2rac-286/17 — încasarea chiriei restante și penalității, rezilierea contractului de locațiune, evacuarea din încăperile ocupate și compensarea cheltuielilor de judecată; încasarea sumelor cu titlu de compensare a cheltuielilor de întreținere și alimentare a elevilor, compensarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea chiriei restante şi penalităţii, rezilierea contractului de locaţiune, evacuarea din încăperile ocupate şi compensarea cheltuielilor de judecată; încasarea sumelor cu titlu de compensare a cheltuielilor de întreţinere şi alimentare a elevilor, compensarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2rac-286/17 — încasarea chiriei restante și penalității, rezilierea contractului de locațiune, evacuarea din încăperile ocupate și compensarea cheltuielilor de judecată; încasarea sumelor cu titlu de compensare a cheltuielilor de întreținere și alimentare a elevilor, compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău (judecător A. Negru)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători M. Guzun, I. Cotruță și N. Simciuc)
Dosar nr. 2rac-286/17
Î N C H E I E R E
30 august 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
Președintele completului, judecător Iulia Sîrcu
Judecători Mariana Pitic
Luiza Gafton
examinând admisibilitatea recursului declarat de Consiliul mun. Chișinău,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Consiliul mun.
Chișinău împotriva instituției private liceul „Columna“ cu privire la încasarea
chiriei restante și penalității, rezilierea contractului de locațiune, evacuarea din
încăperile ocupate și compensarea cheltuielilor de judecată; și la cererea
reconvențională înaintată de instituția privată liceul „Columna“ împotriva
Consiliului mun. Chișinău cu privire la încasarea sumelor cu titlu de compensare a
cheltuielilor de întreținere și alimentare a elevilor, precum și compensarea
cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2017, prin care a
fost respins apelul declarat de Consiliul mun. Chișinău și s-a menținut hotărârea
Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, din 15 iulie 2016,
C O N S T A T Ă:
La 22 mai 2015 Consiliul mun. Chișinău a expediat prin trimitere poștală în
adresa Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, o cerere de chemare în judecată
împotriva instituției private liceul „Columna“ (volum I, f.d. 3-5), prin care a
solicitat: (1) încasarea în beneficiul său, din contul instituției private liceul
„Columna“, a chiriei restante în sumă de 1 132 955, 69 lei pentru perioada 11
septembrie 2012 – 31 decembrie 2014; (2) încasarea în beneficiul său, din contul
instituției private liceul „Columna“, a penalității în cuantum de 0, 1% pentru
fiecare zi de întârziere a plății chiriei, în sumă de 207 330, 89 lei; (3) rezilierea
contractului de locațiune nr. 2/00/023 din 20 iulie 2000, încheiat între sine și
instituția privată liceul „Columna“; (4) evacuarea instituției private liceul
„Columna“ din încăperile ocupate pe str. Alba Iulia nr. 5/2, lit. A, mun. Chișinău;
1
și (5) compensarea din contul instituției private liceul „Columna“ a cheltuielilor de
judecată suportate.
În motivarea acțiunii, Consiliul mun. Chișinău a susținut că la 20 iulie 2000,
în baza deciziei Primăriei mun. Chișinău nr. 11/15-15 din 18 mai 2000, Primăria
mun. Chișinău, în calitate de locator, a încheiat cu „Liceul Teoretic Național“ SRL,
în calitate de locatar, contractul de locațiune nr. 2/00/023, obiect al căruia îl
constituie încăperile nelocative cu suprafața de 2 499, 2 m2, situate pe str. Alba
Iulia nr. 5/2, lit. A, mun. Chișinău, iar ulterior „Liceul Teoretic Național“ SRL s-a
reorganizat în instituția privată liceul „Columna“, fiind totodată micșorată și
suprafața încăperilor închiriate până la 1 662, 9 m2.
A invocat că potrivit pct. 4.1 din contractul de locațiune, începând cu 01
ianuarie 2007, cuantumul chiriei anuale a fost stabilit în sumă de 375 948, 43 lei,
iar conform pct. 4.3 al contractului dat, locatarul s-a obligat să achite chiria
trimestrial cu anticipație cel târziu în prima zi a semestrului.
A indicat că potrivit pct. 7.4 din Regulamentul gestionării clădirilor,
construcțiilor și încăperilor cu altă destinație decât cea locativă – proprietate
municipală, aprobat prin decizia sa nr. 11/55 din 23 decembrie 2014, cuantumul
chiriei bunurilor instituțiilor finanțate de la buget se calculează conform Legii
bugetului pe anul respectiv.
A specificat că în baza Legilor bugetului de stat pe anii respectivi,
cuantumul chiriei anuale începând cu 11 septembrie 2012 a fost stabilit în sumă de
461 305, 69 lei, începând cu 1 ianuarie 2013 – în sumă de 484 352, 88 lei, iar
începând cu 1 ianuarie 2014 – în sumă de 507 051, 47 lei.
A afirmat că în conformitate cu pct. 6.1 al contractului de locațiune,
termenul locațiunii a expirat la 19 iulie 2003, iar potrivit pct. 2.2.12 al acestui
contract, locatarul și-a asumat obligația să elibereze necondiționat bunul imobil la
expirarea termenului indicat și să-l restituie locatorului prin act de predare-primire,
obligație care a fost încălcată de locatar.
A susținut că a solicitat locatorului prin notificare scrisă restituirea bunului,
dar această solicitare a fost ignorată, la fel ca și solicitarea din 31 martie 2015 de
achitare benevolă a chiriei restante și penalității, precum și prelungirea relațiilor
contractuale de locațiune sau restituirea bunului imobil prin act de predare-primire.
La 17 decembrie 2015 instituția privată liceul „Columna“ a înaintat o cerere
reconvențională împotriva Consiliului mun. Chișinău (volum I, f.d. 40-44), prin
care a solicitat: (1) încasarea în beneficiul său, din contul Consiliului municipal
Chișinău, a sumei de 2 925 463, 69 lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de
întreținere a elevilor din învățământul primar și gimnazial pentru perioada 1
ianuarie 2012 – 23 noiembrie 2014; (2) încasarea în beneficiul său, din contul
Consiliului mun. Chișinău, a sumei de 117 600 lei cu titlu de compensare a
cheltuielilor de alimentare a elevilor din învățământul primar în anul școlar 2014 –
2015; și (3) compensarea din contul Consiliului mun. Chișinău a cheltuielilor de
judecată suportate.
În motivarea acțiunii, instituția privată liceul „Columna“ a susținut că este o
instituție de învățământ amplasată pe str. Alba Iulia nr. 5/2, mun. Chișinău, care
2
asigură instruirea elevilor ce fac parte din populația școlară a mun. Chișinău la
toate treptele de învățământ școlar.
A invocat că în baza Legii învățământului nr. 547 din 21 iulie 1995,
instituțiile de învățământ privat acreditate aveau dreptul la compensarea
cheltuielilor de întreținere a elevilor pentru fiecare jumătate de an diferențiat, în
funcție de volumul de finanțare și de numărul elevilor care își fac studiile în
instituțiile respective, la treapta primară și cea gimnazială.
A justificat suma cheltuielilor de întreținere a elevilor din învățământul
primar și gimnazial pentru perioada 1 ianuarie 2012 – 23 noiembrie 2014 (data
abrogării Legii învățământului nr. 547 din 21 iulie 1995) în baza numărului de
elevi pentru fiecare jumătate de an diferențiat și volumului de finanțare per elev, cu
utilizarea coeficienților de ajustare în modul stabilit de Guvern.
Cu referire la cheltuielile de alimentare a elevilor, a indicat că autorităților
publice locale le revine sarcina de a asigura alimentarea elevilor din ciclul primar
de studii, dar Consiliul mun. Chișinău nu a compensat instituției private liceul
„Columna“ cheltuielile de alimentare a elevilor din învățământul primar în anul
școlar 2014 – 2015.
De asemenea, a evidențiat că o cauză analogică, între aceleași părți și
referitoare la aceleași probleme de drept, prin Decizia Curții Supreme de Justiție
nr. 2rac-151/13 din 12 iunie 2013 a fost soluționată în mod irevocabil în favoarea
sa.
La 31 martie 2016 instituția privată liceul „Columna“ a înaintat o cerere de
concretizare a pretențiilor sale (volum I, f.d. 189-190), solicitând, în final: (1)
încasarea în beneficiul său, din contul Consiliului municipal Chișinău, a sumei de
2 526 766, 18 lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de întreținere a elevilor din
învățământul primar și gimnazial pentru perioada 1 ianuarie 2012 – 23 noiembrie
2014; (2) încasarea în beneficiul său, din contul Consiliului mun. Chișinău, a sumei
de 117 600 lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de alimentare a elevilor din
învățământul primar în anul școlar 2014 – 2015; și (3) compensarea din contul
Consiliului mun. Chișinău a cheltuielilor de judecată suportate.
În motivarea reducerii cuantumului cheltuielilor de întreținere a elevilor din
învățământul primar și gimnazial pentru perioada 1 ianuarie 2012 – 23 noiembrie
2014, solicitate a fi compensate din contul Consiliului mun. Chișinău, instituția
privată liceul „Columna“ a reliefat că elevii din învățământul primar se includ în
calcul cu aplicarea unui coeficient redus de ponderare.
Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, din 15 iulie 2016
(volum II, f.d. 2-7), cererea de chemare în judecată depusă de Consiliul mun.
Chișinău a fost respinsă ca neîntemeiată, iar acțiunea reconvențională înaintată de
instituția privată liceul „Columna“ a fost admisă parțial, instanța de fond hotărând
încasarea în beneficiul instituției private liceul „Columna“, din contul Consiliului
mun. Chișinău, a sumei de 2 526 766, 18 lei cu titlu de compensare a cheltuielilor
de întreținere a elevilor din învățământul primar și gimnazial pentru perioada 1
ianuarie 2012 – 23 noiembrie 2014 și a sumei de 117 600 lei cu titlu de
compensare a cheltuielilor de alimentare a elevilor din învățământul primar în anul
3
școlar 2014 – 2015.
La 12 august 2016 Consiliul mun. Chișinău a declarat apel împotriva
hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, din 15 iulie 2016 (volum II, f.d. 9-
10), solicitând casarea integrală a acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care
pretențiile sale să fie admise integral, iar pretențiile instituției private liceul
„Columna“ să fie respinse ca neîntemeiate.
La 02 februarie 2017 instituția privată liceul „Columna“ a depus o cerere
(volum II, f.d. 23) prin care a solicitat compensarea din contul Consiliului mun.
Chișinău a cheltuielilor de asistență juridică suportate, și anume a sumei de 6 000
lei achitate în cadrul examinării cauzei de către instanța de fond și a sumei de
7 500 lei achitate în cadrul examinării cauzei de către instanța de apel.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2017 (volum II, f.d. 43-
55), apelul declarat de Consiliul mun. Chișinău a fost respins, fiind menținută
hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, din 15 iulie 2016, cât și respinsă
cererea instituției private liceul „Columna“ privind compensarea cheltuielilor de
asistență juridică.
La 07 iunie 2017 Consiliul mun. Chișinău a declarat recurs împotriva
deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2017 (volum II, f.d. 60-65),
solicitând casarea integrală a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care
cererea sa de chemare în judecată să fie admisă integral, iar cererea
reconvențională a instituției private liceul „Columna“ să fie respinsă ca
neîntemeiată.
În motivarea recursului, Consiliul mun. Chișinău a susținut că instanțele
ierarhic inferioare au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și au interpretat în
mod eronat legea.
În particular, cu referire la cererea sa de chemare în judecată, recurentul a
invocat că adjudecarea în favoarea intimatului, pe cale judecătorească, prin decizia
Curții Supreme de Justiție nr. 3r-487/07 din 07 martie 2007, a dreptului la
procurarea bunului imobil obiect al contractului de locațiune nr. 2/00/023 din 20
iulie 2000, eronat a fost calificată de instanțele ierarhic inferioare ca un fapt ce
conferă intimatului legitimitate în utilizarea respectivului bun imobil și îl
exonerează de la plata chiriei.
În această ordine de idei, a indicat că instanța de fond și cea de apel au
interpretat în mod eronat prevederile Codului civil referitoare la contractul de
vânzare-cumpărare, omițând să evidențieze caracterul sinalagmatic al acestuia, or
recurentului nu i se poate imputa eschivarea de la vânzarea către intimat a bunului
imobil vizat în condițiile în care intimatul nu-și execută obligația sa corelativă de
achitare a prețului acestuia.
A specificat că neexecutarea de către intimat a acestei obligații și buna-
credință a recurentului au fost constatate prin decizia Curții Supreme de Justiție nr.
3r-129/15 din 10 iunie 2015.
A afirmat că anume din considerentul dat, până la încheierea între sine și
intimat a contractului de vânzare-cumpărare a bunului imobil de pe str. Alba Iulia
nr. 5/2, lit. A, mun. Chișinău și până la înregistrarea dreptului de proprietate al
4
intimatului asupra acestuia în Registrul bunurilor imobile, intimatul este ținut la
plata chiriei.
Cu referire la legalitatea admiterii cererii reconvenționale înaintate de
intimat, a susținut că în conformitate cu pct. 7) Hotărârea Guvernului nr. 868 din
08 octombrie 2014 privind finanțarea în bază de cost standard per elev a
instituțiilor de învățământ primar și secundar general din subordinea autorităților
publice locale de nivelul al doilea, numărul de „elevi ponderați” pe fiecare
instituție de învățămînt se determină în baza datelor cu privire la numărul elevilor
pe grupele de clase I-IV, V-IX și X-XII, la sfârșitul perioadei de gestiune, din
raportul pe 9 luni ale anului bugetar curent, potrivit formularului nr. 3R-BL
„Raport privind îndeplinirea planului pe rețea, state și contingente în instituțiile
finanțate din bugetele locale”, aprobat prin Ordinul ministrului finanțelor nr. 142
din 25 octombrie 2010, iar în acest formular nu este inclus numărul de elevi din
liceele private și nici cuantumul alocațiilor prevăzute pentru întreținerea acestora.
În acest context, a invocat că respingerea de către instanța de apel a
argumentului dat din motiv că o instituție privată de învățământ, care este acredită,
nu poate fi privată de dreptul de a beneficia de compensarea cheltuielilor de
întreținere și alimentare a elevilor, este greșită, or instituția privată liceul
„Columna“ nu este acreditată.
A indicat că instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont de faptul că
potrivit art. 143 alin. (3) Codul educației, finanțarea instituțiilor de învățământ
private se efectuează din sursele fondatorilor și din taxele de școlarizare, iar art.
143 alin. (4) Codul educației stipulează că instituțiile de învățământ general private
acreditate beneficiază de sprijin din partea statului în modul stabilit de Guvern, dar
nu există niciun act normativ care să reglementeze formele și procedura acordării
unui atare sprijin.
La 21 iulie 2017 intimatul instituția privată liceul „Columna“ a depus
referință (volum II, f.d. 72-80) prin care a solicitat declararea recursului ca fiind
inadmisibil.
Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, Recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Având în vedere că la materialele cauzei nu se află dovada recepționării de
către recurent a deciziei integrale contestate, recursul se consideră a fi depus în
termen.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră recursul a fi inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, Părțile și alți participanți
la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de
drept procedural.
Conform art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele
de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța
judecătorească:
5
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Potrivit art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele
de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare
a procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Art. 432 alin. (5) Cod de procedură civilă prevede că Temeiurile prevăzute la
alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în toate cazurile.
Art. 433 lit. a) stipulează că Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în
cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),
(3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Consiliul mun.
Chișinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2)-(3) Cod de
procedură civilă.
Or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
Instanța de recurs remarcă faptul că recurentul a avut posibilitatea de a fi
audiat de instanța de fond și instanța de apel, care au fost competente de a examina
toate chestiunile de fapt și de drept relevante litigiului, iar instanța de recurs nu
verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel, forța
atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și
concluziile făcute în urma probațiunii fiind în afara controlului instanței de recurs.
În speță, argumentele invocate nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către
instanța de fond și cea de apel și respectiv, conduc la inadmisibilitatea recursului.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate
varia în funcție de natura actului în cauză (Hansen vs. Norvegia, 2 octombrie
2014), iar în concepția Curții Europene a Drepturilor Omului, nu se impune
motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe
dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”
(Nersesyan vs. Armenia, 19 ianuarie 2010).
6
Astfel, din considerentele nominalizate și având în vedere faptul că instanța
de apel a examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură
și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului, care
sunt similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios,
la judecarea cauzei în ordinea de apel, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Consiliul mun. Chișinău ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 269-270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de procedură
civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
D I S P U N E:
Recursul declarat de Consiliul mun. Chișinău se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecător Iulia Sîrcu
Judecători Mariana Pitic
Luiza Gafton
7