2ra-1524/17 — încasarea prejudiciului material și moral

Dosarul nr.2ra-1524/17

prima instanță: Judecătoria Hîncești

Judecător: E. Bulat

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Panov, M. Anton, Iu. Cotruță

ÎNCHEIERE

16 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu, Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Tatiana Ignatiuc,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Vasile Rusu

împotriva Tatianei Ignatiuc cu privire la încasarea prejudiciului material și a

prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de Vasile Rusu, fiind casată hotărârea Judecătoriei Hîncești din 8

septembrie 2016 și emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 5 ianuarie 2016, Vasile Rusu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Tatianei Ignatiuc cu privire la încasarea prejudiciului material și a prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că este proprietarul cotei de teren din

satul Bozieni, rl. Hâncești, care se află în vecinătate cu terenul ce aparține Tatianei

Ignatiuc.

Susține reclamantul că terenul său agricol, cît și terenul Tatianei Ignatiuc au fost

semănate cu grâu. În luna august 2014, atît el, cît și Tatiana Ignatiuc au strîns roada de

pe cîmp și cu autovehiculul ce aparține pîrîtei au transportat grîul în depozitul acesteia.

Menționează reclamantul că împreună cu pîrîta au convenit să depoziteze grîul în

depozitul ultimei, iar ulterior să-1 vândă. Astfel reclamantul relatează că peste o

perioadă de timp, a cunoscut că pârâta a înstrăinat grîul ce-i aparținea fără acordul său,

iar ca rezultat în vara anului 2015 a solicitat Tatianei Ignatiuc restituirea grîului sau

echivalentul bănesc al acestuia, însă fără rezultat.

La 5 august 2015 Vasile Rusu a depus plîngere la Inspectoratul de poliție Hîncești

privind refuzul Tatianei Ignatiuc de a-i returna 3600 kg de grîu, iar prin răspunsul nr.

1

5665 din 28 august 2015, reclamantul a fost informat că faptele expuse se adeveresc,

însă i-a recomandat să se adreseze în instanța de judecată, luînd în considerație faptul

că în cazul dat nu sunt evidente semnele constitutive al infracțiunii.

Indică reclamantul că conform certificatului eliberat de Direcția Agricultură și

Alimentație a Consiliului raional Hâncești, prețul ofertă de grâu este de 3,60 lei/kg.

Solicită Vasile Rusu încasarea din contul Tatianei Ignatiuc în beneficiul său a

prejudiciului material în sumă de 12 960 lei sau obligarea pîrîtei săi restituie 3600 kg

de grîu, încasarea din contul Tatianei Ignatiuc în beneficiul său a prejudiciului moral în

sumă de 6000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești din 8 septembrie 2016, acțiunea a fost respinsă

ca fiind neîntemeiată (f.d. 70, 77-79).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2017, a fost admis apelul

declarat de Vasile Rusu, fiind casată hotărârea Judecătoriei Hîncești din 8 septembrie

2016 și emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii, fiind dispusă încasarea din

contul Tatianei Ignatiuc în beneficiul lui Vasile Rusu a prejudiciului material în sumă

de 12 960 lei, ce constituie costul a 3600 kg de grîu și taxa de stat achitată la depunerea

acțiunii în sumă de 366,60 și la depunerea cererii de apel în mărime de 244,40 lei, în

total 13 571 lei. În rest pretenția lui Vasile Rusu cu privire la încasarea prejudiciului

moral a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d. 107-112).

La 3 februarie 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților

la proces copia deciziei adoptate (f.d. 113).

La 21 iunie 2017, Tatiana Ignatiuc a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 19 ianuarie 2017, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurenta, Tatiana Ignatiuc, în motivarea recursului a indicat că instanța de apel

la adoptarea deciziei contestate, a aplicat și interpretat eronat normele dreptului material

aplicabile raportului juridic litigios. Recurenta menționează că instanța de apel a admis

acțiunea fără ca Vasile Rusu să prezinte probe, care ar confirma faptul că grîul său a

fost transportat în depozitul recurentei. Totodată recurenta susține că instanța de apel

eronat a aplicat prevederile art. 1398 alin. (1) Cod civil, care prevede că cel care

acționează în mod ilicit cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul cauzat, întrucît

ea nu a fost recunoscută vinovată, iar organul de urmărire penală nu a constatat că grîul

a fost depozitat anume la ea în depozit.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 12 iulie 2017, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă,

Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs lui Vasile Rusu informându-

l că referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii. În mod

corespunzător, dacă referința nu a fost prezentată în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

2

Pînă la examinarea pricinii Vasile Rusu nu a depus referință la cererea de recurs,

prin care să-și exprime opinia referitor la recurs declarat.

În corespundere cu art. 439 alin. (3) din CPC, judecătorul raportor verifică

încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal

în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând încadrarea în

prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs pe baza materialelor din dosar,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul declarat de Tatiana Ignatiuc este inadmisibil din

următoarele motive.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit

cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează

și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu

mai este posibilă.

În plus, dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanță, așa cum

este garantat de articolul 6 § 1 al CEDO, trebuie interpretat în lumina Preambulului

Convenției, care, în partea sa relevantă, declară preeminența dreptului o parte a

moștenirii comune a statelor contractante. Unul din aspectele fundamentale ale

preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere, printre

altele, ca atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni,

constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție, dobândit autoritatea lucrului judecat.

(a se vedea Brumărescu v. Romania, [GC], nr. 28342/95, § 61 - 62, ECHR 1999-VII).

Astfel, potrivit exigențelor art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este de decădere și nu poate fi restabilit.

Prin prisma acestei norme legale, se atestă că indiferent de temeiurile invocate de

către părți sau participanții la proces, în cazul în care exista dovada comunicării

hotărârii/deciziei integrale, recursul declarat de către ei după expirarea termenului de

două luni se consideră inadmisibil, ca fiind depus cu omiterea termenului prevăzut la

art. 434 CPC.

La caz, instanța de recurs reamintește că decizia instanței de apel a fost pronunțată

la 19 ianuarie 2017 și a fost expediată recurentei Tatiana Ignatiuc, la 3 februarie 2017,

însă nu există dovada recepționării hotărârii de către ea. În lipsa acestui înscris, instanța

de recurs va opera cu elementele de fapt, ce rezultă din materialele cauzei, cu

respectarea garanțiilor consacrate de art. 6 § 1 al CEDO.

De fapt, deși recurenta pretinde că a făcut cunoștință cu actul judecătoresc

contestat la 4 iunie 2017, nu a prezentat probe în susținerea acestui punct de vedere. Cu

toate acestea, completul Colegiului este gata să considere data indicată în cererea de

recurs drept dată la care recurenta a aflat despre decizie și de la care începe calcularea

termenului de două luni, în situația în care informația analizată este apreciată ca fiind

veridică în accepțiunea art. 130 alin. (5) CPC, atunci când prin cercetare și comparare

cu alte probe din dosar aceasta corespunde realității.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) CPC termenul de procedură stabilit în ani,

luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite,

3

datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului

care a condiționat începutul lui.

Conform art. 112 alin. (1) CPC, termenul stabilit în luni expiră pe data respectivă

a ultimei luni a termenului. Dacă ultima lună nu are data respectivă, termenul expiră în

ultima zi a lunii.

La acest capitol, completul de judecată reține că, potrivit cererii depuse de

Tatiana Ignatiuc la 28 aprilie 2017, ultima a declarat că la 5 martie 2017 a recepționat

prin intermediul oficiului poștal decizia Curții de apel Chișinău din 19 ianuarie 2017

(f.d. 118).

Prin prisma normelor citate raportate la faptele descrise mai sus, instanța de

recurs a constatat că termenul de declarare a recursului a început să curgă din 6 martie

2017 și a expirat la 6 mai 2017. În consecință, este evident că prin depunerea cererii de

recurs la 21 iunie 2017, recurenta a depășit aproximativ cu o lună și 15 zile termenul de

îndeplinire a actului de procedură, prevăzut în art. 434 CPC.

În același context, completul de judecată susține că intervalul de timp de 2 luni

este unul rezonabil și suficient, ceea ce implică, în mod special, studierea actului

judecătoresc pronunțat, documentarea juridică adecvată pentru apărarea intereselor,

tehnoredactarea cererii de recurs și deplasarea pentru depunerea cererii menționate sau

expedierea acesteia la sediul instanței competente, prin intermediul serviciul poștal.

În consecință și întru respectarea exigențelor alin. (2) al art. 434 CPC, omiterea

termenului chiar și cu o singură zi, nu poate constitui o excepție de la regula generală.

Subsidiar la cele relatate, secțiunea a 2-a din capitolul XXXVIII al CPC nu operează cu

instituția suspendării sau întreruperii cursului prescripției.

Cu atât mai mult, în conformitate cu art. 56 alin. (3) Codul de procedură civilă,

participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor

procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiunilor

procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

În corespundere cu art. 10 alin. (3) Codul de procedură civilă, sancțiunile

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

dependență de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligația

de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în

drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.

În fine, recurenta a invocat că a luat cunoștință cu decizia judecătorească la 4

iunie 2017, însă completul de judecată a constatat că informația respectivă se combate

cu probele anexate la dosar.

Concluzia care se impune este aceea că recurenta a recepționat decizia instanței

de apel la 5 martie 2017, dovada fiind cererea depusă de aceasta în adresa Judecătoriei

Centru mun. Chișinău, însă contrar dispozițiilor art. 434 CPC, recurenta nu a depus

diligență necesară în vederea exercitării căii de atac în termenul de 2 luni.

În atare situație și în conformitate cu art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de

declarare prevăzut la art.434.

4

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unui din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că Tatiana Ignatiuc a

depus cererea de recurs cu omiterea termenului prevăzut la art. 434 Codul de procedură

civilă, care este termen de decădere și nu poate fi restabilit, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. b) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Tatiana Ignatiuc se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

5