2ri-189/17 — cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de SRL Vavilex
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL Vavilex
- Temei legal
- Temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate
2ri-189/17 — cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de SRL Vavilex (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță – M. Moraru dosarul nr. 2ri-189/17
DECIZIE
06 septembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă
Tamara Chișcă-Doneva
Svetlana Filincova
Ion Druță
Ala Cobăneanu
examinând recursul declarat de către Victor Moraru
în cauza civilă la cererea introductivă a lui Victor Moraru cu privire la
intentarea procesului de insolvabilitate față de Societatea cu Răspundere Limitată
„Vavilex”
împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 3 aprilie 2017, prin care a fost
respinsă cererea introductivă depusă de Victor Moraru cu privire la intentarea
procesului de insolvabilitate față de Societatea cu Răspundere Limitată „Vavilex”,
ca fiind neîntemeiată
constată:
La 5 decembrie 2016, Victor Moraru a depus cerere introductivă cu privire la
intentarea procesului de insolvabilitate față de SRL „Vavilex”.
În motivarea cererii introductive a invocat că debitorul SRL „Vavilex” îi
datorează suma de 8428,42 lei, constituită în baza contractului de cesiune de creanță
nr. 01/V/16 din 26 octombrie 2016, încheiat cu cedentul SRL „Volta”, la baza căruia
se află contractul de vânzare-cumpărare nr. 278 din 24 martie 2014, încheiat între
SRL „Vivalex” și SRL „Volta” și facturilor fiscale nr. DV 9673535, 9675500,
9292291, 9292290, 9293535, 9674964.
Indică că conform contractului de vânzare-cumpărare a mărfurilor nr. 278 din
24 martie 2014 și facturilor fiscale anexate, SRL „Volta” a vândut iar SRL
„Vavilex” a cumpărat marfa, astfel la data de 15 ianuarie 2016 datoria de bază
constituind suma de 10645,75 lei.
Menționează că conform pct. 5.1 din contractul de vânzare-cumpărare
nominalizat, SRL„Volta” a calculat și penalitatea în sumă de 12 101,59 lei pentru
perioada de 180 zile, iar dobânda de întârziere calculată pentru perioada
01 februarie 2015 – 31 ianuarie 2016 constituia suma de 3117,01 lei.
Remarcă că la data de 24 octombrie 2016, SRL „Vavilex” a achitat către
SRL „Volta” suma de 10645,72 lei.
1
Indică că din datoria totală a SRL „Vavilex”, suma achitată de 10 645, 72 lei a
fost redirecționată pentru stingerea dobânzii de întârziere, apoi a penalității, iar
datoria de bază neachitată a debitorului SRL „Vavilex” constituie suma de 8428,42
lei.
Subliniază că la data de 26 octombrie 2016, SRL „Volta” a cesionat creanța sa
față de SRL „Vavilex” în sumă de 8 428, 42 lei către noul creditor Victor Moraru
care a achitat această sumă integral, ca dovadă servind chitanța la dispoziția de
încasare nr. 10823 și bonul fiscal.
Susține că până în prezent debitorul SRL „Vavilex”, nu și-a executat obligația
pecuniară față de el, iar la momentul depunerii prezentei cereri introductive, suma
datoriei debitorului SRL „Vavilex” față de el constituie suma de 8428, 42 lei cu titlu
de datorie.
Având în vedere prevederile art. 10 din Legea insolvabilității, notează că nu
există o altă posibilitate de încasare a datoriei decât prin intentarea procesului de
insolvabilitate față de debitorul SRL „Vavilex”.
Indică că SRL „Vavilex” a fost notificat în procedura prealabilă de către
dânsul
prin care a înștiințat despre faptul că SRL „Vavilex” se află în întârziere și a solicitat
în termen de 3 zile să execute benevol datoria în sumă de 8 428, 42 lei.
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 2, 10,18, 19, 20, 21 din
Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, art. 355-356 CPC, art. 14, 585, 619
Cod civil.
Solicită admiterea spre examinare a cererii introductive, cu desemnarea
administratorului autorizat Oleg Munteanu în calitate de administrator provizoriu al
SRL „Vavilex” și aplicarea măsurilor de asigurare prevăzute de Legea
insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, intentarea procesului de insolvabilitate față
de SRL „Vavilex”, cu desemnarea în calitate de administrator al insolvabilității
(lichidator) a administratorului autorizat Oleg Munteanu, deținătorul autorizației
nr. 30 din 14 ianuarie 2015, admiterea și validarea creanței creditorului Victor
Moraru în sumă de 8428,42 lei.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, a fost admisă
spre examinare cererea introductivă depusă de Victor Moraru cu privire la
declararea insolvabilității SRL „Vavilex”, cu aplicarea măsurilor de asigurare de
rigoare și numit în calitate de administrator provizoriu al SRL „Vavilex”, Oleg
Munteanu, deținătorul autorizației nr. 30 din 14 ianuarie 2015.
A fost obligat administratorul provizoriu să prezinte până la data examinării
cauzei un raport cu privire la executarea măsurilor de asigurare aplicate față de
debitorul SRL „Vavilex” indicate în pct. 2 din încheiere, să verifice existența
temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate a debitorului, mărimea și
componența masei debitoare, oportunitatea și posibilitatea continuării activității
economice a întreprinderii, în perioada derulării procesului de insolvabilitate.
A fost obligat administratorul provizoriu să notifice despre aplicarea
măsurilor de asigurare toate registrele publice, precum și persoanele vizate în lege.
A fost obligat administratorul provizoriu să notifice în cel mult 10 zile toți
creditorii pentru înaintarea creanțelor certe și exigibile și necesitatea prezentării
referinței asupra cererii introductive într-un termen de cel mult 30 de zile.
2
A fost obligat debitorul să pună la dispoziția administratorului provizoriu
documentele activității economice și contabile, titlurile de valoare pentru
documentare.
A fost stabilită examinarea cererii introductive cu privire la intentarea
procesului de insolvabilitate pentru data de 23 ianuarie 2017, ora 14:00.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2017, a fost respinsă
cererea administratorului debitorului SRL „Vavilex”, Valeriu Petrovici cu privire la
accelerarea procedurii de examinare a cererii introductive depusă de Victor Moraru
cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de debitorul SRL
„Vavilex”, ca fiind neîntemeiată.
Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 15 februarie 2017, a fost respins
demersul lui Victor Moraru cu privire la strămutarea cauzei pentru examinare în altă
instanță de judecată de același grad, iar cauza civilă la cererea introductivă depusă
de Victor Moraru cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de
SRL „Vavilex” a fost restituită pentru examinare la Curtea de Apel Chișinău.
Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2017, a fost respinsă
cererea introductivă depusă de Victor Moraru cu privire la intentarea procesului de
insolvabilitate față de SRL „Vavilex”, ca fiind neîntemeiată.
Au fost anulate măsurile de asigurare instituite prin încheierea Curții de Apel
Chișinău din 14 decembri9e 2016, față de debitorul SRL „Vavilex”.
La 18 aprilie 2017, Victor Moraru a declarat recurs împotriva hotărârii Curții
de Apel Chișinău din 3 aprilie 2017, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea
hotărârii recurate, cu remiterea cauzei la rejudecare în alt complet de judecată.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea recurată
considerând-o ca ilegală și neîntemeiată.
Menționează că instanța de insolvabilitate nu a supus aprecierii raportul
administratorului provizoriu care a solicitat amânarea ședinței de judecată.
Indică că debitorul SRL „Vavilex” nu a prezentat administratorului provizoriu
informațiile necesare pentru exercitarea atribuțiilor, astfel, până la data examinării
cauzei, acesta nu a putut prezenta instanței de insolvabilitate raportul în care să
indice situația juridică a debitorului SRL „Vavilex”.
Consideră că instanța de insolvabilitate a încălcat prevederile art. 27 alin. (2)
și art. 34 alin. (3) din Legea insolvabilității, care indică expres obligativitatea
examinării și aprecierii raportului administratorului la examinarea chestiunii cu
privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de SRL „Vavilex”.
Astfel, relevă că este prematură concluzia instanței de insolvabilitate despre
solvabilitatea SRL „Vavilex”, deoarece la dosar lipsește raportul administratorului
provizoriu, care ca specialist independent trebuia să se expună la acest capitol.
Consideră eronată concluzia instanței de insolvabilitate care a invocat că
dânsul nu ar deține o creanță față de SRL „Vavilex”, deoarece în actul de verificare
dintre SRL „Vavilex” și SRL „Volta”, ultima nu și-a rezervat dreptul de a calcula
penalitatea la datoria de bază.
În acest sens evidențiază că legea nu stabilește că acest fapt urmează a fi făcut
anume în actul de verificare dintre părți, or acțiunea poate îmbrăca forma unui
înscris distinct de actul de verificare.
Explică că datoria SRL „Vavilex” apare conform contractului de cesiune a
3
creanței care atestă că SRL „Volta”, din suma achitată de SRL „Vavilex”, a stins
întâi plățile accesorii calculate conform legii, iar suma de 8428,42 lei constituie
datoria de bază.
Cu referire la prevederile art. 206 alin. (5) CPC, indică că administratorul
provizoriu a solicitat amânarea ședinței de judecată, din considerentul aflării peste
hotarele țării, însă instanța a examinat cauza în lipsa acestuia.
Consideră că instanța de insolvabilitate a încălcat dreptul administratorului
provizoriu de a se expune vis-a-vis de necesitatea intentării procesului de
insolvabilitate față de SRL „Vavilex”, conform prevederilor legale.
Obiectează că decizia Curții Supreme de Justiție din 12 octombrie 2016 prin
care a fost respinsă cererea introductivă a SRL „Entarzia” cu privire la intentarea
procesului de insolvabilitate față de SRL „Vavilex” nu poate fi luată în considerație,
fiind lipsită de actualitate la momentul examinării în fond cererii introductive, or
decizia nominalizată este datată cu 12 octombrie 2016, iar hotărârea recurată a fost
adoptată la data de 03 aprilie 2017, adică practic peste jumătate de an de la emiterea
deciziei.
La 21 iunie 2017, reprezentantul debitorului SRL „Vavilex”, Valeriu
Petrovici a depus referință, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de
către Victor Moraru, ca fiind nefondat.
Conform prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din
29 iunie 2012, hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu
recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile
prevăzute expres de prezenta lege.
Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat
recursul la 18 aprilie 2017 împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din
03 aprilie 2017, în termenul legal.
În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea
participanților la proces.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și
care urmează a fi respins cu menținerea hotărârii instanței de insolvabilitate din
considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă
recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și
hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.
După cum denotă actele cauzei, la 05 decembrie 2016, Victor Moraru a depus
cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de
SRL „Vavilex”.
Ulterior, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, a
fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de Victor Moraru cu privire
la declararea insolvabilității SRL „Vavilex” cu aplicarea măsurilor de asigurare de
rigoare și numit în calitate de administrator provizoriu al SRL „Vavilex”, Oleg
Munteanu, deținătorul autorizației nr. 30 din 14 ianuarie 2015.
A fost obligat administratorul provizoriu să prezinte până la data examinării
cauzei un raport cu privire la executarea măsurilor de asigurare aplicate față de
debitorul SRL „Vavilex” indicate în pct. 2 din încheiere, să verifice existența
4
temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate a debitorului, mărimea și
componența masei debitoare, oportunitatea și posibilitatea continuării activității
economice a întreprinderii, în perioada derulării procesului de insolvabilitate.
A fost obligat administratorul provizoriu să notifice despre aplicarea
măsurilor de asigurare toate registrele publice, precum și persoanele vizate în lege.
A fost obligat administratorul provizoriu să notifice în cel mult 10 zile toți
creditorii pentru înaintarea creanțelor certe și exigibile și necesitatea prezentării
referinței asupra cererii introductive într-un termen de cel mult 30 de zile.
A fost obligat debitorul să pună la dispoziția administratorului provizoriu
documentele activității economice și contabile, titlurile de valoare pentru
documentare.
A fost stabilită examinarea cererii introductive cu privire la intentarea
procesului de insolvabilitate pentru data de 23 ianuarie 2017, ora 14:00 (f. d. 25).
Este cert și faptul că prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie
2017, a fost respinsă cererea introductivă depusă de Victor Moraru cu privire la
intentarea procesului de insolvabilitate față de SRL „Vavilex”, ca fiind neîntemeiată
și au fost anulate măsurile de asigurare instituite prin încheierea Curții de Apel
Chișinău din 14 decembrie 2016, față de debitorul SRL „Vavilex” .
Verificând legalitatea hotărârii instanței de insolvabilitate, în raport cu
motivele recursului și cadrul legal aplicabil speței, instanța de recurs constată ca
întemeiată soluția instanței de insolvabilitate de respingere a cererii introductive
depusă de Victor Moraru cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de
SRL „Vavilex”.
În susținerea opiniei enunțate instanța de recurs reține prevederile art. 10 din
Legea insolvabilității, potrivit cărora intentarea unui proces de insolvabilitate
presupune existența unui temei. Temeiul general de intentare a unui proces de
insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului. Temeiul special de
intentare a unui proces de insolvabilitate constă în supra îndatorarea debitorului în
cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanțele creditorilor în
limitele patrimoniului său. În acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului
trebuie pusă continuarea activității lui dacă acest fapt este posibil.
În interpretarea corectă a normei date este de înțeles că legiuitorul, pentru
intentarea unui proces de insolvabilitate, a prevăzut un temei general care constă în
incapacitatea de plată a debitorului.
La caz, însă, se constată că Victor Moraru care a depus cererea introductivă
nu a prezentat instanței de insolvabilitate probe certe și pertinente, care ar dovedi cu
certitudine faptul pericolului intrării SRL „Vavilex” în incapacitate de plată față de
creditori.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.18 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149
din 29 iunie 2012, creditorul poate depune cerere introductivă dacă are un interes
legitim în intentarea procesului de insolvabilitate și își poate argumenta creanțele și
temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate.
Prin prisma acestei norme legale, la caz se atestă ca, la 24 martie 2014 între
SRL „Volta” și SRL „Vavilex” a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a
mărfurilor nr. 278 (f. d. 10-12).
Potrivit actului bilateral de verificare reciprocă semnat de către reprezentantul
5
SRL „Volta” și reprezentantul SRL „Vavilex”, la situația din 01 octombrie 2016,
SRL „Vavilex” avea o restanță neachitată pentru mărfurile recepționate față de
SRL ,,Volta” în mărime de 10 645,72 lei (f. d. 47).
Se mai constată că suma de 10645,72 lei a fost achitată de SRL „Vavilex” în
beneficiul SRL,,Volta” la data de 24 octombrie 2016, fapt confirmat prin chitanța la
dispoziția de încasare cu nr. 10702 din 24 octombrie 2016 și bonul fiscal din
24 octombrie 2016 (f. d. 73).
La 26 octombrie 2016, SRL „Volta” a semnat cu Victor Moraru acordul
nr. 01/V/16 de cesiune a creanței, prin care a cesionat ultimului dreptul de creanță
față de SRL „Vavilex” în sumă de 8428,42 lei, indicând că această sumă constituie
datoria de bază care izvorăște din contractul nr. 278 din 24 martie 2014 cu Acordul
nr. 1 de fidejusiune, facturile fiscale DV 9673535, 9675500, 9292291, 9292290,
9293535, 9674964 etc. (f. d. 23).
Tot în acordul de cesiune a creanței nr. 01/V/16 din 26 octombrie 2016, a fost
indicat că suma respectivă de 8428,42 lei s-a format ulterior achitării parțiale de
către SRL „Vavilex” a sumei de 10645,72 lei la data de 24 octombrie 2016 și că,
potrivit prevederilor art. 586 alin. (4) Cod civil, de către debitor au fost stinse mai
întâi cheltuielile de judecată, apoi plățile accesorii (dobânda etc.), restanța de
8428,42 lei constituind datoria de bază.
Instanța de recurs ține să menționeze că deși Victor Moraru indică că suma
pretinsă în mărime de 8428,42 lei se întemeiază pe acordul de cesiune a creanței
nr. 01/V/16 din 26 octombrie 2016, actul menționat nu justifică indubitabil
certitudinea și exigibilitatea acestei creanțe față de SRL „Vavilex”.
Or, după cum corect a stabilit și instanța de insolvabilitate, în actul bilateral
de verificare reciprocă semnat de către reprezentantul SRL „Volta” și reprezentantul
SRL „Vavilex” la data de 01 octombrie 2016, SRL ,,Volta” nu și-a rezervat dreptul
de a calcula în continuare penalități, dobânzi de întârziere, precum și alte plăți după
achitarea datoriei în sumă de 10645,72 lei, iar o hotărâre judecătorească care ar
confirma existența acestei datorii, instanței nu a fost prezentată.
Mai mult, la caz, important este de notat și faptul că prin încheierea Curții de
Apel Chișinău din 14 decembrie 2016 administratorul provizoriu al SRL „Vavilex”,
Oleg Munteanu, a fost obligat să prezinte până la data examinării cauzei, stabilită
pentru 23 ianuarie 2017, ora 14:00, un raport cu privire la existența temeiurilor de
intentare a procesului de insolvabilitate a debitorului, mărimea și componența
masei debitoare, oportunitatea și posibilitatea continuării activității economice a
întreprinderii, în perioada derulării procesului de insolvabilitate (f. d. 25).
Cu toate acestea, până la data de 23 ianuarie 2017, ora 14:00, administratorul
provizoriu al SRL „Vavilex”, Oleg Munteanu nu a prezentat raportul cu privire la
executarea măsurilor de asigurare aplicate față de debitorul SRL „Vavilex” și
verificarea existenței temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate a
debitorului, dar a solicitat instanței amânarea ședinței de judecată din
23 ianuarie 2017 cu acordarea unui termen suplimentar întru prezentarea raportului.
Cererea administratorului provizoriu a fost admisă și ședința de judecată
amânată pentru data de 26 ianuarie 2017, fapt ce se oglindește direct din procesul-
verbal anexat la materialele cauzei (f. d. 79).
Însă, nici la data de 26 ianuarie 2017, administratorul provizoriu al
6
SRL „Vavilex”, Oleg Munteanu, prezent în ședința de judecată, nu a oferit raportul
cu privire la executarea măsurilor de asigurare aplicate față de debitorul
SRL „Vavilex” și verificare a existenței temeiurilor de intentare a procesului de
insolvabilitate a debitorului, fapt ce la fel, rezultă din procesul-verbal al ședinței de
judecată din această dată (f. d. 90).
Drept urmare, instanța de recurs va reține că prin decizia Curții Supreme de
Justiție din 12 octombrie 2016, în cauza civilă la cererea introductivă a
SRL „Entarzia” și cererile de alăturare la cererea introductivă a Casei de Comerț
„Stejaur-Market” SA, SRL „Vidian-Prim”, SA „TDA”, SRL „Disicom Computer”,
SRL „Viking”, SRL „Covas Mobila”, SRL „Mabvaro-M”, SRL „Volta” și Marcel
Butnaru cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de SRL „Vavilex”,
a fost constatat că SRL „Vavilex”, conform bilanțului contabil din 17 martie 2016,
deține active în sumă de 15359256 lei (f. d. 36-46).
Potrivit dispozițiilor art. 123 alin. (2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărâre
judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluționată anterior în instanță de
drept comun sau în instanță specializată sunt obligatorii pentru instanța care judecă
pricina și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei
alte pricini civile la care participă aceleași persoane.
Pentru aceste considerente, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că instanța de
insolvabilitate întemeiat a ajuns la concluzia de a respinge cererea introductivă
depusă de Victor Moraru, având la bază prevederile art. 34 alin. (1) din Legea
insolvabilității, care stipulează că instanța de insolvabilitate hotărăște, în baza
aprecierii temeiului de insolvabilitate și a faptelor constatate în cadrul examinării
cererii introductive, asupra intentării procedurii de insolvabilitate sau asupra
respingerii cererii introductive.
Instanța de recurs va respinge argumentele recurentului precum că
administratorul provizoriu a solicitat, prin cerere, amânarea ședinței de judecată din
3 aprilie 2017, din considerentul aflării acestuia peste hotarele țării, iar instanța de
insolvabilitate a examinat cauza în lipsa lui, astfel, încălcându-i dreptul de a se
expune vis-a-vis de necesitatea intentării procesului de insolvabilitate față de
SRL „Vavilex”.
În acest sens instanța de recurs relevă prevederile art. 206 alin. (5) CPC,
potrivit cărora neprezentarea în ședință de judecată a reprezentantului sau a unui alt
participant la proces nu împiedică examinarea pricinii. La solicitarea întemeiată a
participantului la proces, instanța poate amâna o singură dată judecarea pricinii din
cauza neprezentării motivate a reprezentantului acestuia.
Cu referire la prevederile enunțate, se va reitera că administratorul provizoriu
al SRL „Vavilex”, Oleg Munteanu a solicitat la 23 ianuarie 2017 amânarea cauzei
cu acordarea unui termen suplimentar întru prezentarea raportului, instanța de
insolvabilitate acordându-i un termen suplimentar până la data de 26 ianuarie 2017.
Mai mult că la cererea de amânare nu a fost anexat niciun act care ar dovedi
aflarea administratorului provizoriu Oleg Munteanu în deplasare de serviciu peste
hotarele țării.
Pe când, în conformitate cu prevederile art. 56 alin. (1) CPC, părțile sunt
obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța
7
judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se
urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.
Față de cele ce preced și având în vedere că hotărârea instanței de
insolvabilitate este întemeiată, iar temeiurile invocate de către recurent sunt
nejustificate și se combat prin cele relatate mai sus, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
respinge recursul și a menține hotărârea instanței de insolvabilitate.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție
decide:
Se respinge recursul declarat de către Victor Moraru.
Se menține hotărârea Curții de Apel Chișinău din 3 aprilie 2017, în cauza
civilă la cererea introductivă a lui Victor Moraru cu privire la intentarea procesului
de insolvabilitate față de Societatea cu Răspundere Limitată „Vavilex”.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Tamara Chișcă-Doneva
Svetlana Filincova
Ion Druță
Ala Cobăneanu
8