2ri-283/17 — intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanță, Curtea de Apel Chișinău dosarul nr. 2ri-283/2017

judecător: I. Cimpoi

D E C I Z I E

06 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Valentina Clevadî

judecători Iuliana Oprea, Ion Druță, Dumitru Mardari, Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Ghenadie Cojuhari și Viorica Cojuhari,

în cauza de insolvabilitate la cererea Casei de Comerț „Vita” Societate cu

Răspundere Limitată cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de

Societatea cu Răspundere Limitată „Dalvi & Co”,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2014, prin

care s-a admis cererea lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată „Dalvi &

Co” de atragere la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale

debitorului,

c o n s t a t ă :

La 28 martie 2014, creditorul Casa de Comerț „Vita” SRL s-a adresat în

instanță cu cerere de intentare a procesului de insolvabilitate față de SRL „Dalvi &

Co”, motivând prin faptul că societatea se află în incapacitate de plată și nu mai

poate face față datoriilor scadente.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 08 aprilie 2014, cererea

introductivă a creditorului Casa de Comerț „Vita” SRL s-a admis spre examinare,

s-a dispus deschiderea procedurii de observare împotriva debitorului, s-a desemnat

în calitate de administrator provizoriu ÎI „Șeinman Oleg” și s-au stabilit măsuri

asiguratorii prevăzute de art. 24 alin. (2) al Legii insolvabilității, în vederea

prevenirii modificării stării bunurilor.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 14 iulie 2014 s-a constatat starea

de insolvabilitate a debitorului SRL „Dalvi & Co” și s-a dispus intentarea

procedurii simplificate a falimentului cu dizolvarea debitorului. În calitate de

lichidator a fost numit ÎI „Șeinman Oleg”, au fost înlăturate organele de conducere

a debitorului de la gestionarea patrimoniului întreprinderii, cu obligarea acestora de

a transmite lichidatorului gestiunea societății, patrimoniul ei și toate actele

contabile, financiare, corespondența ce ține de activitatea comercială și ștampila

întreprinderii.

Pe parcursul derulării procesului de insolvabilitate lichidatorul ÎI „Șeinman

Oleg” a înaintat cerere privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor

organelor de conducere, responsabile de insolvabilitatea debitorului SRL „Dalvi &

Co”.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2014 s-a admis

cererea lichidatorului SRL „Dalvi & Co”, Șeinman Oleg cu privire la atragerea la

1

răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului SRL

„Dalvi & Co”.

S-a atras la răspundere subsidiară în vederea stingerii creanțelor

administratorul SRL „Dalvi & Co”, Viorica Cojuhari și contabilul șef al SRL

„Dalvi & Co”, Ghenadie Cojuhari.

S-a încasat în mod solidar de la Viorica Cojuhari și Ghenadie Cojuhari în

beneficiul SRL „Dalvi & Co” suma de 599 190,14 lei.

La 14 iulie 2017, Ghenadie Cojuhari și Viorica Cojuhari au declarat recurs

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2014, solicitând

repunerea în termenul de înaintare a recursului, admiterea recursului cu casarea

hotărârii recurate.

În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu hotărârea instanței

de insolvabilitate, în cazul în care materialele cauzei atestă cert că întreprinderea

nu mai activează , iar refuzul de a prezenta actele contabile este doar o presupunere,

deoarece Ghenadie Cojuhari a părăsit teritoriul RM în luna februarie 2013, iar

Viorica Cojuhari începând cu luna noiembrie 2013 și nu au mai revenit pe teritoriul

RM până în luna mai 2017.

Astfel, susține recurenții că neprezentarea documentelor contabile nu a

constituit un refuz sau o eschivare, ci este din cauza necunoașterii existenței unei

asemenea proces.

Consideră recurenții că instanța de insolvabilitate nu a ținut cont de actele

normative, de faptul că administratorul nu a prezentat instanței dovezi că anume

din vina recurenților au fost acumulate datoriei, cât și faptul că actele contabile au

fost prezentate Inspectoratului fiscal, și nu se aflau în posesiei recurenților.

Totodată, recurenții au solicitat instanței de judecată repunerea în termenul

de înaintare a recursului, motivând cu faptul că la 20 mai 2017 au întrat pe teritoriul

RM, iar la 31 mai 2017 au făcut cunoștință cu materialele cauzei.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge

cererea de repunere în termen a recursului, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 429 alin. (1) Codul de procedură civilă, pot fi atacate

cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe de apel,

cât și hotărârile pronunțate de curțile de apel în procedura de insolvabilitate.

Conform art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen

de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres

de prezenta lege.

În consecință, instanța de recurs consideră că recurentul nu s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recursul împotriva hotărârii instanței de

insolvabilitate din 27 noiembrie 2014, abia la 26 iulie 2017.

La 16 august 2017, lichidatorul SRL „Dalvi & Co”, Oleg Șeinman a depus

referință la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca

tardivă.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs relevă

următoarele.

2

Potrivit art. 116 alin. (1) și (3) Cod de procedură civilă, persoanele care, din

motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi

repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează

probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat

actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie

prezentate documentele respective etc.).

Respectiv, instanța de recurs urmează să constate dacă sunt temeiuri de

repunere în termen a cererii recurs.

Astfel, Colegiul constată că hotărârea instanței de insolvabilitate prin care

s-a admis cererea lichidatorului SRL „Dalvi & Co”, Șeinman Oleg cu privire la

atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a

debitorului SRL „Dalvi & Co”, s-a atras la răspundere subsidiară în vederea

stingerii creanțelor administratorul SRL „Dalvi & Co”, Viorica Cojuhari și

contabilul șef al SRL „Dalvi & Co”, Ghenadie Cojuhari și s-a încasat în mod solidar

de la Viorica Cojuhari și Ghenadie Cojuhari în beneficiul SRL „Dalvi & Co” suma

de 599 190,14 lei, a fost emisă la 27 noiembrie 2014.

Iar, recurenții Ghenadie Cojuhari și Viorica Cojuhari au depus recursul

împotriva hotărârii supra nominalizate, abia la 14 iulie 2017, solicitând repunerea

în termenul de declarare a recursului, deoarece s-au aflat un timp îndelungat peste

hotarele RM.

În susținerea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului

recurenții au anexat copia pașapoartelor și copia biletelor electronice (f.d. 43-44).

Însă, Colegiul consideră necesar a menționa că potrivit înscrisurilor

prezentate, nu se demonstrează cert faptul că recurenții în perioada din anul 2013

până la 20 mai 2017 sau aflat peste hotarele RM, precum nu denotă nici faptul că

în această perioadă de timp ultimii nu au efectuat și alte intrări pe teritoriul RM.

Mai mult ca atât, instanța de recurs ține să menționeze că, materialele cauzei

cert denotă faptul că recurenții au luat cunoștință cu materialele cauzei la 31 mai

2017, fapt confirmat de către recurenți și în cererea de recurs.

Prin urmare, chiar dacă s-ar presupune că recurenții nu s-au aflat pe

teritoriul RM o perioadă îndelungată de timp și au revenit abia la 20 mai 2017,

ultimii au făcut cunoștință cu materialele cauzei la 31 mai 2017, însă cererea de

repunere în termen au depus-o abia la 26 iulie 2017, fapt care impune respingerea

argumentelor recurenților de repunere în termenul de declarare a recursului.

Or, potrivit art. 116 alin. (4) Cod de procedură civilă, repunerea în termen

nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune

înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut

sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de

procedură.

Reieșind din cele supra relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că recurenții nu sau conformat

prevederilor art. 116, alin. (4) Cod de procedură civilă, și nu și-a exercitat dreptul

la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care

au cunoscut, adică din data de 31 mai 2017, astfel, considerând necesar a respinge

cererea de repunere în termen.

3

Respectiv, depunerea cererii de recurs doar la data de 26 iulie 2017

dovedește un pasivism din partea recurenților și o atitudine superficială față de

obligațiile procesuale ca parte în proces.

În acestea condiții, și ținând cont de perioada de timp scursă de la data

emiterii hotărârii contestate și până la data depunerii recursului, invocarea de către

recurent a faptului că nu s-au aflat pe teritoriul RM până la 20 mai 2017, este lipsită

de consistență, deoarece un asemenea comportament este de rea-credință, având în

vedere obligația părților de a-și exercita dreptul la acțiune înainte de împlinirea

termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care au cunoscut.

Or, având la cunoștință la 31 mai 2017, de emiterii hotărârii instanței de

insolvabilitate, precum și soluția acesteia, recurenții urmau să întreprindă măsurile

necesare și să depune cererea de recurs înainte de împlinirea termenului de 30 de

zile, după cum sugerează jurisprudența CEDO (Van Harn versus Germany, nr.

7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanță și

de a contesta în termen hotărârea judecătorească.

În această ordine de idei este cert că, depunând cererea de recurs împotriva

hotărârii instanței de insolvabilitate peste termen, recurenții au demonstrat o

neglijență a drepturilor lor procedurale stipulate în legislația națională.

La caz, instanța de recurs notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea

recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de

atac, a deciziei judecătorești emise în instanța de insolvabilitate și ar leza, în acest

mod, principiul securității raporturilor juridice.

Așa fiind, în speța de referință Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008),

Curtea Europeană a reiterat cu titlu de principiu general că deși, în speță nu era

vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în

urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou

descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de

introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru

motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Astfel, Curtea a admis că revine în primul rând instanțelor interne să decidă

asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se

bucură de o marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice

motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea

fi, spre exemplu, necomunicarea hotărârii luate în proces de către autoritățile

competente ale statului. Chiar și atunci, totuși, indică Curtea, posibilitatea repunerii

în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligația părților de a se interesa, la intervale

rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoștință. În toate cazurile,

instanțele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea

justifica o ingerință în principiul autorității de lucru judecat.

Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte și în cauzele

Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a

4

menționat că prin neaducerea vreo-unui motiv pentru prelungirea termenului de

depunere de către părți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au

încălcat drepturile reclamanților la un proces echitabil.

În lumina celor relevate Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție notează că, examinarea unui recurs

tardiv declarat împotriva unei hotărâri definitive, ar avea un efect incompatibil cu

principiul securității juridice, garantat de articolul 6 din Convenție și ar încălca

dreptul intimatului la un proces echitabil.

Față de cele ce preced, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

cererea de repunere în termen și recursul declarat de Ghenadie Cojuhari și Viorica

Cojuhari ca neîntemeiate și a menține hotărârea instanței de insolvabilitate.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) Cod de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge cererea lui Ghenadie Cojuhari și Vioricăi Cojuhari cu privire la

repunerea recursului în termen.

Se respinge recursul declarat de Ghenadie Cojuhari și Viorica Cojuhari, în

cauza de insolvabilitate la cererea Casei de Comerț „Vita” Societate cu Răspundere

Limitată cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de Societatea cu

Răspundere Limitată „Dalvi & Co”, împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din

27 noiembrie 2014, prin care s-a admis cererea lichidatorului Societății cu

Răspundere Limitată „Dalvi & Co” de atragere la răspundere subsidiară a

membrilor organelor de conducere ale debitorului.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Valentina Clevadî

judecători Iuliana Oprea

Ion Druță

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

5