Decizia nr. 272 din 30 iunie 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 214/1/2025, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Raluca Emilia Leote, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia I civilă în Dosarul nr. 2.698/120/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor. Părţile au depus puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Ploieşti – Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 28 noiembrie 2024, în Dosarul nr. 2.698/120/2023, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, art. 230 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 1 alin. (1) şi (4) din Hotărârea Guvernului nr. 677/2003 privind condiţiile de acordare în mod gratuit a asistenţei medicale şi psihologice, a medicamentelor şi protezelor pentru poliţişti, cu modificările şi completările ulterioare, art. 155-156 din anexa nr. 2 (contractul-cadru) la Hotărârea Guvernului nr. 696/2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, cu modificările şi completările ulterioare, art. 156-158 din anexa nr. 2 (contractul-cadru) la Hotărârea Guvernului nr. 521/2023 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare, art. 5 alin. (5) din anexa nr. 36 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.068/627/2021 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2021 a Hotărârii Guvernului nr. 696/2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv anexa nr. 36 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.857/441/2023 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 521/2023 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare, poliţiştii pensionaţi beneficiază de gratuitate totală şi necondiţionată în ceea ce priveşte medicamentele achiziţionate conform prescripţiilor medicilor specialişti, precum şi dacă poliţiştii pensionaţi au obligaţia să suporte din venituri proprii o parte din contribuţia personală a contravalorii medicamentelor/coplata acestora? II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 360/2002) ” Art. 38. – (1) Poliţistul pensionat şi soţia/soţul acestuia au dreptul gratuit la asistenţă medicală şi medicamente, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate specific apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti, şi au acces la casele de odihnă, sanatoriile, bazele sportive şi alte spaţii pentru odihnă şi agrement, care aparţin sau sunt în administrarea Ministerului Afacerilor Interne.”

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 95/2006) ” Art. 230. – (…) (3) Asiguraţii prevăzuţi în Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, şi în Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de asistenţă medicală gratuită, respectiv servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale, suportate din fond, în condiţiile contractului-cadru şi din bugetele ministerelor şi instituţiilor respective, în condiţiile plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.”

Hotărârea Guvernului nr. 677/2003 privind condiţiile de acordare în mod gratuit a asistenţei medicale şi psihologice, a medicamentelor şi protezelor pentru poliţişti, cu modificările şi completările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 677/2003) ” Art. 1. – (1) Poliţistul beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală şi psihologică, medicamente şi proteze, în condiţiile prezentei hotărâri şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările ulterioare. (…) (4) Cheltuielile necesare pentru acordarea asistenţei medicale şi psihologice şi a medicamentelor gratuite, prevăzute la alin. (1) şi (2), se suportă din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, conform prevederilor contractului-cadru pentru asigurările sociale de sănătate. Cuantumul contribuţiei personale din contravaloarea medicamentelor şi serviciilor medicale prevăzute în normele de aplicare a contractului-cadru, respectiv coplata acestora, se suportă din fondurile bugetare aflate la dispoziţia Ministerului de Interne, având această destinaţie.”

Hotărârea Guvernului nr. 696/2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, cu modificările şi completările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 696/2021), anexa nr. 2 privind contractul-cadru, art. 155-156.

Hotărârea Guvernului nr. 521/2023 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 521/2023), anexa nr. 2 privind contractul-cadru, art. 156-158

Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.068/627/2021 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2021 a Hotărârii Guvernului nr. 696/2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, cu modificările şi completările ulterioare (Ordinul M.S./C.N.A.S. nr. 1.068/627/2021), anexa nr. 36 – Modul de prescriere, eliberare şi decontare a medicamentelor cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu, art. 5 alin. (5)

Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.857/441/2023 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 521/2023 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare (Ordinul M.S./C.N.A.S. nr. 1.857/441/2023), anexa nr. 36 – Modul de prescriere, eliberare şi decontare a medicamentelor cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu. III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la 13.07.2023 cu nr. 2.698/120/2023, reclamantul D.N., în contradictoriu cu pârâtul Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulatoriu „Dr. Nicolae Kretzulescu”, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 204,58 lei, reprezentând contravaloarea medicamentelor pentru lunile iulie-septembrie 2023, sumă ce va fi indexată lunar cu indicele de inflaţie şi la care se va calcula şi dobânda legală penalizatoare, începând cu data introducerii acţiunii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Centrului Medical Judeţean Dâmboviţa şi a solicitat respingerea acţiunii ca fiind îndreptată împotriva unei părţi care nu are calitate procesuală, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentinţa civilă nr. 255 din 27 februarie 2024, Tribunalul Dâmboviţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată prin întâmpinare; a admis cererea şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 204,58 lei, cu titlu de contribuţie personală – contravaloare medicamente, sumă ce va fi indexată lunar cu indicele de inflaţie, la care se va adăuga şi dobânda legală penalizatoare, începând cu data introducerii acţiunii şi până la achitarea integrală a debitului principal; a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 12 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că Centrul Medical Judeţean Dâmboviţa nu are calitate procesuală pasivă din perspectiva cadrului procesual stabilit de reclamant prin acţiune.

Pe fondul cauzei, a reţinut că reclamantul are calitatea de poliţist pensionat, aşa cum rezultă din Decizia de pensionare nr. xxx/24.11.1999, iar, conform art. 38 din Legea nr. 360/2002, are dreptul la asistenţă medicală şi medicamente gratuite, fiind în evidenţa Centrului Medical al Inspectoratului Ministerul Afacerilor Interne (M.A.I.) Dâmboviţa, unde are fişă medicală cu prescripţiile medicilor specialişti şi medicamentele prescrise pentru afecţiunile de care suferă. Totodată, a reţinut că suma solicitată de către reclamant şi faţă de care pârâtul a susţinut că reprezintă opţiunea pentru medicamente mai scumpe şi care nu este supusă decontării a rezultat din eliberarea medicamentelor în baza reţetei prescrise de medicul specialist pe denumire comercială, preţul fiind mai mare decât cel indicat de medicul de familie în reţeta de compensat emisă pe denumire comună.

A mai reţinut prima instanţă că art. 38 din Legea nr. 360/2002 nu face nicio distincţie cu privire la ce fel de medicamente sunt gratuite, iar Hotărârea Guvernului nr. 677/2003 detaliază procedura de urmat pentru suportarea din fondurile bugetare aflate la dispoziţia M.A.I. având această destinaţie a contravalorii contribuţiei personale a asiguratului. Art. 145 alin. (1) din anexa nr. 2 (contractul-cadru) la Hotărârea Guvernului nr. 161/2016 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2016-2017, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi art. 158 alin. (1) din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 521/2023 prevăd că modalităţile de prescriere, de eliberare şi de decontare a medicamentelor cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu se stabilesc prin norme.

Tribunalul a reţinut că nu pot fi avute în vedere prevederile art. 221 din Legea nr. 95/2006, în sensul invocat de pârât, întrucât acestea nu stabilesc obligaţia asiguraţilor poliţişti de a plăti contravaloarea medicamentelor din veniturile proprii. Din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate se decontează sumele pentru orice asigurat care nu beneficiază de dispoziţii speciale privind gratuitatea totală a medicamentelor, iar diferenţa de la această sumă şi până la cea plătită efectiv de cei din categoria ce are beneficiul gratuităţii se suportă din fondurile bugetare aflate la dispoziţia Ministerului Afacerilor Interne.

Pentru considerentele expuse, reţinând că niciunul dintre actele normative anterior menţionate nu stabileşte obligaţia asiguraţilor poliţişti de a plăti contravaloarea medicamentelor din veniturile proprii, prima instanţă a admis acţiunea şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 204,58 lei, cu titlu de contribuţie personală – contravaloare medicamente.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulatoriu „Dr. Nicolae Kretzulescu”, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată, şi obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.

În esenţă, apelantul-pârât a susţinut că instanţa de fond a concluzionat în mod eronat că intimatul-reclamant are gratuitate absolută a medicamentelor şi a dat o interpretare nelegală a actelor normative incidente în cauză. De asemenea, instanţa a considerat în mod eronat că reţeta eliberată de medicul specialist nu trebuie să conţină justificarea prescrierii medicamentelor pe denumire comercială, reţinând că sunt suficiente parafa şi semnătura acestuia pentru justificarea acestui fapt. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanţa de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, întrucât litigiul are ca obiect prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, soluţionarea pricinii depinde de stabilirea faptului dacă pârâtul are obligaţia suportării sumei indicate în acţiune cu titlu de contribuţie personală, respectiv dacă în privinţa reclamantului este incidentă gratuitatea totală prevăzută de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, respectiv de art. 1 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 677/2003 sau dacă acesta are obligaţia să suporte din venituri proprii o parte din contribuţia personală a contravalorii medicamentelor/coplata acestora, iar asupra acestei chestiuni de drept Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părţile au depus puncte de vedere cu privire la dezlegarea chestiunii de drept. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În aprecierea instanţei de trimitere, dreptul la asistenţă medicală şi medicamente gratuite pentru poliţişti (cadre active şi pensionari) se acordă în condiţiile cumulative stabilite de Legea nr. 95/2006 şi de Hotărârea Guvernului nr. 677/2003, ambele cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, în opinia instanţei, pe de o parte, din cuprinsul art. 230 din Legea nr. 95/2006 rezultă că legiuitorul nu a reglementat un drept absolut, total şi necondiţionat al poliţiştilor (cadre active şi pensionari) la medicamente gratuite, gratuitatea fiind limitată la pachetul de servicii de bază şi condiţionată de îndeplinirea cerinţelor prevăzute în contractul-cadru şi în normele sale de aplicare, iar, pe de altă parte, din cuprinsul art. 153 lit. d) din anexa nr. 2 (contractul-cadru) la Hotărârea Guvernului nr. 696/2021 nu rezultă că poliţiştii (cadre active şi pensionari) beneficiază de gratuitate totală şi necondiţionată în ceea ce priveşte medicamentele achiziţionate, textul indicând doar sursele din care se face plata acestora, şi anume din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, respectiv din bugetul Ministerului Afacerilor Interne, însă în toate cazurile în condiţiile reglementărilor în vigoare. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale

La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţele naţionale au comunicat hotărâri judecătoreşti, precum şi opinii teoretice, din care rezultă faptul că există interpretări diferite ale problemei de drept care formează obiectul sesizării.

Într-o opinie jurisprudenţială majoritară s-a opinat că, din cuprinsul dispoziţiilor a căror interpretare se solicită, nu rezultă că poliţiştii (cadre active şi pensionari) beneficiază de gratuitate totală şi necondiţionată în ceea ce priveşte medicamentele achiziţionate.

În sensul acestei orientări jurisprudenţiale au fost depuse Decizia nr. 1.553/A/2018 din 9 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Cluj – Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 7.355/182/2016*; deciziile nr. 1.428 din 6 iulie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 3.902/120/2022, şi nr. 398 din 21 martie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.284/120/2022*, ambele dosare aflate pe rolul Curţii de apel Ploieşti – Secţia I civilă; Sentinţa civilă nr. 5.045 din 30 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.989/120/2020 (declinat) al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Au fost exprimate şi opinii teoretice, în acelaşi sens, de către Curtea de Apel Iaşi – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Iaşi, Tribunalul Vaslui, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de către tribunalele Bucureşti, Giurgiu, Ialomiţa, Ilfov şi Teleorman.

În sens contrar, respectiv în sensul că poliţiştii (cadre active sau pensionari) beneficiază de gratuitate totală a medicamentelor, au fost indicate deciziile nr. 60 din 17 ianuarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 140/120/2023, şi nr. 703 din 15 mai 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.513/120/2023, ambele aflate pe rolul Curţii de Apel Ploieşti – Secţia I civilă; Sentinţa civilă nr. 5 din 6 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa – Secţia I civilă în Dosarul nr. 2.712/120/2019* (definitivă prin neapelare).

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Nu au fost identificate decizii relevante pronunţate de Curtea Constituţională în cadrul exercitării controlului de constituţionalitate. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate următoarele decizii care prezintă relevanţă cu privire la soluţionarea sesizării: Decizia nr. III din 16 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284 din 29 martie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii; Decizia nr. 5 din 5 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 30 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este admisibilă, întrucât sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie XI.1. Asupra admisibilităţii sesizării

Pentru a evalua dacă sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este aptă să asigure îndeplinirea funcţiei pentru care a fost concepută – preîntâmpinarea apariţiei unei practici neunitare la nivel naţional – se impune a se verifica, în primul rând, dacă, în raport cu întrebarea formulată de către titularul sesizării, sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile.

Prezenta sesizare este formulată în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024. Acest act normativ cuprinde norme parţial derogatorii de la procedura de drept comun privind hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sub aspect procedural, astfel că dispoziţiile sale se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, după cum se arată la art. 4, potrivit căruia „Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie”.

În acest context normativ se reţine că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulată în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii de admisibilitate: (i) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească fie stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv a celor privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi a celor privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv a celor rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze; (ii) instanţa care sesizează Înalta Curte să judece cauza în primă instanţă sau în calea de atac; (iii) existenţa unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi şi nici al unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Verificând îndeplinirea acestor condiţii, se constată că procesul în care s-a formulat prezenta sesizare are ca obiect cererea formulată de reclamant, poliţist aflat la pensie, de a i se deconta integral contravaloarea medicamentelor achiziţionate pentru perioada iulie-septembrie 2023, natura cauzei fiind aceea de litigiu de asigurări sociale, drepturile invocate de reclamant derivând din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.

Ca atare, pretenţiile deduse judecăţii se circumscriu unor drepturi de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Cauza în care a fost formulată sesizarea se judecă în ultimă instanţă, fiind în calea de atac a apelului, pe rolul unui complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul Secţiei I civile a Curţii de Apel Ploieşti.

Ca atare, primele două condiţii de admisibilitate sunt îndeplinite.

Referitor la condiţia existenţei unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei se impune a se reaminti că, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, temei al prezentei sesizări, legiuitorul a avut în vedere „configuraţia actuală a mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept” şi „efectul obligativităţii hotărârii pe care o pronunţă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”, considerând că „măsurile legislative propuse pot influenţa pozitiv activitatea instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept”.

Condiţia de admisibilitate referitoare la legătura de dependenţă dintre chestiunea de drept şi soluţionarea cauzei pendinte în care se ridică este îndeplinită în parte, în contextul în care, prin cererea de apel, s-a criticat modalitatea de interpretare şi aplicare a mai multor dispoziţii legale din acte normative de rang diferit, cu privire la gratuitatea totală şi necondiţionată a medicamentelor cuvenite poliţiştilor pensionaţi.

Cu referire însă la contractul-cadru şi normele sale de aplicare, utilă soluţionării cauzei aflate pe rolul instanţei de trimitere este solicitarea referitoare la interpretarea art. 156-158 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 521/2023, respectiv a anexei nr. 36 la Ordinul M.S./C.N.A.S. nr. 1.857/441/2023, având în vedere că acestea erau în vigoare în perioada pentru care se solicită decontarea contravalorii medicamentelor.

Hotărârea Guvernului nr. 696/2021, respectiv Ordinul M.S./C.N.A.S. nr. 1.068/627/2021 nu sunt aplicabile ratione temporis în cauza aflată pe rolul instanţei de trimitere, sens în care interpretarea acestor prevederi nu apare ca fiind utilă.

În fine, este îndeplinită şi cerinţa potrivit căreia chestiunea de drept vizată de întrebare este reală, veritabilă şi susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu.

Noţiunea de „chestiune de drept”, deşi nu este definită de legiuitor, presupune în mod necesar o „problemă de drept reală şi veritabilă”, în sensul ca „norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară” şi să fie „legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziţii legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare” (Decizia nr. 16 din 23 mai 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016, paragraful 37).

Prin prisma acestor repere de principiu se consideră relevant pentru verificarea acestei cerinţe de admisibilitate că atât jurisprudenţa colectată, cât şi opiniile teoretice exprimate de judecătorii instanţelor consultate dovedesc existenţa unor puncte de vedere pertinente ce susţin fiecare variantă de rezolvare a conflictului de norme; în plus, apare ca iminentă conturarea unei jurisprudenţe neunitare asupra chestiunii de drept sesizate, astfel încât, având în vedere şi argumentele necesar a fi cântărite în cadrul operaţiunii de interpretare la care se raportează instanţa de trimitere, este îndeplinită şi cerinţa ca problema de drept să ridice dificultatea ce face necesară intervenţia Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Cerinţa nestatuării anterioare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este de asemenea îndeplinită, în condiţiile în care nu există dezlegări de principiu ale aceloraşi chestiuni de drept sau ale unor chestiuni similare date de instanţa supremă în cadrul acestei competenţe specifice de asigurare a practicii unitare la nivelul tuturor instanţelor judecătoreşti din ţară prin mecanismele reglementate de lege în acest scop – hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi, respectiv, recursul în interesul legii.

În considerarea tuturor argumentelor expuse, se constată că mecanismul reglementat de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 poate fi utilizat, sesizarea fiind admisibilă. XI.2. Asupra fondului chestiunii de drept

Întrebarea supusă analizei vizează interpretarea corelată a mai multor dispoziţii legale din acte normative de rang diferit, cu aplicabilitate asupra statutului poliţiştilor pensionari în ceea ce priveşte accesul la medicamente gratuite în cadrul sistemului de sănătate public.

Cadrul juridic aplicabil este determinat de Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului: Art. 28 alin. (1) lit. c): „Poliţistul are dreptul la: (…) c) uniformă, echipament specific, alocaţii pentru hrană, asistenţă medicală şi psihologică, proteze, precum şi medicamente gratuite, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.” Art. 38 alin. (1): „Poliţistul pensionat şi soţia/soţul acestuia au dreptul gratuit la asistenţă medicală şi medicamente, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate specific apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti, şi au acces la casele de odihnă, sanatoriile, bazele sportive şi alte spaţii pentru odihnă şi agrement, care aparţin sau sunt în administrarea Ministerului Afacerilor Interne.”

Coroborarea acestor prevederi indică faptul că legiuitorul a recunoscut poliţiştilor, atât în activitate, cât şi celor pensionaţi, dreptul la medicamente gratuite, însă în limitele şi condiţiile stipulate prin acte normative subsecvente, adoptate în aplicarea legii.

Hotărârea Guvernului nr. 677/2003 stabileşte, în mod expres, cadrul normativ aplicabil acordării asistenţei medicale, psihologice, a medicamentelor şi protezelor pentru poliţişti.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din actul normativ menţionat, poliţistul beneficiază, cu titlu gratuit, de asistenţă medicală şi psihologică, medicamente şi proteze, în condiţiile prevăzute de hotărârea anterior menţionată, precum şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările ulterioare.

În conformitate cu alin. (4) al aceluiaşi articol, cheltuielile aferente acordării asistenţei medicale şi psihologice, precum şi a medicamentelor gratuite prevăzute la alin. (1) şi (2) se suportă din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, conform prevederilor contractului-cadru pentru asigurările sociale de sănătate. Totodată, cuantumul contribuţiei personale din contravaloarea medicamentelor şi serviciilor medicale prevăzute în normele de aplicare a contractului-cadru, respectiv coplata acestora, este suportat din fondurile bugetare puse la dispoziţia Ministerului Afacerilor Interne, special alocate în acest scop.

Având în vedere faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 a fost abrogată prin art. 324 din Legea nr. 95/2006, rezultă că, în prezent, drepturile referitoare la acordarea asistenţei medicale şi a medicamentelor gratuite pentru categoriile de persoane vizate se acordă în temeiul dispoziţiilor coroborate ale Legii nr. 95/2006 şi ale Hotărârii Guvernului nr. 677/2003, ambele cu modificările şi completările ulterioare.

Conform art. 230 din Legea nr. 95/2006, se instituie următoarele reguli: – alin. (1) consacră dreptul asiguraţilor de a beneficia de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau accident, de la data constatării îmbolnăvirii sau producerii accidentului şi până la vindecare, în condiţiile stabilite de actul normativ, de contractul-cadru şi normele de aplicare ale acestuia; – alin. (2) lit. d) stabileşte că asiguraţii au dreptul de a beneficia de pachetul de servicii de bază în mod nediscriminatoriu, cu respectarea legii; – alin. (3) prevede că asiguraţii reglementaţi de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, precum şi de Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului beneficiază de asistenţă medicală gratuită, incluzând servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale, costurile fiind suportate atât din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, potrivit contractului-cadru, cât şi din bugetele ministerelor şi instituţiilor respective, condiţionat de plata contribuţiei la asigurările sociale de sănătate.

Potrivit art. 221 alin. (1) lit. j) şi k) din Legea nr. 95/2006, se definesc următoarele concepte juridice: – lit. j) – coplata reprezintă suma achitată de asigurat, în temeiul obligaţiei prevăzute la art. 231 lit. g), pentru a putea beneficia de serviciile medicale incluse în pachetul de servicii de bază, cuantumul şi condiţiile acesteia fiind reglementate de contractul-cadru, potrivit art. 229 alin. (3) lit. j); – lit. k) – preţul de decontare reprezintă preţul suportat din fond pentru medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale şi produsele similare care se eliberează prin farmaciile cu circuit deschis pentru asiguraţii incluşi în programele naţionale de sănătate curative, lista acestora şi preţul de decontare fiind aprobate prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui C.N.A.S.

În ceea ce priveşte obligaţiile medicilor care prescriu medicamente, având în vedere condiţiile stabilite prin contractul-cadru, se reţin următoarele: – prescripţiile de medicamente se emit, în principiu, pe denumirea comună internaţională (DCI), cu excepţiile expres reglementate. Astfel, în cazuri justificate medical, respectiv pentru medicamentele imunologice administrate în scopul obţinerii imunităţii active în cadrul tratamentului ambulatoriu pentru anumite categorii populaţionale, precum şi pentru produsele biologice sau medicamentele ce fac obiectul contractelor cost-volum/cost-volum-rezultat, prescripţia se efectuează pe denumirea comercială, indicându-se suplimentar şi DCI corespunzătoare [art. 158 alin. (1) din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 521/2023]; – se impune respectarea dispoziţiilor art. 158 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 521/2023, referitoare la numărul maxim de medicamente prescrise (7), perioada de prescriere, tipologia diagnosticului (acut, subacut, cronic) şi celelalte condiţii aplicabile.

În privinţa contribuţiei personale datorate de asigurat pentru medicamente, art. 154 lit. d) din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 521/2023 stipulează că furnizorii de medicamente, în cadrul relaţiilor contractuale cu casele de asigurări de sănătate, au dreptul de a încasa de la asiguraţi suma reprezentând diferenţa dintre preţul de vânzare cu amănuntul şi suma rezultată din aplicarea procentului de compensare corespunzător medicamentelor prevăzute în sublistele A, B, D şi E – secţiunea E1 din Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aplicat asupra preţului de referinţă. În concret, contribuţia personală reflectă diferenţa dintre preţul de vânzare cu amănuntul şi preţul de referinţă decontat de casele de asigurări de sănătate.

Ca urmare, pentru ca poliţiştii (cadre active şi pensionari) să beneficieze de medicamente gratuite trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) condiţiile prevăzute în Legea nr. 95/2006, care sunt stabilite prin art. 230 şi 221; b) condiţiile prevăzute în contractul-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în vigoare la data formulării cererilor de decont, care sunt stabilite prin: – capitolul XI „Medicamente cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu”, secţiunea a 5-a „Modalităţile de prescriere, eliberare şi decontare”, art. 156-160 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 521/2023; – anexa nr. 36 – Modul de prescriere, eliberare şi decontare a medicamentelor cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu la Ordinul M.S./C.N.A.S. nr. 1.857/441/2023.

Contractul-cadru, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 521/2023, dispune că decontarea medicamentelor se face în limita preţului de referinţă aferent sublistelor (A, B, D etc.), iar diferenţa dintre preţul medicamentului prescris (pe denumire comercială) şi acest preţ de referinţă constituie contribuţie personală, în mod normal, achitată de pacient.

Cu toate acestea, plata diferenţei este permisă doar în condiţiile prevăzute de normele aplicabile, şi nu în mod automat. Astfel, pentru a se realiza decontarea integrală a medicamentului trebuie îndeplinite cumulativ cerinţele legale şi procedurale: prescriere conform normelor, justificarea prescripţiei pe denumire comercială, existenţa fondurilor bugetare destinate şi respectarea metodologiilor de decont.

Prin urmare, în absenţa respectării acestor condiţii, pacientul (în speţă, poliţistul pensionat) poate fi ţinut să suporte diferenţa de preţ dintre medicamentul prescris şi preţul de referinţă.

În concluzie, dreptul la medicamente gratuite al poliţistului pensionat, prevăzut de art. 38 din Legea nr. 360/2002, nu este unul absolut şi necondiţionat, gratuitatea fiind limitată la pachetul de servicii de bază şi condiţionată de îndeplinirea cerinţelor prevăzute în contractul-cadru şi în normele sale de aplicare.

În ceea ce priveşte sursele de finanţare pentru asigurarea asistenţei medicale şi medicamentelor gratuite pentru poliţişti, acestea sunt indicate în art. 1 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 677/2003, stipulându-se că din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate se suportă cheltuielile necesare pentru medicamente, conform prevederilor contractului-cadru pentru asigurările sociale de sănătate, iar din fondurile bugetare aflate la dispoziţia Ministerului Afacerilor Interne având această destinaţie se suportă cuantumul contribuţiei personale din contravaloarea medicamentelor, aceasta fiind raţiunea reglementării celor două ipoteze.

Din cuprinsul acestor prevederi nu rezultă că poliţiştii (cadre active şi pensionari) beneficiază de gratuitate totală şi necondiţionată în ceea ce priveşte medicamentele achiziţionate, textul indicând doar sursele din care se face plata acestora, şi anume din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, respectiv din bugetul Ministerului Afacerilor Interne, însă în toate cazurile în condiţiile reglementărilor în vigoare.

Pe cale de consecinţă, în baza ierarhiei normative, a principiilor de interpretare legală şi a cadrului general de reglementare al sistemului de sănătate, se impune concluzia potrivit căreia poliţiştii pensionari beneficiază de medicamente gratuite în aceleaşi condiţii cu poliţiştii în funcţie, conform regimului derogatoriu stabilit prin actele normative speciale aplicabile acestora, gratuitatea fiind limitată la pachetul de servicii de bază şi condiţionată de îndeplinirea cerinţelor prevăzute în contractul-cadru şi în normele sale de aplicare.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,