3ra-827/17 — Constatarea nesoluționării plîngerii și obligarea emiterii actului administrativ

3ra-827/17 — Constatarea nesoluționării plîngerii și obligarea emiterii actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosar nr. 3ra-827/17

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău

Judecător: Djeta Chistol

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: Budăi Nelea

Efros Valeri

Muruianu Ion

Î N C H E I E R E

09 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală, Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Societatea pe Acțiuni

„Grawe Carat Asigurări” și Societatea pe Acțiuni „Klassica Asigurări”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Grawe Carat Asigurări” împotriva Consiliului Concurenței, intervenienți

accesorii Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule, Societatea pe Acțiuni

„Asito”, Societatea pe Acțiuni „Klassica Asigurări”, Societatea pe Acțiuni

„Moldasig” și Societatea pe Acțiuni „Alliance Insurance Group”, privind

constatarea nesoluționării plângerii și obligarea Consiliului Concurenței de a

soluționa în fond pretinsa încălcare cu adoptarea unei decizii în condițiile art. 65 din

Legea concurenței,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2017, prin care a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 21 septembrie 2016,

prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată,

c o n s t a t ă:

La 16 octombrie 2014, Societatea pe Acțiuni „Grawe Carat Asigurări” a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Concurenței,

intervenienți accesorii Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule, Societatea

pe Acțiuni „Asito”, Societatea pe Acțiuni „Klassica Asigurări”, Societatea pe

Acțiuni „Moldasig” și Societatea pe Acțiuni „Alliance Insurance Group”, privind

constatarea nesoluționării plângerii și obligarea Consiliului Concurenței de a

soluționa în fond pretinsa încălcare cu adoptarea unei decizii în condițiile art. 65 din

Legea concurenței.

1

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 27 septembrie 2013, Biroul

Național al Asiguratorilor de Autovehicule a desfășurat ședința adunării generale

extraordinare. La această ședință, membrii Societatea pe Acțiuni „Asito”, Societatea

pe Acțiuni „Klassica Asigurări”, Societatea pe Acțiuni „Moldasig” și Societatea pe

Acțiuni „Victoria Asigurări” au decis de a exclude Societatea pe Acțiuni „Grawe

Carat Asigurări” din componența membrilor cu drepturi depline și retragerea

autorizației de eliberare a certificatelor internaționale de asigurare Carte verde.

Prin hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr. 56/2 din 25

noiembrie 2013, privind prescrierea respectării prevederilor legislației, s-a constatat

că organele de conducere a Biroului Național al Asiguratorilor de Autovehicule au

adoptat decizia de sancționare a Societății pe Acțiuni „Grawe Carat Asigurări” prin

excluderea din componența membrilor cu retragerea autorizației de a elibera

certificate internaționale de asigurare Carte verde, fără a respecta procedura stipulată

expres în statut referitor la adoptarea deciziei de sancționare.

La 25 octombrie 2013, Societatea pe Acțiuni „Grawe Carat Asigurări” a

depus o plângere la Consiliul Concurenței în care a invocat și argumentat încălcarea

art. 5 alin. (1), art. 11 alin. (1) și art. 15 lit. b) din Legea concurenței.

Prin decizia Plenului Consiliului Concurenței nr. SSP-12/36-1229 din 28 iulie

2014, s-a constatat comiterea încălcării prevederilor art. 15 lit. b) din Legea

concurenței de către Societatea pe Acțiuni „Asito”, Societatea pe Acțiuni „Klassica

Asigurări”, Societatea pe Acțiuni „Moldasig”, Societatea pe Acțiuni „Donaris-

Group” și Societatea pe Acțiuni „Victoria Asigurări” cu aplicarea amenzilor

respective.

La 25 august 2014, reclamata a solicitat Consiliului Concurenței informarea

privind statutul celorlalte două pretenții invocate în plângerea din 25 octombrie

informată despre decizia adoptată la din 28 iulie 2014.

Consideră reclamanta că, Consiliul Concurenței nu a oferit un răspuns

referitor la celelalte două încălcări indicate în plângerea sa din 25 octombrie 2013,

ceea ce constituie un refuz din partea autorității publice de a soluționa plângerea,

deoarece aceasta a fost examinată în mod superficial și nu s-a expus în privința

tuturor încălcărilor indicate.

Solicită Societatea pe Acțiuni „Grawe Carat Asigurări” admiterea acțiunii și

constatarea ca fiind neîntemeiat refuzul Consiliului Concurenței cu privire la

stabilirea încălcării art. 5 alin. (1) și art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței de

către Societatea pe Acțiuni „Asito”, Societatea pe Acțiuni „Klassica Asigurări”,

Societatea pe Acțiuni „Moldasig” și Societatea pe Acțiuni „Victoria Asigurări”.

La data de 12 februarie 2015, Societatea pe Acțiuni „Grawe Carat Asigurări”

a depus cerere de modificare și concretizare a cerințelor prin care a solicitat

pronunțarea unei hotărâri privind constatarea faptului nesoluționării plângerii din 25

octombrie 2013 de către Consiliul Concurenței cu obligarea ultimului de a soluționa

2

în fond pretinsa încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) și art. 11 alin. (1) lit. b) din

Legea concurenței de către Societatea pe Acțiuni „Asito”, Societatea pe Acțiuni

„Klassica Asigurări”, Societatea pe Acțiuni „Moldasig” și Societatea pe Acțiuni

„Victoria Asigurări” cu emiterea unei decizii în condițiile art. 65 din Legea

concurenței (vol. I, f.d. 186-189).

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 21 septembrie 2016,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată și s-a dispus încasarea din contul Societății

pe Acțiuni „Grawe Carat Asigurări” în beneficiul Societății pe Acțiuni „Klassica

Asigurări” a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 32 493,69 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2017, a fost respins apelul

declarat de Societatea pe Acțiuni „Grawe Carat Asigurări” prin intermediul

reprezentantului Lazăr Tudor cu menținerea hotărârii Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 21 septembrie 2016. A fost dispusă încasarea din contul Societății pe

Acțiuni „Grawe Carat Asigurări” în beneficiul Societății pe Acțiuni „Klas sica

Asigurări” a cheltuielilor de asistență juridică pentru examinarea cauzei în ordine de

apel în mărime de 3 000 lei iar în rest demersul privind încasarea cheltuielilor de

asistență juridică a fost respins.

Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 25 mai 2017 Societatea pe

Acțiuni „Grawe Carat Asigurări” a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2017 și a hotărârii

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 21 septembrie 2016 cu pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, instanța de apel a încălcat normele

de drept procedural și anume prevederile art. 373 alin. (5) din Codul de procedură

civilă, deoarece nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. La

adoptarea hotărârii instanța de fond a depășit limitele pretențiilor înaintate și a

modificat din oficiu obiectul acțiunii.

La data de 30 iunie 2017, Societatea pe Acțiuni „Klassica Asigurări” a depus

cerere de recurs prin intermediul avocatului Burac Victor, solicitând admiterea

recursului, casarea parțială a deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2017 în

partea în care a fost respins demersul privind încasarea cheltuielilor de judecare a

cauzei în ordine de apel cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri de

admitere a demersului și încasarea cheltuielilor de judecată suportate la examinarea

cauzei în ordine de recurs.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, instanța de apel nu a aplicat legea

care trebuia aplicată și anume prevederile art. 90 lit. i), art. 94 alin (1) și art. 96 alin.

(1) din Codul de procedură civilă cât și art. 54 alin. (2) din Legea cu privire la

avocatură. Au fost interpretate eronat prevederile art. 96 alin. (1) din Codul de

procedură civilă. Totodată a menționat că, cheltuielile de asistență juridică urmau a

fi încasate în mărime deplină și nu în mărime parțială deoarece apelul Societății pe

Acțiuni „Grawe Carat Asigurări” a fost respins în totalitate.

3

Examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Societatea pe

Acțiuni „Grawe Carat Asigurări” și de Societatea pe Acțiuni „Klassica Asigurări”,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 05 iulie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

copia cererilor de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La data de 14 iulie 2017 Societatea pe Acțiuni „Klassica Asigurări” a depus

referință asupra recursului declarat de Societatea pe Acțiuni „Grawe Carat

Asigurări” prin care a solicitat respingerea cererii de recurs ca fiind inadmisibilă.

La 20 iulie 2017, Consiliul Concurenței a depus referință prin care a solicitat

respingerea recursurilor declarate de Societatea pe Acțiuni „Grawe Carat Asigurări”

și Societatea pe Acțiuni „Klassica Asigurări” ca fiind inadmisibile.

La data de 04 august 2017, Societatea pe Acțiuni „Grawe Carat Asigurări” a

depus referință prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Societatea pe

Acțiuni „Klassica Asigurări” ca fiind neîntemeiat.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererile de recurs în raport cu

materialele cauzei, consideră că acestea sunt inadmisibile din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din actele cauzei se constată că, decizia Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie

2017 a fost expediată în adresa părților la data de 25 aprilie 2017 (vol. II, f.d. 243).

Societatea pe Acțiuni „Grawe Carat Asigurări” a depus cererea de recurs la data de

25 mai 2017 (vol. III, f.d. 1) iar Societatea pe Acțiuni „Klassica Asigurări” a depus

cererea de recurs la data de 30 iunie 2016 (vol. III, f.d. 14).

Astfel, instanța de recurs constată că, recurenții s-au conformat prevederilor

legale și au declarat cererile de recurs în interiorul termenului de două luni.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

4

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu

se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Mai mult decât atât, motivele recursului declarat de Societatea pe Acțiuni

„Grawe Carat Asigurări” sunt similare celor invocate în cererea de apel, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat în modul corespunzător.

Plus la aceasta se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a

din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat

arbitrar probele.

În acest sens CEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

5

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile

declarate de Societatea pe Acțiuni „Grawe Carat Asigurări” și Societatea pe Acțiuni

„Klassica Asigurări” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440

din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile declarate de Societatea pe Acțiuni „Grawe Carat Asigurări” și

Societatea pe Acțiuni „Klassica Asigurări”, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

6