3ra-797/17 — constatarea incalcarii drepturilor fundamentale ale omului, obligarea radierii inscrierii

prima instanță: L. Pruteanu dosarul nr. 3ra-797/17

instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

16 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Ministerul Afacerilor Interne,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Străisteanu

împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la constatarea încălcării drepturilor

fundamentale ale omului, obligarea radierii înscrierii și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de către Gheorghe Străisteanu, casată hotărârea Judecătoriei

Buiucani municipiul Chișinău din 04 august 2016 și emisă o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La data de 13 mai 2016, Gheorghe Străisteanu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerul Afacerilor Interne cu privire la constatarea încălcării

drepturilor fundamentale ale omului, obligarea radierii înscrierii și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 22 februarie 2016, prin

poșta electronică, la două adrese electronice ale Ministerului Afacerilor Interne -

secretariat@mai.gov.md și mai@mai.gov.md, a expediat o cerere prealabilă, care a fost

recepționată în aceeași zi și la aceeași oră, însă până la data depunerii prezentei cereri

de chemare în judecată, nu a primit nici un răspuns.

Menționează că, la indicația directă a ex-președintelui RM, Vladimir Voronin,

procurorii din Procuratura raionului Strășeni, Procuratura mun. Chișinău și Procuratura

Generală, cu antrenarea angajaților Ministerului Afacerilor Interne, au fabricat 3 dosare

penale în privința sa, fiind condamnat ilegal, cu scopul izolării și deposedării de

proprietatea privată.

Susține că, prin decizia irevocabilă a Curții Supreme de Justiție din 28 aprilie 2009

a fost achitat de învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 352 alin.(3) lit. d) din

Codul penal, prin decizia irevocabilă a Curții Supreme de Justiție din 23 noiembrie

2010 a fost achitat de învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.349 alin. (1) din

Codul penal și prin decizia irevocabilă a Curții Supreme de Justiție din 04 iulie 2011 a

fost achitat de învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) din Codul

penal.

1

Consideră că, încă din anii 2009 - 2011, nu are antecedente penale, nu este

condamnat, este reabilitat, este un cetățean al Republicii Moldova, care deține și

dispune de toate drepturile prevăzute de Constituția Republicii Moldova și Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Afirmă că, necătând la faptul că, deciziile irevocabile menționate au fost

publicate, au fost transmise și recepționate de angajații Ministerului Afacerilor Interne

pentru executare, aceștia, nici până la data depunerii prezentei cereri de chemare în

judecată, nu au executat deciziile irevocabile ale Curții Supreme de Justiție.

Relevă că, în Registrul informației criminalistice și criminologice al Republicii

Moldova, el este înscris ca persoană cu antecedente penale, fapt confirmat prin

certificatul de cazier judiciar din 22 februarie 2016.

Invocă că, prin cererea adresată, prin poștă electronică, Ministerului Afacerilor

Interne la data de 22 februarie 2016 a solicitat radierea din Registrul informației

criminalistice și criminologice al Republicii Moldova a înscrisului despre antecedente

penale pe numele său și achitarea în mod benevol a sumei de 55 300 lei, cu titlu de

prejudiciul moral, cauzat prin încălcarea dreptului de a nu fi considerat condamnat,

(prezumția nevinovăției), a dreptului la perfectarea pașaportului, buletinului, a

dreptului la libera circulație, a dreptului la vot și a dreptului de a fi ales.

Declară că, întrucât timp de 7 ani nu a fost radiat din Registrul informației

criminalistice și criminologice al Republicii Moldova înscrisul despre antecedente

penale pe numele său, i-au fost încălcate drepturile fundamentale prevăzute de

Constituția RM și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale și, anume, dreptul de a-și perfecta pașaportul biometric,

dreptul la libera circulație, nu se poate deplasa peste hotarele țării, dreptul la vot și

dreptul de a fi ales.

Menționează că, angajații Ministerului Afacerilor Interne au acționat vădit ilegal,

ignorând intenționat prevederile legislației în vigoare și deciziile irevocabile ale Curții

Supreme de Justiție.

Susține că, prin acțiunile ilegale ale angajaților Ministerului Afacerilor Interne i-

a fost cauzat prejudiciu moral, manifestat prin sentimente de frustrare, suferințe.

Solicită constatarea încălcării drepturilor fundamentale prevăzute de Constituția

Republicii Moldova și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale - dreptul de a fi egal față de alți cetățeni ai Republicii

Moldova, fără antecedente penale, prezumția nevinovăției, dreptul la libera circulație,

dreptul la perfectarea pașaportului, buletinului, dreptul la vot și dreptul de a fi ales,

obligarea Ministerului Afacerilor Interne de a radia din Registrul informației

criminalistice și criminologice al Republicii Moldova a înscrisului despre antecedente

penale pe numele lui său și încasarea de la pârât a sumei de 55300 lei, cu titlu de

prejudiciul moral, cauzat prin încălcarea drepturilor sale.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 august 2016 acțiunea

a fost respinsă ca depusă cu încălcarea termenului de prescripție.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, răspunsul la cererea

prealabilă înaintată de către Gheorghe Străisteanu a fost primit de la Ministerul

Afacerilor Interne la data de 01 aprilie 2016, astfel, reclamantul urma să sesizeze

instanța de judecată în termen de 30 zile de la data primirii răspunsului, adică până la

data de 01 mai 2016, însă cererea de chemare în judecată a depus-o la data de 13 mai

2

2016, după expirarea termenului de prescripție prevăzut de art. 17 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2017 a fost admis apelul

declarat de către Gheorghe Străisteanu, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă

hotărâre, prin care a fost obligat Ministerul Afacerilor Interne să excludă din Registrul

informației criminalistice și criminologice al RM înscrisul despre antecedentele penale

pe numele lui Gheorghe Străisteanu. În rest acțiunea a fost respinsă.

Instanța de apel, ajungând la această concluzie, a reținut că, prima instanță ilegal

a aplicat din oficiu termenul de prescripție, or, reprezentantul intimatului nu a fost

prezent în ședința de judecată și nu a depus referință, în care ar fi invocat omiterea

termenului de adresare în judecată.

De asemenea, instanța de apel, obligând Ministerul Afacerilor Interne să excludă

din Registrul informației criminalistice și criminologice al RM înscrisul despre

antecedentele penale pe numele lui Gheorghe Străisteanu, a reținut că, în speță,

înscrisurile din registrul informației criminalistice și criminologice al RM, gestionat de

către intimat, nu corespund realității, or, Gheorghe Străisteanu nu mai are antecedente

penale, fapt care prezumă obligația de a fi excluse înscrisurile despre condamnarea lui,

așa cum prevede pct. 18 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea

Sistemului informațional automatizat „Registrul informației criminalistice și

criminologice”, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 328 din 24 mai 2012.

Totodată, instanța de apel, respingând pretenția cu privire la repararea

prejudiciului moral, a reținut că, apelantul nu a demonstrat prin probe pertinente și

concludente faptul că, a suferit un prejudiciu moral datorită înscrisului despre

antecedente penale din Registrul informației criminalistice și criminologice al

Republicii Moldova. Mai mult ca atât, informația din Registrul informației

criminalistice și criminologice, contestată de către apelant, nu este una publică, care

impune un regim special de protecție și este considerată informație cu acces limitat,

deci imaginea lui Gheorghe Străisteanu nu are cum suferi datorită informației

neveridice privind condamnarea lui.

La data de 26 mai 2017, Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de apel,

deoarece au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material.

Menționează că, în contextul reformei instituționale și organizatorice a

Ministerului Afacerilor Interne, în temeiul prevederilor art. 15 alin. (1) al Legii nr.98

din 04 mai 2012 privind administrația publică centrală de specialitate, a fost aprobată

Hotărârea Guvernului RM nr. 754 din 12 septembrie 2014 cu privire la aprobarea

Regulamentului privind organizarea și funcționarea Serviciului tehnologii

informaționale din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, a structurii si

efectivului-limită ale acestuia.

Susține că, conform pct. 2 din Regulament, Serviciul este o autoritate

administrativă, constituită pentru prestarea serviciilor publice ce țin de eliberarea

actelor din domeniile sale de competență și abilitată cu atribuția de coordonare a

implementării cadrului strategic și a politicii de dezvoltare a domeniului aferent

tehnologiei informației și comunicațiilor în cadrul aparatului central al Ministerului

3

Afacerilor Interne (în continuare - Minister), al autorităților administrative și al

instituțiilor din subordinea acestuia, iar conform pct. 3 din Regulament, Serviciul

dispune de autonomie administrativă și decizională în realizarea propriei misiuni.

Afirmă că, din prevederile legale enunțate rezultă că, Ministerul Afacerilor

Interne și Serviciul tehnologii informaționale reprezintă două entități juridice distincte

care se bucură de autoadministrare financiară și managerială. Astfel, nu poate fi obligat

Ministerul Afacerilor Interne să elimine din Registrul informației criminalistice și

criminologice al RM înscrisul despre antecedente penale pe numele lui Gheorghe

Străisteanu, deoarece nu ține de competența Ministerului, dar a unei alte entități

juridice și, anume, a Serviciului tehnologii informaționale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele

cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării deciziei contestate

pentru a determina respectarea termenului de declarare a recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

4

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Ministerul Afacerilor

Interne nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Asito versus Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer versus Germania, 22

martie 2016), pe când în recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton

Mariana Pitic

5