2ra-1398/17 — repararea prejudiciului material si moral

prima instanță: A. Peni dosarul nr. 2ra-1398/17

instanța de apel: G. Vavrin, R. Petrov, I. Dănilă

Î N C H E I E R E

30 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Luiza Gafton, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul lui Dmitri Cheleș, avocatul Alexandru Arnaut,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dmitri Cheleș

împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului material și

moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale

procuraturii,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 28 februarie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de către Dmitri Cheleș și menținută hotărârea

Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 19 februarie 2015,

c o n s t a t ă:

La data de 06 octombrie 2014, Dmitri Cheleș a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului

material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și

ale procuraturii.

În motivarea acțiunii reclamantul a menționat că, la data de 14 septembrie

2013, colaboratorii echipei mobile „SUD” a Serviciului Vamal au reținut

automobilul de model Chrysler Voyager, cu numărul de înmatriculare AY375, la

volanul căruia el se afla și în care transporta marfa procurată din piețele din mun.

Chișinău.

Menționează că, temei pentru reținerea automobilului și mărfii, conform

explicațiilor colaboratorilor Serviciului Vamal, a servit lipsa actelor de

proveniență a bunurilor procurate și necesitatea verificării legalității transportării

mărfii în Republica Moldova.

Susține că, pe parcursul unui an, organul vamal, precum și organul de

urmărire penală, în procesul verificării existenței componenței infracțiunii de

contrabandă, au întreprins acțiuni intenționate de încălcare a normelor de drept

material și procedural, încălcându-i, astfel, dreptul la proprietate garantat de

Constituția RM.

1

Relevă că, în urma efectuării măsurilor de investigație, colaboratorii

organului vamal n-au stabilit faptul livrării mărfii pe teritoriul țării prin ocolirea

posturilor vamale și, respectiv, nu există temei pentru pornirea cauzei penale.

Afirmă că, într-adevăr, nu deținea acte de proveniență a mărfii, deoarece a

procurat-o de la agenții economici din piață, vânzătorii refuzând să-i elibereze

careva acte ce confirmă originea mărfii.

Consideră că, acțiunile sale se încadrează în elementele contravenției

prevăzute de art. 265 din Codul contravențional, achiziționarea, păstrarea,

transportul spre comercializare și comercializarea ilegală a valorilor materiale,

contravenție ce ține de competența organului de poliție, și nu a celui vamal.

Astfel, invocă că, organul vamal a ignorat prevederile art. 399 din Codul

contravențional, conform cărora era obligat să remită organului de poliție

procesul-verbal de constatare a contravenției.

Declară că, organul de urmărire penală, în urma verificării circumstanțelor

faptei, a constatat că, în acțiunile sale nu se conțin elementele componenței

infracțiunii de contrabandă și a remis actele întocmite organelor procuraturii cu

propunerea de a nu iniția o cauză penală, însă procurorul neîntemeiat și ilegal a

emis ordonanța de pornire a urmăririi penale.

Invocă că, ulterior, prin ordonanța Procuraturii raionului Cimișlia din 12

februarie 2015 a fost scos de sub urmărirea penală pornită în baza art. 248 alin.

(5) din Codul penal.

Menționează că, în urma reținerii ilegale și ridicării automobilului, care

este unica sa sursă de existență, a fost lipsit pe parcursul unui an de venit, pe care

îl estimează în cuantum de 30 000 lei.

Solicită încasarea din contul Ministerului Justiției a sumei de 260 000 lei,

cu titlu de prejudiciu material, a sumei de 30 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral

cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală și ale procuraturii și

încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 4 500 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 19 februarie 2015 acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată.

Respingând acțiunea, prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul

că, cerințele înaintate nu se încadrează în condițiile prevăzute de Legea nr. 1545-

XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 10 noiembrie 2015 a fost respins

apelul declarat de către Dmitri Cheleș și menținută hotărîrea primei instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 13 aprilie 2016 a fost admis

recursul declarat de către Dmitri Cheleș, casată decizia instanței de apel și

restituită cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Cahul.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 28 februarie 2017 a fost respins

apelul declarat de Dmitri Cheleș și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 25 mai 2017, reprezentantul lui Dmitri Cheleș, avocatul

Alexandru Arnaut a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

2

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, deoarece au fost încălcate și aplicate eronat

normele de drept material și, anume, a fost interpretată în mod eronat legea și a

fost aplicată în mod eronat analogia legii.

Menționează că, conform art. 6 lit. b) al Legii nr. 1545-XIII din 25

februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, temei de adresare cu prezenta cerere constituie ordonanța

procurorului de scoatere a lui Dmitri Cheleș de sub urmărirea penală.

Susține că, prin ordonanța Procuraturii raionului Cimișlia din 23 aprilie

2016 a fost încetată urmărirea penală în privința recurentului, pe motiv că, lipsesc

elementele infracțiunii prevăzute de art. 248 alin. (5) lit. d) din Codul penal, adică

pe temeiuri de reabilitare, iar prin decizia din 27 iulie 2016 a fost încetat procesul

contravențional pe motivul expirării termenului de tragere la răspundere

contravențională.

Astfel, consideră că, ordonanța Procuraturii raionului Cimișlia din 27 iulie

2016 nu poate constitui temei de respingere a acțiunii.

Invocă că, în procesul verificării faptelor, expuse în procesul-verbal al

agentului constatator, nu au fost constatate careva temeiuri pentru pornirea

urmăririi penale, de aceea organul de urmărire penală a prezentat procurorului

actul cu propunerea de a nu porni urmărirea penală, însă procurorul neîntemeiat a

considerat că, nu sunt careva circumstanțe, care împiedică efectuarea urmăririi

penale și a restituit documentele împreună cu ordonanța de pornire a urmăririi

penale.

Consideră că, acțiunile procurorului în această parte sunt evident ilegale,

deoarece organul de urmărire penală a stabilit circumstanțele, care exclud

urmărirea penală, iar conform prevederilor art. 275 alin. (1) din Codul penal,

urmărirea penală nu poate fi pornită, dar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată

și va fi încetată în cazul în care nu există elementele infracțiunii.

Relevă că, în urma acțiunilor ilegale ale organelor de drept, care sunt

împuternicite de a examina cauze cu privire la contravenții administrative și

organelor de urmărire penală, care se exprimă prin încălcarea intenționată a

normelor de drept material și procedural pe parcursul procesului penal și

contravențional, recurentului i-a fost cauzat un prejudiciu material și moral în

urma reținerii ilegale și confiscării mărfii și automobilului.

Declară că, valoarea mărfii reținute constituie 318 090 lei.

Menționează că, conform raportului de expertiză nr. 240616BV din 25

iunie 2016, costul automobilului de model Chrysler Voyager, cu n/î GE AY 375,

la data confiscării - 13 septembrie 2013, constituia suma de 148 000 lei, iar pentru

efectuarea lucrărilor de reparație a automobilului, uzarea automobilului aflat la

parcare constituie suma de 32 900 lei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

3

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or,

din materialele cauzei rezultă că, recurentul a recepționat copia deciziei instanței

de apel la data de 10 aprilie 2017 (f. d 294, vol. 1) iar cererea de recurs a fost

depusă de către acesta la data de 25 mai 2017 (f. d. 7, vol. 2).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul lui Dmitri

4

Cheleș, avocatul Alexandru Arnaut nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către reprezentantul reprezentantul lui Dmitri Cheleș, avocatul Alexandru Arnaut,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul reprezentantul lui Dmitri Cheleș, avocatul Alexandru Arnaut ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către reprezentantul lui Dmitri Cheleș, avocatul Alexandru

Arnaut se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Luiza Gafton

Mariana Pitic

5