2rc-542/17 — intentarea procesului de insolvabilitate

2rc-542/17 — intentarea procesului de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Prima instanță: Curtea de Apel Cahul Dosarul nr. 2rc-542/17

Judecător: N. Veleva

D E C I Z I E

09 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii: Mariana Pitic, Ion Druță

examinând recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat,

în cauza civilă la cererea introductivă a Inspectoratului Fiscal de Stat pe

raionul Cahul privind intentarea procesului de insolvabilitate față de Întreprinderea

Individuală „Țîu Valentina”,

împotriva încheierii Curții de Apel Cahul din 02 iunie 2017, prin care s-a

aprobat remunerația administratorului provizoriu Burzacovschi Cristina, din

contul creditorului Inspectoratul Fiscal de Stat Cahul substituit de Serviciul Fiscal

de Stat în mărime de 8 400 lei (opt mii patru sute) lei pe lună, fiind dispusă și

încasarea din contul creditorului Inspectoratul Fiscal de Stat Cahul substituit de

Serviciul Fiscal de Stat remunerația administratorului provizoriu în sumă totală de

8 857 (opt mii opt sute optezi și șapte) lei 70 bani,

c o n s t a t ă :

La data de 28 aprilie 2016 Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cahul a

depus cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față de ÎI

„Țiu Valentina”.

Prin încheierea Curții de Apel Cahul din 06 mai 2016, s-a admis spre

examinare cererea introductivă depusă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul

Cahul privind intentarea procesului de insolvabilitate față de ÎI „Țiu Valentina”.

S-a pus sub observare ÎI „Țiu Valentina” fără a i se ridica dreptul de

gestionare a propriului patrimoniu.

În scopul prevenirii modificării stării bunurilor debitorului ÎI „Țiu

Valentina”, în perioada de observație, s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare

corespunzătoare, fiind desemnat în calitate de administrator provizoriu -

administratorul autorizat Burzacovschi Cristina, deținătorul autorizației nr. 56 din

14 ianuarie 2015.

La 18 iulie 2016 administratorul provizoriu Burzacovschi Cristina a depus

cerere prin care a solicitat încasarea din contul fondatorului și administratorului

Valentina Țiu în beneficiul administratorului autorizat Burzacovschi Cristina,

onorariul administratorului provizoriu în mărime de 16 800 lei și cheltuielile de

administrare suportate din cont propriu, în perioada administrării provizorii, în

sumă de 802 lei.

În motivarea cererii a indicat că a îndeplinit toate măsurile conform

încheierii Curții de Apel Cahul din 06 mai 2016 și în perioada provizorie a

suportat din cont propriu cheltuieli în sumă totală de 17 602 lei, și anume: a

expediat notificări în temeiul încheierii Curții de Apel Cahul din 06 mai 2016 în

sumă de 116,25 lei și 135,85 lei; rechizite de birou - 50 lei; cheltuieli de deplasare

la instanța de insolvabilitate la ședința din 22 iulie 2016 - 500 lei.

Administratorul provizoriu Burzacovschi Cristina și-a întemeiat cererea prin

prisma prevederilor art. 25 alin. (5) lit. j) și alin. (6), art. 32 alin. (1) Legea

insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, Hotărârea Guvernului nr. 743 din 11

iunie 2002 cu privire la salarizarea angajaților din unitățile cu autonomie

financiară, Hotărârea Guvernului nr. 165 din 09 martie 2010 cu privire la

cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real.

Prin încheierea Curții de Apel Cahul din 26 decembrie 2016 s-a aprobat

remunerația administratorului provizoriu Burzacovschi Cristina din contul

administratorului și fondatorului ÎI „Țiu Valentina” în mărime de 8 400,70 lei pe

lună.

S-a aprobat și s-a încasat din contul administratorului și fondatorului ÎI „Țiu

Valentina”, remunerația administratorului provizoriu Burzacovschi Cristina în

sumă totală de 8 400,70 lei.

Prin hotărârea Curții de Apel Cahul din 26 decembrie 2016 s-a respins

cererea de intentare a procesului de insolvabilitate depusă de Inspectoratul Fiscal

de Stat pe raionul Cahul față de ÎI „Țiu Valentina” și s-a refuzat intentarea

procesului de insolvabilitate.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 01 martie 2017 s-a respins

recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cahul și s-a menținut

hotărârea Curții de Apel Cahul din 26 decembrie 2016.

La data de 02 februarie 2017 Valentina Țiu, administratorul ÎI „Tiu

Valentina” a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Cahul din 26

decembrie 2016, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii contestate, cu

soluționarea prin decizie a problemei în fond, privind aprobarea și încasarea

remunerației administratorului provizoriu din contul creditorului conform

prevederilor art. 32 alin. (3) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sau

restituirea pricinii spre rejudecare. În acest sens, s-a indicat că instanța nu a

aplicat prevederile art. 32 alin. (3) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012, dar a aplicat prevederile art. 70 alin. (13) din aceiași Lege, care nu sunt

aplicabile speței.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 15 martie 2017 s-a admis recursul

declarat de Valentina Țiu, administratorul Întreprinderii Individuale „Tiu

Valentina”, fiind casată încheierea Curții de Apel Cahul din 26 decembrie 2016,

cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Cahul, ca instanță de

insolvabilitate, în același complet de judecată. În susținerea acestei soluții,

instanța de recurs a statuat că instanța de insolvabilitate în mod greșit a aplicat

prevederile art. 70 alin. (13) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 și a

dispus încasarea remunerației administratorului provizoriu din contul organelor

de conducere ale debitorului, pe când, prin hotărârea Curții de Apel Cahul din 26

decembrie 2016 instanța a respins cererea introductivă depusă de creditorul

Inspectoratul Fiscal de Stat Cahul și a refuzat intentarea procesului de

insolvabilitate față de ÎI „Țiu Valentina”.

Prin încheierea Curții de Apel Cahul din 02 iunie 2017, s-a aprobat

remunerația administratorului provizoriu Burzacovschi Cristina, din contul

creditorului Inspectoratul Fiscal de Stat Cahul substituit de Serviciul Fiscal de

Stat în mărime de 8 400 lei (opt mii patru sute) lei pe lună, fiind dispusă și

încasarea din contul creditorului Inspectoratul Fiscal de Stat Cahul substituit de

Serviciul Fiscal de Stat remunerația administratorului provizoriu în sumă totală de

8 857 (opt mii opt sute optezi și șapte) lei 70 bani.

Nefiind de acord cu încheierea respectivă, în termenul prevăzut de lege la

data de 15 iunie 2017, Inspectoratul Fiscal de Stat a declarat recurs, solicitând

admiterea recursului, casarea încheierii Curții de Apel Cahul din 02 iunie 2017

prin care s-a admis cerere cu privire la remunerarea administratorului provizoriu,

și emiterea unei încheieri noi pe fondul cauzei.

În motivarea recursului a invocat că instanța de insolvabilitate contrar

prevederilor art. 240 alin. (3) CPC, a depășit limita pretențiilor, în situația în care

administratorul provizoriu Burzacovschi Cristina, nu a solicitat încasarea

remunerației anume din contul Inspectoratului Fiscal de Stat.

Examinând materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat, care

urmează a fi respins, cu menținerea încheierii Curții de Apel Cahul din 02 iunie

2017, din considerentele ce urmează:

Conform art. 427 lit. a) CPC „instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii este în drept, să respingă recursul și să mențină

încheierea”.

Conform art. 25 alin. (6) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012

„Cuantumul de remunerare a administratorului provizoriu îl stabilește instanța de

insolvabilitate în mărime fixă, pentru fiecare lună de activitate efectiv lucrată și

confirmată documentar, care nu poate fi mai mică de coeficientul minim de

multiplicare recomandat pentru stabilirea salariilor de funcție ale conducătorilor

încadrați în unitățile ce nu aplică sistemul de salarizare bazat pe rețeaua tarifară

unică de salarizare, înmulțit la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul

real la unitățile cu autonomie financiară.”

Totodată, art. 32 alin. (3) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012, prevede că, în cazul în care instanța de insolvabilitate respinge cererea

introductivă în legătură cu lipsa temeiurilor de insolvabilitate a debitorului,

cheltuielile prevăzute la alin. (1) se trec în mod solidar pe seama creditorilor care

au adresat cererea introductivă și a creditorilor care au susținut-o prin referință

depusă în cadrul procesului.

În acest context legal, raportat la materialele dosarului, Colegiul reține că la

data de 28 aprilie 2016, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cahul a depus la

Curtea de Apel Cahul cerere privind intentarea procesului de insolvabilitate față

de debitorul ÎI „Valentina Țîu”, motivând că, debitorul este în incapacitate de

plată a datoriilor în mărime de 11 187,06 lei, dintre care: 2 187,06 lei - cu titlu de

majorări de întârziere; 9 000 lei - cu titlu de amendă.

Totodată, instanța de insolvabilitate la data de 26 decembrie 2016 a respins

cererea de intentare a procesului de insolvabilitate depusă de Inspectoratul Fiscal

de Stat Cahul față de întreprinderea Individuală „Țîu Valentina”, ca fiind

nefondată și s-a refuzat în intentarea procesului de insolvabilitate.

În speță, administratorul provizoriu Burzacovschi Cristina a solicitat

remunerația administratorului provizoriu pentru perioada de administrare

provizorie de 02 luni și 16 zile în sumă de 16 800 lei, și anume pentru perioada 06

mai 2016 - 22 iulie 2016=16 800 lei; și 802,10 lei cheltuielile suportate pe

parcursul perioadei provizorie compuse din: expedierea notificărilor la suma de

116,25 lei și 135,85 lei; rechizite de birou - 50 lei, cheltuieli de deplasare la

instanța de insolvabilitate la ședința din 22 iulie 2016 - 500 lei.

În acest sens, Colegiul reține că instanța de insolvabilitate întemeiat a

concluzionat că în situația în care s-a respins cererea introductivă depusă de

creditor în legătură cu lipsa temeiurilor de insolvabilitate a debitorului, urmează

de a încasa remunerația administratorului din contul creditorului.

Astfel, administratorul provizoriu a solicitat încasarea remunerației și

cheltuielilor suportate în sumă de 16 800 lei - onorariul administratorului

provizoriu și 802 lei - cheltuieli de administrare suportate din cont propriu, în

perioada administrării provizorii, însă nu a prezentat un calcul din care derivă

mărimea sumei solicitate în calitate de remunerare.

Totodată, instanța de insolvabilitate justificat a concluzionat, ținând cont de

complexitatea cauzei, volumul muncii depuse și intervalul de timp în care a fost

îndeplinită, că Burzacovschi Cristina exercitând funcția de administrator

provizoriu al întreprinderii Individuale „Țiu Valentina” a exercitat un anumit

volum de lucru, însă acesta nu este atât de voluminos raportat la suma

remunerației solicitate, din care considerente instanța întemeiat a conchis asupra

necesității aprobării și încasării din contul Inspectoratului Fiscal de Stat Cahul

substituit de Serviciului Fiscal de Stat, remunerația administratorului provizoriu

în sumă totală de 8 857 (opt mii opt sute optezi și șapte) lei 70 bani.

În aceiași ordine de idei, Colegiul reține că pentru îndeplinirea atribuțiilor

sale, administratorul provizoriu are dreptul la remunerare, precum și la

recuperarea cheltuielilor suportate pentru acțiunile sale (notificarea creditorilor,

comunicarea actelor de procedură etc). Astfel, Colegiul califică ca fiind justă

concluzia instanței de insolvabilitate că mărimea sumei cheltuielilor solicitate de

către administratorul provizoriu Burzacovschi Cristina este exagerată, cea din

urmă neprezentând instanței de insolvabilitate careva probe concludente de

confirmare a cheltuielilor suportate în sumă de 802,10 lei. Astfel, instanța

justificat a stabilit că administratorul a avut cheltuieli probate, legate de

expedierea solicitărilor prin intermediul Oficiului poștal în sumă de 252,10 lei,

care sînt justificate prin chitanțele anexate și 50 lei pentru hârtia consumată.

Totodată, pretenția privind încasarea cheltuielilor pentru deplasare în mărime de

500 lei este nejustificată, deoarece nu a fost prezentate probe în acest sens,

urmând a fi încasat doar suma de 151,60 lei cu titlu de cheltuieli de deplasare.

Totodată, cu referire la argumentele recurentului că instanța de

insolvabilitate contrar prevederilor art. 240 alin. (3) CPC, a depășit limita

pretențiilor, în situația în care administratorul provizoriu Burzacovschi Cristina,

nu a solicitat expres în cerere încasarea remunerației anume din contul

Inspectoratului Fiscal de Stat, Colegiul le reține ca fiind neîntemeiate, din

considerentele ce urmează:

Conform art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012

Procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului

de procedură civilă și cu cele ale prezentei legi”.

Totodată, art. 32 alin. (3) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012, prevede că, în cazul în care instanța de insolvabilitate respinge cererea

introductivă în legătură cu lipsa temeiurilor de insolvabilitate a debitorului,

cheltuielile prevăzute la alin. (1) se trec în mod solidar pe seama creditorilor care

au adresat cererea introductivă și a creditorilor care au susținut-o prin referință

depusă în cadrul procesului.

În acest context legal, Colegiul reține că la caz, faptul că administratorul

provizoriu în cererea de compensare a onorariului și a cheltuielilor nu a indicat

expres că aceste sume urmează a fi încasate de la creditorul care a depus cererea

introductivă, nu este temei de respingere a solicitărilor de încasare, în situația în

care, obligația de compensare a cestora de către recurentul Inspectoratului Fiscal

de Stat a apărut doar după rămânerea irevocabilă a hotărârii Curții de Apel Cahul

din 26 decembrie 2016 prin care s-a respins cererea introductivă, iar cerere

privind încasarea remunerației a fost depusă anterior acestei hotărâri, adică

14.07.2016, iar cu titlu de consecință la acel moment nu era cert cine urmează să

compenseze aceste cheltuieli.

Mai mult ca atât, prin prisma art. 32 alin. (3) din Legea insolvabilității,

Colegiul menționează și faptul că instanța de insolvabilitate în situația în care

respinge cererea introductivă și totodată se expune asupra cererii de încasare a

remunerației, urmează să încaseze aceste sume de bani din contul creditorilor care

au adresat cererea introductivă, inclusiv în situația în care inițial a fost solicitată

încasarea acestor sume din contul organelor de conducere, în situația în care

administratorul provizoriu este în imposibilitate de a cunoaște finalitatea

examinării cererii de intentarea a procesului de insolvabilitate la faza depunerii

cererii de încasare a remunerației și a cheltuielilor aferente.

Astfel, în situația respectivă, Colegiul reține că la caz nu este aplicabil art.

240 alin. (3) CPC, în situația în care Legea insolvabilității prevede expres de la

cine urmează a fi încasate aceste sume cu titlu de remunerație și cheltuieli, la caz

fiind suficientă cererea în acest sens (de achitare a remunerației și compensarea

cheltuielilor) din partea administratorului provizoriu.

Față de cele ce preced și având în vedere faptul că încheierea recurată este

întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt nefondate,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține încheierea

Curții de Apel Cahul din 02 iunie 2017.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat.

Se menține încheierea Curții de Apel Cahul din 02 iunie 2017, emisă în

cauza civilă la cererea introductivă a Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul

Cahul privind intentarea procesului de insolvabilitate față de Întreprinderea

Individuală „Țîu Valentina”.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Ion Druță