Decizia nr. 240 din 16 iunie 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 2.841/1/2024, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Oana Cristina Popescu, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 736/86/2024, privind dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: Dacă, în interpretarea dispoziţiilor art. III pct. 3 şi 4, art. IV, V şi VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 pentru unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din învăţământ şi alte sectoare de activitate bugetară, valoarea aferentă celor două tranşe care urmează a fi achitate (la 1.01.2024 şi 1.06.2024) se calculează ca diferenţă între salariul funcţiei similare din administraţia publică centrală – Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) – la 1.01.2024 şi salariul funcţiei din unitatea teritorială – Agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă (AJOFM) – la 31.12.2023 sau ca diferenţă între salariul funcţiei similare din administraţia publică – ANOFM – la 31.12.2023 şi salariul funcţiei din unitatea teritorială – AJOFM – la 31.12.2023?

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor; părţile nu au depus puncte de vedere asupra raportului.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Tribunalul Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus, prin Încheierea din 19 noiembrie 2024, în Dosarul nr. 736/86/2024, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept anterior menţionată.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 5 decembrie 2024, cu nr. 2.841/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 16 iunie 2025. II. Normele legale incidente

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 pentru unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din învăţământ şi alte sectoare de activitate bugetară – art. III pct. 3: „ La anexa nr. VIII, la capitolul I litera A punctul I, asteriscul «*)» se modifică şi va avea următorul cuprins: « Funcţii publice de stat, stabilite şi avizate potrivit legii în cadrul aparatului Administraţiei Prezidenţiale, al Parlamentului, al Guvernului, al ministerelor, al Academiei Române, al Avocatului Poporului, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, al Consiliului Naţional al Audiovizualului, al Consiliului Legislativ, al Casei Naţionale de Pensii Publice şi structurilor subordonate, al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi structurilor subordonate, al Inspecţiei Muncii şi structurilor subordonate, al Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială şi structurilor subordonate, al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi structurilor subordonate, al Institutului Naţional de Statistică şi structurilor subordonate, al Ministerului Sănătăţii şi direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, al Ministerului Culturii şi direcţiilor pentru cultură judeţene şi a municipiului Bucureşti, al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi structurilor subordonate, al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi structurilor subordonate, al Autorităţii pentru Reformă Feroviară, al Agenţiei Naţionale pentru Administrare Fiscală şi unităţilor subordonate, al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, al organismelor intermediare pentru programe operaţionale, precum şi pentru funcţiile publice corespunzătoare înalţilor funcţionari publici din cadrul instituţiei prefectului.»”; – pct. 4: „ La anexa nr. VIII, la capitolul II litera A punctul I, asteriscul «*)» se modifică şi va avea următorul cuprins: « Aparatul de lucru al: Administraţiei Prezidenţiale, al Parlamentului, al Guvernului, al ministerelor, al Academiei Române, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, al Curţii Constituţionale, al Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, al Consiliului Naţional al Audiovizualului, al Consiliului Legislativ, al Casei Naţionale de Pensii Publice şi structurilor subordonate, al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi structurilor subordonate, al Inspecţiei Muncii şi structurilor subordonate, al Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială şi structurilor subordonate, al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi structurilor subordonate, al Institutului Naţional de Statistică şi structurilor subordonate, al Ministerului Sănătăţii şi direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, al Ministerului Culturii şi direcţiilor pentru cultură judeţene şi a municipiului Bucureşti, al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi structurilor subordonate, al Autorităţii pentru Reformă Feroviară, al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi unităţilor subordonate, al Avocatului Poporului, al Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, al Agenţiei Naţionale de Presă AGERPRES, al Consiliului Economic şi Social, al Autorităţii Electorale Permanente, al organismelor intermediare pentru programe operaţionale, altor organe centrale de specialitate.”; – art. IV: „ Începând cu salariile aferente lunii ianuarie 2024, prin derogare de la dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, pentru personalul instituţiilor prefectului, cu excepţia serviciului public comunitar regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, serviciului public comunitar de paşapoarte şi a funcţiilor de demnitate publică, drepturile salariale aferente se stabilesc la nivelul celor prevăzute pentru Secretariatul General al Guvernului.”; – art. V: „ (1) Diferenţele salariale pentru funcţiile din cadrul structurilor subordonate ale Casei Naţionale de Pensii Publice, Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Inspecţiei Muncii, Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Institutului Naţional de Statistică, precum şi din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, direcţiilor pentru cultură judeţene şi a municipiului Bucureşti şi instituţiilor prefectului, rezultate din prevederile art. III pct. 3 şi 4 şi ale art. IV, se aplică în două tranşe egale, începând cu 1 ianuarie 2024 şi 1 iunie 2024, la salariul de bază aferent lunii decembrie 2023, fără a depăşi salariile aflate în plată la structurile supraordonate. (2) Pentru funcţiile care nu se regăsesc în capitolul I lit. A pct. I din anexa nr. VIII şi capitolul II lit. A pct. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, din cadrul instituţiilor subordonate ale Casei Naţionale de Pensii Publice, Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Inspecţiei Muncii, Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Institutului Naţional de Statistică, precum şi din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, direcţiilor pentru cultură judeţene şi a municipiului Bucureşti şi instituţiilor prefectului, salariul de bază se stabileşte prin asimilare cu funcţiile şi salariile de bază ale funcţiilor din aceste instituţii care intră sub incidenţa art. III pct. 3 şi 4 din prezenta ordonanţă de urgenţă, prin ordin comun al ministrului muncii şi solidarităţii sociale şi al ordonatorilor principali de credite.”; – art. VI: „ Personalul bugetar care beneficiază de majorările prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă nu intră sub incidenţa prevederilor art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, cu excepţia situaţiei în care din aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă rezultă o majorare a salariilor de bază mai mică decât procentul prevăzut la art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, situaţie în care se aplică procentul de 5% la salariul de bază aferent lunii decembrie 2023.” III. Expunerea succintă a procesului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei să emită noi decizii de salarizare pe numele lor, începând cu data de 1.01.2024, cu aplicarea corectă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, adică la nivelul maxim de salarizare pentru funcţia similară (aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate) din cadrul ANOFM la nivelul grilei de salarizare pentru funcţiile publice şi contractuale la nivelul ANOFM, în plată la data de 1.01.2024, iar, acolo unde nu există funcţie similară, la nivelul maxim al salariului de bază, prin asimilare cu funcţiile şi salariile de bază ale funcţiilor din instituţiile care intră sub incidenţa art. III pct. 3 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, la acelaşi moment – 1.01.2024 -, cu plata diferenţelor de drepturi salariale între cele acordate şi cele cuvenite prin aplicarea corectă a prevederilor legale, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, plus dobândă legală de la exigibilitatea diferenţelor de drepturi şi până la plata efectivă.

Prin întâmpinare, pârâta instituţie publică solicită respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că din interpretarea prevederilor art. III pct. 3, art. V şi VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 rezultă că din luna ianuarie 2024 se majorează salariile de bază ale personalului din cadrul structurilor subordonate ale Casei Naţionale de Pensii Publice, Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Inspecţiei Muncii, Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială la nivelul salariilor de bază ale personalului din administraţia publică centrală, în două tranşe, fără însă a beneficia şi de majorarea salariilor de bază de 5% prevăzută de art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023), cu excepţia situaţiei în care din aplicarea majorărilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 ar rezulta o majorare a salariilor de bază mai mică decât procentul de 5%, caz în care respectivele categorii de personal ar beneficia de aplicarea procentului de 5% la salariul de bază aferent lunii decembrie 2023, conform art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării

Instanţa a avut în vedere prevederile art. 1 alin. (1) şi (3) şi ale art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024.

A reţinut că trebuie îndeplinite următoarele condiţii cumulative pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prin care să dea o rezolvare de principiu asupra chestiunii de drept ce face obiectul cauzei: – obiectul cererii de chemare în judecată să vizeze stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice sau stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului prevăzut la art. 1 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă; – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective; – chestiunea de drept care formează obiectul judecăţii nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Tribunalul a constatat că obiectul prezentei cauze îl constituie drepturile salariale plătite din fonduri publice reclamanţilor, toţi membri în Sindicatul AJO şi angajaţi ai pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă XXX.

Verificând hotărârile prealabile şi recursurile în interesul legii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa a reţinut că nu există o hotărâre privind chestiunea de drept ce face obiectul cauzei; prin urmare, s-a apreciat că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este admisibilă. V. Punctul de vedere al titularului sesizării

Potrivit art. V alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023: „ Diferenţele salariale pentru funcţiile din cadrul structurilor subordonate ale Casei Naţionale de Pensii Publice, Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Inspecţiei Muncii, Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Institutului Naţional de Statistică, precum şi din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, direcţiilor pentru cultură judeţene şi a municipiului Bucureşti şi instituţiilor prefectului, rezultate din prevederile art. III pct. 3 şi 4 şi ale art. IV, se aplică în două tranşe egale, începând cu 1 ianuarie 2024 şi 1 iunie 2024, la salariul de bază aferent lunii decembrie 2023, fără a depăşi salariile aflate în plată la structurile supraordonate.”

Tribunalul apreciază că momentul temporal – 31.12.2023 – la care textul redat anterior face referire vizează situaţia drepturilor salariale ale personalului din unităţile teritoriale.

Altfel spus, opinia instanţei care a formulat sesizarea este în sensul că valoarea aferentă celor două tranşe care urmează a fi achitate (la 1.01.2024 şi 1.06.2024) se calculează ca diferenţă între salariul funcţiei similare din administraţia publică centrală – ANOFM – la 1.01.2024 şi salariul funcţiei din unitatea teritorială – AJOFM – la 31.12.2023, iar nu ca diferenţa între salariul funcţiei similare din administraţia publică centrală – ANOFM – la 31.12.2023 şi salariul funcţiei din unitatea teritorială – AJOFM – la 31.12.2023.

Faţă de cele reţinute, fiind întrunite condiţiile cumulative prevăzute de art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, tribunalul a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa o hotărâre prin care să dea o rezolvare de principiu asupra chestiunilor de drept anterior amintite. VI. Punctele de vedere ale părţilor

Părţile nu şi-au exprimat în scris punctul de vedere asupra admisibilităţii sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la chestiunea de drept dedusă judecăţii, acestea susţinând oral la termenul de judecată din data de 18 septembrie 2024 că sunt de acord cu sesizarea. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

La nivelul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de munca şi asigurări sociale nu a fost identificată practică judiciară.

Judecătorii Secţiei a II-a contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti şi-au exprimat opinia în sensul că valoarea aferentă celor două tranşe care urmează a fi achitate se calculează ca diferenţă între salariul funcţiei similare din administraţia publică centrală ANOFM la 1 ianuarie 2024 şi salariul funcţiei din unitatea teritorială AJOFM la 31.12.2023, iar nu ca diferenţă între salariul funcţiei din unitatea teritorială AJOFM la 31.12.2023.

La nivelul Tribunalului Giurgiu, Tribunalului Călăraşi şi Tribunalului Ialomiţa nu a fost identificată practică judiciară.

La nivelul Tribunalului Ilfov, judecătorii şi-au exprimat opinia în sensul că valoarea aferentă celor două tranşe care urmează a fi achitate se calculează ca diferenţă între salariul funcţiei similare din administraţia publică centrală ANOFM la 1.01.2024 şi salariul funcţiei din unitatea teritorială AJOFM la 31.12.2023, iar nu ca diferenţă între salariul funcţiei similare din administraţia publică centrală ANOFM la 31.12.2023 şi salariul funcţiei din unitatea teritorială AJOFM la 31.12.2023.

La nivelul Tribunalului Teleorman – Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal nu a fost identificată practică judiciară în sensul arătat. Opinia judecătorilor de la această instanţă este în sensul că valoarea aferentă celor două tranşe care urmează a fi achitate se calculează ca diferenţă între salariul funcţiei similare din administraţia publică centrală ANOFM la 1.01.2024 şi salariul funcţiei din unitatea teritorială AJOFM la 31.12.2023, iar nu ca diferenţă între salariul funcţiei similare din administraţia publică centrală ANOFM la 31.12.2023 şi salariul funcţiei din unitatea teritorială AJOFM la 31.12.2023.

La nivelul Curţii de Apel Iaşi nu a fost identificată practică judiciară.

Opinia judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Iaşi este că valoarea aferentă celor două tranşe care urmează a fi achitate se calculează ca diferenţă între salariul funcţiei similare din administraţia publică centrală ANOFM la 1.01.2024 şi salariul funcţiei din unitatea teritorială AJOFM la 31.12.2023, cu referire şi la Decizia nr. 70/2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegare unor chestiuni de drept.

La nivelul Curţii de Apel Timişoara nu a fost identificată practică judiciară.

Pe rolul Tribunalului Caraş-Severin a fost identificată practică judiciară, în sensul că valoarea aferentă celor două tranşe care urmează a fi achitate se calculează ca diferenţă între salariul funcţiei similare din administraţia publică centrală ANOFM la 1.01.2024 şi salariul funcţiei din unitatea teritorială AJOFM la 31.12.2023.

La nivelul curţilor de apel Alba Iulia, Bacău, Braşov, Cluj, Constanţa, Craiova, Galaţi, Piteşti, Ploieşti şi Târgu Mureş nu a fost identificată practică judiciară relevantă şi nici nu au comunicat opiniile teoretice exprimate de către judecători.

Curtea de Apel Suceava nu a comunicat datele solicitate.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţionat că, la nivelul Secţiei judiciare, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii asupra problemei de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale

Prin Decizia nr. 70 din 11 noiembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegare unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1275 din 18 decembrie 2024, a fost admisă sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 20.154/3/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi s-a stabilit că: În interpretarea şi aplicarea art. I alin. (1) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, personalul din familia ocupaţională „Justiţie”, ale cărui drepturi salariale au fost calculate, prin acte administrative ale ordonatorilor principali de credite, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 605,225 lei, fără a se ţine cont de plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, nu beneficiază de majorarea de 5% a indemnizaţiei de încadrare brute lunare, începând cu 1 ianuarie 2024. Prin aceeaşi decizie au fost admise sesizările formulate de Tribunalul Vâlcea – Secţia a II-a civilă în Dosarul nr. 1.325/90/2024, de Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.618/102/2024, de Tribunalul Alba – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă în dosarele nr. 1.766/107/2024, nr. 1.778/107/2024, nr. 1.771/107/2024, nr. 1.772/107/2024, nr. 1.777/107/2024 şi nr. 1.768/107/2024 şi de Tribunalul Mureş – Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.952/102/2024 în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi s-a stabilit că: În interpretarea şi aplicarea art. III pct. 3 şi art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, cu trimitere la art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, structurile subordonate ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (A.P.I.A.) şi Inspecţiei Muncii nu beneficiază de dreptul la majorare cu 5% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023 a salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare brute lunare cuvenite de la 1 ianuarie 2024, cu excepţia situaţiei în care din aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 ar rezulta o majorare a salariilor de bază mai mică decât procentul prevăzut la art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, situaţie în care se aplică procentul de 5% la salariul de bază aferent lunii decembrie 2023. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Asupra admisibilităţii sesizării

Potrivit art. 1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, „Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal. (…) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze.”

Conform art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”, iar, potrivit art. 4 „Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie.”

Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiţii de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, al cărei obiect să se încadreze în categoriile limitativ prevăzute la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac; c) să existe o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Spre deosebire de condiţiile de admisibilitate ale sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile circumscrise prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiţia noutăţii chestiunii de drept ce se solicită a fi lămurită, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate fi sesizată şi de către completele de judecată învestite cu soluţionarea cauzelor în primă instanţă sau în calea de atac, fiind eliminată condiţia sesizării doar de către completele de judecată ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale curţilor de apel sau ale tribunalelor care sunt învestite cu soluţionarea cauzelor în ultimă instanţă.

Procesul în care a fost formulată sesizarea de faţă are ca obiect stabilirea drepturilor salariale ale unor persoane ce se înscriu în noţiunea de personal plătit din fonduri publice şi se află în curs de soluţionare în primă instanţă, în faţa unui complet de judecată din cadrul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava, primele două dintre condiţiile de admisibilitate a sesizării fiind îndeplinite.

În privinţa întrebării formulate, se constată că aceasta îşi poate găsi răspuns în dezlegările explicite date prin Decizia nr. 70 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Astfel, această decizie a răspuns şi unor sesizări privitoare la „modalitatea de interpretare şi aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 cu referire la art. 6 lit. b) şi c) din Legea nr. 153/2017 în materia salarizării funcţionarilor publici din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă, în sensul dacă stabilirea salariului acestei categorii de personal prin aplicarea art. III pct. 3, art. V şi art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 se va face prin raportare la salariul, majorat cu 5% prin aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, de care beneficiază la 1 ianuarie 2024 funcţionarul public cu acelaşi grad profesional, din aceeaşi clasă de salarizare şi cu aceeaşi gradaţie din cadrul Inspecţiei Muncii sau prin raportare la salariul de la nivelul lunii decembrie 2023 de care beneficia personalul din cadrul Inspecţiei Muncii, respectiv fără aplicarea majorării de 5% acordată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023”, precum şi altor sesizări conexe ce ridicau o problematică identică, dar exprimată în formulări diferite.

Se observă că problema de drept dedusă dezlegării în decizia amintită cu privire la personalul din structurile teritoriale subordonate ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi Inspecţiei Muncii este identică celei ridicate prin sesizarea de faţă cu privire la modul de calcul al salariului personalului din agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă – structuri subordonate Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, reglementarea supusă analizei anterioare a instanţei supreme fiind una comună tuturor acestor structuri.

Practic, atunci când întreabă dacă, în interpretarea dispoziţiilor art. III pct. 3 şi 4, art. IV, V şi VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, valoarea aferentă celor două tranşe care urmează a fi achitate la 1.01.2024 şi 1.06.2024 personalului din structurile teritoriale subordonate se calculează în raport cu salariul funcţiei similare din administraţia centrală – Agenţia Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă – la data de 1.01.2024 sau în raport cu cel de la data de 31.12.2023, instanţa de trimitere a sesizării de faţă formulează în realitate aceeaşi problemă cu cea dezlegată anterior prin Decizia nr. 70 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, întrucât ceea ce diferă între salariul de bază al funcţiei similare din Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă la data de 31.12.2023 şi cel de la 1.01.2024 – momentele indicate ca reper în sesizare – este tocmai majorarea de 5% prevăzută de art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, chestiunea acordării acesteia în favoarea personalului din structurile subordonate fiind cea acolo analizată.

Prin amintita Decizie nr. 70 din 11 noiembrie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizările şi a statuat că „în interpretarea şi aplicarea art. III pct. 3 şi a art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, cu trimitere la art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, structurile subordonate A.P.I.A. şi Inspecţiei Muncii nu beneficiază de dreptul de majorare cu 5% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023 a salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare lunare brute cuvenite de la 1 ianuarie 2014, reglementată prin acest din urmă act normativ, decât cu excepţia situaţiei în care din aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 ar rezulta o majorare a salariilor de bază mai mică decât procentul prevăzut la art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, situaţie în care, potrivit legii, se aplică procentul de 5% la salariul de bază aferent lunii decembrie 2023, beneficiul acestui drept neputând fi recunoscut nici în temeiul art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017.”

Argumentând dezlegarea dată, instanţa supremă a reţinut în considerentele de la paragrafele 246-249 din această decizie că: „ 246. În esenţă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 acordă o serie de majorări la salariile de bază pentru anumite categorii de personal plătit din fonduri publice, majorări acordate fie în mod explicit (…) fie în mod implicit, prin operarea de modificări în anexele Legii-cadru nr. 153/2017 şi reîncadrarea funcţiei publice teritoriale la funcţia publică de stat în cazul structurilor teritoriale ale mai multor autorităţi publice centrale (ca în cazul art. III pct. 3 şi 4 din ordonanţa de urgenţă sus-menţionată) (…). 247. Prin art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 s-a prevăzut expres că diferenţele salariale rezultate din acest mecanism implicit de creştere a veniturilor rezultate din prevederile art. III pct. 3 şi 4 şi ale art. IV se aplică în două tranşe egale, începând cu 1 ianuarie 2024 şi 1 iunie 2024, şi se raportează la salariul de bază aferent lunii decembrie 2023, fără a depăşi salariile aflate în plată la structurile supraordonate. 248. În sfârşit, cu titlu general aplicabil şi comun tuturor cazurilor de majorare pe care le instituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, art. VI din acelaşi act normativ stabileşte – menţinând aceeaşi voinţă în legiferare ca aceea avută în vedere la edictarea art. I alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 – că «Personalul bugetar care beneficiază de majorările prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă nu intră sub incidenţa prevederilor art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 (…), cu excepţia situaţiei în care din aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă rezultă o majorare a salariilor de bază mai mică decât procentul prevăzut la art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, situaţie în care se aplică procentul de 5% la salariul de bază aferent lunii decembrie 2023». 249. Aplicarea unor diferenţe (în plus) la salariile existente, aşa cum reglementează de o manieră implicită art. III pct. 3 şi 4 şi art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, nu constituie altceva decât creştere de salariu, ceea ce reprezintă tot o majorare de salariu, cu regim derogatoriu de la prevederile Legii-cadru nr. 153/2017, dar, în acelaşi timp, şi de la prevederile art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, potrivit voinţei legiuitorului exprimate în cuprinsul art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023″.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a înlăturat, prin decizia amintită, obiecţia referitoare la faptul că, nerecunoscând şi structurilor subordonate dreptul la majorarea cu 5% a salariului de bază faţă de nivelul din anul 2023, se ajunge la menţinerea unor diferenţe salariale între funcţiile din administraţia publică centrală şi personalul din structurile teritoriale subordonate – argumente regăsite în paragrafele 255 şi 256: „ 255. Acuzarea menţinerii unei discriminări între salariaţii din structurile centrale şi cele subordonate ale aceleiaşi autorităţi (doar în privinţa acestora din urmă invocându-se incidenţa art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023), în circumstanţele anunţării intenţiei legislatorului de egalizare a acestora, nu poate fi văzută ca un argument valid în condiţiile în care actul normativ analizat, în expunerea sa de motive, nu menţionează un atare obiectiv, ci se înţelege că, «în contextul diferenţelor salariale între funcţii din administraţia publică centrală şi personalul din unităţi teritoriale, al creşterii volumului de muncă şi exercitării de către funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul instituţiilor prefectului şi unor servicii publice din sectoare de activitate bugetară vizând sănătatea, cultura, munca, agricultura, statistica, dar ţinând cont de faptul că se impune recunoaşterea principiului importanţei muncii şi a nivelului de specializare dobândit de-a lungul timpului de aceste categorii de personal bugetar», s-a acordat o majorare salarială personalului din structurile teritoriale ale mai multor autorităţi publice centrale prin salarizarea de bază a funcţiilor stabilite în structurile subordonate la nivelul salariilor de bază corespunzătoare funcţiilor de stat din structura centrală, ceea ce se află exclusiv în marja de apreciere a legiuitorului. 256. Egalizarea între drepturile salariale ale personalului din structurile teritoriale şi centrale ale autorităţilor menţionate în cuprinsul art. III pct. 3 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 nu doar că nu a constituit obiectivul afirmat în expunerea de motive a actului normativ analizat, dar este exclusă şi prin criteriul utilizat de legiuitor atunci când acordă diferenţele salariale pentru structurile subordonate (între acestea, şi cele ale Inspecţiei Muncii şi A.P.I.A.), rezultate din prevederile art. III pct. 3 din actul normativ sus-menţionat, criteriu pe care îl raportează la salariul de bază aferent lunii decembrie 2023 cuvenit funcţiei publice de stat, aşadar, acela care nu include majorarea cu 5% din art. I alin. (1) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, aplicabilă începând cu 1 ianuarie 2024. Or, în procesul de soluţionare a conflictelor de drepturi şi în virtutea funcţiei sale jurisdicţionale, instanţa de judecată este chemată să aplice legea, iar nu să o modifice ori să o ajusteze, neputându-se ajunge pe această cale la schimbarea criteriului de raportare în acordarea acestor diferenţe salariale (spre exemplu, la salariul lunii ianuarie 2024, corespunzător funcţiei publice de stat) pentru raţiuni neavute în vedere de legiuitor.”

Constatând, prin urmare, că problema supusă atenţiei prin sesizarea de faţă îşi găseşte deja răspuns într-o dezlegare anterioară dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în urma mecanismului de unificare a jurisprudenţei reglementat de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, sesizarea urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,