Decizia nr. 279 din 30 iunie 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 12.752/3/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanţele naţionale hotărâri judecătoreşti şi opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea din 28 octombrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 12.752/3/2024, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu se aplică în cazul revizuirii unor drepturi de pensie stabilite anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept la 19 decembrie 2024, cu nr. 3.012/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 30 iunie 2025. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017) ” Art. II. – La articolul 68 5 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1197 din 14 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, alineatul (10) se modifică şi va avea următorul cuprins: ” (10) Pensia de serviciu se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflaţiei, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea şi comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie mai mică, se păstrează pensia aflată în plată.» (…) Art. VIII. – Cererile de pensionare înregistrate şi nesoluţionate până la data de 15 septembrie 2017 se soluţionează conform normelor legale existente la data deschiderii drepturilor de pensii şi asigurări sociale. Art. IX. – (1) Cuantumul net al pensiilor de serviciu stabilite în baza prevederilor Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic şi consular al României, Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi indemnizaţia pentru limită de vârstă, prevăzută de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu completările ulterioare, nu poate fi mai mare decât media venitului net corespunzător venitului brut care a constituit baza de calcul al pensiei de serviciu, respectiv al indemnizaţiei pentru limită de vârstă. (…) Art. X. – Prevederile art. VII pct. 3 şi ale art. IX alin. (1) intră în vigoare la data de 15 septembrie 2017.” III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 18.04.2024 cu nr. 12.752/3/2024, contestatoarea AB a chemat în judecată pe intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti (CPMB), solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: (i) anularea Deciziei nr. aaaaa/27.03.2024 şi obligarea intimatei la emiterea unei decizii de recalculare legale prin care să fie valorificată corect şi legal Adeverinţa nr. bbbbb/27.10.2023; (ii) obligarea intimatei la plata pensiei rezultate în urma recalculării începând cu 21.12.2020, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, precum şi calculul şi plata daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare aferente acestor drepturi începând cu 21.12.2023 până la data plăţii efective; (iii) obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii contestatoarea a arătat, în esenţă, că a contestat decizia privind revizuirea pensiei de serviciu pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 567/2004), respectiv Decizia nr. aaaa/27.03.2024, pentru incorecta şi ilegala recalculare a cuantumului pensiei sub aspectul datei de la care trebuie achitate drepturile de pensie revizuite şi calcularea drepturilor de pensie prin greşita încadrare a dreptului de pensie în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017.

În drept, au fost invocate dispoziţiile: Legii nr. 567/2004, ale Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), ale art. 1.530 şi următoarele din Codul civil şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare (Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011).

Intimata CPMB a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca fiind lipsită de obiect, având în vedere că a fost emisă Decizia nr. ccccc/27.03.2024, prin care a fost revizuită pensia contestatoarei, conform Adeverinţei nr. bbbbbb/27.10.2023, emisă de Tribunalul Bucureşti.

Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Prin Încheierea de şedinţă din 28 octombrie 2024, instanţa de trimitere a reţinut că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024: contestatoarea a avut calitatea de grefier, fiind o persoană care a făcut parte din categoria personalului plătit din fonduri publice, şi pretinde recalcularea drepturilor de pensie stabilite în baza Legii nr. 567/2004; în legătură cu problema de drept în discuţie, instanţa supremă nu a statuat, nu este sesizată nici în temeiul ordonanţei de urgenţă anterior menţionate, iar această chestiune de drept nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Cu toate că instanţa de trimitere constată că printre motivele adoptării ordonanţei de urgenţă anterior menţionate se face referire la „chestiuni dificile de drept”, apreciază că sesizarea este admisibilă în legătură cu orice problemă de drept dedusă judecăţii în cauzele care se încadrează în dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de gradul de dificultate şi de nivelul instanţei de trimitere, arătându-se că această concluzie derivă din caracterul imperativ al normelor de drept, dar şi din faptul că, pentru chestiuni dificile de drept, este deja reglementat mecanismul hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în cadrul Codului de procedură civilă. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Contestatoarea a apreciat că, în cauză, nu sunt incidente prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, deoarece dispoziţiile legale supuse interpretării sunt clare.

Intimata a apreciat că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 este admisibilă. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanţa de trimitere nu şi-a expus punctul de vedere cu privire la chestiunea de drept care formează obiectul sesizării, motivat de evitarea unei eventuale antepronunţări în situaţia în care sesizarea ar fi respinsă ca inadmisibilă sau în eventualitatea înlăturării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 ca efect al admiterii excepţiei de neconstituţionalitate invocate în alte cauze cu privire la aceasta. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

Curtea de Apel Constanţa – Secţia I civilă şi Tribunalul Ialomiţa – Secţia civilă au transmis hotărâri judecătoreşti relevante cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării, iar Curtea de Apel Iaşi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi tribunalele Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Călăraşi, Ilfov, Teleorman, Iaşi – Secţia I civilă şi Vaslui au transmis puncte de vedere teoretice asupra acestei chestiuni.

În considerentele Deciziei civile nr. 127/AS din 2 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia I civilă în Dosarul nr. 4.727/118/2020, s-a reţinut că, potrivit art. X din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, art. VII pct. 3 din acest act normativ [instituind noul art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 223/2015)], noua modalitate de actualizare a pensiilor militare de stat a intrat în vigoare la 15.09.2017. Prin urmare, orice operaţiune de actualizare a pensiei militare de stat potrivit vechii forme a art. 60 din Legea nr. 223/2015 trebuie circumscrisă perioadei în care această prevedere legală s-a aflat în vigoare, anume până la 14.09.2017. De la 15.09.2017 este aplicabilă noua modalitate de actualizare a pensiilor militare de stat, care nu se mai raportează la evoluţia salarizării personalului aflat în activitate, ci la rata medie anuală a inflaţiei.

Tribunalul Ialomiţa – Secţia civilă a reţinut, în considerentele sentinţelor civile nr. 156/F din 14 februarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.210/2/2023, şi nr. 609/F din 18 iulie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.182/2/2023, că, după modificarea art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, pârâta a aplicat în mod corect dispoziţiile modificatoare, astfel încât cuantumul pensiei reclamantului s-a indexat din oficiu cu ultima rată medie anuală a inflaţiei. Atât timp cât Legea nr. 223/2015 a fost modificată, pârâta nu putea refuza aplicarea ei.

În susţinerea soluţiilor mai sus menţionate au fost invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 632 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1204 din 9 decembrie 2020 (Decizia Curţii Constituţionale nr. 632/2020), şi nr. 518 din 3 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 19 ianuarie 2023 (Decizia Curţii Constituţionale nr. 55/2023).

Potrivit punctelor de vedere teoretice, nesusţinute de practică judiciară, comunicate de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Călăraşi, Teleorman şi Iaşi – Secţia I civilă, prevederile art. IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 devin incidente doar în ceea ce priveşte revizuirea unor drepturi de pensie stabilite ulterior intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă menţionate, respectiv ulterior datei de 15.09.2017, legea neputând retroactiva.

Curtea de Apel Iaşi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a exprimat o opinie teoretică potrivit căreia instituţia revizuirii pensiei vizează erori în procesul de stabilire a pensiei, legea aplicabilă fiind cea în vigoare la data stabilirii pensiei ce se solicită a fi revizuită, iar Tribunalul Vaslui a arătat că din conţinutul încheierii de sesizare a instanţei supreme nu se desprinde în mod clar chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită.

În cadrul punctului de vedere comunicat, Tribunalul Ilfov a apreciat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 se aplică revizuirii unor drepturi de pensie stabilite anterior intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă menţionate, precizând, de asemenea, că încheierea de sesizare este neclară.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat faptul că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

În jurisprudenţa Curţii Constituţionale au fost identificate Decizia Curţii Constituţionale nr. 632 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1204 din 9 decembrie 2020, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi s-a constatat că dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 223/2015 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 518 din 3 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 19 ianuarie 2023, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi s-a constatat că dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 223/2015, astfel cum au fost modificate prin art. VII pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost pronunţate decizii care vizează aspecte deduse analizei în dosarul de faţă: – Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 12 din 27 ianuarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 10 martie 2025 (Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 12/2025), prin care a fost admisă sesizarea formulată de Tribunalul Vaslui – Secţia civilă şi, în interpretarea şi aplicarea art. 68 5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004 şi ale art. IX şi X din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, s-a stabilit că: Prevederile art. IX alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 nu împiedică, în privinţa pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti stabilite în baza cererilor de pensionare înregistrate începând cu 15 septembrie 2017, acordarea pensiilor de serviciu nete actualizate, potrivit art. 685 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, cu rata medie anuală a inflaţiei pentru anii 2019 şi 2020; – Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 16 din 27 ianuarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 17 februarie 2025 (Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 16/2025), prin care au fost respinse, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Tribunalul Ilfov – Secţia civilă şi de Tribunalul Prahova – Secţia I civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: Posibilitatea, după adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, a actualizării pensiilor militare de stat prin aplicarea procentului de 25% acordat ca majorare a soldei de funcţie a cadrelor militare în activitate pentru anul 2018, respectiv a indexării cuantumurilor pensiilor militare de stat cu 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat în anul 2018. şi Dacă pensiile militare de stat pot fi actualizate, în baza dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv, în caz afirmativ, data de la care acest drept poate fi acordat raportat la dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, prezentând relevanţă considerentele de la paragrafele 61-67; – Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 63 din 26 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1295 din 28 decembrie 2020 (Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 63/2020), prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, printre altele, s-a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, pensia militară de stat netă, calculată conform dispoziţiilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 223/2015, după deducerea impozitului pe venit, potrivit legislaţiei în vigoare, este plafonată la cuantumul mediei soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei, deja actualizate, conform dispoziţiilor art. 28 alin. (1), la data deschiderii dreptului de pensie. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Asupra admisibilităţii sesizării

Temeiul de drept al prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Domeniul de reglementare a acestui act normativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024, este conturat expres prin dispoziţiile art. 1, ordonanţa de urgenţă aplicându-se în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, precum şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze.

În această materie se instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sens în care prin art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 se prevede: „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

Rezultă că aceste prevederi se aplică cu prioritate în raport cu dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, urmând a se completa însă, în mod corespunzător, cu prevederile dreptului comun, Codul de procedură civilă, astfel cum se şi statuează expres prin art. 4, conform căruia „Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (…) precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie”.

Prin urmare, în contextul normativ expus, procedura de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii de admisibilitate a sesizării: (i) existenţa unei cauze în curs de judecată, în primă instanţă sau în calea de atac; (ii) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze, respectiv litigiul să vizeze stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice; (iii) existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Verificându-se întrunirea acestor cerinţe legale în raport cu elementele sesizării, rezultă că ele se regăsesc doar parţial, nefiind îndeplinite toate exigenţele procedurale menţionate pentru declanşarea mecanismului preîntâmpinării practicii neunitare.

Referitor la primele două condiţii legale se reţine că acestea sunt îndeplinite întrucât cauza se află în curs de soluţionare pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, care judecă în primă instanţă, conform art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

De asemenea, litigiul se circumscrie domeniului specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, respectiv plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea acestora, tribunalul fiind învestit cu acţiunea formulată de către contestatoarea AB în contradictoriu cu pârâta CPMB într-o cauză ce are ca obiect contestaţie la decizia de pensionare.

În ceea ce priveşte întrunirea condiţiilor de admisibilitate ce vizează identificarea unei probleme de drept asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat, trebuie remarcate următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, din punct de vedere formal, încheierea de sesizare trebuie să cuprindă expunerea elementelor de fapt şi de drept relevante ale litigiului, precum şi indicarea considerentelor din care rezultă că problema de drept are caracter veritabil, de natură să influenţeze în mod direct soluţia cauzei pe fond, fiind deci necesare atât o analiză argumentată cu privire la toate condiţiile de admisibilitate incidente, cât şi exprimarea opiniei preliminare a completului de judecată asupra chestiunii de drept cu privire la care se dispune sesizarea.

Această din urmă exigenţă legală este subsumată condiţiei privind ivirea unei chestiuni de drept, considerându-se că încheierea trebuie să releve reflecţia judecătorilor din completul învestit cu soluţionarea cauzei asupra diferitelor variante de interpretare posibile şi asupra argumentelor de natură să le susţină, pentru a da temei iniţierii mecanismului de unificare jurisprudenţială reprezentat de hotărârea prealabilă.

Revine aşadar instanţei de trimitere obligaţia identificării în concret a chestiunii de drept care necesită interpretare, exprimarea punctului de vedere al instanţei de trimitere contribuind la a se stabili dacă problema de drept a cărei dezlegare se solicită instanţei supreme este una reală, având vocaţie de a convinge, şi din această perspectivă, că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a sesizării.

În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine caracterul deficitar al sesizării, instanţa de trimitere făcând aprecieri asupra caracterului „destul de confuz” al art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, justificat prin aceea că nu rezultă dacă sesizarea se impune în orice situaţie, adică şi în cazul unor probleme de drept ale căror rezolvări sunt evidente sau doar pentru clarificarea unor chestiuni de drept dificile, ajungând la concluzia că o astfel de sesizare intervine în legătură cu orice problemă de drept dedusă judecăţii în cauzele ce se încadrează în obiectul de reglementare al actului normativ evocat, indiferent de gradul de dificultate, deoarece expunerea de motive nu interesează, iar, pentru chestiuni dificile de drept, există procedura distinctă din Codul de procedură civilă.

Chiar dacă aprecierea condiţiei existenţei unei chestiuni de drept veritabile comportă anumite nuanţări impuse de contextul şi scopul edictării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, nu este totuşi posibilă învestirea instanţei supreme pentru dezlegarea oricărei chestiuni de drept subsumate cauzei acţiunii civile.

Art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu instituie în sarcina instanţelor specializate în materia ce intră sub auspiciile actului normativ obligaţia de a declanşa mecanismul pronunţării unei hotărâri prealabile în orice situaţie în care se pune problema aplicării unei dispoziţii legale care nu a format obiectul unei dezlegări de principiu a instanţei supreme în procedurile de unificare a practicii judiciare.

Aşa cum s-a arătat deja, definitoriu pentru această procedură este faptul că urmăreşte interpretarea cu caracter de principiu a unei norme de drept (îndoielnice, neclare), stabilită ca incidentă în cauză de către instanţa de trimitere, aptă să ducă la dezlegarea litigiului, iar nu determinarea, în concret, de către instanţa supremă a elementelor care conturează raţionamentul juridic, pentru ca, ulterior, instanţa de trimitere să recurgă la punerea punctuală în aplicare a acestuia la raportul juridic dedus judecăţii, întrucât nu aceasta este finalitatea mecanismului de unificare a practicii judiciare.

De asemenea, deşi instanţa de trimitere a apreciat că se impune declanşarea mecanismului hotărârii prealabile în ceea ce priveşte interpretarea unei chestiuni de drept, nu a indicat, în concret, care sunt normele legale supuse interpretării, putându-se doar presupune, din analiza, în ansamblu, a încheierii de sesizare şi a înscrisurilor ataşate, că tribunalul se referă la dispoziţiile art. II, art. VIII, art. IX alin. (1) şi/sau art. X din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, actul normativ menţionat cuprinzând inclusiv norme tranzitorii în vederea unei tranziţii graduale la noul sistem de pensionare.

În acelaşi timp, instanţa de trimitere nu şi-a expus punctul de vedere cu privire la chestiunea de drept care formează obiectul sesizării, motivat de evitarea unei eventuale antepronunţări în situaţia în care sesizarea ar fi respinsă ca inadmisibilă sau în eventualitatea înlăturării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 ca efect al admiterii excepţiei de neconstituţionalitate invocate în alte cauze cu privire la aceasta.

Fără ca existenţa motivării încheierii de sesizare cu privire la aspectele arătate să constituie, per se, o condiţie de admisibilitate, se reţine că, astfel cum este formulată întrebarea, nu se poate decela care este în concret norma legală a cărei interpretare se cere şi, din această perspectivă, consecinţa directă a absenţei explicaţiilor şi argumentelor pentru care s-a formulat sesizarea conduce la neîndeplinirea cerinţei de admisibilitate examinate.

Reţinând, în condiţiile expuse, neconformitatea sesizării, întrucât aceasta nu expune problema de drept a cărei lămurire se impune cu necesitate, nu prezintă legătura cu soluţia pe fond şi, din raţiuni de antepronunţare, nu arată punctul de vedere al judecătorului, în acord cu jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform căreia raţiunea reglementării mecanismului hotărârii preliminare este aceea a asigurării unor dezlegări în drept de principiu, iar nu a subrogării în atribuţiile jurisdicţionale ale instanţei de judecată, rolul instanţei supreme neputând deveni astfel unul de soluţionare directă a cauzei, se impune respingerea ca inadmisibilă a sesizării formulate de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,