Decizia nr. 200 din 26 mai 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 2.780/1/2024 este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 20.029/3/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, fiind formulat un punct de vedere de către intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 13 noiembrie 2024, în Dosarul nr. 20.029/3/2024, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu asupra următoarelor chestiuni de drept: – dacă perioada cât contestatorul a fost subofiţer activ, eventual deja valorificată la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă de care acesta beneficiază, mai poate fi valorificată pentru stabilirea în favoarea contestatorului a uneia dintre pensiile prevăzute de Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare; – dacă perioada cât contestatorul a fost elev al Şcolii Militare de Maiştri Militari şi Subofiţeri de Logistică „Gheorghe Lazăr” poate fi avută în vedere ca vechime în serviciu, conform prevederilor art. 3 lit. e) pct. 3 din Legea nr. 223/2015, pentru stabilirea în favoarea contestatorului a uneia dintre pensiile prevăzute de această lege. II. Dispoziţiile legale care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile

Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 223/2015): „ Art. 3. – În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: (…) e) vechimea în serviciu – perioada în care o persoană din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională s-a aflat în una dintre următoarele situaţii: (…) 3. a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen, militar cu termen redus, elev sau student al unei instituţii militare de învăţământ din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională pentru formarea cadrelor militare/poliţiştilor/funcţionarilor publici cu statut special, cu excepţia învăţământului liceal; (…)”. III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept supusă interpretării

Prin Contestaţia înregistrată la data de 17 iunie 2024 pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale cu nr. 20.029/3/2024, contestatorul, în contradictoriu cu intimaţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerul Apărării Naţionale, a solicitat anularea Deciziei nr. xxxxxxxx/13.03.2024 emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale şi a Hotărârii nr. xxxxx/31.05.2024 a Comisiei de contestaţii a Ministerului Apărării Naţionale, precum şi obligarea intimatei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale la emiterea unei noi decizii de pensie militară de stat pentru perioadele 21.08.1978-26.03.1985 şi 21.09.1976-1.08.1978, începând cu data de 23 august 2023.

În motivare, contestatorul a arătat că prin Decizia civilă nr. 2.974/2022 a Curţii de Apel Bucureşti a fost obligată casa teritorială de pensii să emită o decizie pentru limită de vârstă, începând cu data de 18 august 2021.

Ca atare, a fost emisă Decizia nr. xxxxxx/21.07.2023, prin care contestatorului i s-au acordat drepturile de pensie pentru limită de vârstă, începând cu data de 18 august 2021, fără însă a i se reţine vechime sau puncte realizate în sistemul militar.

Ulterior înscrierii în sistemul public de pensii, contestatorul a revenit cu o solicitare de acordare a pensiei militare pentru perioada lucrată în acest sistem.

Contestatorul a solicitat instanţei să aibă în vedere adeverinţa emisă de Centrul Militar Sector 2 Bucureşti, din care rezultă că în perioada 21 septembrie 1976-21 august 1978 a urmat cursurile Institutului de maiştri şi subofiţeri „Gheorghe Lazăr”, iar în perioada 21 august 1978-26 martie 1985 a fost subofiţer activ, fiind trecut în rezervă cu gradul de sergent major în data de 26 martie 1985, întrucât perioada 21 august 1978-26 martie 1985 nu a fost valorificată în sistemul public de pensii.

Contestatorul a susţinut că se află sub imperiul dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 223/2015, iar aspectul comun pentru pensiile stabilite în baza art. 19 şi 26 este aplicarea art. 29 alin. (3) din Legea nr. 223/2015, potrivit căruia procentul de pensie nu se stabileşte prin scădere din 65%, ci se face proporţia din 25 de ani, corespunzătoare vechimii în serviciu şi sporului de vechime pentru condiţii de muncă.

Totodată, contestatorul a apreciat că şi perioada în care a urmat forma de învăţământ profesional la Institutul de maiştri şi subofiţeri „Gheorghe Lazăr” face parte din stagiile de cotizare asimilate.

Prin întâmpinare, intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a solicitat respingerea acţiunii, arătând că, în urma analizării documentelor aflate la dosarul de pensionare al contestatorului, a rezultat că acesta nu îndeplineşte condiţiile de vechime în serviciu pentru acordarea pensiei conform prevederilor art. 19 din Legea nr. 223/2015, drept care a emis decizia contestată în prezenta cauză, prin care a fost respinsă cererea acestuia pentru acordarea pensiei militare de stat.

Ulterior, la data de 23 august 2023, contestatorul a solicitat înscrierea la pensie militară de stat în baza Legii nr. 223/2015, iar intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a solicitat Casei Teritoriale de Pensii Sector 2 Bucureşti să comunice perioadele de vechime realizate de contestator, ce au fost valorificate în sistemul public de pensii, iar din răspunsul transmis de aceasta a rezultat că prin Decizia nr. xxxxxx/13.07.2023 contestatorului i s-a stabilit pensie pentru limită de vârstă în sistemul unitar de pensii publice, precum şi faptul că la emiterea acestei decizii a fost valorificată şi perioada 21 septembrie 1976-26 martie 1985, în care contestatorul a avut calitatea de militar în activitate.

În consecinţă, faţă de prevederile art. 26 din Legea nr. 223/2015, apreciază că în mod corect s-a emis decizia de respingere contestată. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Completul de judecată al instanţei de trimitere a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, întrucât speţa de faţă se înscrie în domeniul de aplicare a acestui act normativ, aşa cum este definit la art. 1 alin. (2).

Astfel, contestatorul, în calitate de militar în rezervă, a făcut parte din personalul plătit din fonduri publice şi pretinde recunoaşterea dreptului său la una dintre pensiile militare de stat prevăzute de Legea nr. 223/2015, prin valorificarea anumitor perioade cât a fost militar activ sau elev al unei şcoli militare, aspecte care vizează modul de stabilire a drepturilor sale de pensie.

Instanţa de trimitere a apreciat că sesizarea intervine în legătură cu orice problemă de drept dedusă judecăţii în cauzele care se încadrează în art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de gradul de dificultate, concluzie care derivă din caracterul imperativ al normelor în discuţie. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Contestatorul a apreciat că se impune sesizarea instanţei supreme, fiind necesare clarificări în vederea asigurării unei practici judiciare unitare, susţinând că perioada cât a fost elev al Şcolii Militare de Maiştri Militari şi Subofiţeri de Logistică „Gheorghe Lazăr” se circumscrie art. 3 lit. g) din Legea nr. 223/2015 şi constituie stagiu de cotizare.

Intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a considerat că nu este necesară nicio dezlegare din partea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece prevederile legale incidente sunt clare.

După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, a fost formulat un punct de vedere de către intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale prin care a fost de acord cu concluziile din raport. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată al instanţei de trimitere nu şi-a exprimat poziţia cu privire la chestiunile care formează obiectul sesizării, justificând acest refuz prin necesitatea de a evita o antepronunţare. VII. Practica judiciară a instanţelor naţionale în materie

Din răspunsurile transmise de instanţele naţionale, la solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au fost identificate hotărâri judecătoreşti prin care: – cu privire la stagiile deja valorificate într-unul din cele două sisteme de pensii s-a stabilit, prin raportare la art. 27 din Legea nr. 223/2015 şi art. 192 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), că perioadele de stagiu de cotizare valorificate ca vechime în muncă la stabilirea pensiei militare de stat nu mai pot fi valorificate şi în sistemul public de pensii, concluzie care se impune pentru identitate de raţiune şi în sens invers; – cu privire la perioada cât un beneficiar al unei pensii militare de stat a fost elev al unei şcoli militare, a contat nivelul acestei şcoli, nefiind valorificată ca vechime în serviciu decât perioada cât a fost elev sau student al unei instituţii militare de învăţământ din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională pentru formarea cadrelor militare/poliţiştilor/funcţionarilor publici cu statut special de nivel mai înalt decât cele aferente învăţământului liceal.

Punctele de vedere teoretice unanime exprimate de judecători cu privire la prima întrebare au fost în sensul că perioada cât contestatorul a fost subofiţer activ, deja valorificată pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă de care beneficiază acesta, nu mai poate fi valorificată pentru stabilirea în favoarea contestatorului a uneia dintre pensiile prevăzute de Legea nr. 223/2015, întrucât perioada serviciului militar, care reprezintă atât „vechime în serviciu” în sistemul pensiilor militare de stat, cât şi perioadă asimilată stagiului de cotizare în sistemul public de pensii, nu poate fi valorificată în ambele sisteme de pensii.

Referitor la a doua întrebare din sesizare, s-a apreciat că aceasta priveşte o chestiune de fapt, şi nu de drept, iar, în speţă, perioada nu poate fi avută în vedere ca vechime în serviciu, conform art. 3 lit. e) pct. 3 din Legea nr. 223/2015, pentru stabilirea în favoarea contestatorului a uneia dintre pensiile prevăzute de această lege.

În sens contrar au fost exprimate de judecători opinii teoretice, în sensul că perioada cât contestatorul a fost elev al Şcolii Militare de Maiştri Militari şi Subofiţeri de Logistică „Gheorghe Lazăr” poate fi avută în vedere ca vechime în serviciu, conform art. 3 lit. e) pct. 3 din Legea nr. 223/2015.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Verificând jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost identificată Decizia nr. 74 din 16 octombrie 2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 939 din 28 noiembrie 2017, prin care au fost admise sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Oradea – Secţia I civilă şi Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, s-a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 49 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi a prevederilor art. 3 lit. e) pct. 3 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, perioada în care asiguratul a fost elev al unui ciclu profesional absolvit după gimnaziu, în cadrul Şcolii Militare de Muzică, astfel cum era reglementată prin Decretul nr. 198/1953 privind reorganizarea Şcolii Militare de Muzică, nu se asimilează stagiului de cotizare în sistemul public de pensii, respectiv nu constituie vechime în serviciu pentru o persoană din sistemul de apărare naţională”. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, nefiind întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Temeiul sesizării îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi în materia asigurărilor sociale, parţial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Din analiza dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 rezultă că declanşarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii de admisibilitate: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac; c) existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Evaluarea elementelor sesizării relevă întrunirea doar în parte a condiţiilor de admisibilitate mai sus enunţate.

Astfel, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect contestarea unei decizii de pensii, emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, şi a unei hotărâri emise de Comisia de contestaţii a aceluiaşi minister, contestatorul, în calitate de militar în rezervă, solicitând recunoaşterea dreptului său la una dintre pensiile militare de stat prevăzute de Legea nr. 223/2015, prin valorificarea anumitor perioade cât a fost militar activ sau elev al unei şcoli militare.

Prin urmare, obiectul dedus judecăţii priveşte stabilirea şi plata drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Cauza în care a fost formulată sesizarea se află pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, care judecă în primă instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 95 pct. 4 din Codul de procedură civilă şi ale art. 101 din Legea nr. 223/2015.

Aşadar, primele două condiţii de admisibilitate, anterior enunţate, sunt îndeplinite.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei, instanţa supremă constată că această cerinţă instituie o dublă condiţionare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept şi, pe de altă parte, să fie stabilită legătura necesară dintre dezlegarea chestiunii de drept identificate şi soluţionarea cauzei pe fond.

Cu referire la primul aspect, în lipsa unei definiţii legale a noţiunii, în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a statuat în mod constant că, pentru a se putea discuta de existenţa unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată „să necesite cu pregnanţă a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii” (a se vedea, exemplificativ, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016; Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

În prezenta cauză, din cuprinsul încheierii de sesizare reiese că instanţa de trimitere a înţeles să formuleze două întrebări preliminare. Prin intermediul primei întrebări se solicită instanţei supreme să statueze dacă perioada cât contestatorul a activat ca subofiţer activ, eventual deja valorificată pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă, mai poate fi luată în considerare pentru stabilirea în favoarea acestuia a uneia dintre pensiile prevăzute de Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. Cea de-a doua întrebare supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie lămurirea împrejurării dacă perioada cât contestatorul a fost elev al Şcolii Militare de Maiştri Militari şi Subofiţeri de Logistică „Gheorghe Lazăr” poate fi avută în vedere ca vechime în serviciu, conform art. 3 lit. e) pct. 3 din Legea nr. 223/2015, pentru stabilirea în favoarea contestatorului a uneia dintre pensiile prevăzute de această lege.

Astfel cum reiese din cuprinsul încheierii de sesizare, instanţa de trimitere nu solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie interpretarea, in abstracto, a unor texte legale considerate îndoielnice, lacunare sau neclare, ci, în realitate, urmăreşte soluţionarea pe fond a litigiului, tinzând la obţinerea unor răspunsuri particularizate în raport cu situaţia concretă a contestatorului.

Această concluzie reiese din modalitatea de formulare a celor două întrebări. Pe de o parte, prima întrebare nici măcar nu indică un text legal care să fie supus interpretării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe calea mecanismului hotărârii prealabile prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, ci cuprinde referiri ipotetice la o perioadă „eventual” deja valorificată pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă, solicitându-se instanţei supreme să statueze dacă o astfel de perioadă mai poate fi luată în considerare la stabilirea în favoarea contestatorului a uneia dintre pensiile prevăzute de Legea nr. 223/2015.

Pe de altă parte, prin intermediul celei de-a doua întrebări, instanţa de trimitere solicită instanţei supreme să determine, în concret, dacă situaţia particulară a contestatorului, de fost elev al Şcolii Militare de Maiştri Militari şi Subofiţeri de Logistică „Gheorghe Lazăr”, se încadrează în prevederile art. 3 lit. e) pct. 3 din Legea nr. 223/2015, pentru stabilirea în favoarea contestatorului a uneia dintre pensiile prevăzute de Legea nr. 223/2015.

Aşadar, instanţa de trimitere solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe calea sesizării pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, identificarea şi aplicarea normelor juridice incidente la situaţia particulară a contestatorului.

Or, după cum s-a reţinut în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, operaţiunile de identificare, interpretare şi aplicare a textelor de lege circumstanţelor care caracterizează fiecare litigiu, deci de realizare a raţionamentului judiciar, rămân în atributul exclusiv al instanţei învestite cu soluţionarea litigiului, neputând fi transferate completului constituit pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile (a se vedea, exemplificativ, Decizia nr. 71 din 11 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1330 din 31 decembrie 2024).

Deopotrivă, se remarcă în cuprinsul încheierii de sesizare absenţa oricărei analize a instanţei de trimitere cu privire la pragul de dificultate pe care întrebările adresate trebuie să îl atingă pentru a fi justificată sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, fiind omisă prezentarea posibilelor variante de interpretare. Mai mult, s-a apreciat de către Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale că imperativul sesizării obligă instanţele să acceseze acest mecanism indiferent de gradul de dificultate al problemei ridicate, această statuare fiind însoţită de refuzul explicit al instanţei de trimitere de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la întrebările formulate.

Toate aceste elemente se constituie în tot atâtea motive de inadmisibilitate a sesizării, pentru neîndeplinirea condiţiilor formale care au fost în mod repetat evidenţiate în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Astfel cum s-a statuat, din punct de vedere formal, încheierea de sesizare a instanţei supreme în vederea dezlegării, în prealabil, a unei chestiuni de drept trebuie să respecte dispoziţiile art. 520 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, de la care norma specială nu derogă. Aşadar, încheierea de sesizare trebuie să cuprindă motivele care susţin admisibilitatea sesizării, această obligaţie rezultând, de altfel, şi din prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, care impun completului de judecată să verifice şi să constate îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate şi să dispună sesizarea instanţei supreme doar dacă rezultatul acestei verificări este afirmativ, fiind necesare o analiză argumentată cu privire la toate condiţiile de admisibilitate incidente, precum şi exprimarea opiniei preliminare a completului de judecată asupra chestiunii de drept cu privire la care se dispune sesizarea (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 61 din 28 octombrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1274 din 18 decembrie 2024).

În condiţiile în care nu sunt identificate texte de lege lacunare sau neclare, care să fie supuse interpretării, nu au fost prezentate posibile variante de interpretare, lipsesc argumentele necesare pentru justificarea caracterului dificil al problemelor de drept, la care se adaugă omisiunea instanţei de trimitere de a prezenta propriul punct de vedere cu privire la chestiunile ce formează obiectul sesizării, se impune concluzia în sensul neîndeplinirii cerinţei de admisibilitate privind existenţa unei chestiuni de drept reale, veritabile, care să poată fi dezlegată pe calea mecanismului prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. Modalitatea de formulare a sesizării conduce la concluzia că, în realitate, instanţa de trimitere solicită o rezolvare a litigiului dedus judecăţii, însă instanţa supremă nu poate fi învestită în cadrul acestei proceduri cu interpretarea şi aplicarea legii la circumstanţele concrete ale cauzei cu a cărei soluţionare au fost învestite instanţele, atribut care este şi trebuie să rămână în competenţa acestora.

Revine instanţei de trimitere, aşadar, sarcina de a identifica textele de lege incidente, a căror interpretare şi aplicare să o conducă spre răspunsul la prima întrebare formulată, la fel cum, din perspectiva celei de-a doua întrebări, instanţa de trimitere are obligaţia de a analiza situaţia particulară a contestatorului, forma şi nivelul de învăţământ urmate de acesta, pentru ca, ulterior, să determine în ce măsură sunt incidente prevederile art. 3 lit. e) pct. 3 din Legea nr. 223/2015. În cadrul acestui demers, instanţa de trimitere are la dispoziţie instrumentele deja oferite de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin Decizia nr. 74 din 16 octombrie 2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, paragraful 80, a stabilit, cu ocazia interpretării prevederilor art. 3 lit. e) pct. 3 din Legea nr. 223/2015, că, „în identificarea stagiului/vechimii asimilate, se aplică norma pozitivă, respectiv se verifică dacă a fost urmată o şcoală militară, referirea din textele de lege analizate, cu titlu de excepţie, la învăţământul liceal militar fiind de natură a exclude de la asimilare un nivel de studii, cel «liceal», aflat între ciclurile gimnaziale şi postliceale (nivel în care sunt cuprinse şi şcolile profesionale), şi nu o anumită formă de învăţământ, «liceul»”.

În concluzie, dat fiind că sesizarea nu priveşte o chestiune de drept reală, veritabilă, condiţiile de admisibilitate nu sunt îndeplinite în mod cumulativ, astfel că prezenta sesizare va fi respinsă, ca inadmisibilă.