2ra-1428/17 — Încasarea datoriei

2ra–1428/17

Prima instanță: C. Vîrlan

Instanța de apel: M. Guzun, Iu. Cotruță, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

09 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova

Judecători – Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea

examinând admisibilitatea recursului declarat de Asociația Proprietarilor

Locuințelor Privatizate nr. 50/33,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația

Proprietarilor Locuințelor Privatizate nr. 50/33 către Bîrsanu Galina, privind

încasarea datoriei pentru serviciile comunale,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2017, prin care a fost

admisă cererea de apel declarată de Bîrsanu Galina și modificată hotărârea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 13 iunie 2016 și micșorată suma încasată,

c o n s t a t ă:

La data de 05 octombrie 2015, APLP nr. 50/33 a depus cerere de chemare în

judecată către Bîrsanu Galina, privind încasarea datoriei la serviciile comunale și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, a indicat că pârâta are o datorie la serviciile de

alimentare cu apă și evacuare a apelor uzate și deservirea blocului în sumă de

9679, 22 lei compusă din: datorie către SA ”Apă Canal” în mărime de 6318, 07 lei

și datorie pentru deservirea blocului în mărime de 3361, 15 lei.

În adresa pârâtei a fost trimisă o cerere prealabilă, prin care i s-a solicitat

achitarea datoriei în termen de 7 zile de la recepționare, însă datoria nu a fost

achitată. Conform conturilor de plată pentru luna august 2015 au mai fost prestate

servicii care urmau a fi achitate până la data de 30.09.2015, dar nu au fost achitate.

Astfel în total, la data depunerii acțiunii datoria pârâtei pentru serviciile

prestate constituia 10127, 39 lei, pe care reclamanta a solicitat să fie încasată,

precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

Pe parcursul examinării litigiului, a fost depusă o cerere de majorare a

cerințelor, prin care s-a solicitat încasarea datoriei acumulate până la data 01

ianuarie 2016 în mărime de 10757, 36 lei compusă din datorie pentru apa potabilă

- 6972, 01 lei și pentru deservirea blocului - 3785, 35 lei, precum și a cheltuielilor

de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 13 iunie 2016,

corectată prin încheierea din aceeași dată, acțiunea a fost admisă și s-a încasat de la

Bîrsanu Galina în beneficiul APLP nr. 50/33 datoria la serviciile comunale

acumulată pentru perioada de plată până la 01 ianuarie 2016 în mărime de 10757,

39 lei, cheltuielile de asistență juridică în mărime de 1000 lei și taxa de stat în

mărime de 270 lei, iar în total 12027, 39 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2017, a fost admisă cererea

de apel declarată de Bîrsanu Galina și modificată hotărârea Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 13 iunie 2016 și micșorată suma încasată până la 8519, 39 lei.

La data de 30 mai 2017, APLP nr. 50/33 a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2017, solicitând casarea acesteia cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului declarat, APLP nr. 50/33 a invocat că instanța de apel

la pronunțarea deciziei a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat

eronat normele de drept material.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către APLP nr. 50/33 neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod

unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este

impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în

care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs al APLP nr. 50/33.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către APLP nr. 50/33.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecător Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Iuliana Oprea