Decizia nr. 104/2024 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 2013/1/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 2.013/1/2024, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Constanţa – Secţia I civilă în Dosarul nr. 2.759/118/2024, de Tribunalul Arad – Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 383/108/2024, de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 4.744/107/2023 şi de Tribunalul Sibiu – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.833/85/2023, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, fiind formulate puncte de vedere la raport de către pârâţii municipiul Alba Iulia şi Unitatea Administrativ-Teritorială Arad.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizărilor în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularii şi obiectul sesizărilor

Tribunalul Constanţa – Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 23 august 2024, în Dosarul nr. 2.759/118/2024, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: ” Condiţiile de acordare a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut de art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, includ şi dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020, dispoziţiile art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, dispoziţiile art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă nr. 168/2022 şi dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023?”

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 2.013/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 9 decembrie 2024.

Ulterior, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată cu nr. 2.023/1/2024 sesizarea formulată de Tribunalul Arad – Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 383/108/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: ” Dacă sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar corespunzător timpului lucrat, prevăzut în Legea-cadru nr. 153/2017, anexa nr. VIII, capitolul I, litera B, art. 1 alin. (1), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 296/2023, capitolul III, secţiunea 1, articolul XXVI, punctul 10, poate fi acordat funcţionarilor publici angajaţi în cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, în condiţiile în care prin aceasta s-ar depăşi plafonul de 30% prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017?”

De asemenea, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată cu nr. 2.047/1/2024 sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 4.744/107/2023, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: ” Dacă la acordarea retroactivă pentru perioada 2021-2023 a sporului de 15% la salariul de bază prevăzut de art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017 trebuie să fie avute în vedere şi dispoziţiile art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, acte normative care menţin cuantumul sporului la nivelul aflat în plată pentru decembrie 2020, respectiv decembrie 2022, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii?”

Totodată, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată cu nr. 2.391/1/2024 sesizarea formulată de Tribunalul Sibiu – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.833/85/2023, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: ” Dacă în cadrul unei instituţii publice nu au fost acordate deloc sporuri pentru condiţii vătămătoare până la sfârşitul anului 2018 sunt incidente prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, precum şi dacă, în situaţia dată, angajaţii funcţionari publici şi personal contractual au dreptul la plata sporului pentru condiţii vătămătoare începând cu anii ulteriori anului 2018, conform prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VIII, lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017?”

Având în vedere existenţa unei strânse legături între obiectul primei sesizări şi obiectul sesizărilor înregistrate ulterior, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 a fost dispusă conexarea dosarelor nr. 2.023/1/2024, nr. 2.047/1/2024 şi nr. 2.391/1/2024 la Dosarul nr. 2.013/1/2024. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) Art. 22. – Sporul pentru persoanele cu handicap ” (1) Pentru activitatea desfăşurată de nevăzătorii cu handicap grav şi accentuat, în cadrul programului normal de lucru, se acordă un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare. (2) Celelalte categorii de persoane cu handicap grav şi accentuat care vor beneficia de sporul prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. (3) Cuantumul sporurilor prevăzute la alin. (1) şi (2) nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25 alin. (1) şi (2).” Art. 23. – Sporul pentru condiţii de muncă ” Locurile de muncă şi categoriile de personal, precum şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, cultură, diplomaţie, justiţie, administraţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau a fiecăreia dintre autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.” Art. 25. – Limitarea sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi ” (1) Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.” (…) Anexa nr. VIII – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” Capitolul I, litera B Reglementări specifice funcţionarilor publici Art. 1. – ” (1) Funcţionarii publici beneficiază de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar corespunzător timpului lucrat. (2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor funcţionarilor publici, în limita prevederilor din Regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens.” Capitolul II, litera I Reglementări specifice personalului încadrat pe bază de contract individual de muncă – personal contractual din administraţia publică Art. 1. – ” (1) Personalul contractual salarizat potrivit prezentei anexe la cap. II lit. A-lit. E poate beneficia de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, corespunzător timpului lucrat. (2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autorităţile abilitate în acest sens.”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018) Art. 34 (forma iniţială) – (…) „(2) Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.” Art. 34 (forma modificată prin art. I pct. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020) – (…) „(2) Începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene aprobată prin Legea nr. 274/2022 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020) Art. I. – (…) „(3) În anul 2021, începând cu luna ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2020, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021) Art. I. – (…) „(5) În anul 2022, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2021, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022) Art. I. – (…) „(5) În anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2022, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023) Art. II. – „Începând cu data de 1 ianuarie 2024, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2023, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” din administraţia publică centrală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 (Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017) Anexa nr. 1 – Articol unic. – ” Pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, mărimea sporului pentru personalul prevăzut la cap. I şi cap. II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia personalului din administraţia publică locală, în funcţie de numărul de factori de risc întruniţi, este următoarea: a) spor de la 10,1% până la 15% din salariul de bază pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 4 factori de risc din cei prevăzuţi la art. 5 din regulamentul-cadru; (…)”

Hotărârea Guvernului nr. 751/2018 pentru stabilirea categoriilor de persoane cu handicap care beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare (Hotărârea Guvernului nr. 751/2018) Articol unic. – ” Persoanele care, în conformitate cu certificatul de încadrare în grad de handicap, sunt încadrate în grad de handicap grav sau accentuat, de oricare tip prevăzut de art. 86 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază, pentru activitatea desfăşurată în cadrul programului normal de lucru, de un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare, prevăzut la art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.” III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-au invocat chestiunile de drept A. Dosarul nr. 2.759/118/2024 al Tribunalului Constanţa – Secţia I civilă

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Sud-Est Galaţi, solicitând instanţei să dispună: a) acordarea sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază al personalului care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa factorilor de risc prevăzuţi de art. 5 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017; b) recalcularea drepturilor salariale cuvenite ca urmare a acordării sporului de 15% începând cu 27 noiembrie 2019; c) plata diferenţelor rezultate din recalcularea salariului, sume actualizate cu rata inflaţiei la care se adaugă dobânda legală penalizatoare.

În motivare, reclamanta a susţinut că deţine funcţia de referent IA în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Sud-Est Galaţi, începând din anul 2019, şi că sporul pentru condiţii vătămătoare a fost acordat personalului care ocupă aceeaşi funcţie în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor din Bucureşti începând cu luna decembrie 2018.

În acest context a subliniat că situaţia creată prin neacordarea sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare tuturor salariaţilor care îşi desfăşoară activitatea în condiţii similare şi au aceleaşi atribuţii de serviciu este discriminatorie.

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În apărare a susţinut că sporurile se menţin cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, conform art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018.

A mai arătat că Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor din Bucureşti a comunicat că personalul care şi-a desfăşurat activitatea într-un loc de muncă pentru care nu a fost emis un buletin de expertizare de către direcţia de sănătate publică judeţeană sau altă instituţie publică abilitată în anul 2018 nu poate beneficia de acest spor al cărui cuantum a fost plafonat anual.

În final, a conchis că niciun angajat din cadrul Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Sud-Est Galaţi nu beneficiază de sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare de 15% din salariul de bază. B. Dosarul nr. 383/108/2024 al Tribunalului Arad – Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, astfel cum a fost modificată, mai mulţi reclamanţi au chemat în judecată pe pârâtele Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Arad şi Consiliul Judeţean Arad, solicitând instanţei să dispună: a) obligarea primei pârâte la acordarea sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare în procent de până la 15% din salariul de bază, prevăzut de art. 1 alin. (1) lit. B din capitolul I al anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017; b) obligarea primei pârâte la plata retroactivă (începând cu 23 ianuarie 2021) pentru 3 ani anteriori datei introducerii acţiunii a sumelor reprezentând diferenţele salariale cuvenite, precum şi acordarea în continuare a drepturilor salariale şi a sporurilor aferente; c) obligarea primei pârâte la încheierea cu reclamanţii a unui act adiţional la contractele individuale de muncă în care să se specifice sporul acordat, conform dispoziţiilor art. 17 alin. (5), art. 41 şi 160 din Codul muncii; d) obligarea primei pârâte la actualizarea sumelor cuvenite cu dobânda legală şi rata inflaţiei de la data scadenţei şi până la data plăţii; e) obligarea pârâtului Consiliul Judeţean Arad la întocmirea unui proiect bugetar care să conţină şi sumele necesare acordării acestor sporuri salariale.

În motivare, reclamanţii au susţinut, în esenţă, că au fost angajaţi ai Serviciului management de caz pentru adulţi cu dizabilităţi şi persoane vârstnice din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Arad şi că au fost expuşi permanent la factori nocivi de risc în cursul programului de lucru.

După evocarea dispoziţiilor legale incidente, reclamanţii au subliniat că sunt îndreptăţiţi la acordarea sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază. În acest sens au arătat că încă din anul 2018 au existat buletine de expertizare care atestau îndreptăţirea reclamanţilor la plata sporului menţionat, însă acestea nu au fost puse în aplicare de către pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Arad, care nu a solicitat ordonatorului de credite alocarea fondurilor necesare în acest scop, acestea pierzându-şi valabilitatea.

Pârâtele au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În apărare au susţinut, în esenţă, că reclamanţii au calitatea de funcţionari publici în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Arad, instituţie aflată în subordinea Consiliului Judeţean Arad.

Începând cu data de 1 iulie 2017, personalul din cadrul acestei instituţii a fost reîncadrat şi salariile de bază au fost stabilite în conformitate cu dispoziţiile anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017.

În acest context au susţinut că funcţionarii publici reîncadraţi conform anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt îndreptăţiţi la acordarea sporurilor reglementate de art. 14 alin. (1) lit. d) şi e) din anexa nr. II a Legii-cadru nr. 153/2017, aceste dispoziţii fiind aplicabile exclusiv personalului contractual încadrat în cadrul unităţilor de asistenţă socială.

Au mai arătat că sporurile pretinse sunt limitate de art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, care menţine cuantumul sporurilor cel mult la nivelul acordat în luna decembrie 2023.

În plus, acordarea sporurilor pentru condiţii de muncă vătămătoare era condiţionată de încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal din bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat prin bugetul anual de venituri şi cheltuieli, cu respectarea principiului sustenabilităţii financiare. C. Dosarul nr. 4.744/107/2023 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, reclamanta a chemat în judecată pe pârâţii primarul municipiului Alba Iulia şi municipiul Alba Iulia, solicitând instanţei să dispună: a) anularea dispoziţiei din 5 septembrie 2023 privind revocarea dispoziţiei din 8 august 2023 de acordare a sumei brute de 23.433 lei, reprezentând sporul de 15% din salariul de bază acordat persoanelor încadrate în grad de handicap grav sau accentuat pentru activitatea desfăşurată în cadrul programului normal de lucru pentru perioada cuprinsă între 9 aprilie 2021 şi 8 iunie 2023; b) anularea actului administrativ reprezentat de adresa din 27 octombrie 2023 prin care s-a soluţionat plângerea prealabilă formulată împotriva dispoziţiei din 5 septembrie 2023.

Prin Sentinţa nr. 67 din 22 februarie 2024, Tribunalul Alba – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă a luat act de renunţarea reclamantei la judecata celui de-al doilea capăt de cerere, a admis primul capăt de cerere şi a anulat dispoziţia din 5 septembrie 2023, prin care a fost revocată dispoziţia din 8 august 2023.

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul municipiul Alba Iulia a declarat recurs prin care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă.

În motivare a susţinut că din referatul întocmit de Serviciul resurse umane-administrativ din 8 august 2023, care prezintă modul de calcul al aplicării sporului de 15% pentru perioada 9 aprilie 2021-8 iunie 2023, rezultă că nu au fost respectate dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022.

Aceste acte normative menţin cuantumul sporurilor la nivelul celui aflat în plată în luna decembrie 2020, respectiv luna decembrie 2022, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

A mai arătat că dispoziţia din 5 septembrie 2023 privind revocarea dispoziţiei din 8 august 2023 reprezintă un act administrativ adoptat în baza şi în vederea executării legii.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În apărare a susţinut că titularul unui certificat de handicap trebuie să beneficieze de toate drepturile prevăzute de lege pentru gradul de handicap stabilit.

A mai arătat că recurenta a avut la dispoziţie toate certificatele de handicap cărora le-a dat eficienţă, sens în care a scutit-o pe intimată de plata impozitului pe venit şi i-a acordat suplimentar 3 zile de concediu de odihnă anual. D. Dosarul nr. 1.833/85/2023 al Tribunalului Sibiu – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, mai mulţi reclamanţi au solicitat obligarea pârâtelor Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Centru Braşov şi Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului la plata sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare în procent de 15%, aferent fiecărui salariu de bază lunar aflat în plată, retroactiv pe ultimii 3 ani şi în continuare pentru personalul în activitate, precum şi pe perioada ultimilor 3 ani până la data încetării raporturilor de muncă pentru personalul căruia i-a încetat contractul de muncă.

În motivare, reclamanţii au susţinut că au dovedit deţinerea buletinelor de expertizare a condiţiilor de muncă aferente perioadei pentru care au solicitat acordarea sporului pentru condiţii vătămătoare, constatându-se existenţa a 5 factori de risc.

În acest context au subliniat că sunt îndreptăţiţi la acordarea sporului de 15% prevăzut de articolul unic din anexa nr. 1 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017.

Au mai arătat că salariaţii din cadrul altor comisariate judeţene beneficiază de sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare în procent de 15%, invocând existenţa unei situaţii discriminatorii prin raportare la aceştia.

Pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În apărare a susţinut că sporurile se menţin cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, conform art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018.

A mai arătat că personalul care şi-a desfăşurat activitatea într-un loc de muncă pentru care nu a fost emis un buletin de expertizare de către direcţia de sănătate publică judeţeană sau altă instituţie publică abilitată în anul 2018 nu poate beneficia de acest spor al cărui cuantum a fost plafonat anual. IV. Motivele reţinute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanţele de sesizare au apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. În acest sens au arătat că de dezlegarea chestiunilor de drept invocate depinde soluţionarea pe fond a cauzelor şi că instanţa supremă nu a statuat asupra acestor chestiuni, care nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Au mai arătat că nu se impune verificarea condiţiei referitoare la caracterul complex sau precar al reglementării, de natură a conduce la interpretări diferite, deoarece completul de judecată învestit cu soluţionarea unui cauze privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice este obligat să sesizeze instanţa supremă pentru dezlegarea chestiunii de drept invocate, în măsura în care nu există o statuare asupra acestei chestiuni. V. Punctele de vedere ale completurilor care au formulat sesizările

Completul de judecată din cadrul Tribunalului Constanţa a apreciat că la analiza condiţiilor de acordare a sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare trebuie avute în vedere măsurile fiscal-bugetare adoptate de legiuitorul delegat după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, impunându-se aplicarea lor în privinţa cuantumului acestui spor.

Completul de judecată din cadrul Tribunalului Arad a apreciat că ordonatorii de credite au obligaţia să stabilească salariile de bază, sporurile şi alte drepturi salariale astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu, conform art. 3 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017.

În acest context se impune a se analiza, pe de o parte, dacă sporurile pot fi acordate pentru o perioadă în care cheltuielile de personal au fost aprobate prin bugetul anual, iar, pe de altă parte, dacă poate fi identificată o bază legală pentru ca aceste cheltuieli să poată fi incluse în bugetele ce urmează a fi aprobate.

Completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia a apreciat că normele art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 nu sunt incidente în cauză. Aceasta deoarece sporul cuvenit persoanelor cu handicap se acordă în procentul de 15% din salariul de bază, iar limitarea impusă prin actele normative anterior evocate porneşte de la raportarea sporurilor la salariul brut lunar.

Cele două noţiuni nu sunt identice, având un conţinut juridic diferit în sensul că salariul brut lunar semnifică un cumul de drepturi salariale exprimate în formă brută şi sunt supuse impozitării în condiţiile stabilite de lege.

Astfel, salariul brut lunar are un conţinut mai larg, înglobând atât salariul de bază, cât şi alte categorii de drepturi precum compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, adaosurile, primele şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare, conform art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017. În schimb, salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcţiei, gradului/treptei profesionale, gradaţiei, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX, conform art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Prin urmare, nu se poate nega acordarea retroactivă a sporului în discuţie prin invocarea unor dispoziţii legale care limitează sau menţin în anul 2021, respectiv 2023 cuantumul sporurilor incluse în salariul brut lunar cel mult la nivelul celui acordat pentru luna decembrie 2020, respectiv luna decembrie 2022.

Completul de judecată din cadrul Tribunalului Sibiu nu a prezentat opinia sa asupra chestiunii de drept invocate. VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale

Curţile de apel Alba Iulia, Bacău, Bucureşti, Cluj, Constanţa, Craiova, Galaţi şi Ploieşti au transmis hotărâri judecătoreşti relevante cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegării, iar curţile de apel Alba Iulia, Braşov, Bucureşti, Iaşi şi Ploieşti au transmis puncte de vedere teoretice ale judecătorilor asupra aceloraşi chestiuni.

Cu privire la prima chestiune de drept s-au conturat două opinii.

Astfel, într-o primă opinie s-a apreciat că, la acordarea sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare, prevăzut de art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, trebuie să se ţină cont de plafonarea impusă succesiv prin art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 (tribunalele Alba, Ilfov, Teleorman şi Vaslui).

S-a argumentat că prin adoptarea actelor normative anterior evocate s-a urmărit menţinerea cuantumului sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare cel mult la nivelul celui acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

În sensul primei opinii au fost identificate hotărâri judecătoreşti pronunţate de curţile de apel Cluj, Constanţa, Ploieşti şi Tribunalul Bucureşti.

Într-o a doua opinie, consacrată exclusiv pe cale jurisprudenţială, s-a apreciat că, la acordarea sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare, prevăzut de art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, nu trebuie să se ţină cont de plafonarea impusă succesiv prin art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023.

S-a argumentat că sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare este stabilit în procent de 15% din salariul de bază, în timp ce limitarea la care face referire art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 raportează sporurile la salariul brut lunar, cele două noţiuni având un conţinut juridic diferit. Astfel, salariul brut lunar are un conţinut mai larg, încorporând atât salariul de bază, cât şi alte categorii de drepturi precum compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, adaosurile, primele şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare, conform art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017. În schimb, salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcţiei, gradului/treptei profesionale, gradaţiei, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX, conform art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017. Ca atare, nu se poate nega acordarea sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare de 15% din salariul de bază prin invocarea unor dispoziţii legale care limitează sau menţin, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor incluse în salariul brut lunar la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018.

În sensul celei de-a doua opinii au fost identificate hotărâri judecătoreşti pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Bucureşti.

Cu privire la a doua chestiune de drept s-a conturat o singură opinie.

Astfel, s-a apreciat că acordarea sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar corespunzător timpului lucrat, prevăzut de art. 1 alin. (1) din capitolul I litera B din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, nu poate depăşi plafonul prevăzut de art. 25 din aceeaşi lege (Curtea de Apel Iaşi, tribunalele Braşov, Bucureşti, Giurgiu, Iaşi, Ilfov, Prahova, Teleorman şi Vaslui).

S-a argumentat că nu există o prevedere legală care să excepteze personalul din cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la aplicarea prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.

În sensul acestei opinii au fost identificate hotărâri judecătoreşti pronunţate de curţile de apel Bucureşti, Galaţi şi tribunalele Prahova şi Bucureşti.

Referitor la a treia problemă de drept s-au conturat două opinii.

Astfel, într-o primă opinie s-a apreciat că, la acordarea retroactivă pentru perioada 2021-2023 a sporului de 15% din salariul de bază, prevăzut de art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017, trebuie avută în vedere plafonarea impusă succesiv de art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii (Curtea de Apel Iaşi, tribunalele Braşov, Buzău, Iaşi şi Vaslui).

S-a argumentat că actele normative anterior menţionate au impus o limitare a sporurilor la nivelul cuantumului aflat în plată pentru luna decembrie 2020 şi 2022. Astfel, acordarea retroactivă a sporului de 15%, prevăzut de art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017, trebuie să respecte această limitare, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Într-o a doua opinie s-a apreciat că, la acordarea retroactivă pentru perioada 2021-2023 a sporului de 15% din salariul de bază, prevăzut de art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017, nu trebuie avută în vedere plafonarea impusă succesiv de art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii (tribunalele Bucureşti, Ilfov şi Teleorman).

S-a argumentat că dispoziţiile art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 prevăd limitarea cuantumului sporurilor, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Astfel, ipoteza avută în vedere de aceste dispoziţii vizează sporurile acordate pentru condiţii de lucru obiective, iar nu situaţia subiectivă, individuală, a persoanelor cu handicap.

În sensul acestei opinii au fost identificate hotărâri judecătoreşti pronunţate de curţile de apel Constanţa, Craiova şi tribunalele Prahova, Bacău şi Bucureşti.

Referitor la a patra problemă de drept s-au conturat două opinii.

Astfel, într-o primă opinie s-a apreciat că, dacă în cadrul unei instituţii publice nu au fost acordate deloc sporuri pentru condiţii de muncă vătămătoare până la sfârşitul anului 2018, funcţionarii publici şi personalul contractual au dreptul la plata sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare începând cu anii ulteriori anului 2018, conform art. 1 alin. (1) şi (2) din capitolul I lit. B din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, nefiind aplicabilă limitarea prevăzută de art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 (Tribunalul Prahova).

S-a argumentat că în situaţia în care salariaţii nu au beneficiat de sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare până la sfârşitul anului 2018, însă s-a stabilit ulterior acestui moment că aceştia îşi desfăşoară activitatea în condiţii vătămătoare, pe baza unor buletine de expertizare, sporul respectiv trebuie acordat în temeiul art. 1 alin. (1) şi (2) capitolul I lit. B din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017. Intervenind schimbarea în calificarea şi stabilirea condiţiilor de muncă, limitarea prevăzută de art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 nu mai este aplicabilă.

În sensul primei opinii a fost identificată o hotărâre judecătorească pronunţată de Tribunalul Prahova.

Într-o a doua opinie s-a apreciat că, dacă în cadrul unei instituţii publice nu au fost acordate deloc sporuri pentru condiţii de muncă vătămătoare până la sfârşitul anului 2018, funcţionarii publici şi personalul contractual nu au dreptul la plata sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare începând cu anii ulteriori anului 2018, fiind incidente prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 (Tribunalul Ilfov).

S-a argumentat că, la analiza condiţiilor de acordare a sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare, trebuie să se ţină cont de ordonanţele de urgenţă prin care s-au stabilit măsuri fiscal-bugetare. Astfel, dispoziţiile ordonanţelor de urgenţă nu vizează exclusiv valoarea sporului, ci trebuie avut în vedere inclusiv când se pretinde un nou spor care nu fusese inclus în salariul de bază la momentul respectiv. În plus, numai personalului care a ajuns la nivelul grilei de salarizare din anul 2022 i se aplică în întregime dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017, inclusiv cele referitoare la acordarea sporurilor.

În sensul acestei opinii au fost identificate hotărâri judecătoreşti pronunţate de curţile de apel Bucureşti şi Galaţi.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problemele de drept care formează obiectul sesizărilor conexate. VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Prin Decizia nr. 666 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 4 februarie 2021, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23, ale art. 25 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017. În considerentele de la paragraful 28 din această decizie s-a statuat că: „Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, care deleagă stabilirea mărimii sporului pentru condiţii de muncă prin acte de reglementare secundară (regulament-cadru care se aprobă prin hotărâre a Guvernului), Curtea reţine că, departe de a constitui o negare a rolului Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, prevederile de lege criticate nu fac altceva decât să dea expresie opţiunii legiuitorului în materia reglementării sporului pentru condiţii de muncă, fără a încălca dispoziţiile art. 61 din Constituţie. Astfel, marja de apreciere a autorităţilor administraţiei publice în privinţa stabilirii mărimii sporului pentru condiţii de muncă nu este nelimitată, ci aceasta se exercită, în condiţiile legii, cu încadrarea în limitele maxime prevăzute de lege.” Considerente similare se regăsesc în Decizia nr. 63 din 28 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 18 iulie 2023.

Prin Decizia nr. 176 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 10 septembrie 2024, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 lit. b), c), d) şi g), ale art. 23, ale art. 36 alin. (1), ale art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3), (4) şi (6) şi ale art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 1 din cap. I lit. B şi ale cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 şi 2 din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii. În considerentele de la paragraful 63 din această decizie s-a reţinut că: „În aplicarea acestor considerente la situaţia de faţă, se poate susţine că şi în ceea ce priveşte instituirea (sau neinstituirea) unor sporuri care să atenueze impactul pe care condiţiile nocive de muncă îl au asupra sănătăţii persoanelor, iar în cazul instituirii, conţinutul concret al acestora, statul beneficiază de o largă marjă de apreciere. Astfel, în concret, raportat la cauza de faţă, stabilirea intervalului temporal pentru care sporurile pentru condiţii de muncă vătămătoare se acordă (sau nu), a cuantumului acestora, a categoriilor de beneficiari etc., este o decizie cu privire la care, în mod inevitabil şi deci necesar, legiuitorul trebuie să beneficieze de o largă marjă de apreciere.”

Prin Decizia nr. 433 din 11 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 27 octombrie 2023, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, reţinând că: limitarea sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi, prevăzută de dispoziţiile legale criticate, nu echivalează cu diminuarea salariului de bază. Astfel, statul are deplina legitimitate constituţională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. Regula limitării sporurilor la un anumit cuantum reprezintă opţiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de Constituţie şi destinată a fi aplicată în mod nediferenţiat întregului personal plătit din fonduri publice, fără privilegii şi fără discriminări (paragrafele 16 şi 17). VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin Decizia nr. 24 din 2 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 25 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Cum se interpretează şi aplică dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârea Guvernului nr. 751/2018 pentru stabilirea categoriilor de persoane cu handicap care beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare, în coroborare cu prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017?”

Prin Decizia nr. 46 din 22 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 27 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dacă sporul pentru condiţiile de muncă prevăzut de art. 1 din anexa VIII cap. I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017 este supus sau nu aplicării etapizate prevăzute de art. 38 din aceeaşi lege.”

Prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 22 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a admis sesizarea şi a stabilit că: „în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017, în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3), alin. (4) şi alin. (6) din acelaşi act normativ, personalul din instituţiile publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor care este încadrat şi îşi desfăşoară activitatea în specialitatea funcţiilor specifice prevăzute în anexă beneficiază de sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, de la data la care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor sa