

procesuale civile, birourile vamale constituie subiecte distincte de Serviciul Vamal.

Această distincție rezultă din faptul că birourile vamale sunt persoane juridice în

sensul art. 55 Cod civil, cu patrimoniu distinct, cu cod fiscal propriu, ștampilă,

regulament, antet etc., fapt ce implică exercitarea de sine stătătoare a drepturilor și

obligațiilor sale procesuale prevăzute de legislația în vigoare. Însă, la caz,

2

lichidatorul nu a informat Biroul Vamal Nord și astfel nu cunoștea despre

necesitatea depunerii cereri de validare a creanțelor.

Prin încheierea din 13 iulie 2017 a Curții de Apel Bălți s-a admis cererea de

repunere în termenul de validare a creanțelor depusă de Biroul Vamal Nord; s-a

repus în termenul de validare creanța Biroului Vamal Nord; s-a numit ședința de

judecată pentru 05 octombrie 2017 ora 12:00 pentru examinarea cererii de validare

a creanței.

La 20 iulie 2017, lichidatorul SRL „Slamion Grup”-Daniela Ciobanu a

declarat recurs împotriva încheierii din 13 iulie 2017 a Curții de Apel Bălți

solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi decizii prin care să fie respinsă

ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de validare a creanțelor Biroului

Vamal Nord.

În motivarea recursului s-a invocat că încheierea contestată este ilegală,

neîntemeiată și pasibilă de a fi casată.

La 10 august 2017, conform sigiliului oficiului poștal (f.d.34), lichidatorul

SRL „Slamion Grup”-Daniela Ciobanu a expediat recursul motivat împotriva

încheierii din 13 iulie 2017 a Curții de Apel Bălți.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de insolvabilitate a încălcat

esențial și a aplicat eronat normele de drept material, inclusiv a apreciat arbitrar

probele prezentate în ședința de judecată.

Referitor la aplicarea eronată a normelor de drept procedural, indică

recurentul că, termenul limită de înregistrare a cererilor de admitere a creanțelor a

expirat la 13 iulie 2013, conform hotărârii din 29 martie 2013 a Curții de Apel

Bălți. Lichidatorul în sensul art. 35 alin.(4) al Legii insolvabilității a notificat toți

creditorii, inclusiv și Serviciul Vamal, iar ultimul la notificarea lichidatorului a

răspuns că SRL „Slamion Grup” la situația di 13 martie 2013 dispune de un sold

creditar în sumă de 5211,12 lei la compartimentul „plăți vamale”. Mărfuri

amplasate în antredepozite vamale nu sunt. Concomitent specifică recurentul că

întru executarea încheierii din 26 februarie 2013 a Curții de Apel Bălți s-au

întreprins măsuri de stopare a activității externe a SRL „Slamion Grup”. Deși, a

adus la cunoștință Serviciului Vamal despre necesitatea de a înainta cereri de

validare a creanțelor, organul vamal nu a înaintat o astfel de cerere.

Menționează că, dispozitivul hotărârilor și a încheierilor instanței de

insolvabilitate se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ceea ce s-a

făcut și în cazul SRL „Slamion Grup”, hotărârea fiind publicată la 28 iunie 2013.

La întrebarea adresată în ședința de judecată referitor la faptul dacă Biroul Vamal

Nord verifică Monitorul Oficial, i-a fost comunicat instanței că de verificare se

ocupă secția juridică.

Consideră că, instanța de insolvabilitate a apreciat arbitrar probele prezentate

de Biroul Vamal Nord, fără a fi analizate sub aspectul pertinenței, concludenței și

incidenței la examinarea cererii de repunere în termen și validare a creanței. Ori,

Biroul Vamal Nord este o subdiviziune ce se supune organului ierarhic superior-

Serviciul Vamal, care este organul administrației publice subordonat Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova și conduce nemijlocit activitatea vamală în

Republica Moldova. Astfel, nu poate fi reținută afirmația precum că Biroul Vamal

3

Nord este o persoană juridică distinctă de Serviciul Vamal. Serviciul Vamal este

organul ierarhic superior al Biroului Vamal Nord, care și urma să înștiințeze despre

intentarea procesului de insolvabilitate și necesitatea înaintării creanțelor față de

debitorul SRL „Slamion Grup”.

Opinează că, afirmația precum că Serviciul Vamal și Biroul Vamal Nord sunt

persoane juridice distincte este aplicabilă doar la soluționarea litigiilor ce țin de

aplicarea legislației vamale în contenciosul administrativ.

Susține că, instanța de judecată în motivarea soluției s-a limitat doar la

aprecierea caracterului contradictoriu al înscrisurilor, fără a le examina prin prisma

criteriilor prevăzute la art. 130 Cod de procedură civilă.

Declară că, Biroul Vamal Nord urma să întreprindă toate măsurile necesare de

a îndeplini actele procedurale în termenii prevăzuți de Legea insolvabilității, ceea

ce a fost ignorat de potențialul creditor și pe cale de consecință a generat omiterea

termenului de depunere a cererii de validare a creanțelor.

Conform art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen

de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres

de prezenta lege.

Instanța de insolvabilitate a adoptat încheierea la data de 13 iulie 2017, iar

lichidatorul SRL „Slamion Grup”-Daniela Ciobanu a declarat recurs la 20 iulie

2017, ceea ce denotă că recursul este în termen.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma

argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul declarat de lichidatorul SRL „Slamion Grup”-Daniela

Ciobanu neîntemeiat și pasibil de a fi respins, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 426 alin.(3) Cod de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea

admisibilității și fără participarea părților.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă,

instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept

să respingă recursul și să mențină încheierea.

Conform art. 1 alin.(4) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

Colegiul remarcă că prin hotărârea din 29 martie 2013 a Curții de Apel Bălți,

prin care a fost intentată procedura de insolvabilitate prin faliment în privința SRL

„Slamion Grup”, a fost stabilit termenul limită în sensul art. 140 alin.(2) al Legii

insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 pentru înaintarea cererilor de validare a

creanței.

Conform art. 140 alin. (1), (2) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012, dacă are o creanță față de debitor născută anterior datei deschiderii

procedurii, creditorul înaintează în scris creanța, indiferent de tipul ei, printr-o

cerere de admitere a creanțelor adresată instanței de judecată care examinează

4

cauza de insolvabilitate a debitorului. Cererile de admitere a creanțelor se

consemnează într-un registru, care se păstrează în instanță. Cererea de admitere a

creanței se depune în termenul stabilit în hotărârea de deschidere a procedurii sau

în termenul indicat în notificarea administratorului provizoriu. Termenul-limită

pentru creditori privind înregistrarea cererii de admitere a creanțelor în vederea

întocmirii tabelului preliminar este de 30 de zile calendaristice, iar pentru

întocmirea tabelului definitiv, de 45 de zile calendaristice de la data intrării în

procedură. Excepție fac obligațiile fiscale al căror termen este de 90 de zile

calendaristice de la data intrării în procedură.

Concomitent Colegiul menționează că conform art. 35 alin.(4) al Legii

insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012, odată cu hotărârea de intentare a

procedurii de insolvabilitate, administratorul insolvabilității expediază o notificare

tuturor creditorilor cunoscuți pentru ca aceștia să înainteze creanțele față de

debitorul insolvabil.

Conform art. 145 alin.(2) al Legii insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012, la

cererea întemeiată a creditorului, în cazuri excepționale, dacă instanța de judecată

care examinează procesul de insolvabilitate constată că termenul de înaintare a

creanțelor nu este respectat din cauza unor circumstanțe legate de persoana

creditorului sau de obiectul creanței ori dacă nu s-a respectat procedura de

notificare a intentării procesului, instanța de insolvabilitate repune, prin încheiere,

în termen cererea de admitere a creanțelor.

Astfel, la 10 noiembrie 2016, Biroul Vamal Bălți a depus cerere de validare a

creanței solicitând repunerea în termen, recunoașterea Biroului Vamal Bălți în

calitate de creditor, suma obligației vamale datorate a SRL „Slamion Grup” față de

bugetul public național constituind 4501, 44 lei și majorarea de întârziere - 1500,

09 lei, cu includerea Biroului Vamal Bălți în tabelul definitiv al creanțelor cu

validarea creanței (f.d.2-4).

Ulterior, prin suplimentul depus la cererea de validare a creanței, Biroul

Vamal Nord a solicitat repunerea în termen, recunoașterea Biroului Vamal Nord în

calitate de creditor, cu includerea Biroului Vamal Nord în tabelul definitiv al

creanțelor cu validarea creanței (f.d.16-17).

Or, conform pct. 1 lit. a) al ordinului nr. 429-O din 18 noiembrie 2016 al

Serviciul Vamal „Cu privire la desfășurarea procedurii de reorganizare a sistemului

vamal”, Birourile Vamale Bălți și Briceni fuzionează prin contopire, formând

Biroul Vamal Nord, cu sediul: mun.Bălți, str. Cicicalo, nr.1, succesor în drepturi și

obligații al Birourile Vamale Bălți și Briceni (f.d.8).

Textul cererilor menționate denotă că Biroul Vamal Nord motivează omiterea

termenului de depunere a cererilor de validare a creanțelor prin faptul că nu au fost

notificați de către lichidatorul debitorului SRL „Slamion Grup” despre intentarea

procesului de insolvabilitate în privința SRL „Slamion Grup”, or, prin hotărârea

din 29 martie 2013 a Curții de Apel Bălți, lichidatorul a fost obligat să notifice și

autoritățile vamale.

În contextul dat, Colegiul precizează că recurentul insistă asupra faptului că

despre intentarea procesului de insolvabilitate a fost notificat Serviciul Vamal, care

și urma a înștiința Biroul Vamal Nord despre necesitatea înregistrării cererii de

5

validare a creanței, deoarece Biroul Vamal Nord este o subdiviziune a Serviciului

Vamal.

La acest capitol, Colegiul apreciază ca fiind corectă constarea instanței de

insolvabilitate precum că, în raporturile procesuale civile, birourile vamale

constituie subiecte distincte de Serviciul Vamal, care, la fel, în sensul art. 55 Cod

civil sunt persoane juridice distincte, având număr de identificare și cod fiscal

propriu și alte elemente caracteristice persoanei juridice.

Argumentul recurentului precum că distincția dintre Serviciul Vamal și Biroul

Vamal Nord ar fi aplicabil doar la soluționarea litigiilor ce țin de aplicarea

legislației vamale în contenciosul administrativ, Colegiul îl consideră irelevant,

deoarece distincția aceasta este aplicabilă în toate raporturile procesuale civile, nu

doar în cazul contenciosului administrativ.

Mai mult ca atât, prin hotărârea din 29 martie 2013 a Curții de Apel Bălți

lichidatorul a fost obligat să notifice imediat, în cel mult 10 zile lucrătoare de la

data desemnării, cu expedierea hotărârii […] inclusiv autoritățile vamale[…].

În contextul dat, notificarea doar a Serviciului Vamal nu denotă și notificarea

Biroului Vamal Nord (Biroul Vamal Bălți în perioada de referință), deoarece

autoritățile vamale/organele vamale în sensul art. 9 alin.(2) Cod vamal sunt organe

de drept care constituie un sistem unic, format din Serviciul Vamal, birouri vamale

și posturi vamale. De altfel, Serviciul Vamal este autoritatea publică de specialitate

care exercită conducerea efectivă a activității vamale în Republica Moldova (art. 8

Cod vamal), însă fiecare birou vamal, reprezintă o unitate al organului vamal în

care pot fi îndeplinite, în totalitate sau în parte, formalitățile prevăzute de

reglementările vamale, adică dispozițiile cuprinse în prezentul cod, în regulamentul

vamal de aplicare a acestuia, precum și în alte acte normative referitoare la

domeniul vamal (art.1 Cod vamal).

În atare circumstanțe, Colegiul conchide că obligația lichidatorului de a

notifica inclusiv și Biroul Vamal nu poate fi pusă pe seama Serviciului Vamal, în

condițiile când prin hotărârea judecătorească a fost obligat să notifice autoritățile

vamale și nu doar Serviciul Vamal rezultând din prevederile art. 35 alin.(4) al Legii

insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012 despre intentarea procesului de

insolvabilitate.

În această ordine de idei, Colegiul reține ca fiind pertinente speței și

prevederile art. 35 alin.(2) al Legii insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012,

conform cărora instanța de insolvabilitate expediază, imediat după adoptare,

hotărârea de intentare a procedurii de insolvabilitate debitorului, organului

înregistrării de stat care ține Registrul de stat al persoanelor juridice și Registrul de

stat al întreprinzătorilor individuali, inspectoratului fiscal de stat teritorial, băncilor

în care debitorul are conturi și, după caz, registrelor în care se înregistrează gajul,

organului cadastral teritorial, Comisiei Naționale a Pieței Financiare, registrelor de

stat ale transporturilor, ministerului de ramură, altor instituții și autorități

relevante în fiecare caz concret și afișează hotărârea de intentare a procedurii de

insolvabilitate în incinta sa.

6

Tot aici, Colegiul precizează că în sensul art. 35 alin.(4) al Legii

insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012, citat anterior, obligația de notificare a

creditorilor cunoscuți revine administratorul insolvabilității.

De asemenea, Colegiul menționează că în contextul prevederilor art. 25 alin.

(5) lit.b), f) al Legii insolvabilității, unele din principalele atribuții și drepturi ale

administratorului provizoriu reprezintă examinarea situației economice a

debitorului și întocmirea unui raport de verificare a existenței temeiurilor de

intentare a procesului de insolvabilitate sau de respingere a cererii introductive și

respectiv verificarea creanțelor și, după caz, formularea de contestații la ele,

întocmirea tabelului preliminar al creanțelor.

Astfel, Colegiul relevă că administratorul provizoriu având acces la

documentele activității economice și documentele de evidență contabilă ale

debitorului, urma să cunoască că Biroul Vamal Bălți este un potențial creditor al

debitorului care și urma a fi notificat nemijlocit, or, starea de solvență a persoanei

juridice este stabilită în final în baza actelor acumulate, rapoartelor întocmite de

administratorul provizoriu în perioada de observare instituită debitorului.

Colegiul reiterează că administratorului insolvabilității/lichidatorul notifică

creditorii cunoscuți.

Subsidiar Colegiul notează că, actul constatator nr. 85 din 01 august 2011

privind calcularea și recalcularea drepturilor de import/export, conform căruia se

înregistrează după SRL „Slamion Grup” o obligație de achitare a drepturilor de

import în sumă de 4501,44 lei și majorarea de întârziere în sumă de 1500,09 lei,

adus la cunoștință administratorului SRL „Slamion Grup” (f.d.5-6), nu a fost

contestat de ultimul.

Tot aici, este de menționat că acest act atestă că a fost emis nemijlocit de

Biroul Vamal Bălți, fiind aplicată și ștampila acestuia (f.d.5) și nicidecum ștampila

Serviciului Vamal.

De asemenea, nu poate fi reținut argumentul recurentului privind publicarea

hotărârii instanței de insolvabilitate la 28 iunie 2013 în Monitorul Oficial întru

casarea încheierii contestate, deoarece acest aspect poate fi luat în considerare întru

calcularea respectării/nerespectării termenului de înaintare a cererilor de validare a

creanțelor în cazul creditorilor necunoscuți și nicidecum în cazul creditorilor

cunoscuți. Or, în speță Biroul Vamal Nord (Bălți) este un creditor cunoscut.

În consecință, Colegiul conchide că prin argumentele invocate în recurs

recurentul nu încearcă decât să pună pe seama altor entități obligația sa ce-i revine

conform art. 35 alin.(4) al Legii insolvabilității, de a înștiința creditorii debitorului

SRL „Slamion Grup”, dar argumentele aduse nicidecum nu justifică eludarea

acestuia de a notifica Biroul Vamal Nord (Bălți). Or, recurentul invocând ierarhia

conducerii în organele vamale, consideră că era de obligația Serviciului Vamal de a

înștiința Biroul Vamal Nord (Bălți) despre intentarea procesului de insolvabilitate

în privința SRL „Slamion Grup” și respectiv înregistrarea cererilor de validare a

creanțelor în termenul stabilit, însă chiar și în condițiile notificării Serviciului

Vamal, lichidatorul era obligat de a notifica și Biroul Vamal.

Astfel, ipoteza instanței de insolvabilitate precum că sunt întrunite prevederile

art. 145 alin.(2) al Legii insolvabilității este întemeiată și pe cale de consecință este

7

întemeiată și concluzia sa privind repunerea în termenul de validare a creanței

formulate de Biroul Vamal Nord, cu fixarea ședinței de judecată în aceste sens

pentru examinarea cererii de validare a creanței.

În atare circumstanțe, Colegiul conchide că argumentele recurentului nu

denotă încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural de către instanța de insolvabilitate, respectiv nu constituie temei pentru

casarea încheierii contestate și urmează a fi respinse în circumstanțele expuse

supra.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea

instanței de insolvabilitate contestată este adoptată cu respectarea normelor de

drept material și procedural, cu aplicarea și interpretarea corectă a acestora în

raport cu circumstanțele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul declarat, cu menținerea încheierii din 13 iulie 2017 a Curții de Apel Bălți.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către lichidatorul Societății cu Răspundere

Limitată „Slamion Grup”-Daniela Ciobanu.

Se menține încheierea din 13 iulie 2017 a Curții de Apel Bălți, adoptată în în

cauza la cererea depusă de Biroul Vamal Nord privind repunerea în termenul de

validare a creanțelor în cadrul procesului de insolvabilitate intentat în privința

Societății cu Răspundere Limitată „Slamion Grup”.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

8